Paradisurile fiscale si evaziunea fiscala

PARADISURILE FISCALE SI EVAZIUNEA FISCALA

1. Trucuri pentru evitarea impozitului

Corpotatii multinationale celebre folosesc paradisurile fiscale pentru a-si administra mai bine fondurile de pensii si de asigurari destinate angajatilor. De pe urma unor companii offshore se pot trage multiple foloase. Beneficiarul acestor avantaje este actionarul, directorul sau beneficiarul (mascat de functionarii nominalizati) companiei offshore. Aceste personae detin dreptul de dispozitie asupra unei companii ale carei obligatii fiscale sunt foarte mici. Principalul avantaj al utilizarii unei companii offshore este de natura fiscala. Profitul trebuie astfel repartizat incat cea mai mare parte al acestuia sa se produca in conturile companiei offshore. Impozitul pe profit al unei firme romanesti e poate micsora fie prin reducerea profitului scriptic, fie prin reducerea incasarilor ori prin cresterea cheltuielilor.

2. Paradisurile fiscale raman atractive

Sute de sedii de banci, 25 la suta din populatie bancheri, zeci de cabinete de avocatura dispuse sa te invete cum sa inseli Fiscul, totul inghesuit pe o suprafata de marimea unui orasel european mai rasarit; asa arata orice paradis fiscal - epicentru al marilor cutremure financiare. Cu doar o suta de dolari iti poti deschide paravanul fantoma , in spatele caruia spalarea miliardelor de dolari devine regula principala a afacerii. Recent, problema off-shoreurilor a ajuns in atentia media si a Justitiei, din cauza spalarilor de bani care au loc acolo. Chiar si reputate banci ori companii de asigurari lucreaza prin intermediul paradisurilor fiscale, unde nu sunt impozitate. Explicatia oferita? Optimizarea fiscala. Off-shore-urile au o veche traditie in derularea afacerilor la limita legii.

Enron si Parmalat si-au plasat radacinile scandalurilor in paradisuri fiscale. "Mai ales in cazul companiilor americane, obiceiul de a lucra prin offshore este bine impamantenit, din ratiuni extrem de pragmatice. In cazul unui medic de pilda, un eventual proces de malpraxis l-ar putea ruina prin marimea daunelor pe care le-ar putea avea de platit. Decat sa-si vada munca de o viata pierduta, isi infiinteaza un off-shore, unde notiunea de sechestru pe valori devine aproape imposibil de realizat", explica un avocat, specializat in drept comercial. Numarul de IBC-uri infiintate anual depaseste cifra de 700.000. Tendintele sunt ca in paradisurile fiscale sa ia nastere adevarate burse, dupa modelul Nasdaq. Deja, in Nassau a demarat cu succes proiectul "Caribbean Stock Market", care include schimburi bursiere, intre Republica Dominicana, Jamaica, Trinidad-Tobago si Barbados. Motivul acestei aparent curioase decizii este explicat de Stephanie Bradley, corporate manager al Bradley Management. "Interesul din Bahamas nu este dat de bursa in sine, cat mai ales de pozitia geografica a statului. Aflata la mijlocul distantei dintre Statele Unite si tarile ABC (Argentina, Brazilia, Chile), Bahamas ofera mari perspective de investitii, gratie stabilitatii politice si permisivitatii legislative. Nassau este situata pe acelasi fus orar cu New York, Miami, Montreal si Toronto, la doua ore decalaj de Sao Paulo si Buenos Aires, si la doar cinci ore de Londra.

Ghid de utilizare

 Exista trei etape. Prima, infiintarea unei firme pe teritoriul unui paradis fiscal. Te costa intre o suta si un milion de dolari, depinde de unde iti infiintezi compania. Apoi, participi la licitatii de bunuri de valori foarte mari, bijuterii, obiecte de arta, apeland la personalitati cunoscute pentru excentricitate, pentru care nu se pune foarte riguros intrebarea privind provenienta banilor. Dupa parcurgerea in diferite sensuri a unor asemenea tranzactii, sumele de bani sau bunurile, insotite de acte care le certifica originea, se indreapta spre paradisurile fiscale. De unde pleaca "linistite" in orice directie. Aceasta este cea de-a treia etapa, a patrunderii legale pe o anumita piata. Etapa care, desi pare inopinata, este bine studiata, iar alegerea momentului si a modului de actiune, este rodul unor calcule indelungate, bazate pe cunoasterea exacta a regulilor pietei. Pe langa cumpararea de valori, mai dese sunt privatizarile unor foste mari companii de stat, unde modul de actiune este acelasi.

Avantajele unui off-shore

Legislatia extrem de permisiva; taxele si impozitele platite statului, foarte mici; in mai putin de 24 de ore, un avocat - denumit "partenerul silentios", iti poate infiinta un IBC (International Business Company); anonimitatea adevaratilor proprietari este garantata; sedintele se pot desfasura si pe cale electronica; nu exista controlul valutar; tranzactiile bursiere ale firmelor off-shore nu sunt impozitate

Unde sa infiintam o companie offshore?

In prezent, in lume exista mai mult de 40 de regiuni care ofera companiilor offshore avantaje considerabile ca paradisuri fiscale. Aceste paradisuri fiscale traditionale sunt situate pe arhipelaguri (ex. Insulele Britanice Virgine), in republici insulare (ex. Republica Nauru) sau tari mici (ex. Panama). Legislatia independenta a acestor tari sau teritorii incurajeaza investitorii straini in infiintarea companiilor pe teritoriul respectiv. In majoritatea zonelor offshore serioase, functionarea companiilor, securitatea investitiilor straine si protectia secretului informatiilor sunt garantate prin lege. (De exemplu, Adunarea Legislativa din Insulele Britanice Virgine a votat un astfel de cod de legi in 1984 sub numele de Ordonanta Companiilor de Afaceri Internationale). Cand intalnim pentru prima data acest subiect, pare foarte dificil sa diferentiem avantajele si dezavantajele oferite de multitudinea de tari cu suprafata mica si probabil necunoscute. Exista totusi cativa factori care va pot ajuta sa va orientati.

