Scrisoarea de garantie bancara - instrument de garantare a platilor si altor obiective contractuale

1. Conceptul de scrisoare de garantie bancara. Reglementari

Uneori, inca in cursul tratativelor pentru incheierea unui contract de vanzare - cumparare (la intern, de import, de export), a unor contracte de lucrari de constructii etc, cand partenerii nu se cunosc prea bine si nu au o totala incredere unul in altul, fiecare partener isi poate pune problema ce risc isi asuma in operatiunea respectiva si ce garantii are ca cealalta parte isi va indeplini obligatiile contractuale. Prin risc, in acceptiune larga, se intelege posibilitatea aparitiei unei pierderi in cadrul unei tranzactii economice, ca rezultat al producerii unor evenimente, fenomene imprevizibile. Gestionarea riscurilor in operatiunile de comert international este cu atat mai dificila, cu cat creditorii operatiunilor sunt mai indepartati geografic, cultural, cu cat legislatiile lor nationale sunt foarte diferite si numarus intermediarilor este mai mare.

Cauzele care genereaza riscurile sunt numeroase si pot fi de natura comerciala sau necomerciala. Astfel, sunt socotite riscuri comerciale: insolvabilitatea cumparatorului, neplata la termen a contravalorii marfii sau serviciului, neacceptarea de catre cumparator a marfurilor etc. In grupa riscurilor necomerciale sunt incluse cele determinate de: starea de razboi, exproprierea sau interventia guvernamentala care impiedica plata, schimbarea regimului politic; adoptarea de restrictii privind transferurile valutare; anularea licentelor de export, import; calamitatile naturale etc.

Pentru evitarea sau atenuarea acestor riscuri si eliminarea suplimentului de incertitudine, in practica s-a pus problema apelarii la un tert (care poate fi o banca sau o firma reputata si aleasa de comun acord), care sa garanteze desfasurarea corecta a operatiunilor economice. Termenul de "garantie" nu are o definitie exacta si unanim acceptata pe plan international. Unii autori au considerat ca notiunii de garantie trebuie sa i se atribuie un continut larg, in sensul ca aceasta trebuie sa serveasca pentru desemnarea oricarui mijloc juridic de evitare a unei pierderi sau de reparare a unei pagube (executarea indirecta a obligatiilor). Cu alte cuvinte, a avea o garantie inseamna a beneficia de un drept subiectiv prin exercitarea caruia beneficiarul s-ar putea proteja de consecintele pagubitoare ale unui fapt determinat[1].

Intr-o alta acceptiune, prin "garantii" ar trebui intelese "toate acele mijloace tehnice, extrinseci raportului obligatiei, dar care vin sa se alature acestuia, spre a contribui la conservarea anumitor bunuri in vederea executarii silite, la asigurarea executarii reale a obligatiei sau la despagubirea creditorului, in cazul in care executarea reala nu mai are loc"[2]

Pornind de la acceptiunea data garantiei, obligatia din contractul comercial este obligatie principala, fiecare fiind in raport cu partenerul in pozitie dubla de debitor/creditor principal. In virtutea ei, contractantii sunt obligati, in primul rand, sa-si indeplineasca obligatiile asumate. Garantia ceruta suplimentar da nastere unei a doua relatii obligationale, secundare, dar egala ca valoare si forma, respectiv numai daca obligatia initiala asumata nu a fost indeplinita se apeleaza la executarea garantie Cel solicitat sa ofere o garantie suplimentara, privind indeplinirea obligatiei asumata prin contract, are, in principiu doua alternative:

• poate garanta cu bunurile sale materiale, financiare (ipoteca, garantii mobiliare, depozite bancare colaterale) pe care le pune la dispozitia partenerului, in aceasta situatie apelandu-se la garantii reale sau
• poate apela la o terta persoana, numita garant, care isi asuma obligatia de plata, in situatia in care persoana garantata nu-si indeplineste obligatia contractuala. Acesta este cazul garantiilor personale, si anume: scrisoarea de garantie bancara, garantia caselor de asigurare, avalul cambial, acreditivul documentar stand-by.

Acest termen, abordat in general, nu include numai cautiunea sau angajamentul de plata, reparatoriu, ci si documente prin care, de exemplu, se garanteaza moralitatea, buna credinta, solvabilitatea unei persoane. In principiu, garantul nu aduce altceva decat increderea pe care partile contractante i-o acorda si de aceea banca sau firma garanta trebuie sa intruneasca, la randul ei, conditii de lichiditate, solvabilitate si seriozitate. In situatia in care garantul este o societate bancara, angajamentul scris asumat poarta denumirea de scrisoare de garantie bancara. Referitor la aceasta, de-a lungul timpului s-au oferit mai multe interpretari dintre care merita amintite unele.

Astfel, prof. univ. dr. Alexandru Puiu este de parere ca "scrisoarea de garantie bancara reprezinta un inscris prin care o banca denumita garanta se angajeaza in mod irevocabil ca, in cazul in care o anumita persoana fizica sau juridica, debitorul principal nu va plati la termen o suma determinata si indicata expres in scrisoare, sa plateasca suma neachitata in favoarea unei alte persoane fizice sau juridice, denumita beneficiar"[3]

Dr. Costin C. Kiritescu in al sau dictionar "Moneda" (1982 - pag. 278) denumeste scrisoarea de garantie bancara drept un "document prin care o banca, agreata de partener, garanteaza o plata sau o prestatie, cu sau fara prezentarea documentelor din care sa rezulte ca partea s-a conformat intocmai angajamentelor contractuale".

