Forma si procedura emiterii actelor administrative

Actului administrativ i se aplica o forma specifica atat ca aspect exterior cat si ca aspect interior (mecanismul adoptarii lui).

Manifestarea de vointa unilaterala care constituie act administrativ nu poate produce efecte juridice daca nu este concretizata, de regula, intr-o forma scrisa. forma scrisa este un principiu al regimului juridic al actului administrativ mai exact o dimensiune a legalitatii. Actele administrative normative imbraca numai forma scrisa deoarece prin Constitutia Romaniei se prevede obligativitatea publicarii lor. Actele administrative individuale pot imbraca si o forma orala atunci cand legea prevede acest lucru, ex. aplicarea avertismentului conform Legii nr.32/1968.

Forma scrisa pentru actele administrative este necesara pentru, cel putin, urmatoarele considerente:

a)      pentru a se cunoaste exact continutul actului;

b)      pentru a putea fi executat intocmai de cei ce cad sub incidenta efectelor sale;

c)      pentru a se putea dovedi, in caz de litigiu, existenta si efectele pe care actul administrativ trebuie sa le produca, actul administrativ servind astfel ca dovada;

d)      pentru a se putea stabili legalitatea actului administrativ si a-i sanctiona pe cei care nu l-au respectat si executat;

e)      pentru a se realiza rolul sau educativ.

De forma scrisa se leaga si alte conditii de forma exterioara, pe care actul administrativ trebuie sa le indeplineasca intrucat forma scrisa pentru actul normativ administrativ este o conditie ad validitatem, i:

limba in care este scris (in Romania limba oficiala este romana);

antetul – arata organul emitent;

titlul;

preambulul;

semnaturile;

timbrul sec;

data si locul emiterii;

numarul de ordine;

numarul de iesire.

Fazele procedurii de elaborare a actelor administrative.

Referat: Politica romaneasca de dezvoltare regionala in context european Proiect: Comunicare politica

Procedura de elaborare a actelor administrative cunoaste mai multe forme dar sunt si cazuri cand administratia poate proceda dupa reguli proprii intrucat, nefiind un cod procedural administrativ, nu este obligata sa respecte o anumita procedura.

Sub aspectul structurii logice actul administrativ (decizia administrativa) este definita de analiza si de hotarare care constituie esenta oricarui proces decizional. Analiza consta intr-o apreciere – prin dezbaterea diverselor opinii – a motivelor ce determina interventia organului administrativ printr-un act administrativ. Aceasta analiza se va concretiza intr-o hotarare ce cuprinde, sublimat calitativ, toate ideile care au fost luate in dezbatere, dar numai hotararea constituie vointa juridica a autoritatii administrative, deci actul administrativ.

Sub aspect strict juridic procedura administrativa are ca element central manifestarea vointei unilaterale a organului administrativ (decident) care reglementeaza operatiunile prealabile acestui moment (concretizarea vointei) precum si cele ulterioare (privitoare la actiunea actului administrativ). Uneori, in cazul organelor colective, este necesara si realizarea unui anumit cvorum pentru ca hotararea (ce concretizeaza vointa unilaterala) sa fie valabila.

Operatiunile procedurale anterioare ar putea fi: expertize, studii, date statistice, sesizarea, initiativa, propunerile, anchetele, procesele verbale, darile de seama, rapoartele etc. In ceea ce priveste procedura anterioara elaborarii actelor administrative insa probleme teoretice ridica avizele si acordul prealabil pentru ca toate celelalte operatiuni sunt, ca natura juridica, operatiuni tehnico-administrative ce au menirea sa declanseze sistemul decizional administrativ.

De regula, avizele se clasifica astfel:

a)      avize facultative – organul emitent este liber sa le ceara si daca le cere este liber sa le ia sau nu in seama;

b)      avize consultative – organul emitent este obligat sa le ceara dar nu este obligat sa se si conformeze acestora;

c)      avize conforme – organul emitent este obligat sa le ceara iar opiniile pe care acestea le contin sunt obligatorii pentru organul emitent in elaborarea actului administrativ.

Prin avize se concretizeaza opiniile altui organ decat cel emitent; ca esenta avizele contin tot manifestari unilaterale de vointa care conditioneaza sau fundamenteaza manifestarea unilaterala de vointa a organului administrativ, concretizata in actul administrativ. Indiferent de forma sa avizul nu produce, prin el insusi, efecte juridice; dar daca, dupa caz, acesta lipseste actul administrativ nu este valabil. Legalitatea actului administrativ este apreciata si in functie de continutul avizului, de inexistenta sau existenta acestuia. Avizele nu sunt acte administrative ci operatiuni administrative importante. Avizele pot fi solicitate de la orice organ al administratiei cu competenta materiala generala sau speciala, cu competenta teritoriala la nivelul intregii tari sau locala mai putin de la organele ierarhic superioare emitentului. In concluzie, avizele apar ca elemente de continut ale raporturilor administrative de colaborare.

Acordul, ca operatiune a procedurii emiterii actului administrativ.