Ce anume confera companiei statutul de impozitare favorabila?

Prima intrebare este: In ce sens este favorabila impozitarea companiei offshore? Si in legatura cu aceasta: de ce este in avantajul acestor tari sa ofere investitorilor straini beneficii de o asemenea magnitudine? (La aceasta intrebare vom raspunde in paragraful urmator). In toate paradisurile fiscale serioase avantajele fiscale au o baza legala. De exemplu, pentru companiile inregistrate in Insulele Britanice Virgine mentionate anterior, avantajele fiscale sunt asigurate de legea adoptata in 1984. Prin urmare, companiile offshore nu platesc alte tipuri de impozite Insulelor Britanice Virgine, dect un impozit anual in valoare de 300 USD, independent de cifra de afaceri. In Belize si Seychelles, aceasta taxa anuala este de 100 USD, in timp ce in Panama este de 150 USD. Este evident ca aceste avantaje fiscale sunt considerabile, in comparatie cu impozitul pe profit de 40-50% impus in tarile Europei de Est.

De ce este avantajos pentru tara de inregistrare sa furnizeze beneficii de impozitare?

Aceste locatii sunt situate de obicei in tari mici din punct de vedere geografic. Populatia este redusa numeric. Turismul si serviciile diverse joaca cel mai important rol in economiile acestor tari. Companiile offshore asigura acestor tari venituri substantiale. Pe de o parte, sunt create locuri de munca, deoarece necesita existenta unor firme de avocatura, institutii de stat de inregistrare, banci inregistrate pe aceste teritorii, etc. Pe de alta parte, ca urmare a platii obligatiilor catre stat (taxe de inmatriculare si re-inmatriculare) si impozite populatia tarii obtine un venit considerabil. Sa studiem cateva statistici. Insulele Britanice Virgine au 17.000 de locuitori si, in momentul de fata, sunt inmatriculate in aceasta tara aproximativ 460,000 de companii offshore. Daca toate companiile inmatriculate in acest teritoriu platesc anual un impozit de 300 USD, atunci numai taxele platite de companiile offshore reprezinta 8,000 USD pe cap de locuitor.

Iata cateva exemple comparative

Tara	Avantajele	Dezavantajele
Cipru	- impozitul pe profit este mic (4.25%); - sunt semnate intelegeri de evitare a dublei impuneri cu 25 de tari	- publicarea de rapoarte la Registrul Comertului
New York	- firmele nu sunt obligate sa tina si sa pastreze inregistrari contabile; - nu sunt necesare raportari periodice	- taxe mari de inregistrare
Bahamas	- lipsa unei supravegheri stricte	- publicarea de rapoarte la Registrul Comertului
Lichtenstein	- secret bancar absolut; - climat politic stabil	- taxe mari de inregistrare
Singapore	- infrastructura dezvoltata; - taxe anuale de 15 USD; - anonimitatea actionarilor	- managerul trebuie sa fie rezident in Singapore
Antilele Olandeze	- taxe intre 2,4 si 6%; - nu exista obligatia de a se scrie rapoarte auditabile	- managerul trebuie sa fie rezident
Bermude - UK	- nu exista taxe pe profit; - nu exista obligatia de a scrie rapoarte financiare; - managerii pot fi reprezentati si de persoane nerezidente	- este interzisa desfasurarea de activitati comerciale in insule; - nu poti detine proprietati acolo; - nu exista intelegeri pentru evitarea impunerii dublei impozitari Document online: Finantele intreprinderii - grile Document online: Pasii de reforma ai PAC si evaluati impactul acestora asupra PAC

Cu cat mai exotica este tara de provenienta a unei companii offshore, cu atat cresc sansele ca, dupa intrarea in UE, aceasta sa devina tinta unei supravegheri severe din partea autoritatilor.

In Romania, activeaza in prezent cateva mii de firme inregistrate in tari catalogate drept paradisuri fiscale sau cvasi-paradisuri fiscale. si in fiecare luna li se adauga altele si altele, soldul capitalului social subscris de acest tip de companii fiind, la sfarsitul lunii iulie, de aproape doua miliarde de dolari. "Primim solicitari de la oameni de afaceri seriosi, care vor doar sa-si optimizeze planificarea financiara, dar se intampla sa ne contacteze si personaje care ne spun direct ca vor sa scoata niste bani din Romania fara a plati taxe. Pe acestia din urma ii refuzam politicos", povesteste Bogdan Minoiu, directorul general al Direct Tradepoint, companie care se ocupa, printre altele, si de infiintarea si administrarea de societati offshore.

Intr-adevar, timp de mai mult de un deceniu, asupra unor astfel de companii au planat suspiciuni ca sunt paravane pentru afaceri nu tocmai curate. Erau preferate, desigur, jurisdictiile cat mai exotice, unde firmele se infiinteaza imediat (de exemplu, intr-o ora, in Aguilla), platesc taxe minime, se bucura de confidentialitate totala. Se pare ca aderarea va schimba, cel putin teoretic, lucrurile. Cum oficialii de la Bruxelles nu se prea dau in vant dupa companii offshore, sunt mari sanse ca, dupa 1 ianuarie, sa demareze actiuni de control si supraveghere stricta a firmelor de acest gen prezente in Romania, mai ales a celor ce vin din locurile favorite ale celor ce practica evaziunea fiscala sau spalarea de bani.