Dr. Alexandru Detesan si colectiv definesc scrisoarea de garantie ca "un inscris prin care o banca, denumita garanta, se angajeaza ca in cazul in care o persoana juridica sau fizica, denumita debitor principal, nu-si va indeplini obligatia contractuala asumata fata de o terta persoana, denumita beneficiarul garantiei, sa plateasca o anumita suma, intr-o moneda determinata, de regula o valuta convertibila, la o scadenta fixata, in conditiile stabilite prin contractul bancar de garantie"[4]

Dr. Mariana Negrus da urmatoarea definitie: "Scrisoarea de garantie bancara este un angajament scris asumat de o banca in favoarea unei persoane denumita beneficiar, de a plati acestuia o suma de bani, in cazul in care o alta persoana denumita ordonator, in contul caruia se emite garantia, nu a onorat o anumita obligatie asumata printr-un contract fata de beneficiarul garantiei"[5]

Retinand aceste definitii, trebuie precizat ca banca, prin scrisoarea de garantie bancara, nu garanteaza fapte, ci preia o obligatie de plata, cu titlu reparatoriu pentru neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a unui angajament asumat prin contract. In acelasi timp, obligatia de plata asumata de banca este accesorie obligatiei debitorului principal care s-a obligat la o anumita prestatie prin contractul comercial.

Garantia bancara are la baza institutia cautiunii, ea facand parte din categoria garantiilor personale. In esenta, aceasta presupune garantarea de catre un tert, cu propriul sau patrimoniu, a obligatiei debitorului fata de creditorul sau. Privita in ansamblu, garantia bancara imbraca caracteristicile unui contract de garantie:

este un contract consensual, intrucat contractul de garantie se formeaza prin acordul de vointa al partilor (garant si beneficiar), fara sa fie necesara indeplinirea unor formalitati sau remiterea unui bun, obiect;

este un contract unilateral, deoarece cel care se obliga este numai garantul (banca, creditorul) beneficiarul neavand nici o obligatie fata de garant;

este un contract cu titlu gratuit;

este un contract subsidiar, intrucat insoteste obligatia principala (din contract) si este determinat la aceasta.

Astfel, emiterea unei garantii bancare determina intre partile implicate trei raporturi juridice:

raportul juridic fundamental, ca rezultat al contractului comercial international, incheiat intre vanzator si cumparator;

raportul juridic de mandat, prin care debitorul principal imputerniceste banca sa garanteze executarea intocmai a obligatiilor sale. Debitorul principal, poate fi deopotriva vanzatorul sau cumparatorul , in functie de obiectul garantie In baza acestui raport juridic, banca emite garantia, iar in cazul in care a fost executata, isi recupereaza banii de la debitorul principal;

raportul juridic rezultat din contractul de garantie bancara, dintre banca si beneficiarul garantie Beneficiarul garantie nu are nici o obligatie fata de banca. In cazul insa, in care, debitorul principal nu-si indeplineste obligatia asumata prin contract, beneficiarul se adreseaza bancii garante pentru executarea garantiei, respectiv incasarea banilor.

Intr-o abordare stricta, garantiile bancare, facand parte din categoria garantiilor personale, se pot clasifica in: garantii simple (accesorii) si garantii solidare.

In functie de modul in care banca se angajeaza la plata, mai profund sau mai superficial, in principiu, garantiile bancare pot imbraca forma:

cautiunii (bancare solidare etc.) care are un caracter secundar, atat in intentie, cat si in forma. Intelegerea dintre parti este ca garantului sa i se pretinda plata numai in cazul in care ordonatorul nu si-a indeplinit obligatia asumata prin contractul de baza (comercial). Adesea, cautiunea impune dovada incapacitatii platii debitorului principal prin actionarea sa in judecata;

angajamentului de plata, care are un caracter secundar ca intentie, dar primar ca forma. Cel care trebuie sa indeplineasca, in primul rand, o obligatie este ordonatorul. La garantie se face apel numai daca acesta nu si-a indeplinit obligatiile asumate. Cu toate ca aceasta este intentia, garantia bancara nu este ca forma legata de neindeplinirea celor stabilite in contractul comercial, ea putand fi independenta.

Dat fiind riscul pe care il incumba pentru beneficiar, cautiunea nu este utilizata in practica garantarii internationale, ci cel mai adesea, pentru garantarea tranzactiilor in interiorul tarilor, pe plan intern.

In materie de garantii bancare problema fundamentala este legata de sistemul de drept care guverneaza garantia respectiva. Practica a dovedit ca in materie de garantii raman suverane: dreptul national (al tarii garantului) si practica bancara. Din aceasta cauza, o garantie bancara, in functie de diferite clauze inserate in textul sau este denumita "independenta", "la prima si simpla cerere", "la cerere", "conditionata", "neconditionata", in toate cazutile fiind un angajament de plata asumat de o banca. Fiecare sintagma asociata denumirii garantiei bancare incearca sa surprinda modul in care beneficiarul este conditionat sau nu in momentul in care cere plata si cat de profund este angajata la plata banca.