Acordul reprezinta consimtamantul altui organ al administratiei dat pentru emiterea unui act administrativ de catre organul emitent. Acordul poate fi prealabil, concomitent sau ulterior. Acordul, spre deosebire de avizul conform, rezida in faptul ca efectele juridice, in cazul actului administrativ emis cu acord prealabil, sunt rezultatul manifestarii de vointa a mai multor organe (cel putin doua). Din acest mixaj de vointa rezulta acte administrative complexe. Asadar, acordul este un consimtamant, adica o manifestare de vointa, care adauga la vointa emitentului, intarind-o. Din aceasta cauza, logic vorbind, acordul vine, de regula, de la organul administrativ ierarhic superior emitentului sau cel putin situat pe o pozitie egala cu emitentul. In acest caz acordul mai poate fi numit si aprobare – prealabila, ulterioara – caz in care poate fi socotita drept ratificare si fara de care actul administrativ nu ar produce, conform legii, efecte juridice.

Asadar, aprobarea, acordul si confirmarea – ca manifestari de vointa ale unor organe de stat prin care se consimte la emiterea unor acte – conditioneaza caracterul executoriu al acestor acte, producand astfel efecte juridice fara insa a crea ele insele noi raporturi juridice. Raporturile juridice iau nastere, se modifica sau se sting numai prin actul administrativ de baza al organului emitent, intregit insa si cu efectele aprobarii acordului sau confirmarii, dupa caz.

Conditii procedurale concomitente

Cele mai des citate, conditii procedurale concomitente, in literatura de specialitate sunt: cvorumul, majoritatea ceruta de lege pentru votarea actului administrativ si motivarea.

Cvorumul are in vedere conditiile pentru ca organul administrativ emitent colectiv sa fie legal intrunit. Aceasta problema nu se pune in cazul organelor unipersonale (prefect, primar, ministru).

majoritatea ceruta de lege pentru votarea actului administrativ poate fi:

relativa (1/2+1 din cei prezenti cu conditia respectarii cvorumului);

absoluta (1/2+1 din numarul total al membrilor organului administrativ);

calificata (intotdeauna mai mare decat cea absoluta, ex.2/3 etc.).

Motivarea – in lipsa unui cod de procedura administrativa, sunt greu de reglementat conditiile sub care trebuie sa se manifeste o motivare. Doctrina administrativa tinde sa socoteasca aceasta conditie drept o conditie de fond a actului administrativ. In practica emiterii actelor administrative motivarea, de cele mai multe ori, imbraca forma unei expuneri de motive.

Conditii procedurale ulterioare

Cele mai frecvente conditii procedurale ulterioare sunt: comunicarea actelor individuale respectiv publicarea actelor normative, aprobarea, confirmarea,.

Actele administrative individuale isi produc efectele juridice din momentul comunicarii lor catre destinatarii respectivului act.

Pentru tertii actului administrativ individual, adica pentru persoanele care nu sunt destinatarele actului administrativ, insa sunt vizate indirect prin actul administrativ, comunicarea se considera realizata numai atunci cand persoana in cauza ia cunostinta efectiv de act.

Publicarea este operatiunea administrativa de aducere la cunostinta publicului a unui act administrativ, obligatorie pentru actele cu caracter normativ, dar nu sunt excluse situatiile in care actele administrative individuale se publica (spre exemplu, hotararea guvernamentala de numire in functie a unui prefect).

Aprobarea – manifestare de vointa a unui organ superior prin care se declara de acord cu actul deja emis de un organ inferior, act care, fara aceasta manifestare de vointa, nu ar putea produce efecte juridice. Ex. Guvernul aproba acordarea cetateniei romane la propunerea Ministerului de Interne (Legea nr. 21/1991).

Aprobarea este o conditie de forma, fara de care actul administrativ nu produce efecte juridice. Ea nu acopera viciile actului administrativ, prin urmare ilegalitatea actului administrativ va putea fi constatata si dupa aprobare.  Responsabilitatea pentru actul administrativ emis in final revine ambelor autoritati publice, in egala masura, deoarece prin aprobare autoritatea publica in cauza devine coautoare a actului administrativ, insusindu-si acest act si garantand pentru legalitatea si oportunitatea lui, chiar daca nu adauga nimic la act

Prin confirmare se intelege manifestarea de vointa (comunicat, instiintare, etc) prin care o autoritate publica isi mentine un act administrativ emis anterior Confirmarea mai este folosita si in alte doua ipoteze si anume:

a)      in sens de informare, a subiectului de drept interesat, de catre organul emitent ca intelege sa-si mentina actul administrativ anterior – in acest caz nu are calitate de conditie procedurala ulterioara;

b)      pentru a invoca o manifestare de vointa in scopul acoperirii unui viciu al actului administrativ propriu sau al organului ierarhic inferior. In acest caz confirmarea este ea insasi act juridic si produce efecte juridice pentru viitor si face sa curga din nou termenele din Legea nr. 29/1990.