Fundamente constitutionale actuale privind admi¬nistratia publica si dreptul administrativ

FUNDAMENTE CONSTITUTIONALE ACTUALE PRIVIND ADMI­NISTRATIA PUBLICA SI DREPTUL ADMINISTRATIV

1. Fundamente constitutionale exprese si implicite pentru administratia publica

Constitutia Romaniei aprobata prin referendum la 8 decembrie 1991, revizuita si republicata, consacra un regim politic semiprezidential atenuat sau parlamentarizat, sau, utilizand o alta formula, un regim semiparlamentar.

Mentionam, de asemenea, ca legea fundamentala consacra un executiv bicefal, deci un executiv in care sunt doi sefi, respectiv Presedintele si Guvernul.

Se impune precizat, ca unul din capitolele titlului III, si anume capitolul V este denumit administratia publica.

Aceasta situatie a determinat doctrina sa se intrebe daca, in actualul sistem constitutional si legal, administratie publica inseamna numai activitatea desfasurata de organele grupate in capitolul V al titlului III? intrebarea, cu tendinta retorica, are un raspuns care se presupune.

Nu putem admite ca doar autoritatile grupate in acest capitol indeplinesc activitati de natura administrativa. Nu pot fi ignorate atributiile de natura administrativa pe care le exercita si Presedintele si Guvernul, autoritati care se regasesc in alte capitole ale titlului III. insa autoritatile regasite in capitolul V al titlului III, fac exclusiv administratie publica, rupta de jocul politic, in masura fireasca, in care un anumit domeniu poate fi rupt de politica.

Ar mai fi de amintit in mod deosebit art. 52 din Constitutie care reprezinta sediul constitutional al unei institutii traditionale in dreptul administrativ si anume contenciosul administrativ.

El reprezinta instrumentul prin care „cel administrat” in acceptiunea lato sensu, se poate plange de abuzurile administratiei, in aceeasi acceptiune, si o poate obliga pe aceasta, la anularea actului sau obligarea la emiterea unui act, sau la despagubiri, materiale si morale, asa cum prevede Legea cadru nr. 554/2004.

In afara acestor reglementari constitutionale care pot fi calificate, in limbajul doctrinei franceze, baze constitutionale exprese ale administratiei publice mai putem identifica, la acest capitol, si anumite dispozitii constitutionale, care, desi nu au un caracter expres, ele vizeaza in mod implicit si administratia publica si dreptul administrativ in ansamblul sau.

2. Principalele modificari aduse prin legea de revizuire a Constitutiei in materia administratiei publice.

in urma revizuirii din 2003, au fost introduse prevederi noi in legea noastra fundamentala, care aduc importante modificari in ceea ce priveste conceptia de ansamblu a legiuitorului constituant asupra administratiei publice.

Multe din noile prevederi introduse au semnificatie in ceea ce priveste consacrarea unor institutii si principii care dau legitimitate constitutionala unui drept administrativ european.

Vom aborda, in cele ce urmeaza, elementele de noutate aduse de Constitutia Romaniei, revizuita si republicata, in special in ceea ce priveste acele prevederi ale ei care pot fi considerate izvoare de rang constitutional, in sistemul romanesc, ale dreptului administrativ, in general, si ale dreptului administrativ european, in special.

Constitutia Romaniei si-a dovedit, in timp, valoarea, statornicind principiile si mecanismele interne ale sistemului politic. Dupa aproape 12 ani de la adoptarea ei, a aparut, intr-un nou context politic, de pace sociala, de confruntare democratica intre idei, dar si de solidaritate civica in jurul intereselor nationale, cerinta revizuirii ei. insa, pe buna dreptate s-a constatat in practica si s-a sustinut in literatura de specialitate ca „nici o Constitutie nu poate fi vesnica, cu atat mai mult una elaborata la inceputul unei perioade de tranzitie de la un sistem totalitar la unul democratic”.  Este adevarat ca o Constitutie se caracterizeaza printr-o oarecare rigiditate, de natura sa-i confere aptitudinea de a asigura stabilitate sociala si politica, dar ea nu trebuie sa devina o frana in dezvoltarea unei natiuni, ci, dimpotriva, sa fie o oglinda a acestei evolutii si o punte catre viitor.

