Actele pe comandament cu caracter militar

ACTELE PE COMANDAMENT CU CARACTER MILITAR

in legatura cu aceste acte, observam ca, in timp ce legea pentru Curtea de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912 in art.5 alin.3 pct. l, prevedea, in cadrul actelor de guvernamant, exceptate de la controlul de legalitate al instantelor judecatoresti, si faptele de razboi, care ar rezulta dintr-o forta majora sau din necesitatile imediate ale luptei, iar potrivit textului de la lit. g) al aceluiasi articol, acorda Sectiunii a IlI-a a Curtii de Casatie dreptul de a judeca recursurile militarilor impotriva autoritatilor militare superioare, insa numai in privinta decretelor de punere in retragere si numai pentru cuantumul pensiei, in alin.2 al art.2 din Legea pentru contenciosul administrativ din 1925, sunt adaugate la actele de aceasta natura prevazute de Legea din 1912 si toate actele de comandament cu caracter militar, fara insa a da exemple de acte administrative de autoritate din aceasta categorie, asa cum a facut-o pentru actele de guvernamant, mai mult, Legea din 1925 le include in categoria actelor de guvernamant.

Doctrina si jurisprudenta au avut sarcina de a caracteriza aceste acte si de a le delimita de actele de guvernamant. Astfel, prof. Anibal Teodorescu, imparte actele de comandament cu caracter militar in doua categorii:

a)          acte de comandament militar facute in timp de razboi cum sunt:
mobilizarea, miscarea trupelor, concentrarea lor pe linie de atac sau de aparare,
inaintarea sau retragerea etc.

b)          acte de comandament cu caracter militar facute in timp de pace cum
ar fi : crearea de noi unitati, desfiintarea lor, transferarea lor dintr-o garnizoana in
alta, delimitarea zonelor de recrutare, concentrari de trupe pentru exercitii si
manevre.

Alte acte, ca: numirea unui ofiter, inaintarea in grad, pedepsirea, mutarea sau pensionarea lui nu sunt acte de comandament cu caracter militar, ci simple acte de Administratie militara, acte de autoritate. Ele vor putea fi supuse controlului contenciosului administrativ, afara numai daca legea nu le excepteaza⁸⁴.

Profesorul Paul Negulescu, arata ca sunt acte de comandament cu caracter militar toate actele pentru infaptuirea carora legea a stabilit limite, puterii discretionare, anumite conditii si formalitati necesare pentru ca actul sa fie valid.

Relevand dificultatile definirii notiunii de act de comandament cu caracter militar, profesorul C.G. Rarincescu arata ca notiunea de acte de comandament cu caracter militar, asa cum rezulta din lucrarile preparatorii ale Constitutiei din 1923, prezentate de profesorul C. Disescu, in fata unei comisii mixte a Camerei Deputatilor si Senatului, trebuie sa aiba urmatoarele caractere:

a)         trebuie sa fie vorba de acte care sa emane de la autoritatile publice
care au caracter de comandamente militare, prin comandament militar
intelegandu-se o totalitate de trupe puse sub comanda unui sef determinat;

b)         trebuie sa fie vorba de acte, care sa aiba cuprins de natura militara,
referindu-se la acte si operatiuni in legatura cu serviciul si indatoririle militare;

c) toate aceste acte trebuie sa cuprinda si ideea de ordin, de comanda.
Analizand sfera de actiune a actelor de comandament cu caracter militar

si facand distinctie dupa cum acestea au fost admise in timp de razboi, in timpul starii de asediu, declarata potrivit legii ori in timp de pace, autorul conchide ca : ' in consecinta teoria actelor de comandament cu caracter militar nu se poate aplica actelor comandamentelor militare in raporturile lor cu populatia civila, care acte cad din punct de vedere al legalitatii lor sub cenzura instantelor judecatoresti competente. Mergand pe linia acestor trasaturi, prof. C.G.Rarincescu considera ca in aceasta notiune - de acte de comandament cu caracter militar - intra, in mod necontestat toate ordinele si instructiunile de serviciu privitoare la masurile de pregatire si instructie a trupelor si ofiterilor, la mobilizarea de contingente si concentrari de trupe, la repartitia si dislocarea unitatilor, la atribuirea si luarea comenzii, la manevre, la exercitii si la operatiuni militare.

