Cererea si oferta de moneda

Masa monetara poate fi abordata ca stoc si ca flux. Masa monetara ca stoc reprezinta ansamblul instrumentelor monetare aflate la dispozitia agentilor economici nonfinanciari dintr-o tara la un moment dat, destinate cumpararii de bunuri econo­mice, platii datoriilor, formarii economiilor in scopul realizarii de investitii sau de alte plasamente. Masa monetara ca flux reflecta produsul dintre dimensiunea medie a sto­cului de bani si viteza de rotatie a banilor din economia nationala, in decurs de un an.

Cele doua aspecte ale masei monetare inlesnesc intelegerea continutului for­telor pietei monetare, cererea si oferta de moneda.

Cererea de moneda

Cererea de moneda exprima cererea de active monetare necesare pentru ca banii sa-si indeplineasca functiile lor la un moment dat (ca stoc) sau intr-un orizont de timp in medie (ca flux).

Cererea de bani este determinata de diferite motive, explicate de scoala clasica de gandire economica si de scoala keynesiana cu varianta sa moderna. Conform conceptiei clasice, cererea de moneda in termeni reali este proportionala cu volumul total al schimburilor intermediate efectiv de moneda si invers proportionala cu viteza de rotatie a monedei. Conform conceptiei neokeynesie­ne, cererea de bani este generata de trei motive diferite: motivul tranzactional, motivul precautional si motivul specu­lativ.

a. In termeni reali, in conceptia clasica, cererea de moneda depinde, in primul rand, de volumul total al schimburilor intermediate efectiv de moneda si de viteza de circulatie a acesteia.

in care:

M este masa monetara;

Py = cantitatea bunurilor economice supuse tranzactiilor la un anumit pret;

V = viteza de circulatie a banilor, respectiv numarul mediu de acte de van­zare-cumparare si de plati mijlocite de o moneda.

Mobilul tranzactional al cererii de bani are la baza faptul ca majori­tatea tran­zactiilor necesita bani. Banii trec de la consumatori la firme ca plata pentru bunurile si serviciile produse de catre firme; ei trec de la firme la angajati  ca rasplata pentru serviciile oferite de lucratorii firmelor. Sumele de bani care sunt detinute pentru a permite finantarea unor astfel de fluxuri sunt numite sume de tranzactie. Evaluarea cererii si ofertei de moneda necesita cunoasterea puterii de cumparare a banilor. Aceasta exprima cantitatea de bunuri economice care poate fi cumparata cu o unitate monetara, intr-o perioada data.

In al doilea rand, cererea de moneda este determinata de amploarea creditului de consum, respectiv de raportul dintre vanzarile pe credit si platile efectuate in contul creditelor ajunse la scadenta in perioada corespun­zatoare.

b. In conceptia neokeynesiana, cererea de moneda depinde, pe langa ele­men­tele enuntate, si de intensitatea inclinatiei spre lichiditate. Rata de lichiditate releva raportul dintre marimea medie anuala a masei monetare si marimea tran­zactiilor economice intermediate de moneda.

Inclinatia spre lichiditate se inte­meiaza pe:

mobilul venitului;

mobilul afacerilor;

mobilul precautional;

mobilul speculativ.

a. Mobilul venitului exprima inclinatia populatiei de a pastra asupra ei bani cash pentru a executa cheltuielile anticipate pe termen scurt.

b. Mobilul afacerilor exprima pastrarea unei cantitati de moneda in vederea unor plasamente mai profitabile in viitor.

c. Mobilul precautional exprima prudenta posesorului de moneda, care doreste sa fie pregatit pentru depasirea unor situatii neprevazute. Indivizii si firmele tin sume de bani ca o precautie impotriva aparitiei unor ,,crize de bani gheata", survenite atunci cand platile sunt anormal de crescute.

d. Mobilul speculativ exprima inclinatia poseso­rilor de moneda     (indivizi si firme) de a detine niste bani cash ca o masura de protectie impotriva incertitudinii inerente legate de preturile activelor financiare.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Cererea de bani poate fi abordata ca cerere pentru sume reale de bani si cerere de bani nominali.

Cererea de bani reali este numarul de unitati de putere de cumparare pe care publicul doreste sa le pastreze sub forma unor sume banesti. Ea se determina prin raportarea cererii de bani nominali la indicele general al preturilor sau la indicele preturilor bunurilor de consum.

Cererea de bani provine de la:

firme, societati comerciale , in scopul finantarii activitatii lor economice;

trezorerie sau tezaur , pentru finantarea bugetului de stat;

institutii financiar-monetare, pentru a obtine creditele de care au nevoie;

populatie, in vederea realizarii unor programe economico-sociale proprii.

Oferta de moneda

Oferta de moneda reflecta punerea in circulatie de moneda noua de catre institutii monetare specializate. Oferta isi manifesta existenta atunci cand resursele monetare ies din depozitele bancii de emisiune si ale altor institutii emitente si ince­teaza sa existe atunci cand resursele respective revin in depozitele emitentului.