Dat fiind rolul tot mai important al garantiilor in derularea tranzactiilor internationale, Camera de Comert Internationala de la Paris, precum si alte organisme internationale au fost preocupate de uniformizarea practicilor in materie de garanti

In acest sens, in 1978, CCI-Paris a elaborat "Reguli uniforme pentru garantiile contractuale" document cunoscut sub denumirea de "Publicatia nr. 325". Aceste Reguli, au avut ca principal obiectiv sa rezolve problemele legate de executarea abuziva, necinstita a garantiilor, incercand sa stabileasca un cadru juridic cu privire la dreptul beneficiarului garantiei cu privire la solocitarea executarii garantie Desi Publicatia nr. 325 continua sa fie utilizata, evolutia practicii internationale in materie a evidentiat limitele e

Drept urmare, in 1992, CCI-Paris elaboreaza un nou document, denumit "Reguli Uniforme pentru Garantiile la Cerere" - Publicatia nr. 458 care a devenit aplicabila din ianuarie 1994. astfel, in prezent, in materie de garantii, sunt valabile atat Publicatia nr. 458, cat si Publicatie nr. 325, ultima urmand a fi revizuita in viitor.

Preocuparile Comisiei Comerciale Internationale si a Comisiei de Tehnici si Practici Bancare din cadrul CCI-Paris in ceea ce priveste garantiile, sunt calauzite de ideea uniformizarii practicilor, dar si a recunoasterii acestor Reguli la nivelul comunitatii bancare internationale, asa cum s-a intamplat, in materie de acreditive, cu Publicatia 500.

Prin Publicatia nr. 458 se impune in mod "oficial" termenul de garantie la cerere. Acceptiunea pe care o promoveaza Publicatia nr. 458 este aceea ca garantiile la cerere sa fie platibilela prima cerere scrisa, fara a necesita si alte documente doveditoare (desi acest lucru nu este exclus). Din anumite perspective, insasi necesitatea prezentarii unor documente confera unei garantii un caracter conditionat.

Practica garantiilor neconditionate este tot mai larg utilizata pe plan international, in vederea apararii beneficiarilor de garantii de eventualele obstructii sau restrictii legate de conditiile si modul de executare al garantiilor. Relevanta, in acest sens, este practica institutiilor financiare internationale (BIRD, AID, SFI) care, in cadrul operatiunilor de finantare sau cofinantare legate de comert si cooperare realizate in tarile membre cu sprijinul lor, impun forme de garantare neconditionate. De la aceasta acceptiune, care este tot mai preferata, in practica financiar - bancara, adesea se utilizeaza sintagma "garantii la prima si simpla cerere". Acestea semnifica, de fapt, o garantie neconditionata, in sensul ca fara nici o alta conditie, decat cerere scrisa a beneficiarului, garantul va plati suma solicitata (conform valorii garantiei). Totusi, pentru protectia ordonatorului, dar si garantului, prezentarea unor documente alaturi de cererea scrisa de plata, va ramane o practica absolut necesara in anumite tranzactii, luata in considerare si de Publicatia nr. 458.

Ceea ce se promoveaza prin aceste noi Reguli ale CCI-Paris, sunt trei principii fundamentale ale garantiilor la cerere:

independenta garantiei fata de contractul de baza (economic): angajamentul asumat prin garantia bancara este independent de angajamentul asumat de ordonatorul scrisorii de garantie in cadrul contractului economic;

Analiza: Uniunea Europeana: putere mondiala sau "gigant provincial"? Analiza: Liberalismul economic ca economie politica - stiinta sociala

caracterul documentar al garantiei: are in vedere atat garantia ca document scris in care trebuie precizate anumite elemente obligatorii (obiect, suma, valabilitatea etc.), cat si conditia efectuarii platii (cerere scrisa insotita sau nu de documente);

formalismul garantiei: garantul (banca) efectueaza plata numai in cazul in care cererea de plata si documentel apar a fi conforme cu cele stipulate in garantie. Garantul nu este responsabil pentru conformitatea, acuratetea si autenticitatea documentelor.

Aplicarea Regulilor in materie de garantii (Publicatia 325 si Publicatia 458) este voluntara, respectiv ele se aplica acelor garantii in al caror text se precizeaza expres ca sunt supuse uneia din publicatiile amintite. Desi exista aceste preocupari, bancile continua sa aiba in vedere dreptul national al tarii bancii garante, manifestand rezerve in aplicare acestor Regul

2. Elementele esentiale ale unei scrisori de garantie bancara

Deoarece constituie un act juridic cu implicatii patrimoniale, scrisoarea de garantie bancara trebuie in mod obligatoriu sa indeplineasca anumite conditii de fond si forma care sa poata permite utilizarea ei corespunzator scopului urmarit.

