Autoritatile administratiei publice

Autoritatile administratiei publice

Potrivit Conf. Univ. Dr. Mircea Preda autoritǎțile administrației publice prezintǎ anumite alitate de trǎsǎturi care le caracterizeazǎ. “Aceste autoritǎți sunt inființate prin lege sau in baza legii și dotate cu putere, fapt ce le conferǎ dreptul de a folosi forța publicǎ a statului pentru realizarea sarcinilor proprii care le revin”.[1] O altǎ trǎsǎturǎ evidențiatǎ de același autor este incadrarea oarecum forțatǎ pentru cǎ sunt tot timpul “supuse controlului de legalitate de cǎtre stat.”[2]. “Activitatea acestor autoritǎți publice are in vedere, in excluvitate, un interes general, care este al statului și al colectivitǎții din unitatea administrative-teritorialǎ in care sunt organizate și funcționeazǎ”[3] deoarece imbinǎ in activitatea sa elemente din ambele categorii asta insemnand pe de o parte cǎ se aflǎ sub continua supraveghere a ambelor pǎrți dar in același timp inseamnǎ cǎ toate acțiunile sale trebuie sǎ priveascǎ in douǎ direcții.

Autoritǎțile administației publice se impart in douǎ categorii și anume autoritǎțile administației publice de stat sau centrale si autoritǎțile administrației publice locale.

Autoritatile administratiei publice de stat sunt: guvernul, presedinția, ministerele, prefectura, autoritǎțile administrative autonome si serviciile publice deconcentrate.

Președintele

Potrivit articolului 80 din Constituția Romaniei[4] Președintele reprezintǎ statul roman si este garantul independenței naționale, al unitǎtii și al integritǎții teritoriale a țǎrii.
Acesta vegheazǎ la respectarea Constituției și la buna funcționare a autoritǎților publice. In acest scop, Președintele exercitǎ funcția de mediere intre puterile statului, precum și intre stat și societate. Șeful statului roman este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Președintele are atribuții in domeniul politicii externe dar și in domeniul apǎrǎrii. Printre acestea pot fi enumerate: incheierea tratatelor internaționale in numele Romaniei , acreditarea și rechemarea reprezentanților diplomatici ai Romaniei și aprobarea, inființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. In Romania șeful statului este comandantul forțelor armate si indeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apǎrare a Țǎrii. In caz de agresiune armatǎ indreptatǎ impotriva țǎrii, Președintele Romaniei ia mǎsuri pentru respingerea agresiunii și le aduce neintarziat la cunosțintǎ Parlamentului, printr-un mesaj. Președintele mai are și alte atribuții , cum ar fi : conferirea decoratiilor si titlurilor de onoare, acordarea gradelor de maresal, general si amiral , numirea in functii publice, in conditiile prevazute de lege si acordarea gratieri individuale.
Un rol deosebit de important al președintelui este cel de mediator atat intre autoritǎțile statului cat și intre acestea si diferite segmente ale societǎții civile. Este absolut necesarǎ imparțialitatea lui precum dobandirea unei abilitǎți de negociere și aplanarea a eventualelor evenimente conflictuale pentru ca el, in calitate de mediator “se detașeazaǎ intr-un anume sens de toate celelalte autoritǎți, el depunand toate diligențele pentru gǎsirea unor cǎi de preintampinare, de evitare sau de aplanare a blocajelor instituționale care pot surveni in activitatea acestora, prin facilitarea colaborǎrii puterilor sau potențarea efectelor colaborǎrii”.[5]

Guvernul

Fiind o parte a sistemului autoritatilor administratiei autoritatilor administratiei publice guvernul exercita conducerea generala a administratiei publice. Acesta este responsabil cu indeplinirea programului de guvernare aprobat de Parlament precum si cu indeplinirea politicilor interne si externe.

uPrintre atributiile principale ale Guvernului se numara :

exercita conducerea generala a administratiei publice;

-asigura executarea de catre administratia publica a legilor si a celorlalte dispozitii

normative date in aplicarea acestora,

-conduce si controleaza activitatea ministerelor si a celorlalte organe centrale

precum si a autoritatilor locale ale administratiei publice

-asigura administarea proprietatii publice si private a statului

Parlamentul

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman fiind unica autoritate legiuitoare a tarii. El este alcatuit din Camera Deputatilor si Senat care, potrivit legii electorale, sunt alese prin vot universal, egal, direct , secret si liber exprimat. Mandatul de 4 ani pentru care sunt alese Camera Deputatilor si Senatul se pot prelungi in situatii de criza cum ar fi razboi stare de asediu sau alte stari de urgenta prelungirea fiind continuata pana la incetarea acestora. Dupa dizolvarea Parlamentului alegerile pentru Camera Deputatilor si Senat trebuie sa se desfasoare in maxim 3 luni. Fiecare camera stabileste prin regulament propriu organizarea si functionarea iar resursele financiare sunt stabilite prin bugetele aprobate de acestea. Conform Constitutiei deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere. Desi camerele isi desfasoara lucrarile in sedinte separate in urmatoarele situatii -primirea mesajului Presedintelui Romaniei, aprobarea bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat, declararea mobilizarii totale sau partiale, declararea starii de razboi, suspendarea sau incetarea ostilitatilor militare, aprobarea strategiei nationale de aparare a tarii, examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorilor serviciilor de informatii si exercitarea controlului asupra activitatii acestor servicii, numirea Avocatului Poporului, stabilirea statutului deputatilor si al senatorilor, stabilirea indemnizatiei si a celorlalte drepturi ale acestora,-cele doua camere lucreaza impreuna. Conform aceleasi Constitutii Camera Deputatilor si Senatul se vor intruni in doua sesiuni ordinare pe an.

Ministerele

Organe de specialitate ale administratiei publice central, ministerele realizeaza politica guvernamentala fiind organizate si functionand numai in subordinea Guvernului.

Cei care reprezinta ministerele si raspund de activitatea acestora sunt ministri. Ei au urmatoarele atributii: -organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legilor, ordonantelor si hotararilor emise Guvern,

-urmaresc elaborarea si implementarea de politici si strategii in domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului;

-avizeaza, in conditiile legii, infiintarea organismelor neguvernamentale si coopereaza cu acestea in realizarea scopului pentru care au fost create;

-colaboreaza cu institutiile de specialitate pentru formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalului din sistemul lor;

-actioneaza pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului,pe care il conduc integrata celei de dezvoltare economico-sociala a Guvernului;

-fundamenteaza si elaboreaza propuneri pentru bugetul anual, pe care le inainteaza Guvernului;

-urmaresc proiectarea si realizarea investitiilor din sistemul ministerului, in baza bugetului aprobat;

-reprezinta interesele statului in diferite organe si organisme internationale, in conformitate cu acordurile si conventiile la care Romania este parte si cu alte intelegeri stabilite in acest scop, si dezvolta relatii de colaborare cu organe si organizatii similare din alte state si cu organizatii internationale ce intereseaza domeniul lor de activitate

Autoritatile administrative autonome sunt infiintate doar prin lege organic(legile organice reglementeaza anumite domenii prevazute de Constitutie in mod limitativ. Ele se adopta cu votul majoritatii membrilor fiecarei Camere parlamentare ( majoritatea absoluta)) fiind independente de Guvern si aflandu-se in afara sistemului administratiei guvernamentale.