Oferta de masa monetara (M_i), in sistemele monetare moderne, este facuta de banca centrala si bancile comerciale. Banca Nationala ofera   numerarul, iar bancile comerciale creeaza moneda scripturala si diverse instrumente monetar-financiare.

Masa monetara se modifica in sensul cresterii sau scaderii ei. Cresterea masei monetare are urmatoarele cauze:

sporirea volumului valoric al bunurilor economice expuse vanzarii;

acoperirea deficitului bugetar pe calea interventiei bancii centrale, la inter­ven­tia trezoreriei;

scaderea vitezei de rotatie a banilor;

convertibilitatea monedelor straine in moneda nationala;

retragerea de moneda din circulatie de catre agenti economici sau populatie.

Metodele folosite pentru cresterea masei monetare sunt diverse, precum:

acordarea de credite de catre orice banca;

reducerea ratei legale de rezerva. Rezerva obligatorie reprezinta un anumit pro­cent din disponibilitatile monetare existente la orice banca si care nu poate fi utilizat in scopul acordarii de credite, fara aprobarea expresa a bancii cen­trale. Cand se reduce masa monetara, cresc posibilitatile bancilor de acordare a creditelor si invers;

schimbarea monedelor valutare straine pe moneda nationala.

Oferta monetara evolueaza in relatie inversa in raport cu dinamica ratei dobanzii.

Fig. Curba ofertei de moneda.

Din fig.12 rezulta ca atunci cand cantitatea de moneda oferita (M) creste, rata dobanzii (d') scade si invers.

Bancile comerciale creeaza bani atunci cand ofera un imprumut (creeaza un depozit) si, concomitent, se distruge o cantitate egala de bani de cont, cand un imprumut se restituie bancii, adica se revine la situatia anterioara crearii depozitului.

Moneda creata de bancile comerciale este un multiplu al rezervei initiale sau al bazei mone­tare. Coeficientul care arata cata moneda se creeaza de bancile comerciale pentru fie­care u.m. numerar se numeste multipli­catorul banilor. El se mai numeste multiplica­torul monedei scripturale sau multipli­catorul creditorului.

Pentru controlul si reglarea ofertei monetare se folosesc mai multe parghii, cum sunt: scontarea, rescontarea, rata rezervelor obligatorii, operatiunile deschise pe piata, persuasiunea monetara.

a. Scontarea este operatia prin care banca comerciala plateste purtatorului unui efect de comert, inainte de scadenta, suma inscrisa pe titlul respectiv, mai putin un comision (taxa). Bancile comerciale creeaza prin aceasta operatie bani de cont.

b. Rescontarea este operatia prin care banca centrala cumpara de la o banca comerciala un efect de comert, inainte de scadenta, platind suma inscrisa pe el, mai putin un comision. Prin aceasta operatie, banca centrala creeaza rezerve monetare excedentare.

c. Rata rezervelor obligatorii este folosita pentru modificarea ofertei monetare. Cand banca centrala vrea sa mareasca oferta monetara reduce rata rezervelor obliga­torii si invers.

d. Operatiunile deschise pe piata constau in vanzarea de obligatiuni de catre banca centrala, rezultand o diminuare a ofertei monetare si in cumpararea de obligati­uni de catre banca centrala, ceea ce determina sporirea ofertei de bani.

e. Persuasiunea monetara consta in avertismente transmise de autoritatea mone­tara privind efectele expansiunii sau restrangerii excesive a creditului bancar asupra economiei sau sistemului bancar.

Piata monetara este in echilibru atunci cand, la o anumita marime a ratei do­banzii, oferta de moneda este egala cu cererea de moneda (vezi fig.13).

Fig.13. Stare de echilibru pe piata monetara.

Cresterea cererii de moneda intr-o perioada determina cresterea masei mone­tare si a ratei dobanzii, influentand si punctul de echilibru (vezi fig.14).

Fig.14. Mutarea punctului de echilibru,

ca urmare a maririi cererii de moneda.

Cresterea ofertei de moneda determina scaderea ratei dobanzii si sporirea masei monetare tranzactionate pe piata. Reducerea ofertei de moneda determina cres­terea ratei dobanzii si scaderea cantitatii de moneda tranzactionata pe piata (vezi fig.15).

Fig.15. Mutarea punctului de echilibru,

ca urmare a maririi ofertei de moneda

Politica monetara cauta sa influenteze activitatea economica, utilizand instru­men­­tele disponibile bancii centrale: oferta monetara, ratele dobanzii, cursul de schimb. Cand rata dobanzii se reduce, creste cererea de moneda, dar se diminueaza oferta de moneda. Reducerea ofertei de moneda determina cresterea ratei dobanzii si scaderea cantitatii de moneda tranzactionata pe piata.

Mecanismul de corelare a cererii si ofertei de moneda prin sistemul bancar, care manevreaza rata dobanzii, face ca echilibrul pietei monetare sa fie complex si dinamic.