Garantia la cerere cuprinde orice angajament scris de plata dat de o banca care prevede plata banilor la prezentarea unei cereri scrise in conformitate cu termenii angajamentului si a altor documente ce pot fi specificate in garantie, un asemenea angajament fiind dat la cererea ordonatorului sau a unei alte parti (contragarant) care actioneaza in baza instructiunilor ordonatorulu

1. PARTILE IMPLICATE

1. Ordonatorul este cel la solicitarea caruia se emite garantia si care are calitatea de obligat principal de a executa - in virtutea contractului comercial - obligatia ce constituie obiectul garantiei (debitor principal). In practica schimburilor comerciale interne, dar mai ales in cele internationale, cand se discuta in cadrul tratativelor contractul cu celalalt partener, iar la capitolul "Conditii de plata" se mentioneaza si remiterea unei scrisori de garantie bancara, partenerii isi pot da sau primi modele de proiecte ale unei asemenea scrisori de garantie, asupra carora isi spun parerile. Totodata se discuta si se mentioneaza si banca sau firma garanta asupra careia au cazut de acord;
2. Beneficiarul este titularul creantei pe linie contractuala in favoarea caruia banca emite garantia si in favoarea caruia se va efectua plata in caz de executare a garantiei bancare. Beneficiarul garantiei poate fi exportatorul, vanzatorul, prestatorul unor servicii, creditorul debitorului principal, care cauta sa se puna la adapost de eventualele riscuri in cazul nerespectarii de catre acesta a prevederilor contractuale. Beneficiar al unei scrisori de garantie bancara poate fi insa si importatorul, cumparatorul, beneficiarul unei prestatii de servicii, cel care organizeaza o licitatie etc, care prin garantie doreste ca furnizorul sa-si respecte obligatiile asumate (acordarea de asistenta tehnica, garantarea pe un anumit interval de timp a parametrilor tehnico-cantitativi si calitativi a utilajelor livrate etc.). Din punctul de vedere al beneficiarului, garantia bancara este un titlu nominal, nenegociabil, deci pe care beneficiarul nu-l poate transfera in favoarea unui tert, fata de care angajamentul garantului este, de regula, nul;

Banca garanta este cea care emite garantia, angajandu-se alaturi de debitorul principal, pentru cazul in care acesta ar refuza sau nu ar fi in masura sa onoreze el insusi obligatia garantata.

In solicitarea si/sau acceptarea unei scrisori de garantie bancara, referitor la banca garanta, agentii economici trebuie sa aiba in vedere:

seriozitatea si solvabilitatea banci Exista tari cu situatii financiare precare, reflectate si la nivel bancar, astfel incat, desi bancile sunt dispuse sa ofere scrisori de garantie, nu dispun insa si de fondurile necesare onorarii in caz de executare sau au plafonul depasit;

capacitatea bancii de a emite angajamentul de plata respectiv in relatie cu statutul sa de functionare si de legislatia tarii in care isi desfasoara activitatea. De exemplu, prin legislatia bancara americana, bancile din S.U.A. nu pot emite scrisori de garantie bancara, ele practicand in acelasi scop acreditivul documentar stand-by;

competenta de semnatura a angajatilor bancii care semneaza garantia in numele acesteia. De regula, pe nivele ierarhice, salariatii unei banci au dreptul de semnatura in functie de suma pentru care se garanteaza.

In general, aceste aspecte implica consultarea de catre agentul economic a bancii prin care lucreaza si atestarea de catre o banca corespondenta in cunostinta de cauza, a validitatii scrisorii de garantie bancara. Desigur, aceste informatii trebuie culese si interpretate corespunzator intereselor agentului economic, inainte de incheierea contractului comercial international.

In textul unei garantii, ordonatorul si beneficiarul scrisorii de garantie sunt prezentati cu toate datele de identificare (nume, prenume, oras, tara), cel mai adesea in fraza de inceput a textulu Banca garanta se regaseste in antetul inscrisului, in formula de angajament "ne angajam" sau "noi Banca ne" si, in final, sub forma semnaturii autografe ca insoteste numele patrimonic al bancii garante.

B. OBIECTUL GARANTIEI, in esenta, este natura obligatiei contractuale garantate, respectiv ce anume se garanteaza (nu suma de bani). Obiect al garantiei il poate forma, practic, orice obligatie asumata prin contractul de baza. Delimitarea obiectului in textul garantiei se face prin enuntarea sa completa sau prin trimiterea la inscrisul contractual care il stipuleaza (de exemplu, potrivit art. din contractul nr). potrivit Publicatiei nr. 458, se recomanda ca in textul garantiei sa se faca trimitere expresa la tranzactia de baza, cauza emiterii garantiei sub forma, de exemplu, "Contract nr. , din privind livrarea de masini". Re retinut, faptul ca garantia preia in textul ei elementele care au fost stabilite in contractul comercial. Prin garantie nu se pot "repara" omisiunile din contract sau gresita lor precizare.

De asemenea, prin scrisorile de garantie emise, bancile nu garanteaza fapte, ci efectuarea unor plati drept compensare baneasca pentru o obligatie neindeplinita sau indeplinita defectuos de ordonatorul garantie

C. VALOAREA GARANTIEI reprezinta o suma de bani pe care banca garanta se obliga sa o plateasca beneficiarului garantie Suma trebuie sa fie fixa si nu determinabila, luandu-se in calcul si posibilitatea platii unor dobanzi (de exemplu in cazul garantiei de restituire a avansului).

Valoarea garantiei este in stransa concordanta cu obiectul garantie Din acest punct de vedere, se disting garantiile a caror valoare este determinata direct de insusi obiectul garantiei, de exemplu, restituirea avansului; plata contravalorii marfurilor livrate, plata ratelor si a dobanzilor scadente. O a doua grupa o formeaza garantiile a caror valoare este determinata procentual in raport cu valoarea contractului care a generat garantia. De exemplu, garantiile pentru buna executare a contractului, pentru garantie tehnica etc., valoarea lor se situeaza intre 5-15% din valoarea contractului, cifre negociabile ce difera de la o banca la alta, de la contract la contract, luandu-se in considerare si uzanta piete Indiferent de modul de stabilire a valorii garantiei (direct sau ca procent din intreg) suma este mentionata expres in cifre si litere cu precizarea monedei in care se va face plata.

