Ca piata specifica, piata monetara difera atat de piata bunurilor de consum, cat si de cea a factorilor de productie. Obiectul tranzactiei pe o asemenea piata il formeaza moneda - numerar si/sau banii de cont. In ansamblul pietelor, piata monetara detine un rol tot mai important, aceasta decurgand din insemnatatea tot mai mare pe care o are moneda in economia contemporana.

Piata monetara consta in ansamblul tranzactiilor cu moneda, din confruntarea specifica dintre cererea si oferta de moneda, pa baza pretului ei, adica a ratei dobanzii.

Marfa moneda este omogena. Cu toate acestea, pretul tranzactiei cu moneda difera in functie de numerosi factori: termenul scadentei, gradul de risc asumat de creditor, sumele tranzactionate etc. In plus ajustarea ei se face foarte greoi, piata monetara fiind o piata de oligopol, cu un numar scazut de ofertanti si un numar mare de purtatori ai cererii.

La un anumit nivel al ratei dobanzii - celelalte conditii fiind date -, evolutiile cererii si ale ofertei de moneda converg spre realizarea echilibrului pe piata monetara. Piata monetara se afla in stare de echilibru, cand, la un anumit nivel al ratei dobanzii (d'e), cantitatea de moneda oferita (Mo) este egala cu cea ceruta(Mc, astfel fiind egale cu Mm/e).Asa cum se poate observa in figura alaturata:

d Mo

%

d`e E

Mc

Mm/e Mm

In aceste situatii o crestere a cererii de moneda pe piata are ca efect sporirea atat a cantitatii de moneda pe piata cat si a ratei dobanzii.

Scaderea cererii are ca efect atat scaderea cantitatii de moneda, cat si a ratei dobanzii.

Cresterea ofertei de moneda pe piata monetara va duce la scaderea ratei dobanzii si la cresterea masei monetare tranzactionate pe piata.Surplusul de moneda putand fi absorbit doar in cazul unei rate a dobanzii scazute.

Scaderea ofertei de moneda conduce la o sporire a ratei dobanzii si la diminuarea cantitatii de moneda tranzactionata.

Pentru o caracterizare concreta a pietei monetare mai sunt necesare inca cateva precizari.

Cererea de moneda este o cerere de incasari reale; agentii economici se intereseaza de puterea de cumparare a incasarilor lor, si nu de suma nominala a acestora.   

Agentii economici pastreaza moneda pentru a o utiliza in efectuarea tranzactiilor si pentru a se proteja impotriva riscului.

Existenta unor costuri de transformare (in bani lichizi) este unul din motivele care explica detinerea de moneda.

Costul de oportunitate suportat de un agent economic ce detine moneda este egal cu dobanda pe care el ar fi putut sa o obtina plasand acesti bani.

Pentru un nivel dat al ratei anticipate a dobanzii, cererea de moneda pentru speculatie este o functie descrescatoare de rata dobanzii in piata.

Prin acest referat am incercat sa realizez o prezentare a pietei monetare, a institutiilor care actioneaza pe aceasta piata, a modului in care concurenta dintre ofertanti si purtatorii cererii duce la echilibrarea acestei piete - in intregul sistemului economic, amprentele pietei monetare sunt prezente in permanenta, neputand fi ignorate.

Continutul si particularitatie pietei monetare

Prin continutul si particularitatile sale piata monetara, alaturi de alte sgmente de piata - piata capitalului financiar, piata muncii, piata factorilor de productie, piata agregata a bunurilor/serviciilor de consum, s.a. - reprezinta o componenta strategica si de nivel macroeconomic in cadrul oricarei economii nationale.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Piata monetara impreuna cu pietele de capital si valutara (financiara) reprezinta economia simbolica si opozitia cu pietele factorilor de productie si a bunurilor de consum care formeaza economia reala.

Ca pe oricare alt segment de piata si pe piata monetara se manifesta cele trei forte obiective: cererea , oferta si pretul fara de care nu se poate vorbi de o piata in adevaratul sens al cuvantului.

Pe piata monetara se tranzactioneaza ca obiect de negociere intre subiectii cererii si subiectii ofertei, o marfa cu totul speciala: banii in formele specifice de manifestare: bilete de banca (bancnote) moneda divizionara, bani scripturali si/sau alte insemne folosite ca instrumente de plata, de depozit - tezaurizare, instrumente de credit bancar si/sau comercial: CEC-uri, cambii, conosamente, scrisori de credit (denumite generic titluri de credit, efecte de comert, hartii de valoare).

In economia de piata actuala banii indeplinesc functii esentiale fara de care insasi economia ar fi greu de conceput; printre aceste functii precizam :

a) - functia de masura a activitatii si rezultatelor unitatilor economice, atat in sectorul public cat si in cel privat;

b) - functia de etalon general pentru comensurarea si compararea tuturor bunurilor si serviciilor economice in intreaga viata economica;

c) - functia de mijloc de schimb permitand transferul bunurilor si serviciilor la piata prin intermediul vanzarii-cumpararii intre diferiti agenti ai pietei;

d) - functia de mijloc de plata/stingere a obligatiilor ce pot fi evaluate in moneda atat intre firme private cat si intre firme private si institutii publice;

e) - functia de instrument de economisire si constituire de rezerve (de manifestare a averii, puterii economice a unui individ, familie, firma, stat).