Dar autoritatile, care au caracterul de comandamente militare si care, in definitiv, nu sunt altceva decat organe de conducere ale unui serviciu public si ca atare sunt organe administrative, potente acte administrative, in intelesul lor juridic, intocmai ca si oricare organ administrativ, acte emise in vederea producerii unor anume efecte juridice, si care pot fi acte cu caracter general, cum sunt regulamentele si ordonantele militare; acte cu caracter subiectiv, cum sunt diversele autorizatii, permise, rechizitii s.a.; acte conditii, cum sunt numirile si avansarile de ofiteri, punerea in rezerva sau retragerea ori reformarea.

intr-o cauza, Curtea de Casatie si Justitie a statuat ca, ordinul de zi al inspectoratului de jandarmi pentru pedepsirea unui jandarm, trebuie socotit ca un act al autoritatilor militare, nefiind prin urmare susceptibil de a fi atacat in contencios administrativ⁸⁵, in acelasi an, aceeasi Curte de Casatie si Justitie a retinut ca potrivit art. 3 alin. 2 din Legea pentru contenciosul administrativ din 1925, actele autoritatilor militare nu vor putea fi atacate pe calea recursului contenciosului administrativ, decat in privinta decretelor de punere in retragere si numai pentru cuantumul pensiei. Ca atare, este inadmisibila actiunea in contencios, care tinde la anularea unui decret prin care un ofiter a fost trecut in rezerva⁸⁶.

intr-o alta cauza, Curtea de Casatie si Justitie a statuat ca, actul Ministerului Apararii Nationale prin care refuza sa faca un contract de reangajare, scapa controlului judecatoresc conform art.3 din Legea pentru contenciosul administrativ din 1925⁸⁷.

Tot in categoria actelor de comandament cu caracter militar intra si actul MApN prin care se retine de la inaintare un ofiter, in speta de gradul de locotenent-colonel la acela de colonel si drept urmare el nu poate fi anulat pe calea contenciosului administrativ.

A

Intr-o incercare de a defini actul de comandament cu caracter militar intr-o decizie pronuntata de Curtea de Casatie si Justitie se arata ca, prin acte de comandament cu caracter militar urmeaza a se intelege toate actele facute de autoritatea militara, pe baza de lege si de regulamente, in vederea instruirii si conducerii unitatilor sau stabilimentelor militare, de catre sefii lor ierarhici, in care se cuprinde si inaintarea ofiterilor in vederea incadrarii lor in acele unitati

Referat: Parlamentul European - puterea legislativa si bugetara Proiect: Substratul filosofic al democratiei grecesti

ftO

sau stabilimente  .

A

Intr-o cauza, instanta noastra suprema a statuat ca, nu se poate ataca in contencios administrativ un decret de reformare a unui ofiter pentru cauze disciplinare⁹⁰.

A

In sfarsit s-a considerat ca actele MApN cu privire la invatamant sunt acte de autoritate si in consecinta pot fi atacate inaintea inaintea instantelor de contencios administrativ⁹¹.

Din exemplele de practica judiciara date, rezulta ca serviciile Administratiei Publice ale armatei-comandamentele militare adopta/emit acte administrative de autoritate, din care numai unele sunt de comandament cu caracter militar si drept urmare, asa cum prevedeau reglementarile legale, incepand cu Legea pentru Curtea de Casatie si Justitie din 1912 si cum prevede si azi Legea 29/1990 aceste acte erau si sunt sustrase controlului instantelor judecatoresti.

Notiunea actelor de comandament cu caracter militar s-a conturat prin aceea ca, aceste acte sunt facute de organele militare in scopul asigurarii ordinii si disciplinei in cadrul unitatilor militare, a cadrelor militare in aceste unitati. Prin urmare nu sunt acte care sa se adreseze persoanelor fizice sau juridice din afara unitatilor militare. Ori de cate ori autoritatile militare actioneaza in organizarea executarii si in executarea legii in raport cu persoanele fizice si juridice in vederea producerii de efecte juridice straine de necesitatile operatiunilor militare, actele administrative emise in aceste cazuri, daca vatama drepturile acelor persoane fizice sau juridice sunt susceptibile de a fi contestate prin actiune in contencios administrativ. Aceasta precizare opereaza si in cazul in care vatamarea drepturilor priveste persoanele care au calitatea de militar sau putand sa aiba aceasta calitate valorificand un drept. Astfel, o persoana care doreste sa dobandeasca calitatea de ofiter, solicitand inscrierea la concurs pentru intrarea intr-o scoala care pregateste astfel de cadre, refuzandu-i-se o astfel de cerere, refuzul constituie un act administrativ ilegal. De asemenea, trecerea in rezerva a unui ofiter sau refuzul de a i se recunoaste dreptul la pensie constituie, acte susceptibile de actiunea in contencios administrativ, actele respective neavand caracterul de acte de comandament militar.