In cazul garantiilor emise in baza unor contracte care prevad livrari si plati esalonate in timp, trebuie sa se urmareasca ca valoarea livrarilor in timp sa nu depaseasca valoarea garantiilor.

De exemplu, o firma romaneasca a convenit cu partenerul strain sa ii livreze mobila in sase loturi lunare, fiecare lot in valoare de 100.000 USD, destinata sa acopere contravaloarea unei livrar Operatiunea s-a derulat corespunzator, respectiv, dupa livrarea fiecarui lot si depunerea documentelor in banca, exportatorul roman incasa contravaloarea marfii livrate (a fiecarui lot). Inainte de a pregati pentru export penultimul lot, se primeste un fax de la firma straina care solicita livrarea ultimelor doua loturi simultan. Agentul economic procedeaza in consecinta, dar cand depune documentele de export spre incasare, este atentionat ca firma straina nu poate efectua plata. Avand scrisoarea de garantie bancara, agentul economic solicita executarea e Banca garanta achita insa numai valoarea inscrisa in text, respectiv 100.000 USD. Astfel, partea romana a ramas cu un prejudiciu neacoperit de 100.000 USD, ca urmare a increderii, in acest caz nejustificate, pe care a avut-o in partenerul de contract de a livra doua loturi simultan, acoperite insa de o garantie pentru un singur lot.

D. FORMULA DE ANGAJAMENT A BANCII este fraza din textul garantiei prin care banca, in calitate de garant, se obliga la plata in favoarea beneficiarului garantie Formula de angajament a bancii trebuie sa fie clara, fara posibilitatea de a i se putea da alta interpretare. In functie de modul in care bancile se angajeaza la plata, respectiv, in functie de natura juridica a angajamentului, garantiile pot fi:

a. accesorii (simple) obligatiei principale, sub forma cautiunii bancare, in care banca garanta este debitor subsidiar in cazul in care debitorul principal nu-si onoreaza obligatia asumata prin contractul comercial. Acest tip de garantie incuba riscul determinat de a urmari intai la plata debitorul principal si in masura in care acesta este insolvabil, cererea de plata este adresata bancii garante;

b. solidare, in care banca emitenta si ordonatorul sunt desemnati ca debitori pentru una si acceasi obligatie, institutia solidaritatii fiind reglementata in codul civil sau comercial al fiecarei tar Deoarece garantul solidar se poate opune platii invocand "beneficiile garantului solidar"cea mai larga utilizare in practica bancara internationala o au garantiile independente sau principale;

c. independente sunt derivate din cele solidare, deoarece in textul lor banca garanta se angajeaza la plata ca debitor principal renuntand benevol la "beneficiile garantului solidar"[6]. Renuntarea la beneficii da posibilitatea beneficiarului de a se indestula, pentru pretentiile sale, direct prin executarea garantiei, fara a mai face trimitere intr-un fel la debitor. De aici si denumirea de garantie independenta, respectiv executarea ei este independenta de executarea obligatiilor asumate de debitor.

Solidaritatea garantiei bancare este interpretata diferit in diversele sisteme de drept national. De aceea se impune ca formula de angajare la plata "garantam sa platim" sau "ne angajam irevocabil sa platim" sa fie urmata de precizarea expresa privind renuntarea la beneficiile garantului si a altor exceptii de la plata care pot fi invocate de garant, astfel:

beneficiul diviziunii, respectiv dreptul garantului, in caz de cerere de executare, de a cere mai intai executarea juridica a debitorului principal, urmand ca executarea garantiei sale sa o faca numai in masura in care pretentiile beneficiarului nu vor fi indestulate de debitorul principal;

beneficiul discutiunii, dreptul garantului de a solicita amanarea executarii in vederea incercarii sale de a determina pe debitorul principal sa execute obligatia;

opunerea la plata (opozitiunii), dreptul garantului de a se opune executarii garantiei invocand exceptiile legate de neindeplinirea corespunzatoare a contractului sau plata unei sume nedatorate;

exceptia de jurisdictie este exceptia in virtutea careia banca garanta poate amana executarea garantiei pana la actionarea in justitie a debitorului principal, conform prevederilor contractuale;

exceptia de transfer valutar denumita si "de devize" da dreptul bancii garante sa se opuna platii ca urmare a legislatiei valutare din tara sa care interzice transferul valutelor convertibile in strainatate.

Referitor la formula de angajament a bancii, mentionarea in extenso a renuntarii la toate beneficiile si exceptiile este necesara, ca rezultat al sensului diferit atribuit formularilor in legislatiile nationale. De exemplu, in unele tari ca Suedia, Danemarca, Norvegia etc., inserarea in textul scrisorii de garantie a formulei "as own debt" permite bancilor garante, ca rezultat al dreptului national, sa invoce orice obiectie la plata pe care ar putea-o ridica debitorul principal pentru a se opune platii; in Olanda mentiunea "pure si simple" se interpreteaza ca bancile garante renunta numai la beneficiul opozitiunii la plata, nu si la celelalte; iar mentiunea "renuntarea la toate privilegiile acordate de legea olandeza" semnifica pentru aceleasi banci, renuntarea la beneficiul diviziunii si discutiunii, nu si la beneficiul opozitiunii, de jurisdictie si restrictiilor valutare.

