Multiplicatorul de credite - crearea de moneda scripturala

Multiplicatorul de credite - crearea de moneda scripturala

Sistemul bancar poate utiliza banii existenti in cadrul acestuia sub forma depozitelor bancare (quasi-moneda, quasi-bani sau moneda scripturala).

Un imprumut realizat de banca presupune existenta unui depozit la o alta banca din sistemul bancar. Depozitele (mai putin partea in numerar, care trebuie sa fie retinuta pentru a putea asigura lichiditatea bancii) constituie disponibilitati pentru noi imprumuturi. Al doilea imprumut genereaza un nou depozit in moneda scripturala, care la randul lui poate sa fie din nou imprumutat (cu aceiasi conditie, a mentinerii lichiditatii). De fiecare data, cand se repeta acest proces, stocul de bani scripturali creste, pana cand depozitele nou create sunt de cateva ori mai mari decat imprumutul initial.

Spre exemplu, sa presupunem ca fiecare depozit bancar este un depozit la vedere si ca un procent de 35% este retinut de banca pentru lichiditate, astfel incat 65% din depozite por fi utilizate pentru imprumuturi. Deci o banca comerciala acorda un imprumut in valoare de 4 miliarde lei, unor firme pentru achizitionarea unor diverse echipamente. Acest client achita echipamentele furnizorului, care are cont la o alta banca comerciala. Aceasta detine 35% din depozit, ca rezerva de lichiditate, iar restul de 2,6 miliarde lei este imprumutat unei alte firme care achizitioneaza utilaje. Firma respectiva plateste utilajele furnizorului sau care are un cont deschis la o alta banca. Aceasta din urma banca imprumuta 65% din acel depozit (adica 1,69 miliarde lei) o alta firma pentru a cumpara obiecte de inventar. Aceasta firma, la randul ei, achita furnizorul sau, care (printr-o coincidenta) are contul deschis la prima banca comerciala care a inceput asemenea operatiuni.

Ca urmare, aceasta "prima" banca, are deci un disponibil de 1,09 miliarde lei (adica 65% din 1,69 miliarde lei), pe care de asemenea ii va imprumuta unui alt client. Acest ultim client isi achita din acest imprumut, furnizorii, care la randul lor depoziteaza banii la bancile lor, iar procesul poate continua.

Din exempul de mai sus, rezulta ca un credit de 4 mililarde lei trebuie sa genereze noi depozite in suma totala de apoximativ 11,6 miliarde lei, daca procesul de creare de noi depozite si de acordare de noi credite se deruleaza integral.

Daca notam cu:

MC = multiplicatorul de credite ;

RL = rezerva de lichiditate;

iar, MC =

Conform exemplului nostru, avem: un disponibil initial in valoare de 4 miliarde lei si RL = 35% reyulta ca:

MC = = , MC = 2,9

4 miliarde lei . 2,9 = 11,6 miliarde lei

Multiplicatorul de credite este intodeauna calculat prin raportarea cifrei 100 la procentul rezervei de lichiditate (proportia din depozite care trebuie pastrata ca rezerva). Daca o banca are stabilit 50% din depozite ca rezerva de lichiditate, atunci multiplicatorul de credite va fi : = 2.

Este important sa se inteleaga ca multiplicatorul de credite permite stabilirea limitei superioare a sumei noilor credite, care pot fi generate de un depozit initial.

In practica, cresterea efectiva a imprumuturilor poate fi mai mica, deoarece creditele acordate pot sa nu fie redepozitate in sistemul bancar. Acestea pot fi pastrate in numarar de catre firme sau pot fi depozitate la alte institutii financiare decat la banci.

De asemenea, cresterea imprumuturilor poate depinde de masura in care banca are suficient numerar sau alte surse lichide, care pot fi usor transformate in numerar.

Depozitul initial trebuie sa aduca active lichide in sectorul bancar si prin urmare, trebuie sa fie un depozit nou.

Noile depozite pot proveni din diferite surse:

- depozite de la clienti care nu au mai folosit anterior serviciile bancii;

- cresterea economiilor populatiei, a profiturilor si a salariilor, astfel incat clientii pot constitui depozite suplimentate;

- operatiunile Bancii Centrale (ca autoritate monetara) pot duce la cresterea depozitelor;

Pe masura ce bancile maresc depozitele prin intermediul multiplicatorului de credite, amplificarea depozitelor genereaza noi posibilitati de a obtine profit. Astfel, se multiplica sansele bancilor de a percepe, de la cei carora le acorda imprumuturi, o dobanda mai mare decat cea pe care o platesc deponentilor.