Una din cauzele care au determinat iminenta nevoii de revizuire constitutionala a reprezentat-o si inexistenta in legea fundamentala a unor dispozitii care sa funda­menteze procesul de integrare a Romaniei in structurile europene si euroatlantice. Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana presupune un amplu proces de reforma care vizeaza atat aspectele constitutionale, cat si cele legislative si institutionale. Primele s-au realizat deja, celelalte sunt in curs de realizare. Cum vom avea prilejul sa aratam, urmare a revizuirii Constitutiei a fost introdus un titlu de sine statator intitulat „integrarea euroatlantica”, au fost consacrate noi dispozitii sau au fost modificate cele deja existente, legea fundamentala a tarii noastre dobandind astfel o puternica dimensiune europeana si conferind Romaniei o vocatie legitima nu numai de a se integra in structurile euroatlantice, dar si de a-si exercita statutul astfel dobandit. Dupa cum se sustine cu deplin temei intr-o valoroasa lucrare consacrata comentarii legii fundamentale revizuite, „instituirea temeiurilor constitutionale pentru integrarea tarii noastre in comunitatea euro-atlantica, adica Uniunea Europeana si Pactul Atlanticului de Nord, optimizarea corespunzatoare a sistemului decizional in cadrul regimului politic, perfectionarea democratiei constitutionale prin proclamarea unor noi drepturi fundamentale si, indeosebi, prin intarirea mijloacelor constitutionale de protectie a drepturilor si libertatilor cetatenilor” au reprezentat principalele obiective ale procesului de modificare a legii fundamentale in 2003.

Perspectiva integrarii Romaniei in Uniunea Europeana a atras astfel nevoia de a pune in consonanta administratia publica nationala cu structurile administrative de la nivelul Uniunii Europene, pentru a le face compatibile cu structurile administrative ale tarilor membre ale U.E. A fost astfel nevoie sa se vina cu inovatii nu numai in structura autoritatilor administratiei publice centrale si locale, ci si in ceea ce priveste natura si regimul unor servicii publice.

Nu numai in Romania, dar si in alte sisteme de drept, statele membre au trebuit sa-si adapteze sistemele juridice si administrative.

Acquis-ul comunitar, formalizat sau neformalizat, contribuie la crearea unei convergente la nivelul politicilor administrative dezvoltate de guvernele nationale, conducand treptat la crearea unui Spatiu administrativ european. In plan juridic, se ajunge astfel de la un drept administrativ national catre un drept administrativ comparat si, in timp, un drept administrativ european unitar.

Modificarile care au fost aduse Constitutiei prin Legea de revizuire pot fi grupate in doua mari categorii, din punct de vedere al cauzelor care le-au generat:

a)         modificari impuse de evolutia de ansamblu a societatii romanesti din 1991,
prin intermediul carora s-a urmarit gasirea unor solutii pentru probleme aparute in intervalul
scurs de la intrarea in vigoare a legii fundamentale a Romaniei;

b)         modificari impuse de iminenta aderare a Romaniei la structurile euroatlantice.

Fac parte, din cea de-a doua categorie, urmatoarele prevederi constitutionale nou introduse prin legea de revizuire: dreptul conferit cetatenilor Uniunii Europene de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale din Romania {art. 16 alin. 4); dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European (art. 38); dreptul cetatenilor straini si al apatrizilor de a dobandi terenuri in proprietate, prin acte incheiate intre vii (inter vivos) si pentru cauza de moarte (mortis causa), introdus prin art. 44 alin. (2); posibilitatea inlocuirii monedei nationale cu moneda europeana (art. 137 alin. (2); consacrarea unor reglementari speciale, de drept substantial si de drept procedural, referitoare la procesul de aderare a Romaniei la organismele euroatlantice (titlul VI referitor la „integrarea euroatlantica”, art. 148 si 149).

Trebuie precizat ca aspectele care fac obiectul de reglementare al prevederilor mai sus mentionate nu sunt rezolvate prin simpla reglementare a lor la nivelul legii fundamentale. Este nevoie ca ele sa fie dezvoltate prin legi, cu caracter organic sau ordinar, care vor reglementa domeniile la care se refera prevederile constitutionale rezultate in urma revizuirii.

Un alt aspect foarte important este acela ca aceste modificari, in cea mai mare parte a lor, vor fi transpuse in practica numai dupa momentul integrarii Romaniei in structurile euroatlantice.

Art. 1 alin. (3) proclama Romania ca stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din Decembrie 1989, si sunt garantate.