Prin nerenuntarea expresa la beneficiile garantului solidar si exceptiile de plata, acoperirea riscului de neplata este mult mai diminuata, iar solutia practica in final este arbitrajul comercial. In acelasi timp, dreptul bancii garante la aceste beneficii ar presupune trecerea debitorului sau prin toate formele juridice de executare (somare, la plata, protest etc.) si numai dupa aceea executarea garantiei;

d. la cerere, denumite si "garantii la prima si simpla cerere" in principiu, sunt o forma a garantiilor independente, iar aparitia lor este rezultatul tendintelor existente pe plan international de simplificare a conditiilor si modului de executare a garantiilor bancare. Aceste garantii contin angajamentul garantului de a plati o suma de bani la simpla cerere a beneficiarului (insotita sau nu de documente). Un exemplu perfect de garantie autonoma il constituie si avalul/acceptul bancar legat de titlurile de credit (cambie, bilet la ordin).

Garantia bancara la cerere si/sau garantia solidara cu renuntarea la beneficii si restrictii, comparativ cu cautiunea bancara, se particularizeaza prin:

angajamentul de plata al garantului este distinct de cel al persoanei garantate, angajamentul de plata al garantului nu este accesoriu;

garantia autonoma are un caracter de indemnitar, banca neangajandu-se sa execute obligatia solicitantului de garantie, ci banca va plati o suma de bani (convenita) pentru despagubirea beneficiarului;

contractul de garantie bancara autonoma genereaza un drept autonom in favoarea beneficiarului in raport cu drepturile ce ar rezulta pentru beneficiar dintr-un alt contract incheiat cu persoana garantata. Aceasta autonomie este conceputa numai din punct de vedere juridic (in raport cu obligatia persoanei garantate fata de beneficiarul garantiei) si nu din punct de vedere economic. Astfel, fata de aceasta, scrisoarea de garantie bancara constituie un accesoriu economic. O astfel de dependenta economica nu confera insa caracter accesoriu obligatiei bancii garante;

esenta contractului de garantie bancara autonoma consta in aceea ca plata trebuie facuta chiar in caa de divergenta de opini La primirea cererii de executare a scrisorii de garantie, banca garanta este obligata sa efectueze plata, fara a putea invoca exceptii deduse din contractul comercial sau din raporturile cu persoana garantata;

exceptiile pe care banca garanta le poate opune beneficiarului, pentru a nu face plata, pot fi deduse exclusiv din contractul de garantie bancara.

Cu toate acestea, dat fiind caracterul specific al activitatii garantului, banca poate invoca si inca doua exceptii:

exceptia intemeiata pe bunele moravuri si ordinea publica de drept international, de exemplu, se constata ulterior emiterii scrisorii de garantie bancara, ca partile in raportul juridic fundamental - contractul comercial - au procedat in fapt la comert cu droguri;

exceptia cererii de executare abuzive, cand banca, dispunand de mijloace de proba sigure, dovedeste frauda beneficiarului scrisorii de garantie.

De retinut, insa, este faptul ca, in materie de garantii bancare, nu exista un regim juridic unitar, tratarea problematicii se realizeaza, pe de o parte, in functie de uzanta determinata de practica bancara internationala si acceptata ca atare, iar pe de alta parte, in raport cu particularitatile legislatiilor nationale, care sunt foarte diverse.

In practica bancara internationala este utilizata adesea expresia "clauza de garantare", prin aceasta intelegandu-se abordarea corelata si simultana a:

desemnarea expresa a garantului si beneficiarului garantiei;

suma garantata;

descrierea conditiilor in care beneficiarul poate solicita executarea garantie

E. CONDITIILE SI MODUL DE EXECUTARE A SCRISORILOR DE GARANTIE reprezinta documentele, actele convenite intre parti si care se regasesc in textul garantiei, pe care beneficiarul garantiei trebuie sa le prezinte pentru a incasa garantia de la banca garanta.

Din acest punct de vedere, garantiile bancare pot fi:

1. neconditionate care dau posibilitatea executarii platii la prima si simpla cerere formulata in scris, prin care se precizeaza ca ordonatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate.

In textul unei garantii neconditionate se regaseste precizarea "ne angajam sa efectuam plata la prima si simpla dumneavoastra cerere", completata eventual cu "declaratia in scris a beneficiarului ca ordonatorul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale garantate".

Nu se considera garantie conditionata acea garantie in textul careia se cere:

cererea de plata sa fie data in scris;

sa se prezinte un document scris, declaratie prin care beneficiarul declara expres ca ordonatorul garantiei nu si-a indeplinit sau si-a indeplinit defectuos obligatia garantata;

sa se prezinte un document prin care sa se certifice autenticitatea iscaliturii celui ce a depus cererea de plata, respectiv a beneficiarulu

Referitor la cererea scrisa (art. 2b Publicatia 458) termenul include si o teletransmisie autentificata sau un mesaj informatic controlat (SWIFT etc.). Aceste garantii sunt preferate de beneficiari, dat fiind executarea rapida, eliminarea discutiilor si probelor cu ordonatorul.