 Ce principii de impozitare sunt in vigoare in locatia inregistrarii?

Dupa cum s-a mentionat anterior, unul din scopurile constituirii companiilor offshore in paradisuri fiscale este de a reduce impozitele si de a beneficia de avantajele fiscale directe sau indirecte.

In acelasi timp, trebuie subliniat ca, in ciuda faptului ca companiile offshore sunt adesea considerate companii scutite de impozit, in nici o parte a lumii nu exista companii scutite complet si legal de orice sarcini financiar-fiscale. In general, in zonele de inregistrare a companiilor offshore se aplica urmatoarele principii:

-         In tarile in care compania poate obtine doar venituri din strainatate, acest venit va fi scutit complet de plata impozitului. In acest caz, compania este obligata sa plateasca o taxa anuala fixa, independenta de cifra de afaceri si de profitul societatii. Astfel de teritorii sunt: Insulele Britanice Virgine, Bahamas, Belize, etc.

Impozitul nu depinde de cifra de afaceri, ci de capitalul inregistrat al societatii. De exemplu, in Lichtenstein fundatiile sunt obligate sa plateasca anual statului 0,1% din capitalul social (sau cel putin 1,000 de franci elvetieni).

Sunt scutite de impozit numai veniturile obtinute din strainatate.  De exemplu, in tari ca Panama si Hong Kong, companiile pot desfasura si activitati comerciale interne si veniturile obtinute din acestea se impoziteaza pe baza unei rate lineare, in timp ce veniturile obtinute din strainatate sunt scutite de impozit. In acest caz (Hong Kong), compania trebuie sa declare separat veniturile interne in raportul anual.

Impozitarea pe baza unei rate lineare. Una dintre locatiile cel mai bine cunoscute este Cipru, unde companiile offshore platesc un impozit de 4,25% din profiturile nete ale acestora. (In aceste locatii, fara exceptie, contabilitatea si pregatirea rapoartelor anuale sunt obligatorii.

 Sunt necesare evidentele contabile pentru companiile offshore?

Contabilitatea este o problema aflata in stransa legatura cu subiectele abordate anterior. Cei care sunt deja proprietari sau directori ai unei companii locale sunt perfect constienti de toate problemele cauzate de diversele reglementari legate de contabilitate. In cele mai multe tari, intocmirea registrelor contabile are doua scopuri: pe de o parte, serveste la informarea proprietarului, creditorilor si partenerilor de afaceri despre situatia financiara a companiei, pe de alta parte trebuie sa satisfaca anumite obligatii fata de autoritati (Fisc, Autoritati vamale, etc). In aceasta privinta, companiile offshore pot fi impartite in doua categorii distincte:

-         Conform legii, compania nu are nevoie de registre contabile pentru scopuri oficiale. Aceasta posibilitate exista in tarile in care impozitul anual este fix (Bahamas, Belize, Insulele Virgine Britanice, etc.). Tara de inregistrare nu este interesata in cunoasterea cifrei anuale de afaceri si a profitului, deoarece impozitul este fix si nu depinde de cifra de afaceri si de profit. Acest sistem asigura o reducere substantiala a costurilor. Aceasta nu inseamna insa ca nu se pot intocmi registre contabile interne pentru propria informare, daca proprietarul ia o decizie in acest sens. Dar, aceasta este o problema interna a societatii si nici o autoritate externa nu are dreptul sa intervina in contabilitatea firmei.

-         Intocmirea registrelor contabile este obligatorie. In aceasta categorie intra Anglia, Cipru, Uruguay, etc. In acest caz, pe langa faptul ca evidenta contabila este obligatorie, ea trebuie sa respecte reglementarile legale ale tarii respective si sa fie verificata si autentificata de un revizor contabil local. In cazul Ciprului, legea cere nu numai intocmirea registrelor contabile si un raport anual, ci si ca bilantul anual al companiei sa fie revizuit de un contabil local. In acest caz, tinerea registrelor contabile poate conduce la complicatii, deoarece este necesara trimiterea facturilor companiei, a declaratiilor bancare si a altor documente contabilului local, astfel incat acesta sa poata pregati registrele contabile si bilantul contabil. Distanta fizica si posibilele neintelegeri de limbaj implicate inseamna ca tinerea evidentelor contabile nu este doar inconvenienta, ci si costisitoare; chiar si pregatirea registrelor contabile pentru o companie cu capital si tranzactii minime costa cateva sute de dolari. 

Care sunt cerintele solicitate de tara inregistrarii cu privire la directorii si actionarii unei companii offshore?

Exista cateva zone offshore unde nu exista nici un fel de restrictii cu privire la directori sau actionari. Printre acestea se numara Bahamas, Insulele Britanice Virgine si Belize. Companiile pot fi infiintate aici cu participarea unui singur director si a unui singur actionar. Alte zone offshore impun anumite restrictii privind directorii, respectiv actionarii societatii. Aceste restrictii se impart in doua grupe mari:

-        Restrictii cantitative. Aceasta inseamna ca numarul minim de directori si actionari este definit. De exemplu, in Panama o companie trebuie sa aiba cel putin trei directori.

-        Restrictii privind nationalitatea. Aceasta este o masura care se aplica in mod expres directorilor si are ca scop principal crearea de locuri de munca pentru cetatenii unei anumite tari. De exemplu, in cazul companiilor inregistrate in Liechtenstein cel putin unul dintre dintre directori trebuie sa aiba domiciliul permanent in Liechtenstein.