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

Acest text a fost partial modificat fata de cel existent in forma initiala a Constitutiei, insa modificarile intervenite au o semnificatie asupra careia se cuvine sa zabovim. Este vorba, in primul rand, de referirea la spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din Decembrie 1989, care releva legatura intre gandirea politica din Romania si principiile fundamentale ale democratiei constitutionale si este, totodata, un omagiu national, consacrat la nivel constitutional, tuturor celor care au militat pentru democratie si libertate in Romania.

Acest articol este redactat in deplin acord cu valori fundamentale, recunoscute in majoritatea documentelor europene si internationale si in toate democratiile constitutionale. Astfel Tratatul de la Maastricht prevede in art. 6 ca Uniunea Europeana se intemeiaza pe principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului si libertatilor fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt comune si statelor membre, si respecta drepturile fundamentale astfel cum sunt acestea garantate in Conventia europeana a drepturilor omului si libertatilor fundamentale si cum rezulta ele din traditiile constitutionale comune statelor membre.

In continutul art. 1 alin. (3) vom regasi proclamate astfel de valori, cum ar fi caracterul statului roman de stat de drept, democratic si social, demnitatea, dreptatea si pluralismul politic, drepturile si libertatile fundamentale. De altfel, un prim principiu general al dreptului recunoscut in literatura de specialitate este protectia drepturilor fundamentale ale omului, iar primul articol al Constitutiei aseaza drepturile fundamentale ale omului printre valorile supreme si garantate, ceea ce reprezinta consfintirea prin Constitutie a acestui principiu fundamental si a valorilor unanim acceptate pe plan european. Aceste prevederi din legea fundamentala a Romaniei sunt in deplin acord cu art. 2 din Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, care prevede ca Uniunea se bazeaza pe valorile respectarii demnitatii umane, a libertatii, a democratiei, a egalitatii, a statului de drept, precum si pe respectarea drepturilor omului. Textul mai prevede ca „aceste valori sunt comune statelor membre intr-o societate caracterizata prin pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si nediscriminare “.

Tot in urma revizuirii Constitutiei, art. 1 a fost completat cu doua noi alineate. Este vorba, mai intai, despre alin. (4) care dispune ca „statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca-in cadrul democratiei constitutionale.” Pe aceasta cale a fost complinita o carenta constitutionala, care, in opinia unor autori, ca si a unor politicieni, a atras vehemente critici, in vreme ce alti autori au considerat ca nu este nici pe departe vorba despre un vid al Constitutiei care sa afecteze caracterul ei democratic, ci despre o reflectare in legea noastra fundamentala a spiritului constitutionalismului european modern. Din momentul in care a fost consfintit prin Constitutii, principiului separatiei puterilor i s-au adus si unele corective, cum ar fi colaborarea intre puteri.

Este important de stiut ca elemente ale principiului separatiei puterilor au inceput sa apara in dreptul nostru in mod treptat, in cadrul unui proces indelungat, inainte de consacrarea lui legala. Este un proces original, romanesc si a constat, pe de o parte, din despartirea atributiilor judecatoresti de cele executive, iar, pe de alta parte, din initierea unor acte de legiferare scrisa, care au pregatit aparitia unei noi puteri a statului, alaturi de cea executiva si cea judecatoreasca, anume puterea legiuitoare.

Teoria in sine a separatiei puterilor a fost elaborata in epoca de apogeu a absolutismului monarhic de tip feudal si a fost promovata cu scopul de a pune in lumina lipsa de suport legitim a acelei organizatii statale. Ea viza inlaturarea regimului absolutist si instaurarea unui regim democratic, prin reformarea radicala a sistemului statal de atunci.

Un al doilea alineat nou introdus prin legea de revizuire il reprezinta actualul alin. (5) care prevede ca Jn Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Nu avem de-a face cu o noua prevedere constitutionala, ci cu o noua pozitionare in Constitutie a unei prevederi preexistente modificarii, dar care era plasata in titlul al doilea, Capitolul III referitor la indatoririle fundamentale.

Plasarea principiului respectarii Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor in chiar primul titlu, denumit „principii generale” si primul articol al Constitutiei, denumit „statul roman”, nu este o simpla modificare de forma, ci una de continut, prin care practic s-a transformat statutul acelei prevederi, care anterior reprezenta una din obligatiile fundamentale ale cetateanului iar in prezent constituie un principiu fundamental de organizare si functionare a statului roman.

Principiul suprematiei Constitutiei isi are originea in pozitia supraordonata a acesteia in cadrul sistemului juridic, determinand supralegalitatea constitutionala.