Este evident ca o astfel de garantie prezinta riscul unei executari fara justa cauza, in practica, insa garantia neconditionata este preferata si acceptata, in afara de avantajele prezebtate mai sus si pe considerentul ca actiunea civila de recuperare a sumelor este mai usoara si rapida in cazul unei executari fara justa cauza, comparativ cu formalitatile garantiei conditionate;

2. conditionate, in textul carora se face precizarea ca plata se va face numai pe baza unor dovezi scrise, documente care sa ateste neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a obligatiei garantate.

Documentele doveditoare pot emana de la:

terti, de exemplu: documentul de transport atesta expedierea cu intarziere a marfii (eliberat de caraus); certificatul de calitate evidentiaza o alta compozitie a produsului (eliberat de o societate de control a calitatii specializata) etc.

ordonatorul garantiei (procesul-verbal de receptie a marfii);

beneficiarul garantiei (laboratorul de analize chimice, fizice etc. propriu, chitante, titluri de credit sau simpla sa declaratie).

Garantiile conditionate prezinta pentru beneficiar dezavantaje determinate de: intarzierea platii pana se face dovada prin documente; interpretarea diferita a modului de indeplinire a obligatiilor etc. garantia condotionata este perfect asiguratorie pentru obligatiile contractuale indeplinite perfect. Executarea ei presupune cererea de executare adresata bancii garante, la care sunt anexate documentele precizate in textul garantie

O categorie aparte o constituie "garantiile la cerere" care devin exigibile la prima cerere a beneficiarului si dau posibilitatea executarii prin simpla solicitare scrisa a platii insotita sau nu de documente. De remarcat ca, prin Publicatia 458, ideea care se promoveaza nu este cea de garantie condotionata, ci documentele care pot (sau nu) sa insoteasca cererea de executare, ii dau acesteia caracterul documentar. Acest aspect are in vedere apropierea materiei garantiilor la cerere (autonome) de specificul regulilor ce guverneaza acreditivul documentar.

In acest context, principalul la o garantie la cerere este caracterul documentar, drepturile si obligatiile sunt determinate de termenii in care este redactata garantia si de orice document prezentat in conformitate cu termenii garantiei fara a fi nevoie sa se faca trimitere la argumente, dovezi externe, altele decat cele specificate. Cu toate acestea, in practica bancara se face distinctie intre "garantie la prima si simpla cerere" si "garantii conditionate de preuentarea unor documente".

Privitor la controlul documentelor de catre bancile garante, acestea nu isi asuma nici o obligatie pentru: a) forma, caracterul, autenticitatea nicic unui documetn prezentat; b) buna-credinta sau omisiunile vreunei persoane implicate in emiterea acestor documente; c) consecintele ce decurg din intarzierea sau pierderea documentelor pe parcursul transmiterii lor.

F. VALABILITATEA SCRISORII DE GARANTIE BANCARA este perioada de timp in care beneficiarul poate cere executarea garantie Intrarea in vigoare a garantiei bancare este mentionata de textul garantiei sub gorma datei si locului emiterii scrisorii de garantie. Aceasta este stabilita clar si determinata de momentul producerii actului generator de creanta: semnarea contractului, livrarea sau receptia marfii care naste astfel creanta debitorului principal. Termenul de valabilitate este precizat, de regula, in text, printr-o data calendaristica certa si este valabil la sediul bancii care a emis garantia. Pana la aceasta data limita, garantia este un angajament ferm si irevocabil de plata. Deci, valabilitatea expira la sediul bancii garante, ca atare, cererea de executare trebuie sa ajunga la banca inainte sau cel mult la data mentionata in textul garantie Orice cerere sosita dupa aceasta data nu mai obliga banca la plata, iar beneficiarul nu mai poate incasa garantia. Adesea se precizeaza expres ambele momente: "Aceasta scrisoare de garantie intra in vigoare la si expira la data de ".

Termenul de valabilitate al unei scrisori de garantie poate fi stabilit si in raport cu un "fapt ce atrage expirarea" (art. 22 din Publicatia 458). Faptul care determina expirarea inseamna prezentarea unui document privitor la expirare. Daca acest document, conform termenelor de garantie echivaleaza cu expirarea, atunci prezentarea lui determina imediat expirarea valabilitati De exemplu, o garantie pentru participare la licitatie poate prevedea referitor la expirare prezentarea de catre beneficir a unui document prin care se certifica primirea garantiei de buna executie sau, alt exemplu, o garantie de buna executie, poate prevedea expirarea la prezentarea de catre beneficiar a unui certificat emis ordonator care atesta ca marfurile ce trebuiesc livrate conform contractului au fost expediate. Termenul de valabilitate se stabileste in raport cu obiectul garantiei: de exemplu, la garantia de buna functionare, valabilitatea se intinde pe perioada garantiei tehnice.

Valabilitatea scrisorii de garantie nu este insa egala cu termenele rezultate din obligatiile garantate, ci este mai mare cu 15-45 de zile fata de acestea. Acest interval este necesar beneficiarului garantiei sa indeplineasca anumite formalitati de protest, de punere in intarziere la plata etc. in functie de termenii scrisorii de garantie bancara si legislatia nationala aplicabila, precumsi timpul necesar executarii garantiei, inclusiv si timpul de curier, pentru ca solicitarea scrisa sa ajunga in interiorul valabilitatii la sediul bancii garante.