Aceasta este o problema extrem de importanta deoarece, in cazul anumitor tranzactii comerciale, proprietarii sau directorii companiei nu doresc ca identitatea lor sa fie cunoscuta. In tarile care au un sistem juridic continental, acest lucru este posibil in masura mica, pentru ca, de exemplu in Ungaria, Austria si Germania informatiile despre societatile comerciale sunt disponibile publicului si oricine poate avea acces la ele prin Biroul de inregistrare a companiilor. Din acest punct de vedere, putem imparti companiile offshore in trei categorii:

-        Anonimat total. Detaliile privind directorii sau proprietarii nu sunt disponibile publicului, deoarece aceste detalii nu trebuie raportate autoritatilor din acele tari. Tari din aceasta categorie sunt: Insulele Britanice Virgine, Belize, Niue, Seychelles, etc. Importanta anonimatului in viata economica este destul de mare si poate fi masurata pe baza numarului de companii inregistrate in aceste locatii (de exemplu, in 2000, au fost inregistrate in Insulele Britanice Virgine aproximativ 62,000 de companii noi).

-        Publicitate partiala. De exemplu in Panama, proprietarii unei companii nu figureaza in Registrul Companiilor, in timp ce toate detaliile privind directorii sunt disponibile publicului.

-        Publicitate larga. Un mare numar de detalii privind compania sunt accesibile in Registrul Companiilor. De exemplu, in Cipru, sunt disponibile detaliile privind proprietarii si directorii (nume, nationalitate, numar de pasaport, data nasterii, domiciliul permanent, etc.).

 Capitalul social al companiei? Cum se poate sau cum ar trebui virat acesta?

Analizand aceasta cerinta, pot fi observate efectele a doua tipuri de sisteme juridice (continental si anglo-american) pe diferitele teritorii.

In tarile in care legislatia se bazeaza pe cea britanica, sistemul de cerinte este mult mai flexibil. Acest lucru este valabil indeosebi pentru zonele offshore aflate in regiunea Marii Caraibelor. De exemplu, in Bahamas, capitalul standard inregistrat de o companie este de 5000 . Conform legilor acestei tari, aceasta suma este asa-numitul capital nominal inregistrat, care nu trebuie sa fie pus la dispozitia companiei.

Aceasi regula se aplica si in Insulele Britanice Virgine, unde capitalul standard inregistrat este de 10,000 , dar nu este obligatorie varsarea acestuia. Aceasta inseamna ca aceste companii pot fi infiintate avand formal un capital de cateva mii de dolari, dar fara ca in realitate sa posede nici macar un cent la infiintare.

-         In tarile din cel de-al doilea grup (cele aflate sub efectul legii continentale), atat suma, cat si metoda de plata a capitalului inregistrat  sunt precis definite. Acesta este cazul de exemplu in Elvetia, Liechtenstein si Ungaria, unde capitalul inregistrat trebuie subscris de catre proprietari si varsat intr-un cont special al companiei, iar orice alta contributie care nu este in numerar, trebuie pusa la dispozitia companiei.

 Pe cine numim proprietari nominali si directori nominali?

Se recurge la directori si proprietari nominali in cazul in care adevaratii proprietari si directori nu doresc sa fie inregistrati in actele constitutive ale companiei. In acest caz, una sau mai multe persoane (persoane fizice sau juridice) sunt de acord, contra unei remuneratii, sa fie inscrise in documente, in calitatea mai sus mentionata. Daca proprietarul real doreste, directorii nominali vor fi implicati nu numai in infiintarea companiei, ci si in semnarea contracte realizate in viitor de societate, precum si in diferite operatiuni bancare. Acolo unde sunt implicati directori nominali, se obisnuieste ca directorii nominali sa fie doar trecuti in actele companiei. In acelasi timp, directorii nominali acorda o imputernicire generala unui tert, acordandu-i toate drepturile (deschiderea de conturi bancare, semnarea contractelor, etc. ). A treia persoana imputernicita astfel, poate fi insusi beneficiarul. In cazurile in care proprietarii beneficiari nu doresc sa-si dezvaluie deloc identitatea, directorii nominali vor semna contracte, emite facturi si ordine de transfer bancar, etc.; evident, va fi perceputa o taxa pentru fiecare actiune realizata de catre directorul nominalizat. In practica, utilizarea directorilor si proprietarilor nominali necesita, in ambele cazuri, o incredere perfecta si completa intre parti, de vreme ce directorii nominali au oficial putere economica destul de importanta in cadrul companiei si pot chiar abuza de aceasta putere. Totusi acest lucru se intampla foarte rar deoarece directorii nominali sunt de obicei angajati ai cabinetelor de avocatura locale care in general si reprezinta compania pe plan local.

Aceste cabinete au grija sa lucreze numai cu parteneri de incredere. "Industria corporatiilor" constituie un mijloc de trai pentru acestia si orice scandal in care ar fi implicati ar avea ca rezultat pierderea increderii in respectivul birou de avocatura si, prin urmare, o scadere dramatica a numarului de comenzi. De aceea, regula cea mai importanta este aceea ca directorii nominali conduc si pot conduce compania doar pe baza instructiunilor beneficiarilor. Si alta regula importanta: solicitarea de utilizare nominalizata a directorilor nominali este recomandata in cele mai multe cazuri, dar nu este obligatorie. Directorii nominali si proprietarii nominali lucreaza simultan pentru cateva sute de companii. Venitul considerabil al acestora provine din taxele anuale de comision platite de companii in mod regulat, ca si din taxele modeste, dar substantiale luate in mod colectiv, platite de la caz la caz pentru orice serviciu prestat efectiv (semnarea contractelor, etc.).

Ce taxe de mentinere anuale sunt implicate in functionarea unei companii offshore si de ce este important sa le platim?

