Cheltuielile publice

Cheltuielile publice reprezinta ansamblul cheltuielilor anuale ale tarii, ce se finanteaza pe baza resurselor bugetului public. Cheltuielile publice concretizeaza destinatia pe care o au veniturile bugetului public in procesul de folosire a lor. In cadrul bugetului de stat se cuprind cheltuielile pentru educatie, cercetare, cultura, arta, sanatate, aparare, securitate, finantarea unor obiective de investitii ce decurg din politica de dezvoltare, probleme de mediu, infrastructura, etc.

In cadrul bugetelor locale, se prevad cheltuieli in raport cu nevoile proprii ale localitatii. In cadrul bugetului asigurarilor sociale de stat se cuprind cheltuieli pentru pensii, ajutoare, etc.

Cheltuielile publice au destinatie precisa si sunt determinate si aprobate de autoritatile publice desemnate prin lege. Nicio cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici nu poate fi efectuata, daca nu exista baza legala pentru efectuarea ei. In conditiile in care se elaboreaza proiecte de acte normative a caror aplicare impune folosirea fondurilor publice trebuie sa se anexeze o situatie cu veniturile si cheltuielile. In marea lor majoritate, proiectele de legi si hotarari implica folosirea de fonduri publice. Toate actele normative, indiferent de domeniu, sunt vizate, obligatoriu de ministrul finantelor publice.

Cheltuielile publice au destinatii diverse. Unele cheltuieli ajuta la finantarea de catre stat a institutiilor publice, pentru functionarea lor. De asemenea, cheltuielile publice influenteaza direct mediul economic si social. Cheltuielile publice pot fi considerate si instrumente de interventie asupra mediului economico – social. Din acest punct de vedere, ele trebuie analizate nu doar din punct de vedere al importantei domeniului unde sunt efectuate, ci si din punct de vedre al impactului pe care il au asupra domeniului respectiv si al celorlalte domenii complementare.

Cheltuielile publice cuprind:

Cheltuielile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administratiilor publice centrale

Cheltuielile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administratiilor publice locale

Cheltuielile efectuate din intrarile anuale credite externe

Cheltuieli efectuate din fonduri externe nerambursabile

Cheltuielile publice sunt distincte de cheltuielile bugetare. Cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice care se acopera de la buget (central sau local) sau din veniturile proprii ale institutiilor. Cheltuielile bugetare se refera la acele cheltuieli care se acopera din bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurarilor sociale de stat.

Structura cheltuielilor publice reflecta modul in care sunt orientate resursele financiare spre anumite obiective: economice, social – culturale, militare, politice, financiare. De asemenea, evolutia cheltuielilor este dinamica. Din aceste puncte de vedere, este necesara cunoasterea structurii lor dupa anumite clasificatii si criterii.

Lucrare: Autoritatea jurisdictionala - specificul activitatii jurisdictionale - principiul legalitatii Referat: Functionarea Parlamentului Romaniei

Clasificarea administrativa. Aceasta clasificare are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuielile publice. Clasificarea este importanta pentru aprobarea si repartizarea cheltuielilor publice pe institutii.

Clasificarea economica. In cadrul acestei clasificari se folosesc mai multe criterii. Astfel, cheltuielile se impart in cheltuieli curente sau cheltuieli uzuale de functionare sau intretinere si cheltuieli de capital sau cheltuieli cu rol in dezvoltarea investitiilor de importanta publica.

Conform clasificatiei economice, cheltuielile mai pot fi: cheltuieli privind bunurile si serviciile si cheltuieli de transfer. Cheltuielile de transfer reprezinta trecerea unei sume de bani de la buget la dispozitia unor institutii sau firme sau la dispozitia unor persoane fizice (studenti, someri, pensionari).

Clasificarea functionala. Aceasta clasificare foloseste criteriile privind domeniile si sectoarele de activitate. Astfel, clasificarea reprezinta obiective si actiuni finantate de la bugetul public. De exemplu, servicii publice, servicii socio – culturale.

Clasificatia financiara foloseste criteriul perioadelor de timp in care sunt folosite cheltuielile publice. Se pot grupa in: cheltuieli definitive (finalizeaza distribuirea resurselor financiare), cheltuieli temporare (sunt urmate de finalizarea prin plati cu scadente clare), cheltuieli virtuale (cheltuielile pe care le va angaja statul).

Politica in domeniul cheltuielilor publice stabileste marimea cheltuielilor, destinatiile si structura optima a destinatiilor. Marimea cheltuielilor poate fi exprimata in marime absoluta, sau procentual ca raport intre totalul cheltuielilor si valoarea PIB.

In optimizarea lor, cheltuielile publice depind de urmatorii factori:

Factori demografici: se refera la cresterea populatiei si la modificarea structurii acesteia pe categorii de varsta si socio – profesionale. Astfel cresterea CP poate fi determinata pentru educatie, protectie sociala, sanatate.

Factori economici: se refera la gradul de dezvoltare al economiei. De exemplu, repartitia resurselor financiare publice poate ajuta la corectarea anumitor probleme legate de piata concurentiala a economiei de piata.

Factori sociali: cresterea venitului pe locuitor determina statul sa aloce resurse de echilibrare celorlalte categorii sociale.

Urbanizarea: ajuta la dezvoltarea centrelor urbane si a utilitatilor si serviciilor publice necesare pentru modernizarea oraselor.

Factori militari: in functie de perioada de pace sau razboi, statul poate capacita resurse financiare considerabile pentru cresterea fortelor armate si a tehnicii militare.

Factori istorici si politici: in conditiile dezvoltarii economice contemporane, se schimba si abordarea conceptiilor politice si a politicilor aplicate. Pentru acest lucru este nevoie de CP.

Consecintele cresterii cheltuielilor publice: Cresterea CP ridica probleme de ordin public, financiar, stiintific (cercetarea domeniului, dimensionarea stiintifica a cheltuielilor).