Aspecte generale ale pietei muncii

ASPECTE GENERALE ALE PIETEI MUNCII

“Orice activitate economica, in conditiile economiei de piata asociaza, in mod obiectiv, factorul de productie capital, cu inca un factor esential, factorul munca. Acest factor se procura prin intermediul pietei, piata muncii constituindu-se astfel, intr-un subsistem al economiei de piata. Pe aceasta piata functioneaza cererea si oferta, se formeaza un pret, dar toate acestea se manifesta in functie de specificul determinat de obiectul tranzactiilor de pe aceasta piata.

In cadrul pietei muncii se intalnesc cei ce poseda factorul de productie capital cu cei care detin factorul de productie munca. Piata muncii este influentata de factori de ordin demografic, social-politic, psihologic etc. Factorul demografic influenteaza in mod special oferta de munca, populatia tarii fiind „rezervorul” care alimenteaza permanent aceasta piata. Dar, pe piata muncii, subiectii ofertanti nu sunt toti cetatenii unei tar In primul rand trebuie luat in consideratie factorul varsta, cele doua limite inferioare si superioare, ceea ce contureaza notiunea de „populatie apta de munca”.

Pentru analiza economica, o mare importanta o prezinta structurarea pietei muncii, ea permitand cunoasterea proportiilor in care se folosesc resursele de munca, ca urmare a repartizarii lor, in functie de cerere si oferta, pe diferite ramuri si subansambluri ale activitatii economice: agricultura, industrie, servicii etc., ceea ce indica nivelul tehnologic din economia tarii si in general, gradul ei de dezvoltare economica. Principalul scop urmarit pe piata muncii este ajungerea la o stare de echilibru intre principalele componente. In momentul in care nu se atinge starea de echilibru apare fenomenul de somaj. Analiza acestui fenomen, cauzele si modalitatile de combatere prezinta un mare interes pentru intreg sistemul economic al unui stat.”[1]

1.Notiuni generale  despre piata muncii

„Factorul munca – conditie generala a oricarei activitati – se asigura, ca si ceilalti factori de productie, prin intermediul piete Piata muncii se intemeiaza, de asemenea, pe intalnirea si confruntarea cererii cu oferta. Ea functioneaza in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala.

Orice activitate, care se initiaza sau exista in societate, genereaza nevoia de munca. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. Dar ea nu constituie in intregime o cerere care se exprima (manifesta) pe piata munci Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este remunerarea sa, salarizarea e De aceea, in cererea de munca nu se includ activitatile care se pot realiza de catre femeile casnice, militari in termen, studenti, alti nesalariat Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza la un moment dat intr-o economie de piata. Cererea se exprima prin intermediul numarului de locuri de munca.

Satisfacerea nevoii de munca se realizeaza pe seama utilizarii disponibilitatilor de munca existente in societate, adica a volumului de munca ce poate fi depus de populatia apta de munca a tarii respective, in perioada data. Si in acest caz, trebuie sa avem in vedere ca nu toate disponibilitatile de munca se constituie in oferta, ci numai acelea care urmeaza sa fie remunerate, salarizate. Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in conditii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se includ femeile casnice, studentii, militarii in termen si alti oameni care depun activitati nesalariale. Oferta de munca se exprima prin numarul celor apti de munca sau populatia apta disponibila din care se scade numarul femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, intrucat, au resurse pentru existenta sau au alte preocupar

Cererea si oferta de munca nu trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o alta piatta, ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu. In acest sens se impun atentiei urmatoarele aspecte:

Pe termen scurt, cererea de munca este practic invariabila, deoarece dezvoltarea unor activitati existente si initierea altora noi, generatoare de locuri de munca, presupun o anumita perioada de timp;

Oferta de munca in ansamblul sau se formeaza in decursul unui timp indelungat in care creste si se instruieste fiecare generatie de oameni pana la varsta la care se poate angaja;

Posesorii fortei de munca au o mobilitate relativ redusa; oamenii nu se deplaseaza dintr-o localitate in alta si nu-si schimba cu usurinta munca, ci sunt atasati mediului           economico-social, chiar daca nu au avantaje economice. De asemenea, oferta de munca depinde de varsta, sex, starea sanatatii, psihologie, conditii de munca etc, aspecte care nu sunt neaparat de natura economica;

Oferta de forta de munca este eminamente perisabila si are caracter relativ rigid. Cel ce face oferta trebuie sa traiasca, nu poate astepta oricat angajarea pe un loc de munca;

Generatiile de tineri nu sunt crescute de parintii lor ca niste marfuri sau numai pentru a deveni salariati, ci ca oamen De aceea, oferta de munca nu se formeaza in exclusivitate pe principiile economiei de piata.