Este important sa se risipeasca acea convingere larg raspandita, ca functionarea unei companii offshore nu implica impozite si cheltuieli. In general, se acorda scutire de impozite, dar nu si de costuri. Intretinerea companiei ca organizatie implica de asemenea anumite costuri, chiar daca este vorba doar de o intretinere formala si fictiva si aceste costuri trebuie avute in vedere inainte de inmatriculare. In aceasta sectiune, vom descrie in detaliu cheltuielile care apar in mod obisnuit.

-        Taxe/impozite guvernamentale anuale: aceasta este ori o suma anuala fixa, un impozit linear in functie de metoda de impozitare.

-        Taxe platibile pentru agentul si sediul registrat. In zonele offshore, aproape fara exceptie, legea cere companiei sa aiba un sediu registrat in tara respectiva si, in mult cazuri, un asa-numit reprezentant local (agent, secretar, etc.). De obicei, cele doua nu sunt separate, deoarece adresa sediului obligatoriu este, in acelasi timp si adresa reprezentantului local. Reprezentantul este, in general, o firma de avocatura, care asigura adresa si reprezentanta pentru companiile inregistrate in schimbul unei taxe anuale. De fapt, in cele mai multe locuri, aceasta reprezentare este minima si este limitata la plata impozitului anual catre bugetul de stat, o data pe an, suma necesara platii impozitului fiind transferata de la compania inregistrata. (Tara in care este inregistrata compania creaza astfel sute sau chiar mii de locuri de munca, asigurand unei parti din populatie mijloace de trai pentru ani de zile).

Taxele de intretinere se platesc anual. In cazul in care compania offshore nu plateste aceasta suma, reprezentantul local renunta la dreptul de reprezentare si aduce la cunostinta oficiului de inregistrare demisia sa. Ca urmare, compania incalca legea referitoare la angajarea obligatorie a unui reprezentant local si, in multe zone, este posibil ca oficiul de inregistrare sa radieze compania din registrul companiilor. Ca urmare, compania devine inexistenta legal si toate tranzactiile sale ulterioare radierii vor fi nule.

-         Remuneratii platibile directorilor si proprietarilor nominali. Directorii si proprietarii nominali se utilizeaza in cazul in care proprietarii si directorii reali nu doresc sa apara in documentele legale ale companiei. In schimb, ei primesc o suma anuala fixa, plus o suma mica pentru fiecare serviciu prestat in numele companiei.

-        Cheltuieli de retransmitere a corespondentei. Daca compania cere partenerilor sai ca scrisorile sa fie transmise pe adresa inregistrata, va trebui sa plateasca o taxa. Acesta suma poate fi una stabilita anual sau o taxa pentru fiecare item de corespondenta in parte.

-        Costuri de administrare pentru furnizarea spatiului pentru sediu, utilizarea telefonului si faxului. Furnizarea unei adrese inregistrate nu inseamna ca firma offshore poate sa si foloseasca biroul aflat la adresa definita in actele legale ale companiei. Daca clientul are nevoie si de spatiu, trebuie sa indice acest lucru in avans si ar trebui sa comande numere de telefon si fax, precum si preluarea si retransmiterea mesajelor. Se plateste o taxa si pentru contractele semnate si facturile intocmite si trimise de catre directorul nominalizat.

-        Taxe platibile pentru (re-) emiterea diferitelor documente. De exemplu, daca ulterior compania are nevoie de un nou certificat de inmatriculare, sau daca documentele de inregistrare sunt distruse (arse, pierdute, etc.) si este nevoie sa fie emise din nou.

Dintre costurile mentionate mai sus, primele doua sunt obligatorii pentru fiecare companie, celelalte fiind optionale (se poate opta pentru ele la cerere). In acest material de informare generala, am prezentat doar costurile care apar cel mai frecvent, pe langa care pot aparea si alte costuri aditionale, in functie de necesitatile si cerintele proprietarilor si directorilor.

De unde este practic sa conducem o companie offshore?

Multe publicatii care se ocupa de companiile offshore mentioneaza problema locului de administrare. In acelasi timp, este de asemenea obisnuit sa se discute despre asa-numitul centru de control. De ce si cum se iveste aceasta problema? Cele mai multe companii offshore trebuie sa posede un fel de comitet de conducere care este de obicei Consiliul Director. Directorii trebuie sa aiba domiciliul stabil intr-o tara, adica ei sunt rezidenti ai tarii respective. De aceea, trebuie avut in vedere modul in care priveste acest subiect legea tarii respective. De exemplu, conform legilor fiscale germane, daca directorul unei companii din Bahamas este domilialt in Germania, atunci societatea inmatriculata in Bahamas poate fi impozitata si in Germania. Pe ce element logic se bazeaza legea fiscala germana cand stabileste aceasta regula? Ca urmare a faptului ca directorul german locuieste in Germania, legea fiscala presupune ca acea companie cu sediul in Bahamas este administrata din Germania; in consecinta, compania are sediu permanent in Germania si orice venituri relationate cu aceasta sunt impozabile. Este importanta intelegerea corelatiei dintre cauzele si efectele legilor fiscale. De exemplu, conform conventiilor incheiate intre diferitele state cu scopul evitarii dublei impuneri, baza carora este modelul creat de OECD, definitia premizelor incepe cu urmatoarea intrebare: "sediile sunt, in special, locul administrarii". De ce este practica utilizarea serviciilor centrului de administrare? Daca dorim sa simplificam problema, am putea spune ca un asemenea teritoriu serveste acestui scop, cetatenii teritoriului nu pot fi sufocati de impozite doar pentru ca o societate straina este administrata de pe teritoriul respectiv. De exemplu, daca o companie americana este condusa de un director cu domiciliul in Insula Sark, rezidentii insulei nu trebuie sa plateasca pentru aceasta impozit in Sark (de exemplu, potrivit legilor din Sark, rezidentii insulei nu trebuie sa plateasca impozit pe venitul personal). Insumand cele de mai sus, putem stabili ca, in general, rezulta o situatie mai favorabila legata de legea fiscala daca acea companie este oficial administrata de o persoana cu domiciliul intr-un teritoriu unde se aplica scutirea de impozit sau unde exista beneficii de impozare (Sark, Cipru, etc.).