Autoritatile administrative care au fost infiintate conform prevederilor constitutionale si

care functioneaza in Romania sunt: Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ, Consiliul Suprem de Apararea a Tarii, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Conturi, Serviciul Roman de Informatii. Tot prin legi organice au fost infiintate o serie de autoritati administrative autonome printre care Banca Nationala a Romaniei, Consiliul Concurentei, Consiliul Economic Social, Consiliul National al Audiovizualului, Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Agentia Romana de Presa ROMPRES.

Autoritatile administrative autonome au un rol exevutiv ele fiind responsabile de organizarea executatii si de executarea in concret a legii.Printre atributiile acestor autoritati pot fi enumerate si asigurarea functionarii unor servicii publice precum si exerctarea unor componente admnistrativ jurisdictionale. 

Serviciile publice deconcentrate

Serviciile publice deconcentrate sunt structurile prin care ministerele cat si celelalte organe central isi manifesta controlul de la nivel national la nivel local indeplinindu-si atributiile conferite de lege in mod concret. Ministerele sunt una dintre autoritatile administratiei publice care pot avea in subordinea sa astfel de servicii la nivelul judetelor, sectoarelor si oraselor. Dintre serviciile publice deconcentrate fac parteinspectoratele judetene de politie, inspectoratele judetene de protectie civila, inspectoratele scolare judetene, directiile generale de finante publice, directiile sanitar-veterinare, directiile judetene de statistic, directiile judetene pentru sport directiile pentru dialog, familie si solidaritate social, comisariatele judetene ale Garzii de mediu, agentiile judetene pentru ocuparea fortei de munca casele judetene de pensii, oficiile judetene pentru protectia consumatorului, oficiile de cadastru si publicitate imobiliara.

Prefectul

Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului, art. 9 alin. 1[6] precizeaza ca incepand cu 1 ianuarie 2006 prefectul face parte din categoria inaltilor functionari publici.Aceeasi lege prevede ca atributii ale prefectului urmatoarele:

-asigura, la nivelul judetului sau, dupa caz, al municipiului Bucuresti, realizarea intereselor nationale, aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a ordonantelor si hotararilor Guvernului, a celorlalte acte normative, precum si a ordinii publice;

-actioneaza pentru realizarea in judet, respectiv in municipiul Bucuresti, a obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare, si dispune masurile necesare pentru indeplinirea lor, in conformitate cu competentele si atributiile ce ii revin, potrivit legii;

-conduce, prin compartimentele proprii de specialitate, activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale;

-actioneaza pentru asigurarea climatului de pace sociala, mentinerea unui contact continuu cu toate nivelurile institutionale si sociale, acordand o atentie constanta prevenirii tensiunilor sociale;

-stabileste, impreuna cu autoritatile administratiei publice locale si judetene, prioritatile de dezvoltare teritoriala;

-verifica legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene, cu exceptia actelor de gestiune;

-asigura, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, pregatirea si aducerea la indeplinire, in conditiile stabilite prin lege, a masurilor de aparare care nu au caracter militar, precum si a celor de protectie civila;

-dispune, in calitate de presedinte al Comitetului judetean pentru situatii de urgenta, masurile care se impun pentru prevenirea si gestionarea acestora si foloseste, in acest sens, sumele special prevazute in bugetul propriu cu aceasta destinatie;

-utilizeaza, in calitate de sef al protectiei civile, fondurile special alocate de la bugetul de stat si baza logistica de interventie in situatii de criza, in scopul desfasurarii in bune conditii a acestei activitati;

-dispune masurile corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor si a sigurantei cetatenilor, prin organele legal abilitate;

-asigura realizarea planului de masuri pentru integrare europeana si intensificarea relatiilor externe;

-dispune masuri de aplicare a politicilor nationale hotarate de Guvern si a politicilor de integrare europeana;

-hotaraste, in conditiile legii, cooperarea sau asocierea cu institutii similare din tara si strainatate, in vederea promovarii intereselor comune.

Premise generale

Reforma administratiei publice

Mihai Oroveanu spune “ in epoca contemporanǎ administrația de stat, creația spiritului organizatoric al omului, se caracterizeazǎ prin multiplicarea si diversificarea sarcinilor sale, prin aplicarea principiului muncii și conducerii colective, care se impletește cu participarea maselor la activitǎțile administrative. In acest context se impune imbunǎtǎțirea necontenitǎ a administrației, in concordanțǎ cu cerințele stiinței conducerii societǎții și a ramurii sale, știința administrației de stat, prin utilizarea unor tehnici și metode moderne de organizare, in ritm cu adancirea democrației și progresul impetuos, științific și tehnic.”[7] Acest pasaj scoate in evidentǎ faptul cǎ incǎ in urmǎ cu aproape 30 de anii s-a ajuns la concluzia cǎ administrația public trebuie permanent reformatǎ și imbunǎtǎțitǎ astfel incat sa facǎ fațǎ noilor provocǎri cum ar fi adancirea democrației (și asta intr-o țarǎ care atunci fǎcea parte din Republica Socialistǎ) și evoluția tehnologiei. Al doilea lucru este reprezentat de faptul cǎ incǎ de atunci se putea vedea clar fundamentul relației public-privat “ care se impletește cu participarea maselor la activitǎțile administrative.”

Dupa 1989 si odata cu integrarea in Uniunea Europeana din 2007 , Romania a trecut si trece acum mai mult ca oricand printr-o serie de schimbari in cadrul carora este necesara dinamizarea mai multor elemente (politice , economice ,civile si sociale) in incercarea de a le dezvolta in asa fel incat sa poata face fata conditiilor actuale. Pentru a ne putea considera o societate democratica este necesara inregistrarea unor reusite economice precum si obisnuirea mentalitatii civile cu conceptele spiritului democratic.

