PIATA MONETAR - FINANCIARA

Piata monetar-financiara faciliteaza tranzactiile cu activele monetar- finan­ciare in economie. In functie de termenul in care se deruleaza tranzactiile, piata monetar-finan­ciara are doua parti: piata monetara si piata financiara.

Piata monetara are ca obiect tranzactiile realizate pe termen scurt, iar piata financiara, tranzactiile pe termen lung.

Piata monetara este o sectiune a pietei care are rolul de a compensa exce­den­tul cu deficitul de moneda existent la diferiti agenti economici si de a regla cantitatea de moneda in economie. Pretul specific acestei piete este rata dobanzii.

1. Institutiile monetar - financiare

Sectorul monetar si financiar al unei economii include institutii specializate, care concentreaza cererea si oferta de moneda. Dintre aceste institutii, un rol impor­tant revine bancilor. Ele au aparut cu multe secole in urma si indeplineau, la inceput, rolul de a pastra valorile mobiliare depuse de clientii lor si de a efectua plati solicitate de acestia. Forma moderna de organizare si de functionare a unitatilor bancare a fost prefigurata de Banca din Amsterdam (1609) si apoi de Banca Angliei (1694). Treptat, activitatea bancilor s-a amplificat si diversificat, prin aparitia institutiilor financiare si societatilor de asigurari.

Bancile indeplinesc atat functii clasice, cat si functii moderne. Functiile clasice sunt de doua categorii: active si pasive.

Functiile active constau in:

acordarea de credite persoanelor fizice si juridice care dovedesc bonitate financiara;

gestionarea conturilor deponentilor;

fondarea de societati comerciale pe actiuni;

crearea de titluri financiare proprii etc.

Functiile pasive constau, in principal, in operatiuni macroeconomice:

coordonarea incasarilor si platilor din economia nationala;

reglarea creditului sub diversele sale forme;

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

crearea de putere de cumparare suplimentara prin transformarea depunerilor la vedere in credite pe termen lung;

ierarhizarea proiectelor economice de afaceri pe care le va stimula cu credite etc.

Intr-o economie cu piata concurentiala, bancile pot fi: de emisiune sau comerciale.

a. Banca de emisiune (Banca Centrala sau Banca Nationala) realizeaza functii la nivel macroeconomic, cum sunt:

emisiunea si reglarea masei monetare;

prevenirea dereglarilor profunde in functionarea mecanismului bancar;

autorizarea si supravegherea agentilor care opereaza pe piata         monetar-finan­ciara;

realizarea de servicii proprii bancilor comerciale.

De regula, intr-o tara exista o singura banca de emisiune. In Regatul Unit aceasta banca este denumita Banca Angliei; in Statele Unite este Sistemul Federal de Rezerve; in Franta este Banque de France; in Germania este Bundesbank.

b. Bancile comerciale sunt institutii cu caracter lucrativ, specializate, care pun la dispozitia agentilor economici bani-capital pe baza resurselor monetare atrase, pre­cum si a capitalului propriu. Ele detin majoritatea conturilor din economie si toate conturile agentilor economici. Bancile comerciale se impart in banci de depozit si banci ipotecare.

Bancile comerciale de depozit isi procura mijloacele financiare de care au ne­voie de pe piata monetara prin depunerile pe termen scurt ale clientilor lor. Bancile ipotecare isi procura mijloacele necesare prin emisiu­nea de titluri si obligatiuni ipote­care.