Unde ar trebui sa deschida un cont bancar compania offshore?

Majoritatea tranzactiilor financiare ale unei companii offshore sunt efectuate prin conturi bancare. Accesul liber la bunurile financiare ale companiei, fie ca este vorba de tranzactii sau retragere de numerar, este esential pentru functionarea companiei. Pentru a atinge acest scop in modul cel mai eficient si simplu, merita avute in vedere urmatoarele consideratii, identificate de noi pe baza unei experiente practice acumulate in decursul catorva ani:

Probabil ca cel mai important aspect este ca institutia financiara aleasa sa fie o banca cu experienta si reputatie buna in lumea finantelor. Nu este recomandabil sa deschideti un cont intr-o banca neinsemnata, dintr-o tara mica, necunoscuta. Se poate intampla, de exemplu, ca scrisoarea de credit de la o asemenea banca sa nu fie acceptata de banca partenerului de afaceri. Sunt bine cunoscute cazurile unor banci de prestigiu care au dat faliment recent, ceea ce nu se intampla niciodata cu bancile cu prestigiu, care sunt in afaceri de foarte mult timp.

Banca aleasa ar trebui sa fie intr-o tara stabila din punct de vedere economic si politic, unde statul garanteaza prin lege siguranta investitiilor straine. Este de asemenea important ca aceste legi sa nu existe doar pe hartie, ci sa fie si aplicate. Nu este recomandata deschiderea unui cont bancar intr-o tara in care schimbarile politice sunt bruste si drastice. Constituie de asemenea un semnal de avertisment daca in tara respectiva exista precedente pentru blocarea sau confiscarea de catre stat a sumelor depuse in conturi.

Banca trebuie sa fie localizata intr-o tara in care secretul bancar este strict aplicat ca principiu si in practica. Nu sunt necesare explicatii suplimentare cu privire la importanta acestui factor.

Tara in care este situata banca trebuie sa aiba o politica liberala de schimb valutar. Este de dorit sa nu existe nici un fel de restrictii legate de conversia si exportul valutei, de retragerea si depunerea de numerar, etc.

Ce elemente alcatuiesc taxa initiala de agentie?

-         Taxa de inmatriculare. Aceasta include taxele legate de constituirea legala a companiei, adica taxele cerute de biroul de avocatura strain si de LAVECO LTD. Suma la care ne referim acopera si pachetul complet de documente ale companiei si un timbru sec, ca si taxele pentru biroul de notariat, autentificare notariala si taxe de curier catre Ungaria.

-         Impozite si taxe guvernamentale anuale. In tarile in care impozitul este fix, acesta trebuie platit pana la o data stabilita de lege. Plata se efectueaza prin agentul registrat local. Plata impozitului anual este foarte importanta deoarece, in orice jurisdictie, neindeplinirea acestei obligatii atrage dupa sine impunerea unor sanctiuni. De exemplu, neplata obligatiilor fiscale este consemnata in Registrul Comertului, disponibil publicului si poate dauna reputatiei companiei. Dupa o anumita perioada de timp, judecatorul poate ordona radierea companiei din Registrul Comertului, dupa care toate tranzactiile efectuate in numele companiei vor fi nule.

-         Remuneratia platibila pentru agentul si sediul local registrat. Am subliniat deja rolul pe care-l joaca acestea si importanta transferului retributiilor acestora. Ca si in cazul taxelor guvernamentale anuale, si aceasta remuneratie este platibila anual si trebuie reinnoita.

Taxele definite in cele trei paragrafe anterioare reprezinta asa-numitele costuri obligatorii de infiintare dintre care primul este o taxa platibila doar un an, in timp ce al doilea si al treilea sunt taxe platibile anual. (Bineinteles, costurile listate mai sus se aplica in cazul in care impozitul anual este o suma fixa si nu este obligatorie contabilitatea; aceasta inseamna ca noi am utilizat aici exemplul cel mai flexibil si eficient din punct de vedere financiar). Pe langa costurile obligatorii, pot fi implicate si o serie de costuri optionale in cursul infiintarii si functionarii ulterioare a companiei. Am mentionat deja aceste servicii optionale, deci va oferim in cele ce urmeaza doar o recapitulare sumara a acestora: 

-         taxe de contabilitate si audit contabil

-         remuneratii platibile directorilor nominali, proprietarilor

-         taxa pentru inchirierea unui spatiu

-         taxe pentru retransmiterea de telefoane, faxuri

-         indeplinirea serviciilor de secretariat ale companiei

-         retransmiterea postei

Utilizarea acestor servicii nu este obligatorie. Serviciile mentionate mai sus sunt oferite pentru cazurile in care in decursul tranzactiilor si activitatilor comerciale, compania necesita o aparenta mai sofisticata.

 Este necesar sa calatoresc in tara de inmatriculare cand infiintez o companie?

Contrar convingerii comune, nu este necesar sa calatoriti in jurisdictia offshore cand inmatriculati o companie; este suficient ca clientii nostri sa viziteze unul dintre sediile LAVECO LTD. Aici furnizam, atat clientilor vechi, cat si celor noi, servicii de consultatie si inmatriculare, ca si raspunsuri la intrebarile ce pot aparea cu privire la functionarea zilnica a companiilor offshore. De fapt, in momentul de fata nu este necesar sa veniti la sediile noastre, intrucat documentele necesare pot fi completate si returnate noua prin fax sau posta (din nefericire, nu pot fi acceptate comenzi prin e-mail).

