Resursele de creditare

Resursele de creditare

* Resursele proprii

Aceste resurse sunt constituite din capitalul subscris de actionarii bancii respective si din beneficiile (profiturile) distribuite si inglobate in diferite fonduri de rezerva sau de risc.

Ca orice firma, o banca poseda un capital propriu, care poate fi neinsemnat in raport cu cifra de afaceri si constituie mai mult o garantie fata de deponenti. Capitalul acesta, intr-o proportie diferita, se imobilizeaza cu ocazia infiintarii bancii in cladiri, materiale, masini de calcul, calculatoare, etc.

Rezervele se constituie din prelevarile asupra beneficiilor anuale si reprezinta fondurile de garantare. Aceste rezerve se folosesc in operatiuni sigure in scopul evitarii riscurilor, pentru a fi usor transformate in lichiditati. Bancile, mai pot de asemenea, sa creasca fondurile prin emiterea de obligatiuni in public. Prin emiterea de obligatiuni se sporesc sarcinile de plati anuale, prin achitarea dobanzilor aferente, reducandu-se apoi suma de distribuit sub forma dividendelor. Ca urmare, dupa opinia noastra, marirea capitalului bancii pe o astfel de cale, nu ar duce la cresterea in mod vizibil a posibilitatilor ei de actiune.

* Resursele atrase

Capitalul imprumutat Acest capital este constituit din fondurile pe care persoanele fizice (uneori si cele juridice) le incredinteaza bancii sub forma de depozite la vedere sau la termen si reprezinta principalele fonduri care alimenteaza operatiunile de credit ale bancii.

Mentinerea si cresterea pe o perioada cat mai lunga a volumului acestor depozite, ar reprezenta principala activitate de atragere de resurse, deoarece aceasta activitate procura bancii marfa de care are nevoie in comertul pe care-l desfasoara - adica banul.

Moneda scripturala (depozitul bancar) in circulatie - depinde de atitudinea populatiei, de tendintele acesteia de tezaurizare a biletului de banca, de tendinta firmelor si a persoanelor fizice de a utiliza in tranzactii curente biletul bancii centrale.

Volumul depozitelor bancare este conditionat in multe cazuri de concurenta mai mult sau mai putin ascutita pe care o fac bancilor, CEC-ul si Trezoreria, prin acordarea de dobanzi ridicate la operatiunile lor.

De asemenea, volumul depozitelor la banci, mai este determinat de inca doi factori, cu o importanta deosebita : securitatea si remuneratia (stimularea). Acestia au un rol deosebit in atragerea clientelei. Securitatea se bazeaza pe buna reputatie a bancii si nivelul serviciilor acesteia, iar remuneratia fara a fi neglijata, vine dupa aceea.

Practica bancara cunoaste (in principal) trei categorii de depozite :

- depozite la vedere;

- depozite cu preaviz;

- depozite la termen.

Depozitele la vedere reprezinta cea mai mare parte a fondurilor depuse la banci. Depunatorii pot retrage fondurile cand doresc. Pentru anumite sume mai mari, uneori, banca solicita deponentilor un preaviz de cel putin 2 ore. Motivul preavizului fiind usor de inteles, deoarece bancile nu tin fondurile constituite nefructificate.

Depozitele cu preaviz sunt mai putin utilizate. Fondurile pot fi retrase de depunatori cu conditia sa avertizeze banca cu un anumit timp inainte, fixat in momentul constituirii depozitului, 5, 10 zile, o luna, in functie de conventia incheiata.

Depozitele la termen (scadenta) sunt constituite pe perioade fixe, pornind de la o luna, la 1-5 ani.

Dobanzile bonificate de banci depunatorilor de fonduri depind de piata banilor si de natura depozitului.

Evident, procentul de dobanda depinde de natura depozitului, adica :

%dobanda, depozit la vedere < %dobanda, depozit  cu preaviz < %dobanda, depozit la termen

Aceasta se explica prin faptul ca banca trebuie sa stie cat timp dispune de aceste fonduri in vederea fructificarii lor.

Problema vitala, care se pune in acest caz, o constituie rambursarea la timp a acestora, oricare ar fi natura depozitelor.

Soldurile creditoare ale conturilor curente reprezinta alte surse atrase ale bancii si sunt constituite din soldurile existente si pe care titularii le lasa neintrebuintate, pentru o perioada mai mare sau mai mica de timp si pe care banca  le foloseste pe durata existentei lor.

O alta sursa atrasa o constituie Reescontul la Banca Centrala (B.N.R.). In vederea mobilizarii fondurilor pe care o banca le are imobilizate in operatiunile de scont, bancile recurg la reescontul Bancii Centrale sau la alte banci. Pentru o banca, reescontul reprezinta negocierea la o alta banca a efectelor de comert pe care le-a scontat deja clientilor sai, cu scopul obtinerii disponibilitatilor de care are nevoie, inaintea scadentei efectelor comerciale.

Creditul bancii - goodwill - reprezinta un acord moral de o importanta deosebita. El se bazeaza pe increderea inspirata de banca si pe o serie de elemente ponderabile si neponderabile si anume : reputatia, nivelul serviciilor prestate, calitatea operatiunilor, natura afacerilor, etc. si care da semnaturii bancii o valoare ridicata comparativ cu alte banci.

O banca, pentru a putea acorda credite in continuare, dupa "consumarea" resurselor proprii, apeleaza la Banca Centrala (B.N.R.) pentru refinantare.