In economia cu piata concurentiala, pe piata monetara functioneaza, pe langa banci, si alte institutii, cum sunt:

a.     cooperativele de credit;

b.     fondurile de pensii;

c.      societa­tile de asigurari;

d.     societatile de investitii.

a. Cooperativele de credit sunt asociatii de persoane constituite in vederea acor­darii de sprijin financiar membrilor asociati, angajati la aceeasi firma. Ele nu func­tio­neaza pe principiul creditului. Sumele care depasesc cheltuielile sunt distri­buite mem­brilor, fie prin acordarea unor dobanzi aditionale la depozite, fie prin acceptarea unui rabat al dobanzii pentru membrii debitori.

b. Fondurile de pensii reprezinta programe de pensii finantate de guvern sau de agenti economici privati in beneficiul angajatilor lor, care sunt gestionate, indeosebi, de catre departamente ale companiilor de credit ipotecar sau de companiile de asigurare pe viata. Fondurile de pensii investesc, in principal, in obligatiuni, actiuni, ipoteci si valori imobiliare.

c. Societatile de asigurari sunt institutii care garanteaza asiguratului, in schimbul unei prime de asigurare, despagubirea integrala sau partiala in cazul producerii unui eveniment pentru care s-a asigurat (incendiu, furt, seceta etc.). Ele plaseaza resursele mobilizate si necheltuite in alte institutii financiare, incasand dobanda.

d. Societatile de investitii sunt institutii care se mai numesc si fonduri mutuale si care accepta sa preia fonduri banesti de la indivizi si sa le foloseasca pentru a cumpara actiuni, obligatiuni pe termen lung sau pe termen scurt, emise de diferite firme sau institutii guvernamentale.

Obiectul pietei monetare este masa monetara. Aceasta se compune din:

dispo­nibilitati monetare propriu-zise (bani cash, bani gheata, bani   lichizi) care reprezinta instrumente monetare cu lichiditate perfecta;

disponibilitati semi-monetare (bani proximi) care reprezinta instrumente monetare ce pot fi transformate in moneda pro­priu-zisa, dar nu au lichiditate perfecta.

Masa monetara cuprinde agregatele monetare M1, M2, M3 si L, consti­tuite prin gruparea instrumentelor banesti care au aceeasi lichiditate.

Agregatul monetar M1 reprezinta masa monetara in sens restrans. El cuprinde numerarul (moneda divizionara si biletele de banca), precum si depozitele bancare la vedere, operabile prin cecuri.

Agregatul monetar M2 reprezinta masa monetara in sens larg. El   cuprinde in plus fata de M1 depunerile la termen din bancile comerciale, care pot fi schimbate in lichiditate prin emisiune de cecuri cu preaviz. Aceasta componenta reprezinta lichidi­tate secundara sau quasi-moneda.

Agregatul monetar M3 cuprinde in plus fata de M2 alte active, cum sunt: bonuri de economii, depuneri in monede straine convertibile, bonuri de tezaur etc.

Agregatul monetar L cuprinde in plus fata de M3, economiile depuse la termen si alte plasamente negociabile, titlurile de valoare emise de agentii non­bancari.

Pe piata financiara se folosesc diverse instrumente monetare.

a. Biletele de trezorerie sunt instrumente de indatorare a statului pe termen scurt. Ele sunt o componenta a datoriei interne. In momentul emisiunii sunt achizitionate de agentii economici si de populatie. Dupa emisiune, titlurile sunt tranzactionate pe piata secundara.

b. Cecurile reprezinta inscrisuri bancare emise de o firma ce se obliga sa pla­teasca o anumita suma la scadenta si sunt trimise unei banci spre acceptare.

c. Certificatele de depozit negociabile reprezinta inscrisuri emise de bancile comerciale pentru a atesta existenta fondurilor in depozite. Prin aceste titluri se stipu­leaza ca deponentii vor primi anual dobanzi de o anumita marime, iar la maturitatea depozitului acestora li se va restitui suma initiala. Bancile rascumpara unele certifi­cate inainte de maturitate, motiv pentru care sunt numite certificate de depozit nego­ciabile.

d. Eurodolarii reprezinta depozite la termen, exprimate in dolari, efectuate la banci straine sau la filiale ale bancilor americane din strainatate.

e. Acordurile de rascumparare reprezinta titluri care atesta imprumuturile pe ter­men scurt (uneori numai 24 de ore) acordate agentilor economici, guvernului sau altor entitati economice de catre bancile comerciale sau alte institutii financiare.