Cererea si oferta de munca nu sunt omogene, ci se compun din segmente si grupuri neconcurentiale sau putin concurentiale, neputandu-se substitui reciproc decat in anumite limite sau deloc.

1.1.Piata munci Delimitari conceptuale

Piata muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, se desfasoara in doua trepte sau faze. Prima se manifesta pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere si oferta, determinate de particularitatile tehnico-economice ale activitatilor. In cadrul acestei faze, se formeaza coditiile generale de angajare ale salariatilor, se contureaza principiile care actioneaza la stabilirea salariilor si o anumita tendinta de stabilire a salariilor la un nivel inalt sau scazut. A doua faza reprezinta o continuare a celei dintai si consta in intalnirea cererii cu oferta de munca in termeni reali, in functie de conditiile concrete ale firmei si salariatilor e Cererea se dimensioneaza precis, ca volum si structura, pe baza contractelor si a altor angajamente asumate de firma, iar oferta se delimiteaza si ea pornind de la programul de munca, numar de ore suplimentare pe care salariatii accepta sa le efectueze sau nu, in functie de nevoile si aspiratiile lor, de situatia sociala si economica etc. la momentul respectiv. Din confruntarea cererii cu oferta de munca la acest nivel se determina marimea si dinamica salariului nominal. Insuficienta ofertei la acest nivel se traduce printr-o cerere suplimentara care se manifesta pe prima treapta, iar insuficienta cererii, printr-o oferta suplimentara pe aceeasi treapta.

ESEU: Dezvoltare regionala - test grila ESEU: Politicile de solidaritate, politici sociale si coeziunea europeana

Procesul de restructurare a economiei tarilor aflate in perioada de tranzitie la economia de piata este insotit de importante modificari pe piata muncii (modificari privind statutul muncii, modificari structurale si ocupationale), care are anumite particularitati generate de structura economiei, performantele si potentialul economic, gradul de pregatire si posibilitatilor de perfectionare a fortei de munca. Tranzitia pe care o parcurge economia romaneasca include si organizarea unei piete adecvate a fortei de munca, proces deosebit de complex si dificil, pentru ca piata fortei de munca este cea mai imperfecta dintre toate pietele, ceea ce impune in politica economica masuri adecvate pentru asigurarea functionarii ei normale. Ocuparea fortei de munca reprezinta in orice societate, inclusiv in tarile dezvoltate, o conditie esentiala a asigurarii echilibrelor macro-economice si stabilitatii social-politice. Este un proces complex, dinamic, de interes major, pentru toti agentii economici si partenerii sociali, pentru prezentul si viitorul societatii, cu implicatii variate: economice, psihosociale, educational-culturale, politice. Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca si diminuarea fenomenului somajului sunt in prezent obiective esentiale ale politicii economice a tuturor tarilor.

Piata muncii este cadrul de confruntare dintre cererea si oferta de forta de munca    intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu, care se finalizeaza prin vanzarea-cumpararea de forta de munca in schimbul unui pret numit salariu, functionand in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara mondiala. Ca subsistem al sistemului general al economiei nationale, piata fortei de munca reprezinta cadrul in care este valorificat cel mai important factor de productie-munca-prin intermediul fortei de munca. La randul sau, piata muncii este un sistem definit prin ansamblul relatiilor economice cu privire la angajarea si utilizarea fortei de munca, precum si cu privire la asigurarea protectiei si asistentei sociale detinatorilor acestei marfi speciale. De asemenea, piata fortei de munca, sau piata muncii poate fi definita ca „spatiul economic in care se intalnesc, se confrunta si se negociaza in mod liber cererea de forta de munca (detinatorii de capital in calitate de cumparatori) si oferta (posesorii de forta de munca). Piata muncii la nivelul fiecarei tari se poate referi la o localitate, la o zona mai mica sau mai mare ori la intreaga economie, avand faze diferite:

-in cazul fortei de munca necalificate sau de calificare inferioara, raza este mica, nevoile de forta de munca putandu-se satisface la nivelul unei localitati;

-pe masura ce nivelul de calificare al fortei de munca creste, forta de munca de calificare mai inalta e mai rara, aparand necesitatea extinderii razei pietei muncii la zone mai largi sau chiar la intregul teritoriu al tari

Piata muncii este un ansamblu eterogen, compus din piete ale muncii individualizate pana la fiecare meserie sau specialitate, care functioneaza distinct si intre care exista posibilitatea influentarii reciproce prin recalificari profesionale.

1.2.Componentele principale ale pietei muncii

Componentele principale ale pieteii muncii sunt cererea de munca si oferta de munca.

Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata ce se formeaza la un moment dat   intr-o economie de piata, exprimata prin intermediul numarului de locuri de munca si cuprinzand ansamblul relatiilor, raporturilor si conexiunilor privind volumul si structura fortei de munca pe profesii si niveluri de calificare, atat pentru fiecare componenta a economiei nationale, cat si pe ansamblul e Strategia in domeniul necesarului de forta de munca este deosebit de complexa, incluzand un ansamblu de componente inseparabile, cum ar fi:

-determinarea necesarului de forta de munca, la nivel national, pe sectoare, ramuri, subramuri si la nivelul agentilor economici;

-identificarea, la nivelul sistemului de invatamant, a celor mai adecvate forme de instruire si perfectionare profesionala;

-conceperea unor criterii si reglementari juridice care sa asigure o ocupare cat mai deplina si o utilizare cat mai rationala a resurselor de munca;

-stabilirea unui sistem de stimulente materiale pentru salariati in vederea valorificarii cu randament maxim a potentialului de munca existent.

Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii unei societati in conditii salariale stabilite. Ea se exprima prin numarul celor apti de munca (din care se scade numarul femeilor casnice, al studentilor si al celor care nu doresc sa se angajeze in nici o activitate, intrucat au resurse pentru existenta sau alte preocupari) si exprima ansamblul relatiilor cu privire la posibilitatile de satisfacere a nevoii de forta de munca la nivel macro-, micro-si mondoeconomic, intr-o perioada de timp data.

2.Servicii de asistenta si protectie sociala la nivelul pietei muncii

„Problemele protectiei sociale, cu care se confrunta in prezent toate tarile, este o preocupare aparte pentru statele aflate in tranzitie, in general, si pentru tara noastra, in special. Aceasta, in contextul in care ne confruntam cu inexistenta unui model de tranzitie a societatii de la o forma social-economica bazata pe un sistem de organizare si conducere sociala si economica autoritara la un sistem bazat pe autonomizarea relatiilor si a agentilor si functionarea
economiei pe principiile cererii si oferte

Mobilizarea resurselor - resurse menite sa sprijine politica activa in domeniul fortei de munca pot sa provina aaat din sectorul de stat, cat si din cel particular, desi la inceputul tranzitiei acestuia din urma ii revine un rol foarte limitat in domeniul finantari
Finantarea privata nu constituie o raritate in tarile cu economie de
piata. In Japonia realocarea fortei de munca se face in cea mai mare masura prin eforturile financiare ale firmelor particulare, in industria americana constructoare de autovehicule, membrii sindicatului din ramura (United Auto Workers) care urmeaza a fi concediati au dreptul-prin contractul de munca sa fie recalificati in prealabil pe cheltuiala firme Mai recent, contractul colectiv negociat si semnat cu toate cele trei mari firme producatoare de autovehicule stabileste programe de sustinere a veniturilor care asigura membrilor de sindicat plata de ajutoare de somaj foarte propiate de nivelul salariului pe toata durata contractulu”[2]

In Europa Centrala si de Est asemenea piete de capital nu exista pentru cea mai mare parte a sectorului privat in formare si sindicatele ar fi rau sfatuite, in aceste conditii, sa insiste asupra introducerii unor asemenea prevederi in contractele de angajare a fortei de munca. Oricum, cea mai mare parte a somajului deriva din disponibilizarile din intreprinderile de stat decat din cele private.”[3]