 Care sunt cele mai importante documente de infiintare?

In aceasta sectiune va vom descrie documentele inmatricularii companiilor in jurisdictiile offshore utilizate cel mai frecvent, traditionale (Bahamas, Insulele Britanice Virgine, Delaware, Panama, etc.):

- Certificat de inmatriculare: acest act este emis de biroul de inmatriculare si certifica faptul ca societatea a fost introdusa (sub numele dat) de catre biroul de inregistrare in registrul companiilor in ziua data. O asa-numita "Apostille" este atasata de obicei certificatului de inregistrare (numit in general "Certificat de inmatriculare") care este un certificat emis de autoritatea centrala (de obicei registrator) in timp ce certificatul de inregistrare a fost intr-adevar emis de biroul de inmatriculare. Acesta este un act recunoscut si acceptat pe plan international, reglementat prin Conventia de la Haga din octombrie 5, 1961.

-    Act constitutiv/Statut: Acest document cuprinde reglementarile de baza in legatura cu functionarea companiei. In cea mai mare parte a lui este un document cu format standard, alcatuit de obicei pe baza textului de lege din tara respectiva. Desigur, ca in toate statutele, si aici, statutele trebuie amendate in mod liber de proprietarii si directorii companiei. Urmatorii itemi, printre altii, sunt definiti in statute: activitatile, capitalul social, numele companiei, ordinul de numire a directorilor, drepturile directorilor, reguli legate de emiterea de actiuni, etc.

-    Actul de numire a primului(-ilor) director(i): Dupa seamnarea actelor si documentelor de infiintare, fondatorul va numi primul/primii director/directori si le va delega acestora drepturile legate de companie.

-    Proces-verbal al primei intalniri: Procesul-verbal al primei intalniri a directorilor cuprinde de obicei primii pasi ce urmeaza a fi facuti de companie, in special, actul fondarii si aprobarea sigiliului si timbrului sec al companiei.

Proces-verbal privind emiterea de actiuni: Acesta cuprinde detalii cu privire la proprietarii care subscriu si care cumpara actiuni, ca si detalii legate de actiunile sau certificatele de actionari emise.

Sigiliul societatii. Utilizarea sigiliilor in tarile avute in vedere este diferita de felul in care ele sunt folosite aici. Exista de obicei o cerinta legala ca societatea sa aiba un asa-numit timbru sec, aprobat la sedinta de infiintare a companiei. Cu toate acestea, acest timbru nu este folosit pentru stampilarea contractelor si facturilor (acolo este de ajuns o simpla semnatura), ci pentru stampilarea notitelor de actiuni emise de companie, ca si a reglementarilor si proceselor-verbale ale companiei.

 Ascunderea provenientei marfurilor prin prelucrarea acestora in zonele libere adiacente altor centre offshore

Oamenii de afaceri pot ascunde provenientei marfurilor pe care le comercializeaza cu ajutorul zonelor libere.

Conceptul de 'trust' este un concept atasat exclusiv jurisdictiilor 'common law' sa cu alte cuvinte sistemului de drept anglo-saxon, dezvoltandu-se premisa departajarii proprietatii, in proprietate juridica si economica

In mod istoric, acest concept s-a dezvoltat din legislatia britanica 'laws of equity' si a fost gandit astfel incat sa separe controlul asupra unei proprietati. Conceptul de trust implica, la randul lui, folosirea a 4 categorii de concepte:

Creatorul/fondatorul trustului - 'Settlor', care transfera proprietatea ce va face obiectul trustului; trustul poate fi creat printr-un act incheiat in timpul vietii creatorului 'inter vivos trust' sau printr-un testament, avand efect dupa moartea creatorului;

Proprietatea (bunurile) aferenta (transferata) trustului - 'corpus';

Managerul trustului - 'Trustee', numit de creatorul trustului; rolul managerului este sa administreze trustului in folosul unui beneficiar, rol in sprijinul caruia, trustee-ul beneficiaza de autonomie absoluta; cu alte cuvinte, in managerul-trustee va avea un 'titlu legal' de proprietate asupra bunurilor trustului dar numai pentru a le folosi in scopul declarat de catre creator (pentru interesul beneficiarului); bunurile trustului sunt in mod necesar separate de catre cele ale managerului;

Beneficiarul trustului - 'Beneficiary', numit de creatorul trustului, este cel in folosul caruia a fost creat trustul; acesta poate fi de exemplu, un copil al creatorului trustului. Beneficiarul trebuie sa fie determinat la momentul constituirii trustului sau macar determinabil (de ex. primul copil ce se va naste).

Conceptul de 'trust' este un concept atasat exclusiv jurisdictiilor 'common law' sau cu alte cuvinte sistemului de drept anglo-saxon, dezvoltandu-se premisa departajarii proprietatii, in proprietate juridica si economica

In mod istoric, acest concept s-a dezvoltat din legislatia britanica 'laws of equity' si a fost gandit astfel incat sa separe controlul asupra unei proprietati. Conceptul de trust implica, la randul lui, folosirea a 4 categorii de concepte:

Creatorul/fondatorul trustului - 'Settlor', care transfera proprietatea ce va face obiectul trustului; trustul poate fi creat printr-un act incheiat in timpul vietii creatorului 'inter vivos trust' sau printr-un testament, avand efect dupa moartea creatorului;

Proprietatea (bunurile) aferenta (transferata) trustului - 'corpus';

Managerul trustului - 'Trustee', numit de creatorul trustului; rolul managerului este sa administreze trustului in folosul unui beneficiar, rol in sprijinul caruia, trustee-ul beneficiaza de autonomie absoluta; cu alte cuvinte, in managerul-trustee va avea un 'titlu legal' de proprietate asupra bunurilor trustului dar numai pentru a le folosi in scopul declarat de catre creator (pentru interesul beneficiarului); bunurile trustului sunt in mod necesar separate de catre cele ale managerului;

Beneficiarul trustului - 'Beneficiary', numit de creatorul trustului, este cel in folosul caruia a fost creat trustul; acesta poate fi de exemplu, un copil al creatorului trustului.