Un alt articol care trebuie avut in vedere este art. 4 alin. (2) care prevede ca Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine sociala, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. Acest text trebuie coroborat cu art. 16 alin. (1), potrivit caruia cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari.

Practic in aceste texte regasim consacrat un principiu fundamental recunoscut ca atare in dreptul comunitar, aplicabil si in dreptul administrativ european, evocat de unii autori prin sintagma interdictia discriminarii, iar de altii prin cea de principiul egalitatii.

O prevedere constitutionala care are directa aplicabilitate in problematica propusa analizei si care reprezinta o veritabila baza constitutionala expresa pentru dreptul european o reprezinta art. 16 alin. (4), text rezultat in urma modificarii Constitutiei Romaniei in anul 2003, care prevede ca in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale.

Introducerea prin Constitutie a acestui text este o consecinta a aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana. Dupa cum se sustine cu deplin temei in doctrina, intr-o Europa Unita, in care locuitorii statelor membre ale Uniunii vor avea si o cetatenie europeana, va fi posibil ca orice cetatean al unui stat membru sa fie ales de comunitatile locale din Romania in autoritati ale administratiei publice locale, fara ca prin aceasta sa se aduca o incalcare esentiala a principiului suveranitatii nationale.

Un alt text constitutional care are aplicabilitate expresa este art. 38 care consacra un drept fundamental al cetateanului roman, dreptul de a fi ales in Parlamentul European.

Este vorba despre o dispozitie constitutionala nou introdusa in urma revizuirii din 2003, conform careia in conditiile aderarii la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.

Era firesc ca, odata cu integrarea Romaniei in comunitatea unica europeana constituita prin Tratatul de la Maastricht, posibilitatea candidarii in alegeri locale si din partea cetatenilor altor state, sa fie consacrata si in sistemul romanesc, ceea ce s-a intamplat prin art. 16 alin. (4), analizat anterior.

Aderarea va atrage insa si pentru cetatenii romani dreptul de a fi alesi in Parlamentul European, pe care forma initiala a legii fundamentale nu-1 prevedea, si care a trebuit sa fie astfel introdus prin legea de revizuire din 2003. Constatam ca, in urma revizuirii Constitutiei, catalogul drepturilor fundamentale ale cetatenilor a fost completat cu inca doua drepturi electorale recunoscute cetatenilor romani, dreptul de a alege si a fi alesi in Parlamentul European. Analizand continutul art. 38 vom constata ca exercitarea efectiva a acestui drept este conditionata de momentul integrarii in Uniunea Europeana si de respectarea conditiilor concrete care vor fi cuprinse in actul de aderare.

In mod obisnuit, prin intermediul drepturilor electorale, cetatenii sunt implicati in exercitarea actului de suveranitate la nivel national. Drepturile electorale nou introduse prin art. 38 nu implica participarea cetatenilor romani la exercitarea puterii la nivel national. Prin exercitarea acestor drepturi, cetatenii romani sunt implicati in desemnarea membrilor unei institutii reprezentative la nivel european, care se alege printr-un proces electoral asemanator celui prin care se constituie parlamentele nationale ale statelor membre.

In cadrul organizatiei internationale suprastatale care este Uniunea Europeana s-a constituit astfel o institutie care poarta denumirea de Parlament, care, prin Actul Unic European din 1986 a dobandit caracter reprezentativ direct, democratic.

De aici concluzia ca este vorba despre noi drepturi electorale pentru cetatenii romani, dar care nu se incadreaza in categoria celor exclusiv politice in sens traditional, intrucat nu implica o participare la exercitarea suveranitatii de stat, ci o participare la un proces electoral menit sa desemneze un organ reprezentativ la nivelul unei organizatii suprastatale.

Analiza complexa a acestor drepturi, ca si a celui introdus prin art. 16 alin. (4), trebuie inteleasa prin raportare la conceptul de cetatenie europeana, care a fost consacrat prin Tratatul de la Maastricht si dezvoltat prin cel de la Amsterdam. Statutul Parlamentului European este consfintit si prin Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, care in art. 1-19 prevede ca parlamentul European este ales prin vot  universal direct de catre cetatenii europeni, prin scrutin liber si secret, pentru un mandat de cinci ani.” in titlul al II-lea al aceluiasi Tratat, privind drepturile fundamentale si cetatenia Uniunii regasim art. 1-8 conform caruia cetatenii si cetatenele Uniunii au dreptul de a vota si dreptul de a fi alesi in Parlamentul European, precum si in cadrul alegerilor locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat. Aceleasi drepturi le regasim si in Charta drepturilor fundamentale, adoptata la Nisa in decembrie 2002, in art. 11-39 prevazandu-se ca oricare cetatean sau cetateana a Uniunii are drept de a alege si de a fi ales in cadrul alegerilor pentru Parlamentul European, in statul membru in care acesta isi are resedinta, in aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat.