Incepand cu perioada de dupǎ cel de-al doilea rǎzboi mondial sarcinile de la nivelul sistemului administrativ au inceput sa creascǎ atat in tǎrile socialiste cat și in cele nesocialiste și asta pentru cǎ “in statele socialiste administrația este chematǎ sǎ facǎ fațǎ, pe langǎ tradiționalele activitǎți politico-administrative, rezolvǎrii problemelor economice ce decurg din existența proprietǎții socialiste asupra mijloacelor de producție, a calitǎții oamenilor muncii de producǎtori, proprietari și beneficiari ai avuției naționale, precum și a problemelor social-culturale sau științifice.”[8] De asemenea și in statele nesocialiste sarcinile administrative cunosc o creștere majorǎ și aici administrația preluand “misiuni social-culturale, economice sau științifice.”[9] Astfel vreme indelungatǎ sarcinile administrative au continuat sǎ creascǎ și sǎ se aglomereze provocand o suprasaturare in domeniu și ducand la o distanțare intre domeniul public și destinatarii serviciilor acestuia provocand o neincredere in masǎ.
O datǎ cu integrarea Romaniei la Uniunea Europeanǎ,( reglementǎrile la nivel legislativ trebuie sǎ ținǎ cont atat de cadrul național cat de acțiunile si procesele comunitare. In 2007 Uniunea a adoptat prin Comunicarea COM(2007)23 un program de reducere a sarcinilor administrative in statele membre al UE.Astfel se dorește reducerea sarcinilor administrative care derivǎ din legislația comunitarǎ cu panǎ la 25%, așteptandu-se ca țǎrile membre sa prezinte planuri la fel de ambițioase in ceea ce privește sarcinile administrative derivate din legislația naționalǎ. S-a ajuns la concluzia ca pentru ca aceste planuri sǎ aibǎ șanse de reușitǎ este nevoie de legǎturi stranse intre institutiile Uniunii si statele membre.Printre principalii beneficiari ai acestor actiuni se numara consumatorii dar si intreprinderile mici si mijlocii. Ca principali factori in reglementarea legislatiei comunitare ,Comisia Europeana a stabilit urmatoarele aspecte: acordarea unei atentii sporite procesului de aplicare a legislatiei pe intreg parcursul procesului de elaborare a politicilor, imbunatatirea schimburilor de informatii precum si intensificarea dialogului si rezolvarea la timp a problemelor, gestionarea eficienta a cazurilor de incalcare a legislatiei comunitare.Pentru a spori gradul de transparent Comisia doreste imbunatatirea cadrului de informare a cetatenilor precum si implicarea acestora intr-un grad cat mai ridicat . Pentru a putea face fata progresului economic prin care trece momentan, Romania trebuie sa reduca numarul de proceduri impuse de catre autoritati, cat si sa introduca unele standarde minime privind calitatea reglementarilor.Evolutia socio-economica a dus si la necesitatea reducerii sarcinilor administrative , simplificarea legislatiei nationale precum si aplicarea lagislatiei comunitare.

Conform unui studiu realizat de Institutul European din Romania “acest proces are loc in doua etape. Prima etapa face referire la sustinerea mediului de afaceri in sprijinul competitivitatii dar cu efecte pozitive pentru cetateni iar a doua etapa priveste in mod direct cetatenii vizand reducerea sarcinilor administrative si reducerea costurilor suportate de cetateni in relatia lor cu administratia.”[10]

ESEU: Dezvoltare regionala - test grila ESEU: Politicile de solidaritate, politici sociale si coeziunea europeana

Birocratia excesiva si comunicarea proasta din interiorul serviciilor administrative duc la o crestere din ce in ce mai mare a numarului de agenti economici dar si a cetatenilor care se plang de piedicile pe care sistemul le pune in calea desfasurarii activitatii lor. O alta cauza care face necesara initierea reformei in domeniul administratiei publice este si dorinta Uniunii Europene de a perfectiona cadrul de reglementare cat si de a reduce sarcinile administrative rezultate din legislatia comunitara cu 25% pana in 2012 cerand de altfel ca si tarile membre sa incerce reducerea sarcinilor administrative rezultate din legislatia nationala cu un procent aproximativ asemanator. Reforma administratiei publice trebuie implementata pentru a spori procesul de modernizare si perfectionare a guvernarii, acest proces presupunand imbunatatirea reglementarilor si a calitatii reglementarilor in scopul obtinerii unei imbunatatiri a performantelor. De asemenea este vizata competitivitatea economiei nationale precum si posibilitatea sa de a se adapta ritmului de dezvoltare a societatii si a face fata cererilor venite din exterior precum si schimbarilor continue care au loc in lume datorita progresului tehnologic. Este necesara cresterea gradului de competenta in domeniul administratiei corelata cu exigentele uniunii si asta deoarece odata cu integrarea in Uniunea Europeana si cu dobandirea statutului de membru, Romania si-a asumat rolul de a se adapta cerintelor si de a implementa pe plan intern deciziile luate de institutiile uniunii precum si de a-si coordona activitatile interne si externe cu cele ale celorlalte state membre. Pentru ca reducerea sarcinilor administrative sa poata avea loc in acelasi timp la nivelul intregii uniuni si sa atinga aceleasi cote in toate tarile membre acestea trebuie sa se sincronizeze intre ele cat sis a incerce o coordonare a initiativelor proprii cu cele a institutiilor uniunii. .

Funcția publicǎ

Prin HG numarul 1006/2001 a fost adoptata Strategia pentru accelerarea reformei in administratia publica[11] avand ca obiectiv principal crearea unui nou cadru legislativ in sprijinul furnizarii de servicii venite dinspre administratia publica cat si noi structure institutionale. Un alt scop este marirea eficientei activitatii functionarilor publici,modificarea conceptiei si comportamentul in organizatie incercandu-se astfel crearea unei administratii orientate spre cetatean.

Pentru a se veni in sprijinul reformei a fost infiintat in 2001 Consiliul Guvernamental pentru Monitorizarea Reformei in Administratia Publica. El este format din opt ministri si este condus de primul ministru.

Conform HG numarul 925/2003 Consiliul Guvernamental[12] are urmatoarele atributii:

- analizeaza strategiile sectoriale de reforma a administratiei publice si planurile de actiune,

- analizeaza raportul actual si propunerile elaborate pe baza programelor multianuale de modernizare,

- asigura caracterul interministerial in elaborarea ,corelarea, integrarea si monitorizarea strategiilor si politicilor privind reforma administratiei publice,

- inainteaza Guvernului propuneri privind actualizarea strategiei de accelerare a reformei in administratia publica ,

- inainteaza Guvernului propuneri de acte normative care vizeaza introducerea unor noi instrumente , procedurisi mecanisme privind reforma administratiei publice,

Conform Programului Operațional pentru dezvoltarea capacitǎții administrative[13] reforma a functiei publice ar trebui sa vizeze urmatoarele aspecte:

- lipsa unui sistem de remunerare unitar si transparent care sa fie motivant pentru functionarii publici precum si corelarea cu lipsa unor politici de resurse umane au condus la cresterea gradului de demotivare a functionarilor avand ca o consecinta aparitia a doi factori de risc: posibilitatea aparitiei unor fluctuatii de personal si stagnarea si/sau reducerea performantelor profesionale.

- slaba dezvoltare a departamentelor de resurse umane din institutiile administratiei publice. Un prim efect al acestui factor este aplicarea necorespunzatoare a legii, respectiv incalcari ale legislatiei existentei privind functia publica iar un al doilea efect este slaba capacitate de management a resurselor umane.

- capacitatea administrativa insuficienta a ANFP in raport cu natura si volumul responsabilitatilor sale. Trebuie mentionata si lipsa colaborarii directe cu institutiile si autoritatiile publice,

- imaginea proasta a functionarului public in contextul mai larg al imaginii administratiei publice. Aceasta imagine este data de perceptia pe care o are cetateanul cu privire la coruptie si rezistenta functionarului public la aceasta.