Tipurile de trust variaza foarte mult in functie de diferitele jurisdictii dar, in general, trustul cunoaste trei structuri de baza:

Trustul incheiat pentru 'realizarea unui anumit interes' ('interest in possession trust'): in acest caz beneficiarul va avea un drept distinct asupra unei parti specifice din proprietatile trustului;

'Trustul discretionar': acest tip de trust confera managerului totala libertate de a decide (restrictionata doar de anumite doleante generale, ale creatorului, concretizate in contractul de trust), cum, cand si catre cine veniturile a, proprietatile trustului sunt transferate; o varietate a acestuia este trustul de tip 'spendthrift', foarte utilizat in SUA, in care creatorul, neavand incredere in capacitatea beneficiarului de a gestiona veniturile ce urmeaza sa le primeasca de la trust, poate prevedea ca beneficiarul nu are dreptul sa afecteze destinatia sumelor/veniturilor care vor fi distribuite de trust, iar creditorii personali ai beneficiarului nu pot sa urmareasca veniturile care vor fi distribuite de trust:

'Trustul de Acumulare si Prezervare'; acest trust este o combinatie a celor de mai sus; de obicei incepe prin a fi un trust discretionar, dar va contine prevederi, conform carora, se va transforma intr-un 'trust pentru realizarea unui anumit scop/interes', odata ce beneficiarul va atinge, de exemplu, o anumita varsta

iN concluzie, institutia trustului poate fi folosita cu succes (inclusiv de cetatenii tarilor de drept romanic) atat in planificarea fiscala cat ca un instrument de protectie contra creditorilor, mai ales atunci cand fondatorul si sotul/sotia lui sunt de nationalitati diferite, iar in timpul vietii vor schimba domiciliul/rezidenta lor. Trustul poate insemna o oportunitate de a economisi dar utilizarea lui este totusi plina de capcane, o planificare atenta trebuind facuta, de la caz la caz, mai ales in lumina diferitelor legislatii ale jurisdictiilor implicate.

Pentru americani, in viata exista doua certitudini: moartea si impozitele. Numai ca, potrivit unei anchete a Senatului american, afirmatia nu este valabila in totalitate pentru miliardarii care scapa adesea de fisc.

Intitulat 'Paradis fiscal: abuz, metode si secrete', acest raport bazat pe o ancheta a subcomisiei senatoriale pentru afacerile bancare si fiscale a adunat milioane de documente privind practicile unor cetateni dintre cei mai bogati din tara si chestionarele mai multor zeci de persoane. In cursul unui an de cercetari, anchetatorii au descoperit ca miliardarii si-au pus la adapost sute de milioane de dolari in micute insule din Caraibe ca si in Insula Man din Marea Irlandei.

Aceste practici ii costa anual pe contribuabilii americani peste 70 miliarde de dolari. In raport sunt citate si nume. Robert Wood Johnson IV, a carui familie a fondat gigantul produselor farmaceutice si de igiena Johnson & Johnson si proprietar al echipei de fotbal american New York Jets, sau miliardarii texani Charles si Sam Wyly, magnatul Telecom Walter Anderson si Haim Saban, proprietarul unei emisiuni televizate de succes 'The Mighty Morphin Power Rangers'.

Senatorul Carl Levin declara, publicand rezultatele anchetei, ca 'ancheta ridica valul privind abuzurile in paradisurile fiscale utilizate de pretinse fundatii, societati-ecran si false tranzactii economice pentru a ascunde faptul ca cetatenii americani controleaza averile de peste mari si scapa de fisc'. Fratii Wyly, de exemplu, sunt suspectati ca nu au platit impozite la peste 100 milioane de dolari plasati in strainatate sub forma de stock-options. Raportul mai subliniaza ca acesti miliardari nu numai ca au angajat 'armate de avocati, brokeri si alti profesionisti' pentru a-si ascunde societatile-ecran, dar au organizat si tranzactii intre ei sau au aranjat imprumuturi membrilor familiilor lor in Statele Unite. Intre 1999 si 2004, fratii Wyly au varsat circa 85 milioane de dolari, repatriati din strainatate, in conturi in SUA pentru achizitionarea de imobile de lux in Aspen, Dallas sau Malibu.

Si, pentru ca aceste societati si fundatii isi au sediul in locuri ca Insulele Caiman sau Insulele Virgine britanice si nu sunt inregistrate in Statele Unite, miliardarii nu sunt obligati sa declare aceste sume imense pentru a fi impozitate. Raportul arata ca Johnson si Saban au profitat de un mecanism complex de tranzactii denumit 'investitie personala optimizata' pentru a pune la adapost de fisc sute de milioane de dolari. Interogat de anchetatori, Saban si-a acuzat consilierii fiscali ca l-au mintit

Robert Wood Johnson risca sa plateasca 17 milioane de dolari arierate, Haim Saban este in negociere cu Directia impozitelor, fratii Wyly fac obiectul unei anchete a Ministerului de Justitie, iar Walter Anderson, care a plasat 450 de milioane de dolari in paradisuri fiscale, isi asteapta procesul.