Prin art. alin. (2) se consacra regimul dreptului de a dobandi in proprietate terenuri in Romania de catre cetatenii straini. Este cunoscut faptul ca, in forma initiala, Constitutia Romaniei interzicea cetatenilor straini si apatrizilor sa dobandeasca dreptul de proprietate asupra unor terenuri in tara noastra.

Si art. privind dreptul de proprietate privata a fost modificat (fostul art. 41 devenit art. 44), dar analiza lui o vom intreprinde la regimul proprietatii publice.

O alta modificare care a fost impusa tot din necesitatea de a pune in acord legea noastra fundamentala cu reglementarile internationale in materie o reprezinta recunoasterea dreptului minoritatilor nationale de a-si folosi limba materna in administratie si justitie.

Articolul 120 alin (2), nou introdus prin legea de revizuire, prevede ca in unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa se asigura folosirea limbii minoritatii nationale respective in scris si oral in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica.

Iar art. 128 alin (2) recunoaste cetatenilor apartinand unei minoritati nationale dreptul de a se exprima in limba materna in fata instantelor de judecata, in conditiile legii organice.

Constatam o diferenta intre cele texte, in sensul ca, spre deosebire de art. 120 care conditioneaza dreptul minoritatilor nationale de a folosi limba materna in relatiile cu autoritatile administratiei publice si cu serviciile deconcentrate de existenta unei ponderi semnificative a minoritatii respective, art. 128 nu mai impune nici o limita de ordin teritorial sau numeric. Altfel spus, principial, cetatenii apartinand unei minoritati nationale se pot exprima in limba materna in fata instantelor judecatoresti.

Ceea ce este comun celor doua dispozitii este faptul ca ambele trimit la cate o lege organica prin care sa se dezvolte continutul dreptului pe care ele il prevad.

Ramane ca aceste legi sa stabileasca modul concret in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale isi pot folosi limba materna in relatiile cu autoritatile statului, legiuitorul roman avand sarcina de a veghea ca exercitarea acestor drepturi sa nu se transforme in abuz de drept.

Cele doua dispozitii sunt in concordanta atat cu prevederile Conventiei- cadru privind protectia minoritatilor nationale, cat si cu cele cuprinse in Carta europeana a limbilor regionale sau minoritare.

O alta prevedere constitutionala la care urmeaza sa ne raportam, dar care prezinta interes mai ales pentru dreptul financiar este cea de la art. 137 alin. (2) care prevede ca „Moneda nationala este leul iar subdiviziunea acestuia banul. In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, prin lege organica se poate recunoaste circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene”.

Dupa cum se sustine in literatura de specialitate, daca in alte state problema inlocuirii monedei nationale cu moneda europeana a fost transata prin referendum national, in tara noastra optiunea a fost conferita forului legislativ. Analiza continutului art. 137 alin. (2) teza a doua, duce la urmatoarele concluzii privind aceasta prevedere constitutionala:

a)  circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene se va putea realiza numai in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana;

b) textul constitutional consacra o norma cu caracter permisiv, si nu imperativ. El prevede astfel ca se poate recunoaste circulatia si inlocuirea monedei nationale cu aceea a Uniunii Europene, si nu se va recunoaste respectiva masura.

Va fi astfel posibil sa existe situatia care se regaseste si in alte state, cum este Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, unde nu a fost aprobata trecerea la moneda europeana si renuntarea la moneda specifica acestei tari, puternica si batrana lira engleza.

c)  in sfarsit, modul in care se va realiza masura respectiva va fi decis prin lege
organica.

O semnificatie deosebita pentru problema supusa analizei au prevederile titlului VI din Constitutie referitor la integrarea euroatlantica, art. 148-149.

Articolul 148 poarta denumirea de „Integrarea in Uniunea Europeana” si are urmatorul continut: „Aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferarii unor atributii catre institutiile comunitare, precum si al exercitarii in comun cu celelalte state membre a competentelor prevazute in aceste tratate, se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor. (2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (3)Prevederile alineatelor (1) si (2) se aplica, in mod corespunzator, si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. (4) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2). (5) Guvernul transmite celor doua Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii Europene.