S-a conturat asadar, ideea de baza dupa care, pentru a fi in prezenta unui act administrativ, aceasta caregorie, trebuie sa fie vorba de un act ce provine de la o autoritate militara ( seful statului, ministrul de razboi, comandamentele militare, de corpuri de armata, de grupe de armata, de divizii, etc). Asemenea acte nu pot face autoritatile civile, ca si cele militare, care din cauza naturii sau a menirii lor, nu sunt comandamente.

in literatura juridica din perioada interbelica, de regula, s-a facut distinctia intre actele de comandament cu caracter militar, actele de guvernamant cu caracter militar ( cele specifice starii de asediu, rechizitiile) si actele de administratie militara. Desigur, aceasta distinctie vizeaza actele de autoritate, pentru ca era unanim admis ca autoritatile militare, in calitate de persoane juridice, pot face si acte de gestiune.

Actele de comandament cu caracter militar, indiferent de cine erau facute ( seful statului, Guvernul, ministrul apararii, comandamente de militari de cariera, etc) nu erau atacate in contencios administrativ, pe cand actele autoritatilor militare, de regula erau atacate.

in categoria actelor de administratie militara (A. Teodorescu) sau actelor administrative in intelesul lor juridic ( C. G. Rarincescu) sau actelor autoritatilor militare ( art.3 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ din 1925) se includeau:

actele de numire a ofiterilor;

actele de inaintare in grad;

actele de avansare (promovarea);

actele de sanctionare;

actele de punere in retragere;

actele de pensionare;

actele de reforma.

A

In continuare, vom analiza amanuntit un act de comandament cu caracter militar supus controlului instantelor de contencios administrativ, statuat prin Decizia nr. 2263/1997 a Curtii Supreme de Justitie, sectia de contencios administrativ.

Reclamantul, persoana fizica, a chemat in judecata MApN, pentru ca instanta de contencios administrativ sa hotareasca anularea unui ordin al ministrului apararii prin care s-a dispus trecerea sa in rezerva.

in cuprinsul ordinului, a sustinut in continuare reclamantul se mentioneaza doar ca trecerea sa in rezerva se face prin aplicarea art.43 lit.b) din legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Instanta de contencios administrativ a respins ca inadmisibila actiunea, retinand ca actele de comandament cu caracter militar nu pot fi atacate in justitie.

A

impotriva acestei sentinte, reclamantul a declarat recurs, sustinand, in esenta, ca trecerea in rezerva nu este un act de comandament cu caracter militar, ci constituie o masura care este asimilata cu desfacerea contractului de munca, reglementat de Codul Muncii.

Judecand recursul, instanta suprema a retinut ca, intr-adevar, potrivit prevederilor art.2 lit.b din Legea 29/1990 nu pot fi atacate in justitie actele de comandament cu caracter militar.

Prin actele de comandament cu caracter militar, statueaza in continuare instanta suprema, se inteleg actele care sunt emise de autoritatile militare competente, in scopul asigurarii ordinii in cadrul unitatii militare si a cadrelor militare din aceste unitati. Asadar, se au in vedere acele acte care au un cuprins de natura militara, referindu-se la serviciul si indatoririle militarilor si care cuprind ideea de ordin, de comanda, acte a caror executare asigura disciplina militara, atat de necesara si caracteristica acestui organism.

Prin urmare, se sustine in continuare in motivarea deciziei orice alte acte emise de autoritatile militare, straine de necesitatile propriu-zise ale actiunilor militare, pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ.

in speta, se constata ca, printr-un ordin al ministrului apararii, reclamantul a fost trecut in rezerva. Or, in acest inscris, fata de cele aratate, nu poate constitui act de comandament militar, in sensul Ordinului ministrului apararii nr. 126/1990, exceptat de la contencios administrativ, conform art.2 lit. b) din Legea 29/1990.

Pe de alta parte, ordinul de trecere in rezerva a reclamantului nu cuprinde motivele pentru care s-a ajuns la aceasta solutie. Or, neindicarea motivelor sau mentionarea lor in formulari cu totul generale si neverificabile atrage nulitatea absoluta si iremediabila a ordinului de trecere in rezerva.

in consecinta, fata de cele ce preced, recursul, a fost admis, sentinta atacata a fost casata si in fond, s-a admis actiunea, iar ordinul de trecere in rezerva a fost anulat.