In practica exista si garantii a caror valabilitate se prelungeste automat, in functie de anumite evenimente sau termene contractuale. De exemplu: amanarea livrarii prelungeste automat valabilitatea garantiei - "Valabilitate prezentei garantii expira la 3 luni de la data livrarii marfii atestata prin documentul de transport. Orice decalare a livrarii decaleaza automat perioada de valabilitate a scrisorii de garantie". Potrivit reglementarilor din unele tari (Iran, Algeria, Liban, Iordania), se cere ca scrisorile de garantie bancara sa fie emise fara o valabilitate determinata, iar in alte tari, chiar daca in garantie se stipuleaza o data fixa a expirarii valabilitatii, obligatia asumata prin garantie nu se stinge decat in momentul restituirii ei bancii garante si pe baza unei comunicari scrise a beneficiarului privind incetarea obligatii de plata a acesteia (Turcia, Siria, Thailanda). De aici si importanta cunoasterii reglementarilor in materie de garantii din diferite tari, restituirea garantiilor impunandu-se ca o practica bancara generalizata. Aceasta, cu atat mai mult cu cat desi unele garantii devin fara obiect, intrucat debitorul si-a indeplinit obligatiile, garantiile ramase in evidentele bancilor straine pot constitui un subiect de diferente prin plata in continuare a comisioanelor solicitate de bancile din tarile respective.

O scrisoare de garantie bancara inceteaza sa mai aiba efect prin:

• expirare;
• plata in cadrul garantiei;
• anulare (beneficiarul restituie originalul sau prezinta o declaratie scrisa - prin canal bancar - prin care elibereaza banca garanta de orice obigatii in cadrul scrisorii de garantie;
• forta legii - are in vedere sechestrul, frauda sau reaua-credinta dovedita.

G. CLAUZA DE LEGISLATIE priveste legea care guverneaza garantia in caz de litigiu. Ea este stabilita, de regula, de garant, dupa principiul jurisdictiei locului unde a fost emisa garantia. In lipsa unei astfel de prevederi, art. 27 si 28 din Publicatia 458 precizeaza ca legea aplicabila este cea a sediului bancii emitente. In cazul in care partile nu au stabilit competenta unui anumit tribunal, Publicatia nr. 458 prevede ca diferendele vor fi reglementate exclusiv de catre tribunalul competent al unei tari unde garantul isi are sediul. Pentru a se evita orice interpretari nedorite, este util ca in textul garantiei sa fie precizata expres legea tarii care guverneaza garantia.

H. CLAUZA DE REDUCERE a responsabilitatilor garantului se refera, in esenta, la diminuarea automata a obligatiilor sale proportional cu platile facute in contul garantiei respective. De exemplu, "Orice plata efectuata in baza acestei garantii va avea ca efect reducerea obligatiilor noastre de plata".

CLAUZA DE IDENTIFICARE. Ca urmare a imposibilitatii de a identifica direct autenticitatea semnaturilor autorizate ale beneficiarilor scrisorilor de garantie bancara, in cazul solicitarii executarii, bancile includ in textul garantiilor clauze prin care se cere ca cererea de executare sa le parvina pe canal bancar. De exemplu: "In scopul identificarii, cererea de efectuare a platii precum si documentul de atestare care va va fi solicitat pentru aceasta garantie, trebuie sa ne parvina prin intermediul unei banci de prim rang, insotita de o declaratie a bancii respective, prin care sa se certifice ca semnaturile ce figureaza pe aceste documente sunt autentice si angajeaza in mod valabil firma dumneavoastra.

J. APLICABILITATE "Regulilor uniforme privind garantiile la cerere" Publicatia nr. 458 este posibila numai cu precizarea faptului ca scrisoarea de garantie se supune acestor regul

K. SEMNATURA BANCII GARANTE: autografa, alaturi de numele patrimonic, indica capacitatea de exercitare din punct de vedere al autoritatii semnaturilor aplicate (prin confruntare cu listele de semnaturi schimbate intre banci).

O scrisoare de garantie bancara care cuprinde elementele enumerate cu renuntarea la toate beneficiile si exceptiile amintite si neconditionata sau dupa caz la prima si simpla cerere se socoteste acoperitoare pentru riscurile contractual garantate. 

3. Derularea operatiunii de garantare bancara

Scrisoarea de garantie bancara se emite dupa prezentarea de catre ordonator a contractului de import - export si dupa ce banca analizeaza situatia financiara a clientului sau, precum si posibilitatea acestuia de a plati valoarea scrisorii bancare, in caz de neaducere la indeplinire a obligatiilor ce-i revin din contract.

Derularea operatiunii de garantare bancara se poate face dupa urmatoarea schema:

1

2 3 5

BANCA CORESPONDENTA

BANCA EMITENTA

4

Derularea operatiunilor de garantare bancara

Etapele derularii:

1. Incheie contractul intre exportator si importator.
2. Ordonatorul solicita bancii emiterea unei scrisori de garantie bancara.
3. Banca cere clientului sau blocarea unui depozit sau alte garantii (ipoteci, gajuri etc.).
4. Banca emitenta solicita bancii corespondente sa emita o scrisoare in numele ordonatorului, dandu-i o contragarantie in acelasi timp.
5. Banca corespondenta emite scrisoarea de garantie bancara in favoarea beneficiarulu