“Reforma functiei publice este necesara pentru a asigura crearea unui corp profesionist de functionari publici ,stabili si neutri din punct de vedere politic prin crearea unui cadru legal unitar si coerent si furnizarea unor cursuri de perfectionare profesioniste si a unui management al resurselor umane cu angajamentul total al ministerelor, agentiilor si al tuturor institutilor guvernamentale.”[14]

Necesitatea reformei

Birocratia excesiva si comunicarea proasta din interiorul serviciilor administrative duc la o crestere din ce in ce mai mare a numarului de agenti economici dar si a cetatenilor care se plang de piedicile pe care sistemul le pune in calea desfasurarii activitatii lor.

O alta cauza care face necesara initierea reformei in domeniul administratiei publice este si dorinta Uniunii Europene de a perfectiona cadrul de reglementare cat si de a reduce sarcinile administrative rezultate din legislatia comunitara cu 25% pana in 2012 cerand de altfel ca toate tarile membre sa incerce reducerea sarcinilor administrative rezultate din legislatia nationala cu un proces aproximativ asemanator.

Reforma administratiei publice trebuie implementata pentru a spori procesul de modernizare si perfectionare a guvernarii, acest proces presupunand imbunatatirea reglementarii si a calitatii reglementarilor in scopul obtinerii unei imbunatatiri a performantei. De asemenea este vizata competitivitatea economiei nationale precum si posibilitatea sa de a se adapta ritmului de dezvoltare a societatii si a face fata cererilor venite din exterior precum si schimbarilor continue care vin din lume datorita progresului tehnologic. Este necesara cresterea gradului de competenta in domeniul administratiei publice corelata cu exigentele Uniunii Europene si aceasta deoarece odata cu integrarea in Uniune si cu dobandirea statutului de membru , Romania si-a asumat rolul de a se adapta cerintelor si de a implementa pe plan intern deciziile luate de institutiile uniunii precum si de a-si coordona activitatile interne si externe cu cele ele celorlalte state membre. Pentru ca reducerea sarcinilor administrative sa poata avea loc in acelasi timp la nivelul intregii uniuni sis a atinga aceleasi cote in toate tarile membre acestea trebuie sa se sincronizeze unele cu altele cat si sa incerce o coordonare a initiativelor propri cu cele a institutiilor uniunii.

Cresterea alarmanta a plangerilor venite din partea cetatenilor cat si a agentilor economici, care vizeaza sarcinile administrative excesive, conduc la o nevoie stringenta de fluidizare a sistemului legislativ care sa permita fluidizarea accesului la serviciile administrative si formarea unui lant de colaborari intre agentii economici-cetateni si autoritatile administratiei publice central. Un exemplu de situatie care reliefeaza necesitatea adaptarii legislatiei ca nevoie actuala este numarul alarmant al persoanelor puse in situatia de a sta la portile ambasadelor saptamani intregi pentru a obtine o viza chiar si pe o perioada minima de 3 zile.

Schimbarile survenite in ultima perioada la nivelul tuturor domeniilor importante de activitate(cum ar fi invatamant, aparare, sanatate) au dus la constatarea ca sistemul legislativ prezinta mai multe caracteristici negative care conduc spre o confuzie generala impiedicand aplicarea normelor si afectand intelegerea acestora de catre destinatari generand astfel o serie de esecuri si implicit neaplicarea corespunzatoare a acestora. Printre elementele negative caracteristice legislatiei nationale se numara normativitatea excesiva, cresterea alarmanta a numarului actelor normative, instabilitatea legislatiei, modificarile, completarile si republicarile frecvente suferite de actele normative precum si faptul ca unele prevederi legale care sunt contradictorii, paralele sau depasite continua sa faca parte din legislatia nationala.

Dezvoltarea dinamica a societatii precum si nivelul tot mai larg al globalizarii aduc statele intr-o situatie nemaintalnita pana acum. Ele trebuie sa isi adapteze institutiile dar si sistemele administrative la conditiile actuale pentru a putea face fata provocarilor zilnice. La nivelul administratiei publice orice interventie majora in domeniul reformei administratiei publice va avea rezultate cu aefect atat asupra administratiei publice locale si centrale cat si asupra serviciilor publice provocand o serie de schimbari atat de necesare.

Exista mai multe motive care redau necesitatea unei modernizari si perfectionari administratiei publice romanesti, unu dintre acestea fiind nevoia de functionalite a institutiilor guvernamentale venita in spijinul cetatenilor si nu pentru ai incurca si mai tare sau in cel mai rau caz de a le produce pagube beneficiarilor acestor servicii. De asemenea integrarea Romaniei in Uniunea Europeanǎ cat si asumarea statutului de stat democratic impune trecerea la un alt nivel in relatia cetatean-administratie punandu-se accent mai mult pe deschiderea catre cetateni, pe implicarea acestora, pe parteneriat si colaborare.

Aceastǎ situație este foarte bine evidențiatǎ de Ordonanța Guvernului privind contractele de parteneriat public-privat in articolul 1 aliniatul 2 care spune :”Contractul de parteneriat public-privat pentru concesiunea de lucrǎri este un contract avand ca obiect execuția sau, dupǎ caz atat proiectarea, cat și execuția uneia sau mai multor lucrǎri de construcții, așa cum sunt acestea cuprinse in clasificǎrile statistice oficiale, ori execuția prin orice mijloace a oricǎrei combinații a acestor lucrǎri de construcții, care corespunde cerințelor autoritǎții contractante și care conduce la un rezultat menit sa indeplineascǎ, prin el insuși, o funcție tehnico-economicǎ,”[15] situație care duce la faptul cǎ “administrația poate delega anumite politici publice in sarcina unui organism privat, mixt autonom sau nu, dar ea este cea care inițiazǎ, decide și plǎtește pentru aplicarea programului”[16] asta in cazul in care este implicatǎ o construcție sau un program nou, cursuri de perfecționare etc. in urma cǎruia o autoritate a administrației publice este unicul beneficiar dar existǎ si cazuri de parteneriat public-privat in urma cǎrora și contractantul beneficiazǎ de pe urma contractului.

Un exemplu de astfel de parteneriat poate fi considerat si memorandumul de intelegere intre Banca Comerciala Romana, Erste Group Bank , Ministerul Transporturilor si Infrastructurii si Ministerul Economiei[17]. Memorandumul a fost semnat in vederea refinantarii unor proiecte de infrastructura in cadrul acestui memorandul se doreste o clasificare a situatiei actuale a lucrarilor publice finantate de aceste institutii precum si evidentierea si concentrarea pe proiectele care vor putea fi considerate surse de venit sau mai bine spus generatori de flux numerar odata cu punerea lor in aplicare. Odata cu semnarea acestui act se pun deasemenea bazele unor viitoare cooperarii in ceea ce priveste infrastructura atat in domeniul energiei cat si a transporturilor. Documentul subliniaza faptul ca la aceasta actiune mai pot aplica si alte institutii ca Uniunea Europeana ,Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, Banca Europeana de Investitii dar si alte institutii financiare. De asemenea la sfarsitul lunii ianuarie Comisia Europeana impreuna cu reprezentanti ai sectorului feroviar au analizat posibilitatiile de finantare a infrastructurii din domeniu precum si oportunitatile unor eventuale parteneriate intre sectorul public si cel privat. O cooperare stransa intre Banca de Investitii si Comisia Europeana a condus la aplicarea unor initiative venite in sprijinul unui ajutor mutual sectoarelor public-privat printre care si crearea unui corp de specialisti in implementarea parteneriatelor intre acestor sectoare. Desi se doreste crearea unor astfel de grupuri si in Romania, din pacate acestea nu exista inca cu atat mai putin in cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii desi a fost afirmata necesitatea crearii unui corp de acest fel. Deoarece sunt mobilizate fonduri importante intre cele doua parti , companiile feroviare considera foarte importanta crearea unor legaturi transparente care sa contribuie la eficenta colaborarii cu partenerii privati. Pentru aceasta este necesara o reanalizare a relatiei stat-piata astfel incat serviciile oferite sa fie indreptate spre client si spre indeplinirea cerintelor acestora , nu pentru anumitele standarde ale sistemului. Companiile private care desfasoara activitatii in cooperare cu autoritatiile publice au subliniat necesitatea crearii unor structuri simplificate si a unui cadru clar in scopul unei comunicari mai bune si a unei deschideri spre noi proiecte pentru binele cetatenilor.