Prin art. 149, se reglementeaza aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord. Textul prevede ca aderarea Romaniei la Tratatul Atlanticului de Nord se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Analizand cele doua noi articole, constatam ca ele cuprind prevederi care privesc atat aderarea in Uniunea Europeana, cat si la Organizatia Atlanticului de Nord.

In ceea ce priveste aderarea la Uniunea Europeana, observam ca legiuitorul constituant derivat a adoptat solutia exercitarii in comun de catre statele membre a puterii de reglementare, solutie care este prevazuta in Titlul III referitor la „Competentele Uniunii”, art. 1-11 privind „principiile fundamentale”, potrivit caruia delimitarea competentelor Uniunii are la baza principiul atribuirii, iar exercitarea competentelor Uniunii are la baza principiul subsidiaritatii si al proportionalitatii, in virtutea carora Uniunea se bucura de competente in limitele care i-au fost atribuite de statele membre, in conditiile actului constitutiv si in vederea realizarii scopurilor pentru care a fost creata. Actul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana este un act de o importanta deosebita, dovada si adoptarea sa prin lege, in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului, cu majoritatea calificata de doua treimi din numarul parlamentarilor.

Alineatul (2) prevede ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare ale legilor interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Aceasta dispozitie este perfect compatibila cu cea cuprinsa in Titlul III art. 10 din Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa, unde se prevede ca atat Constitutia cat si dreptul adoptat de institutiile Uniunii in exercitarea competentelor ce i-au fost conferite acesteia au prioritate fata de dreptul statelor membre.

In alin. (3) regasim prevederea, fireasca, de altfel, conform careia prevederile primelor doua alineate se aplica, in mod corespunzator, si pentru aderarea tarii noastre la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Prin similitudine, actele de revizuire a tratatelor, avand aceeasi forta juridica cu actele supuse revizuirii, vor urma si acelasi regim juridic in ceea ce priveste procedura de adoptare si forta lor juridica.

Alineatul (4) al art. 148 instituie obligatia autoritatilor publice care exercita prerogativele celor trei clasice puteri in stat de a garanta aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului care instituie prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului national. O asemenea obligatie incumba, in succesiune: Parlamentului, in calitatea acestuia de organ reprezentativ suprem al poporului roman; Presedintelui, care, ca sef de stat, este reprezentant al statului in plan intern si extern; Guvernului, care are misiunea ca, in baza programului sau de guvernare acceptat de Parlament sa asigure realizarea politicii interne si externe a tarii si autoritatii judecatoresti, care in infaptuirea justitiei in Romania trebuie sa respecte preemtiunea dreptului comunitar asupra celui national.

Prin ultimul alineat al art. 148 se instituie o regula procedurala care priveste raporturile dintre Guvern si Parlament si care obliga Guvernul sa transmita celor doua Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor Uniunii Europene.

Articolul 149 contine o dispozitie procedurala referitoare la procedura de aderare a Romaniei la Organizatia Atlanticului de Nord. Ca si aderarea la Uniunea Europeana, si cea la organizatia Atlanticului de Nord se realizeaza prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor.

Inscrierea expresa in Constitutie a principiului separatiei si echilibrului puterilor; largirea accesului la functiile si demnitatile publice, cu prevederi referitoare la dreptul cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene, de a alege si de a fi alesi in structurile administrative locale, dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European, noile dispozitii din titlul consacrat integrarii euroatlantice reprezinta, fara indoiala, reglementari indispensabile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, ce creeaza la rangul principiilor constitutionale, compatibilitatea deplina intre sistemul national si cel comunitar de organizare politica, economica, institutionala si functionala a statului.

Trebuie avut in vedere ca armonizarea legislativa nu pretinde statelor membre o identitate de reglementare, ci o compatibilitate, similitudini intre institutii si competentele acestora, respectarea unor principii largi de organizare si functionare ce tin de scopul reglementarii si nu de mijloacele prin care finalitatea este atinsa.

Este insa neindoielnic faptul ca dreptul ramane mijlocul principal de constituire, de extindere si de consolidare a U.E. intreaga constructie europeana are loc in temeiul normelor de drept si anume, a erelor de drept public, in special a celor de drept administrativ.

Foaia de parcurs pentru Romania a fost si continua sa vizeze reformele administrative si judiciare, alaturi de cele economice, astfel incat rolul dreptului administrativ va ramane unul considerabil.