Cu privire la actele de trecere in rezerva, ca acesta din speta, consideram ca instanta judecatoreasca de contencios administrativ urmeaza sa verifice daca la emiterea ordinului de trecere in rezerva au fost respectate prevederile art.85 si urmatorul din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare si, in functie de concluziile la care ajung, sa admita sau sa respinga actiunile ce au ca obiect trecerea in rezerva.

Pentru a comenta mai pe larg cele mentionate mai sus vom analiza punctul de plecare al acestei spete, adica speta de inceput a acestei probleme data de Tribunalul municipiului Bucuresti prin sentinta nr. 198/1991 prin care reclamantul, persoana fizica, a cerut instantelor de contencios administrativ anularea unui ordin emis de ministrul apararii nationale, prin care a fost trecut in rezerva, pentru ca se considera vatamat in drepturile sale recunoscute de lege.

Solutionand cauza, instanta a retinut ca ordinul in cauza este un act de comandament cu caracter militar si facand aplicarea prevederilor art.2 lit.b) din Legea 29/1990 potrivit carora sunt exceptate de la controlul instantelor de contencios administrativ, actele de comandament cu caracter militar, a respins actiunea.

Solutia a fost mentinuta prin respingerea recursului de catre Sectia de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie prin Decizia nr. 116/1992.

Prin decizia nr. 116/1993, instanta suprema a pronuntat aceeasi solutie, dar pe langa exceptia prevazuta de art. 2 lit. b din Legea 29/1990, a mai adaugat inca o exceptie, aceea reglementata de art.2 lit. c din aceeasi lege, potrivit careia sunt exceptate de la controlul legalitatii de catre instantele de de contencios administrativ, actele administrative pentru desfiintarea sau modificarea carora se prevede, prin lege speciala, o alta procedura judiciara, in speta, potrivit Decretului 214/1977 privind pensiile militare de stat, pentru contestarea deciziilor de pensie de catre militarii nemultumiti de drepturile stabilite, cel in cauza se poate adresa, potrivit prevederilor art.46 alin.2 din decret, in termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia centrala de pensii a MApN, respectiv a Ministerului de Interne. Deciziile care au fost atacate in termen, ca si deciziile comisiilor centrale de pensii sunt definitive. Potrivit art. 47 din acelasi decret, comisiile centrale de pensii sunt organe de apel si control in aceasta calitate, comisiile judeca si hotarasc asupra cererilor de revizuire a deciziilor date de comisiile de pensii si urmaresc aplicarea corecta a legislatiei de pensii de catre organele de pensii. Pentru respingerea actiunii, instanta de fond a apreciat corect, ca aceasta priveste un act de comandament cu caracter militar, exceptat potrivit legii, de la controlul instantelor de contencios administrativ, astfel incat nu mai era necesar inca un argument pentru a motiva justetea solutiei de respingere a actiunii, care de altfel reglementeaza modul de contestare a calculului pensiei militarilor si nu actul administrativ de autoritate - actul de pensionare.

intr-o alta speta ce priveste un act de comandament cu caracter militar si ordinul MApN privind trecerea in rezerva a unui ofiter s-a dezbatut de catre Curtea Suprema de Justitie - sectia de contencios administrativ prin decizia nr. 1051 din 5 iunie 1997 - dosar 1919/1996 - competenta instantelor de contencios administrativ de a controla legalitatea ordinului, in cauza, se constata ca prin Ordinul nr. 245/1995 emis de MApN, reclamantul a fost trecut in rezerva ori acest act fata de cele aratate nu poate constitui act de comandament militar in sensul Ordinului 126/1990 al MApN, exceptat de la controlul instantelor de contencios administrativ conform art.2 lit. b din legea 29/1990.

Prin urmare, se constata ca in mod gresit, instanta de fond a procedat la solutionarea actiunii pe baza unei exceptii de inadmisibilitate, astfel ca se impune admiterea recursului, casarea sentintei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Vorbind tot de un ordin de trecere in rezerva a unui ofiter, instanta, prin incheierea din 19 iunie 1998 in dosarul civil nr. 902/1998 a dezbatut notiunea de act de comandament cu caracter militar, neexceptand de la controlul pe calea contenciosului administrativ a actelor administrative ce nu se incadreaza in aceasta notiune emise de autoritatile publice care au caracter de comandament militar.