Au fost stabilite patru categorii de motive care au condus la impunerea necesitatii unei reforme administrative si anume: economice, tehnologice, sociologice si institutionale. O crestere economica redusa, diminuarea bugetului alocat administratiei publice, dorinta sectorului privat in ceea ce priveste o administratie flexibila, moderna care doreste o colaborare intre sectorul public si cel privat sunt motivele economice care redau necesitatea reformei. Dezvoltarea si progresul tehnologiei informatiilor si a comunicatiilor si introducerea lor in toate domeniile relevante in toate tarile care se doresc a fi deschise si active pe plan international creaza o necesitate imperioasa de a introduce tehnologia si in administratia publica romaneasca , acesta fiind unul dintre domeniile de baza. Asadar dezvoltarea tehnologiei la nivel mondial constituie motivul tehnologic din care rezulta necesitatea reformei. Motivul sociologic a fost determinat de faptul ca cetatenii au anumite nevoi si exigente si nu mai accepta doar ceea ce administratia le poate oferi,pentru cǎ “dezvoltarea comunitarǎ este ansamblul transformǎrilor din structurile mentale și sociale, observabile in sistemul economic, instituții, reprezentǎri, mentalitǎți, care apar in urma unui process de auto-organizare social, cu finalitatea ridicǎrii nivelului de viațǎ a oamenilor”[18] deoarece ei au cerinte speciale adaptate personalitatii fiecaruia precum si nevoilor cotidiene manifestandu-si dorinta ca administratia sa se adapteze si sa faca fata cerintelor raspunzand necesitatilor. In ceea ce priveste motivele institutionale acestea au fost stabilite mai ales in urma aderarii Romaniei la UE si odata cu realizarea faptului ca pentru a putea implementa deciziile Uniunii dar si pentru a raspunde afirmativ exigentelor acesteia este necesara o restructurare a institutiilor precum si aplicarea unui mod diferit de administrare a serviciilor, lucru care a condus la descentralizarea anumitor structuri.

Datorita nivelului actual la care se afla Romania procesul de reforma trebuie sa se desfasoare pe patru planuri si anume strategic, organizational, legal si cultural. In plan strategic este necesara redefinirea rolului statului precum si delimitarea acestuia de organizatiile private. In plan organizational este vizata reducerea ierarhiilor si a clasificarilor precum si simplificarea procedurilor de delegare a executiei sarcinilor publice in contextul executarii acestora de catre organisme care nu fac parte din sistemul administrativ. Din punct de vedere legal se doreste o simplificare si o fluidizare a sistemului legislativ precum si sporirea importantei legilor cadru creand astfel oportunitatea pentru autoritatile executive de a actiona , de a se adapta si de a intelege mai bine. Pe plan cultural se urmareste schimbarea modului de actiune si de gandire precum si nivelul de valoari al actorilor implicati in sistemul administrativ. Se doreste obtinerea unei mentalitati cat mai deschise care se duca la o colaborare/parteneriat intre cetateni si administratie creandu-se o legatura cat mai stransa intre acestia astfel incat politicile promovate sa se indrepte spre cetateni ca destinatari ai acestora si nevoile lor. In vederea asigurarii reusitei , procesului de reforma in administratia publica acesta trebuie sa-si stabileasca niste obiective precise si palpabile in conformitate cu cerintele societatii actuale.

Urmatorul pas in procesul de reforma implica capacitatea administratiei publice de a-si alege singura proiectele care vizeaza bunastarea membrilor societatii se de a-si adapta prioritatile in functie de cerintele acestor proiecte.

La asigurarea succesului reformei din domeniul administratiei publice contribuie indubitabil modul de integrare al tuturor proiectelor intr-o perspectiva de ansamblu ce vizeaza implementarea acestora pe parcursul unei perioade indelungate de timp. De asemenea se doreste etapizarea obiectivelor in vederea asigurarii reusitei, ceea ce implica stabilirea pasilor ce trebuiesc urmati pentru a ajunge la rezultate cuantificabile precum si la aplicarea efectiva a acestora. Din punct de vedere economico-social se doreste o reorganizare a bazei administrative care sa imbunatateasca modul de desfasurare al managementului strategic, ducand la o consolidare a ceea ce se numeste infrastructura organizatorica. Necesitatea dezvoltarii unui cadru de consultanta viabil fata de cetatean in idea asigurarii raspunsurilor pertinente din partea functionarilor reusind astfel sa contracareze concurenta venita din domeniul privat. Mai mult decat atat se doreste sporirea gradului de importanta a functiei de consultanta la nivelul infrastructurii organizatorice. Cu toate acestea este de dorit o monitorizare eficienta, din partea institutiilor abilitate, care sa duca la sporirea gradului de transparenta in sistemul administrativ si la cresterea nivelului de incredere al cetateanului in aceasta structura.

Legislație existentǎ

Incǎ din anul 2003 Guvernul prin Secretariatul sǎu General a inițiat o serie de mǎsuri pentru a imbunǎtǎți capacitatea de aplicare a reglementǎrilor venite din partea instituțiilor administrației publice centrale. Intre anii 2003-2007 au avut loc mai multe acțiuni de susținere a noilor reglementǎri adaptate, vizandu-se in special fundamentarea acestora. In anii 2005-2006 au fost adoptate douǎ Hotǎrari de Guvern și anume HG. nr. 775/2005 și 1361/2006 care pun accent in special pe evaluarea efectelor reglementǎrilor in ceea ce privește sectorul social, economic, sectorul bugetar, mediul de afaceri, mediul inconjurǎtor, legislația comunitarǎ și cea internǎ.

Prin HG. nr. 775/2005[19] se inființeazǎ in cadrul fiecǎrui minister o unitate de politici publice (UPP) cu personal specializat, venitǎ in sprijinul reglementǎrilor din domeniul lor de specializare fiind cele mai in masurǎ sǎ stabileascǎ impactul acestora, fiecare pe domeniul sǎu (social,mediu economic, etc). Aceastǎ Hotarare de Guvern aduce ca element de noutate definirea și stabilirea structurii strategiei și a planului de acțiune acestea fiind considerate incepand de acum documente de politici publice.