Avand in vedere pozitia speciala a acestei marfi in ansamblul marfurilor care circula intr-o economie nationala (dar si in economia mondiala in ansamblul sau) exprimata sintetic in formularea sintetica - "banii sunt sangele care iriga sistemul economic", definitie ce apartine lui P.Samuelson - putem sublinia faptul ca piata monetara reprezinta intr-o economie de piata un segment central cu influente radicale asupra tuturor segmentelor de piata apartinand vietii economice.

Astfel piata monetara reprezinta o piata reglementata si bine supravegheata de un organism central de autoritate profesionist, public si care infaptiuieste exigentele unei politici monetare sanatoase si echilibrate. Banca Nationala (denumita in alte tari si Banca Centrala) este subordonata de regula puterii legislative, cea mai inalta structura a puterii intr-un stat tocmai pentru a nu suporta influente nefaste din partea unor structuri de interese (de grup, partid sau casta profesionala).

Institutia bancara publica centrala emite norme bancare obligatorii in legatura cu disciplina si profesionalismul bancar, prudenta bancara , riscurile bancare asumate de bancile comerciale, gestiunea portofoliilor si activelor si pasivelor bancare in scopul asigurarii stabilitatii si increderii de care trebuie sa se bucure moneda nationala, unitatea monetara - ca insemn al fortei si echilibrului national. Aprecierea ca "un popor are moneda pe care o merita" are o incarcatura plina de semnificatii : economice, sociale, politice.

Aflata in varful piramidei decizionale si a structurilor institutionale care se implica cu interese diverse pe piata monetara (de credit) inclusiv financiara, Banca Nationala (Centrala) are prin statutul conferit de legea aprobata de Parlamentul tarii sarcini precise pe linia supravegherii - monitorizarii operatorilor de specialitate (banci comerciale, societati financiare, case de asigurari, fonduri mutuale etc.) pe linia respectarii disciplinei bancare (tranzactii diverse cu bani) in vederea prevenirii falimentelor din domeniu si a eliminarii pe cat posibil a infractiunilor din domeniul financiar-bancar (cotate ca fiind cele mai spectaculoase sub aspectul impactului negativ asupra populatiei; "caderea" unei banci, infractiunile de spalare a banilor murdari, unde rolul bancilor este major au consecintte deosebite asupra stabilitatii monetare in tara respectiva, a riscului de tara folosit in optimizarea deciziilor cu privire la investitiile straine directe intr-o tara sau alta, etc.).

Operatorii de pe piata monetara si de credit, specializati in negocierea tranzactiilor cu bani sunt bancile comerciale (celelalte institutii: casele de asigurari, S.I.F. si respectiv firmele private si populatia au indeosebi calitatea de subiecti beneficiari pe aceasta piata).

Oferta de bunuri (credite) se concentreaza la nivelul bancilor comerciale

care, pe de o parte acumuleaza disponibilitatile (limitate), economiile

celor multi (persoane, firme particulare, S.I.F., Case de asigurari) iar pe de

alta parte plaseaza credite la cererea purtatorilor (subiectilor de cereri de

credite (firme care au o nevoie financiara pe termen scurt, mediu sau lung,

din sectoare economice diverse sau din domeniul public).

Pe aceasta piata se confrunta pe de o parte oferta de bani (rezultata din colectari succesive, de la cei ce au o mica lichiditate disponibila) si care se concentreaza la nivelul bancilor comerciale iar pe de alta parte cererea de bani (lichiditate sau pentru proiecte de investitii mai mari) si care poate veni din partea cetatenilor, firmelor private si a administratiei publice.

Negocierea dintre subiectii ofertei de credite si subiectii cererii de moneda se realizeaza in conformitate cu regulile comerciale, tinand cont de interesele diferite ale bancilor comerciale si ale partenerilor lor (persoane fizice si/sau juridice).

O tranzactie incheiata pe aceasta piata este in fapt un contract comercial

de creditare incheiat intre o banca comerciala (creditor) si un agent

economic (in calitate de debitor) in care se precizeaza: volumul creditului

acordat; perioada pentru care se acorda creditul; dobanda negociata ca pret

al afacerii; modul de rambursare a creditului si a dobanzii aferente

(scadentarul afacerii).

Pe piata monetara se realizeaza o mare diversitate de tranzactii, oferindu-se de catre fiecare banca un pachet de produse si servicii proprii, incercandu-se sa se atraga un numar cat mai mare de clienti (banca comerciala actioneaza pe principii economice de profit/pierdere, elaborandu-si propriul plan-program de afaceri, sustinut de o alegere optima a deciziilor selectate conform exigentelor de rationalitate, inclusiv management si marketing bancar performant.