2.1.Asistenta sociala a femeilor

“Asistenta sociala a femeilor reprezinta un ansamblu de programe,masuri,servicii specializate privind problemele femeilor, derulate prin institutii specializate de catre persoane calificate. Este un domeniu distinct de activitate. In Romania, asistenta sociala a femeilor se face mai cu seama prin intermediul organizatiilor neguvernamentale. Privind implicarea organismelor statale, se remarca programele contra violentei, coordonate prin intermediul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, in subordinea caruia se afla Directia pentru oportunitati egale. Fondurile pe care se sprijina asistenta sociala a femeilor provin din bugetul de stat sau din donatiile voluntarilor, fundatiilor nationale sau internationale.

Ca atare, acordarea de asistenta nu presupune contributii anterioare, asistenta oferindu-se dupa alte criterii decat asigurarile sociale. Asistenta sociala privind femeile se inscrie pe linia generala a scopului fundamental al asistentei sociale, acela de a restaura o anumita capacitate de functionare sociala, apreciata ca normal pentru respective comunitate; crearea oportunitatilor de dezvoltare personala, astfel incat sa fie posibila o viata demna si autonoma, sa se realizeze implinirea personala asteptata.

Practica asistentei sociale consta in activitati specifice pentru atingerea unor scopuri cum ar fi: sprijinirea celor aflati in nevoia de a obtine resurse si servicii, consilierea si acordarea de suport psihologic, inaugurarea si imbunatatirea unor servicii de sanatate la nivel comunitar, promovarea unei legislatii si a unor masuri cu larga aplicabilitate sociala.

In cateva coordonate, asistenta sociala acordata femeilor se refera la: protectia maternitatii (concedii de maternitate si pentru cresterea si ingrijirea copilului pana la varsta de 2 ani), ajutoare pentru mamele cu multi copii, ajutoare pentru sotiile militarilor in termen (indemnizatii de nastere), prestatii pentru persoanele cu dizabilitati (ajutoare sociale, pensii sociale, ocrotirea si educarea in institutii specializate), prestatii pentru persoanele varstei a treia, prestatii pentru persoa­nele afectate de saracie cronica (mese la cantinele de ajutor social, alocatii de sprijin).

Intr-un stadiu incipient se afla asistenta pentru problemele legate de experientele specifice femeieiesti: graviditatea, travaliul, nasterea, hranirea altei persoane din propriul corp, sangerarea periodica, avortul; de experientele feminine, cele pe care le au predilect femeile: ingrijirea copiilor, ajutor acordat persoanelor dependente, managementul domestic, violul, prostitutia, hartuirea sexuala, pornografia.

Sunt de actualitate probleme cum ar fi: imbatranirea si feminizarea populattei, feminizarea saracie O atentie deosebita este acordata familiilor monoparentale, conduse preponderent de feme Ponderea femeilor implicate in serviciile de asistenta sociala depaseste 70%.

Cateva dintre obiectivele urmarite implicit prin asistenta sociala a femeilor sunt: combaterea izolarii si crearea unei solidaritati autentice, chiar a unor retele de sprijin pentru rezolvarea problemelor; acordarea de suport psihologic pentru depasirea situatiilor dificile, dar si privind asistenta pentru dezvoltare; oferirea unui mediu in care sa se exprime, sa comunice; crearea situatiilor prin care sa se faciliteze constientizarea aspiratiilor, sa poata creste stima si respectul de sine. Asistenta sociala a femeilor a cunoscut de-a lungul timpului diverse forme spontane, prin ajutorarea de tip comunitar (de pilda, ajutorul acordat tinerelor mame, atat prin servicii de tip menajer, cat si prin cadouri oferite nou-nascutului, cu diferite ocazii: botez, sarbatori religioase); un tip aparte de consiliere este prilejuit de organizarea clacilor a sezatorilor etc.; transmiterea intergenerationala a cunostintelor legate de munca domestica. Experienta cotidiana, de viata, a femeilor poate fi valorificata in cadrul asistentei profesionalizate, cu atat mai mult cu cat femeile au fost in mod traditional, cele care au asigurat ocrotirea copiilor, ingrijirea persoanelor dependente.”[4]