Aceeași Hotarare de Guvern 775/2005 dar și 1361/2006[20] impun ca cei care inițiazǎ reglementǎri legislative trebuie sǎ prezinte dovada consultǎrii publice, aceasta facand parte din instrumentele de prezentare reglementate de legea 52/2003.

HG. nr. 870/2006[21] stabilește necesitatea unei proceduri unitare de consultatre pentru proiectele de politici publice si proiectele de acte normative deoarece calitatea reglementǎrilor depinde in foarte mare mǎsurǎ de gradul de consultare și colaborare intre instituții cat și intre acestea și societatea civilǎ. Aceastǎ Hotǎrare de Guvern subliniazǎ totodatǎ nevoia unei creșteri continue a eficienței, transparenței și responsabilitǎții. Aceastǎ Hotǎrare de Guvern a reușit oarecum sǎ nominalizeze elementele constitutive ale Cadrului legislativ, referitor la intregul proces de formulare a politicilor publice incluzand de asemenea procedurile de tehnicǎ legislativǎ pentru procedurile de tehnicǎ legislativǎ cat și pentru proiectele de acte normative, astfel:

- Legea nr. 90/2001 privind organizarea si funcționarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata;

- Legea nr. 73/1993 pentru inființarea, organizarea si funcționarea Consiliului Legislativ, republicata;

- Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificarile ulterioare;

- Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Hotararea Camerei Deputaților nr. 8/1994 pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputaților, republicata, cu modificarile ulterioare;

- Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;

- Legea nr. 52/2003 privind transparența decizionala in administrația publica;

- Legea nr. 109/1997 privind organizarea si funcționarea Consiliului Economic si Social, cu modificarile si completari ulterioare.

- Hotarari ale Guvernului

- Hotararea Guvernului nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea si prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, republicata;

- Hotararea Guvernului nr. 775/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de elaborare, monitorizare si evaluare a politicilor publice la nivel central;

- Hotararea Guvernului nr. 750/2005 privind constituirea consiliilor interministeriale permanente.

- Hotararea Guvernului nr. 314/2001 privind inființarea, organizarea si funcționarea comisiilor de dialog social in cadrul unor ministere si al prefecturilor, cu modificarile si completarile ulterioare;

- Hotararea Guvernului nr. 1623/2003 privind inființarea Consiliul Superior pentru Reforma Administrației Publice, Coordonarea Politicilor Publice si Ajustare Structurala;

- Hotararea Guvernului nr. 117/2005 privind constituirea Comitetului interministerial pentru coordonarea reformei procesului politicilor publice;

Hotǎrarea de Guvern 1226/2007[22] spune cǎ toate documentele de politici publice de la nivelul Guvernului trebuie sǎ treacǎ prin aceleași etape, incepand de la anunțare, panǎ la adoptare, la fel ca și actele normative ale instituției.

Simplificarea legislației a fost enunțatǎ prin Legea nr 24/2004 din care reiese faptul cǎ acestei operațiuni (de simplificare a legislației) ii sunt atașate o serie de alte acțiuni pentru a evita inaccesibilitatea legislativǎ, paralelismele și pentru a veni in sprijinul unicitǎții reglementǎrilor. Instituția care iși asumǎ responsabilitatea simplificǎrii legislației este, potrivit Legii 73/1993[23] Consiliul Legislativ care are ca principale atribuții: avizarea proiectelor de acte normative și coordonarea intregii legislații, Consiliul Legislativ ține evidența oficialǎ a legislației Romaniei, o legislație care are nevoie urgent de o simplificare astfel incat sǎ poatǎ impinge Romania in topul statelor performante la nivelul UE.

Noutǎți aduse de reformǎ

Prin reforma administrativǎ Romania dorește sǎ aducǎ imbunǎtǎțiri in ceea ce privește cel puțin patru domenii: cresterea economicǎ, simplificarea legislativǎ,costurile administrative si reducerea sarcinilor administrative și imbunǎtǎțirea legǎturii dintre administrație și cetǎțean.In ceea ce privește creșterea economicǎ Romania a fǎcut foarte multe progrese in special in ceea ce privește agenții economici si investițiile strǎine.

La sfarșitul anului 2005 , datele centralizate de Agențiile de Dezvoltare Regionalǎ au dezvǎluit faptul cǎ in Romania intrǎ din ce in ce mai mulți bani strǎini. Astfel panǎ in anul 2005 s-au desfǎșurat aproape 450 de proiecte de investiții cu valoare ce depǎșește 5 miliarde de dolari dintre care au fost incheiate aproape 260 cu investiții de aproximativ 2,4 miliarde de dolari. Principale state care au investit in Romania pe parcursul acestor ani au fost Olanda, Austria si Franta iar domeniile in care s-au investit cele mai mari sume de bani au fost telecomnunicațiile urmate de industria lemnului celulozei și hartiei. Serviciile au ocupat locul al treilea cu 57 de proiecte și cu o valoare depasind suma de 600 de milioane de dolari. In ultimii ani Guvernul a incercat sǎ facǎ din Romania o țarǎ atractivǎ pentru investitorii strǎini astfel cǎ a inceput sa modifice legislatia naționalǎ de așa naturǎ incat ea sa vinǎ in sprijinul acestora. Aceste schimbǎri de legislatie au survenit in contextul in care din ce in ce mai mulți investitori și-au exprimat ingrijorerea fațǎ de legislația aglomeratǎ si deseori inutilǎ astfel cǎ au avut loc mai multe ajustǎri de legislție care au adus Romania printre țǎrile cu potențial de candidate pentru proiectele straine. In urma acestor modificǎri legislative orice doritor poate intra pe piața autohtonǎ fǎrǎ foarte multe complicații. Dar tocmai aceste schimbǎri numeroase ale legislației romanești au și efecte negative deoarece ele au condus la o creștere a instabilitatii sistemului de investitii iar mici investitori manifestǎ anumite retineri datoritǎ faptului cǎ existǎ indoieli in privinta rezistenței lor pe piatǎ. Inainte ca un investitor sǎ intre pe piața nationalǎ, el este sfǎtuit de cǎtre specialiști sǎ apeleze la serviciile unui avocat roman care ii poate oferi date exacte despre situația naționalǎ astfel in cat acesta sǎ aibǎ o imagine exactǎ asupra condițiilor interne. Printre avantajele pe care Romania le poate oferi investitorilor se pot enumera poziția geograficǎ a Romaniei, avantaje legislative, politice precum și manǎ de lucru relativ ieftinǎ. Cu toate cǎ țara noastra a fǎcut panǎ acum tot posibilul sǎ se adapteze si sǎ atragǎ investitori strǎinii aceștia au evidențiat anumite aspectǎ care necesitǎ incǎ atenție din partea Guvernului printre care : sistemul juridic, regimul fiscal, sectorul bancar si flexibilitatea pietei muncii, piata de capital si aspectele privitoare la mediu precum și cea mai importantǎ și anume corupția care este intalnitǎ la toate nivelele. Una dintre cele mai cunoscute investitii strǎine in Romania este cea fǎcutǎ de cǎtre grupul Renault in 1999. Grupul Renault a cumpǎrat pachetul majoritar al Dacia cu aproximativ 50 de milioane de dolari iar unul dintre cele mai mari proiecte ale sale Dacia Logan a inregistrat panǎ in 2004 o crestere constantǎ. In ultimii ani , respectiv 2007-2008 Dacia Renault a inregistrat un profit de aproximativ 2,5 miliarde euro pe an , cu o productie anualǎ in jur de 300 000 de mașini dintre care aproape jumǎtate iau calea exportului. Datoritǎ avantajelor pe care Romania le are in urma acestei investii si anume crearea a aproximativ 100000 de locuri de muncǎ , recunoaștere pe piața mondialǎ, aceasta trebuie sǎ iși assume anumite responsabilitǎti si sǎ creeze anumite condiții pentru a facilita desfașurarea activitǎții acestui investitor, astfel cǎ Romania este oarecum “șantajatǎ” deoarece trebuie sǎ iși adapteze legislația și inclusiv politicile de mediu astfel incat sǎ nu provoace pierderi, in cazul de fațǎ fiind vorba despre taxa auto.