Avand in vedere particularitatile pietti monetare, banca comerciala ca operator intermediar de specialitate opereaza simultan cu un sistem de dobanzi active (pentru creditele pe care le ofera) si cu un alt sistem de dobanzi pasive (cheltuieli pe care banca le plateste depunatorilor proprii pentru depozitele "atrase"). O gestiune performanta presupune un nivel mai ridicat al dobanzilor active decat nivelul dobanzilor pasive, fara sa se omita si criteriile de rationalitate in legatura cu cheltuielile de administrare si functionare a bancii.

Pe piata bancara se folosesc urmatoarele relatii matematice pentru calculul dobanzilor aferente unui credit :

a)   ;

unde:

D1 = masa dobanzii obtinute pentru creditul folosit intr-o perioada (un an sau x luni);

t = numarul de luni pentru care a acordat creditul;

T = numarul de luni dintr-un an;

Rd = rata dobanzii negociata de cei doi parteneri: banca si debitorul;

C = volumul creditului solicitat (acordat).

n este formula de calcul a dobanzii compuse, folosita de regula atunci cand creditul se acorda pentru n ani.

De remarcat ca dobanda compusa D2 este mai mare decat dobanda simpla

(D1) motiv pentru care interesele celor doi parteneri sunt divergente

(banca opteaza sa acorde credite pe termen lung) debitorii dimpotriva.

Este de remarcat faptul ca datoria totala de restituit pentru un debitor o reprezinta suma dintre creditul acordat (C sau Co) si dobanda aferenta perioadei ( exista posibilitatea ca, in conditiile reducerii scadentei, a platilor inainte de termen, sa se reduca corespunzator povara totala de restituit.

O alta particularitate a pietei monetare o reprezinta sensibilitatea sa ridicata, fragilitatea sa.

Sub influenta unor factori diversi economici, sociali, politici si chiar psihosociali, o crestere imprevizibila a cererii de moneda (deponentii se prezinta la banca de depozitare pentru a-si ridica "economiile" mai mult decat se estima; consecinta poate fi dezechilibrarea bancii in cauza, care daca nu este sustinita de sistemul bancar (in principal de B.N.) poate provoca socuri inflationiste sau de alta natura).

Pentru eliminarea unor astfel de perturbatii locale care ar putea degenera, apare necesara proiectarea unui sistem coerent si cat se poate de sigur de preventie elaborat sub conducerea B.N. an interiorul sistemului monetar national.

1.7. Bancnotele euro

Bancnotele euro se afla in circulatie incepand cu data de 1 ianuarie 2002. Seria bancnotelor euro cuprinde sapte cupiuri, fiecare avand alta dimensiune: 5 EUR, 10 EUR, 20 EUR, 50 EUR, 100 EUR, 200 EUR si 500 EUR. Bancnotele euro ilustreaza stilurile arhitecturale care au caracterizat sapte perioade din istoria culturii europene - clasic, romanic, gotic, renascentist, baroc si rococo, epoca fierului si a sticlei si modernismul din secolul al XX-lea - si reproduc trei elemente arhitecturale principale: ferestre, porti si poduri. Niciunul dintre elementele grafice nu ilustreaza cladiri sau monumente reale. De asemenea, bancnotele nu prezinta elemente nationale specifice.Ferestrele si portile reprezentate pe aversul bancnotelor simbolizeaza spiritul european de deschidere si cooperare. Reversul fiecarei bancnote infatiseaza un pod caracteristic unei perioade din istoria culturii europene. In sens metaforic, aceste imagini reprezinta comunicarea dintre popoarele Europei, precum si cea dintre Europa si restul lumii. Bancnotele euro sunt produse la imprimeriile din intreaga UE. Cu ajutorul unor standarde stricte privind controlul calitatii, se asigura faptul ca toate bancnotele produse sunt identice din punct de vedere calitativ si vizual. La sfarsitul anului 2007, circa 11,3 miliarde de bancnote euro se aflau in circulatie cu o valoare nominala de 637 miliarde EUR. In ceea ce priveste producerea bancnotelor, se foloseste o tehnologie de imprimare elaborata, incorporandu-se cateva elemente de siguranta ultramoderne. Aceste elemente permit distingerea cu usurinta a bancnotelor autentice de cele false. Nu este necesara utilizarea echipamentelor speciale, ci trebuie doar sa atingeti, sa priviti si sa inclinati bancnota.Se recomanda verificarea permanenta a catorva elemente de siguranta. Daca exista dubii, comparati bancnota suspecta cu o bancnota despre care se cunoaste ca este autentica.Atingeti hartia rezistenta si fosnitoare a bancnotei. Imprimarea in relief este perceptibila la atingere: treceti cu degetul peste suprafata bancnotei - sau zgariati-o delicat cu unghia - si veti simti ca cerneala este mai groasa in anumite portiuni.Priviti bancnota si indreptati-o spre o sursa de lumina pentru a vedea filigranul, firul de siguranta si elementul de suprapunere. Toate cele trei elemente pot fi observate atat pe aversul, cat si pe reversul unei bancnote autentice. Inclinati bancnota pentru a observa holograma banda sau holograma rondela, banda colorata auriu (pe bancnotele de 5 EUR, 10 EUR si pe cele de 20 EUR) si numarul care isi schimba culoarea (pe bancnotele de 50 EUR, 100 EUR, 200 EUR si 500 EUR).