Prin actiune s-a solicitat anularea ordinului de trecere in rezerva a reclamantului emis de Ministerul de Interne. Paratul a invocat exceptia de inadmisibilitate a actiunii fata de dispozitiile art.2 lit.b din Legea 29/1990, potrivit carora actele de comandament cu caracter militar nu pot fi atacate in justitie. Instanta a retinut ca legea nu defineste notiunea de act de comandament cu caracter militar, insa teoria si practica judiciara le-a definit ca fiind acele acte emise de autoritatile militare competente, in scopul asigurarii ordinii si disciplinei in cadrul unitatilor militare, a cadrelor militare din aceste unitati.

Actele care se includ in aceasta notiune trebuie sa aiba urmatoarele caractere:

sa emane de la autoritatile publice care au caracter de comandament militar;

sa aiba un cuprins de natura militara, referindu-se la acte si operatiuni in legatura cu serviciul si indatoririle militare; sa cuprinda ideea de ordin, de comanda.

Dar autoritatile care au caracter de comandament militar si care de fapt, sunt organe de conducere ale unui serviciu public si ca atare, sunt autoritati administrative, pot emite acte administrative in intelesul lor juridic, in vederea producerii unor efecte juridice. Un astfel de act este si ordinul de trecere in rezerva. Aceste acte nu pot fi sustrase controlului instantelor de contencios administrativ, intrucat aceasta ar insemna ca aceste servicii publice sa se bucure de o situatie privilegiata fata de celelalte autoritati administrative. Pentru aceste motive instanta a respins exceptia de inadmisibilitate si a dispus continuarea judecatii.

Comandamentele militare, cum este general acceptat si in doctrina militara actuala, au drept ratiunea de a fi conducerea armatei si a celorlalte componente ale fortelor armate in timp de razboi, in scopul asigurarii victoriei, ele au conducerea operatiunilor militare sub comanda, in timp de pace, comandamentele militare au misiunea de a pregati si instrui armata, de a mentine la cele mai inalte cote capacitatea de lupta a trupei si a tehnicii militare. Desigur, aceste misiuni nu apar ca un scop in sine, dimpotriva, ele reprezinta mijloace de garantare a marilor valori nationale, evocate de cele mai multe ori in Constitutie, in acest sens, Constitutia Romaniei din 1991 precizeaza:' Armata este subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale' (art. 117 alin. 1).

Astfel, erau considerate acte de comandament cu caracter militar:

a)          in timp de razboi:
modificarea si micsorarea trupelor;
concentrarea lor pe linia de atac sau de aparare;
atacul, inaintarea sau retragerea, etc.

b)         in timp de pace:
infiintarea de unitati militare;
reorganizarea si desfiintarea unitatilor militare;
transferarea unitatilor militare dintr-o garnizonaa in alta;
delimitarea zonelor de recrutare;

concentrarile de trupe pentru exercitii, manevrele,etc. in afara de actele administrative de autoritate - inclusiv cele de comandament cu caracter militar - care produc efecte juridice numai fata de militarii si de civilii supusi regimului militar, serviciiile publice administrative ale armatei mai emit si acte administrative de autoritate care produc efecte fata de civili - altii decat cei supusi regimului militar - cum ar fi barbatii peste 60 de ani. De exemplu, desi potrivit art. 93 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, maistrii militari care au implinit varsta de 60 de ani sunt scosi din evidentele armate si, cu toate acestea, un fost maistru militar primeste ordin de concentrare si dupa implinirea acestei varste, intrebarea care se pune este, daca va putea fi atacat in instanta de contencios administrativ, in temeiul art. l din Legea 29/1990 un asemenea act. Raspunsul este afirmativ pentru ca este evident, ca daca, in speta nu suntem in fata unor erori, atunci suntem in prezenta unui abuz, care urmeaza sa fie inlaturat de catre instanta de contencios administrativ, in conluzie, sunt exceptate, in temeiul prevederilor art.2 litb din Legea 29/1990 numai actele de autoritate de comandament militar adoptate/emise de o autoritate (administrativa) care are caracter de comandament militar, adica de organe investite cu putere de comanda si care se adreseaza militarilor ori altor persoane care alcatuiesc, cu orice titlu - militar in rezerva sau retragere -elementele armatei.