Chiar dacǎ in Romania , la ora actualǎ nu existǎ incǎ un sistem de mǎsurare a costurilor administrative și de reducere a sarcinilor administrative, au existat o serie de acțiuni venite in ajutorul dezvoltǎrii unui sistem de acest fel. In iunie 2008 a fost incheiat un proiect de mǎsurare a costurilor administrative avand finanțare de la Guvernul Regatului Țǎrilor de Jos. Prin acest proiect s-a urmǎrit lansarea in Romania a Modelului Costului Standard, element necesar mǎsurǎrii costurilor administrative si a reducerii sarcinilor administrative. Cea de-a doua acțiune venitǎ in sprijinul mǎsurǎrii costurilor și reducerii sarcinilor administrative vizeazǎ in mod direct cetǎțeanul fiind elaboratǎ in cadrul MIRA și urmand sǎ fie implementatǎ incepand cu anul 2010.

Datoritǎ faptului cǎ un numǎr tot mai mare de agenți economici și-au manifestat ingrijorarea fațǎ de sarcinile administrative excessive care le ingreuneazǎ activitatea provocandu-le pierderi, Guvernul Romaniei a hotǎrat sǎ inițieze un proces de evaluare și inlǎturare a procedurilor administrative excessive. Acest proces a fost impǎrțit in douǎ pǎrți. Prima parte a constat in elaborarea unor sondaje care aveau rolul de a identifica exact problemelor de ordin administrativ din mediul de afaceri și de a stabili cauzele concrete care au condus la aceastǎ situație. A doua parte a procesului a avut ca țintǎ precisǎ eliminarea acestor impedimente identificate de cǎtre studiile-sondaj in mediul de afaceri. Procesul a fost pus in practicǎ, urmǎrit și concluzionat de o serie de reprezentanți guvernamentali precum și din mediul academic, reprezentanți ai ONG-urilor, asociațiilor patronale și profesionale cat si ai altor organizații interesate de acest domeniu.

In urma acestui proces au fost elaborate studii printre care și cateva in colaborare cu Banca Mondialǎ in cadrul a diferite programe in colaborare cu diverse servicii, aceste studii au evidențiat problemele cu care se confruntǎ mediul de afaceri din Romania cat și impactul reglememntǎrilor administrative.

Au existat patru planuri de actiuni menite sǎ simplifice procedurile administrative in urma lor inregistandu-se urmǎtoarele progrese : firmele pot intra mult mai ușor pe piațǎ datoritǎ unui sistem electronic de inregistrare a firmelor, imbunǎtǎțirii procedurilor de luare in evidențǎ la administrația finanțelor publice, firmele pot obține mult mai ușor un imobil in care sǎ iși desfǎșoare activitatea, simplificarea procedurilor prin care firmele pot obține autorizație de construcție, introducerea declarațiilor pe proprie rǎspundere simplificandu-se astfel procesul de autorizare.

Un alt progres poate fi luat in calcul in ceea ce privește respectarea contractelor prin susținerea funcționalitǎții curților comerciale, procedura de executare silitǎ in caz de neplatǎ este mult mai simplǎ și mai eficientǎ iar instanțle de arbitraj au fost dezvoltate.

Al treilea progres a fost fǎcut in ceea ce privește guvernarea corporatistǎ in sensul adaptǎrii unor norme de conduitǎ și prin creșterea nivelului de transparențǎ in ceea ce privește raportarea financiarǎ a informațiilor privind acționariatul majoritar.

Imbunǎtǎțirea procedurilor de ieșire de pe piațǎ a firmelor, poate fi considerat cel de-al patrulea progres aici fiind simplificate procedurile privind lichidarea voluntarǎ și prin faliment. Cu toate acestea, acesta este doart unul dintre domeniile care au nevoie de reglementǎri și care au avut loc reglementǎri deși nici acesta nu poate fi considerat complet reglementat.

Modalitatii de implementare a reformei

Principalul scop al reformei din administratia publica este implementarea cat mai reusita a legislatiei comunitare la nivel national si pentru asta Comisia Europeana prin Comunicarea (2007)502 stabilit patru domenii ce pot fi ameliorate imbunatatindu-se astfel aplicarea legislatiei comunitare. Se doreste astfel ca pe intreg parcursul ciclului de elaborare a politicilor sa fie acordata o atentie sporita procesului de punere in aplicare a legislatiei. Este de asemenea necesara rezolvarea eficienta si la timp a problemelor aparute, precum si dezvoltarea schimbului de informatii atat in interiorul serviciilor cat si intre acestea. Stabilirea prioritatilor cat si accelerarea rezolvarii cazurilor de incalcare a dreptului comunitar duc la o imbunatatire a metodelor de lucru ,element care constituie prin sine o ameliorare a domeniilor propuse de Comisie. Alte modalitati de imbunatatire pot fi considerate si intensificarea dialogului intre institutiile Uniunii dar a accentuarea transparentei din cadrul acestora cat si imbunatatirea modalitatilor de informare a cetatenilor.

Aplicarea efectiva a legislatiei a inceput inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, odata cu infiintarea Ministerului Integrarii Europene instrument care a folosit astfel la crearea la nivelul guvernului a unui cadru institutional venit in ajutorul aplicarii legislatiei comunitare

Principalul rol al acestui minister este acela de a supraveghea institutiile administratiei centrale pentru a se asigura ca acestea isi asuma reglementarile din domeniile lor de activitate. Totodata acesta trebuie sa fie informat si in legatura cu demersurile facute in ceea ce priveste aplicarea legislatiei comunitare. Ministerul Integrarii Europene avizeaza proiectele de acte normative care pot avea legaturi cu cele comunitare, aducand in acelasi timp notificari Comisiei Europene in legatura cu transpunerea directivelor comunitare in legislatia nationala. Prin Legea 24/2000[24] , modificata in 2004, a fost introdusa obligatia de a se specifica in fiecare act normativ directive comunitara transpusa cat si tipul transpunerii.

Odata cu integrarea Romaniei in structurile Uniunii Europene, Ministerul Integrarii Europene a fost transformat in Departamentul pentru Afaceri Europene acesta preluand atributiile acestuia in domeniul legislatiei comunitare. Noul organism pune accentul pe transpunerea la timp a directivelor comunitare si notificarea Comisiei in legatura cu demersurile nationale, solutionarea la nivel national a problemelor legate de aplicarea legislatiei comunitare si evitarea aducerii Romaniei inaintea instantelor comunitare precum si elaborarea unei metodologi in ceea ce priveste reprezentarea Romaniei in fata acestor instante si infiintarea centrului SOLVIT. Conform Departamentului pentru Afaceri Europene centrul SOLVIT este un mod informal de solutionare a problemelor care apar pe Piata Interna a Uniunii Europene, in legatura cu aplicarea dreptului comunitar, intre cetatenii sau persoanele juridice din UE si administratiile statelor membre. Centrul SOLVIT[25] a fost creat de Comisia Europeana si are la baza cooperarea celor 30 de centre existente la nivelul administratiilor publice ale statelor membre. Pe parcursul anului 2008 acest centru a solutionat 46 de cazuri, raspunzand la 50 de cereri de informare. De asemenea au fost respinse 86 de sesizari deoarece nu au indeplinit toate conditiile. Conform aceluiasi departament pentru ca un dosar sa poata fi analizat de SOLVIT, trebuie intrunite urmatoarele conditii:

- sa fie vorba despre neaplicarea sau aplicarea necorespunzatoare a dreptului comunitar de catre administratia unui stat membru,

- sa fie vorba despre un caz transfrontalier

- sa nu existe deja o actiune in justitie pentru solutionarea sa.

Domeniile in care au fost centrul SOLVIT a solutionat cazuri au fost: libera circulatie a serviciilor, recunoasterea calificarilor profesionale obtinute in alt stat membru, libertatea de stabilire, recunoasterea reciproca a bunurilor, ajutoare de somaj, impozitarea pensiilor, eliminarea unor masuri discriminatorii intre cetatenii romani si cei din alte state membre.

Potrivit raportului Bancii Mondiale “Doing Business” pe 2009 in ceea ce priveste usurinta dezvoltarii unei afaceri Romania se situeaza pe locul 47 ¹ si asta datorita sarcinilor administrative excesive si procedurilor complicate.

Pentru o evaluare cat mai eficienta si cat mai transparenta a impactului reglementarilor din doua puncte de vedere ex-ante si ex-post a fost introdusa o analiza de impact aprofundata, precum si elaborarea unor metodologii sectoriale de evaluare pentru a se facilita analiza pe domenii (social, mediu). De asemenea pentru evaluarea ex-ante a fost introdus modelul costului standard (MCS) adaptat Romaniei iar pentru evaluarea ex-post a fost dezvoltat un sistem de evaluare si monitorizare a impactului reglementarilor.

Pentru sprijinirea dialogului dintre administratia publica centrala si persoanele interesate astfel incat acestia din urma sa inteleaga mai bine procesul de elaborare a reglementarilor au fost luate o serie de masuri printre care pot fi numite: modificarea legii 52/2003, elaborarea unor ghiduri de bune practici atat in ceea ce priveste administratia publica cat si persoanele interesate, cursuri de instruire si schimburi de experienta intre institutiile administratiei publice din Romania si din tarile membre in Uniunea Europeana.

In ceea ce priveste obiectivul reducerii sarcinilor administrative acesta a fost impartit pe doua paliere si anume masurarea costurilor administrative si reducerea sarcinilor administrative. Pentru prima etapa si anume masurarea costurilor administrative ca prima actiune a fost stabilita introducerea modelul costului standard (MCS) care este o metodologie de identificare si cuantificare a costurilor administrative generate de reglementari. Urmatoarele actiuni constau in adaptarea si adoptarea modelului costului standard, extinderea utilizarii acestuia in toate institutiile administratiei publice centrale si masurarea efectiva a costurilor administrative generate de reglementari. Pentru cea de-a doua etapa , reducerea sarcinilor administrative, se urmareste identificarea sarcinilor excesive si reducerea lor aceste masuri vor fi impartite pe parcursul mai multor ani rezultand astfel o reducere graduala. Aceste doua etape vor fi parcurse de catre toate ministerele conform planurilor fiecaruia de actiune primele doua fiind Ministerul Economiei si Finantelor si Ministerul Sanatatii Publice.

Facilitarea interactiunii dintre administratia publica centrala si agentii economici este un alt domeniu in care Romania a avut de facut foarte multe schimbari. Una dintre acestea , considerate si cea mai importanta, este crearea Biroului Unic ale carui activitatii vor fi armonizate cu cele internationale. Acesta va desfasura activitatii corespunzatoare fiecarei etape a infiintarii unei afaceri.

Normativitatea excesiva, instabilitatea crescuta cat si numarul crescut de paralelisme legislative sunt atribute specifice sistemului legislative romanesc fapt ce a determinat necesitatea simplificarii legislatiei nationale. Se urmareste astfel diminuarea numarului actelor normative, asanarea legislatiei active prin inlaturarea paralelismelor si a actelor cazute in desuetudine. Scaderea numarului de schimbari inutile survenite in legislatia activa, asigurarea unitatii si unicitatii reglementarilor precum si permiterea accesului la informatia juridica a persoanelor interesate duc la fluidizarea sistemului legislative si la o eventuala usurinta survenita in comunicarea dintre cele doua medii.

Pentru a evita o eventuala condamnare a Romaniei in fata autoritatilor comunitare se prevede ca fiind necesara perfectionarea mecanismului de transpunere a directivelor comunitare la nivel national, si consolidarea mecanismului SOLVIT, pentru acestea DAE va elabora o metodologie[26] prin care sunt stablite o serie de masuri care trebuie realizare de catre institutiile administratiei publice centrale cu atributii de reglementare printre acestea:

asumarea transpunerii actelor comunitare din domeniul lor de competenta inca din faza de proiect

evaluarea impactului pe care fiecare asemenea act comunitar il poate avea in plan national,

demararea demersurilor privind transpunerea inca din momentul intrarii in vigoare a actului comunitar,

consultarea cu DAE in scopul transpunerii corecte si complete a actelor comunitare,

respectarea normelor privind tehnica legislative la elaborarea actelor nationale de transpunere,

evitarea introducerii, prin actul national de transpunere, a sarcinilor administrative suplimentare,

solicitarea avizului DAE asupra proiectelor de acte normative care transpun sau care amendeaza acte care transpun,

perfectionarea sistemului integrat privind notificarea masurilor nationale de transpunere.

Pentru asigurarea unui cadru juridic necesar aplicarii reglementarilor,institutiile administratiei publice centrale sunt nevoite sa implementeze o serie de masuri aceasta insemna ca inca din faza de proiect ele trebuie sa isi assume regulamentele comunitare, totodata trebuie, tot din faza de proiect, sa evalueze posibilul impact pe care acestea il pot avea la nivel national, de aici se merge pana la demararea demersurilor necesare pentru a se dezvolta un cadru necesar pentru aplicarea reglementarilor si derularea actiunilor effective pentru a putea fi aplicat fiecare regulament comunitar in partea si toate acestea sub stricta supraveghere a DAE.