Obiective:

Precizarea intelesurilor notiunii de control si descrierea modelului general al unei actiuni de control.

Descrierea rolului controlului intern in conducerea activitatilor economico-sociale.

Descrierea rolului controlului exercitat de stat in organizarea si conducerea administrativa a societatii.

Precizarea conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca un bun sistem de control economic, financiar si gestionar , dar si a limitelor si restrictiilor careia i se supune aceasta activitate.

Clasificarea principalelor forme de control, precizarea continutului acestora si descrierea functiilor controlului financiar si gestionar.

1.1. Definirea notiunii de control

Orice activitatea umana, pentru a fi eficienta, trebuie sa se desfasoare in baza unor reguli sau norme. In acelasi timp, existenta regulilor sau normelor impune exercitarea unui control asupra modului in care acestea sunt respectate. Deci, intr-o maniera foarte simpla, controlul inseamna aprecierea conformitatii cu o norma, un standard, un model.

Intr-o acceptiune mai larga, controlul reprezinta o activitate specific umana (prin aceasta intelegand ca se desfasoara in mod constient si urmareste intotdeauna un scop), care consta in verificarea si analiza permanenta, periodica sau inopinata a unor procese, fenomene, operatii, informatii, rezultate dintr-un domeniu oarecare, in scopul preintampinarii si lichidarii eventualelor neajunsuri.

In acest fel, controlul asigura cunoasterea temeinica si detaliata a realitatilor economico-sociale, dar nu se poate limita la atat. Mai important este, insa, ca el sa faca judecati de conformitate, interpretand starile de lucruri constatate printr-o raportare continua a acestora la obiectivele de atins, normele fixate anticipat sau regulile de desfasurare prestabilite. Va fi posibil, in acest fel, sa se determine abaterile, sa se stabileasca semnificatia si implicatiile lor, sa se identifice cauzele care le-au generat si sa se elaboreze masurile ce se impun pentru evitarea repetarii lor in viitor.

O concluzie imediata este ca activitatea de control presupune cel putin trei elemente esentiale: cunoastere, constatare, comparare, respectiv cunoasterea starilor de lucruri ideale, constatarea realitatilor practice si compararea acestora. In unele situatii pot interveni anumite tolerante, care trebuie judecate in context. Concluziile sunt cele care finalizeaza actiunile de control.

Tinand cont de cele spuse pana aici putem prezenta modelul general al oricarei actiuni de control:

a)               Stabilirea situatiei ideale (care ar trebui sa existe sau 'de dorit'), lucru care se realizeaza pe baza programelor, planurilor, normelor, devizelor, modelelor, organigramelor, previziunilor etc.;

b)               Precizarea tolerantelor admise, adica a devierilor sau abaterilor maxime de la situatia ideala, care sunt permise in desfasurarea activitatii si care trebuie cunoscute anticipat;

c)               Determinarea situatiei reale, existenta la un moment dat sau rezultata dupa executarea integrala a sarcinilor, constatata direct sau indirect de catre organele de control;

d)               Compararea celor doua situatii (ideala si reala) si stabilirea abaterilor sau a diferentelor dintre ele; se vor avea in vedere aici si eventualele tolerante admise;

e)               Formularea concluziilor ce se desprind din actiunea de control; este vorba in primul rand de interpretarea abaterilor si de precizarea semnificatiei lor, dar poate cuprinde si propunerea sau adoptarea masurilor ce se impun.

O mentiune care mai trebuie facuta in legatura cu finalizarea unei actiuni de control este aceea ca masurile de luat in urma controlului nu sunt intotdeauna de competenta organelor care il efectueaza.

1.2. Rolul controlului in conducerea activitatilor economice

Controlul are o sfera de actiune aproape nelimitata, fiind implicat in toate activitatile umane organizate. El se manifesta ca un atribut de baza al conducerii, contribuind la armonizarea actiunilor individuale, la asamblarea acestora intr-un tot organic si unitar. Ne gandim la faptul ca orice conducere are, pe langa atributele sale de prevedere, organizare, coordonare si comanda, si sarcina de a controla totalitatea actiunilor intreprinse, pe toata durata desfasurarii lor. Asta inseamna ca mecanismele controlului se manifesta ca atribut al conducerii atat la nivelul fiecarei unitati patrimoniale (care este vital interesata sa-si imbunatateasca performantele economice si financiare), cat si la nivelul organelor administratiei publice (care gestioneaza interesele statului si ale colectivitatilor locale) si chiar la nivelul intregii societati civile (incluzand in acest caz pe toti protagonistii vietii economice si sociale, care trebuie sa fie corect informati si, prin aceasta, protejati impotriva unor riscuri potentiale).

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Rolul controlului in conducerea activitatilor economico-sociale este mai usor de apreciat daca privim lucrurile in mod sistemic. Este cunoscut faptul ca, in viziunea lor cibernetica, activitatile economico-sociale au o desfasurare ciclica, incepand cu definirea scopului sau obiectivelor de atins, alegerea mijloacelor si metodelor de lucru, organizarea si desfasurarea muncii, incheindu-se cu evaluarea efectului obtinut. Prin compararea efectului cu scopul propus se stabilesc modalitatile de reglare sau de autoreglare a sistemului. Interventia controlului se manifesta in toate etapele proiectarii, organizarii si desfasurarii activitatilor economico-sociale, dar mai ales in faza finala, cand rezultatele obtinute (concepute ca realitati concrete) trebuie raportate la scop (adica la situatia care ar trebui sa existe, denumita generic 'situatie ideala' sau 'situatie de dorit'). Cu aceasta ocazie controlul stabileste nu numai abaterile inregistrate, dar si caile de remediere a lor.

Masuri de reglare/autoreglare (functionarea optima a sistemului)

Fig. 1. Rolul controlului in conducerea activitatilor economico-sociale

Controlul vizeaza toate laturile vietii economice, administrative si sociale, generand o multitudine de tipuri diferite de control.

In domeniul economic, controlul are in vedere, in principal, cele trei laturi de baza  ale activitatilor ce se desfasoara in unitatile patrimoniale: latura tehnica sau profesionala (care se refera la continutul propriu-zis al activitatii); latura economica (legata de ansamblul mijloacelor antrenate in realizarea respectivei activitati); latura financiara (care vizeaza procurarea resurselor, eficienta muncii si rezultatele obtinute). Corespunzator acestor trei laturi, vom avea un control tehnic, un control economic si un control financiar.

Controlul tehnic are in vedere cu prioritate aspectele tehnologice ale proceselor de productie si de circulatie, proprietatile fizice si chimice ale bunurilor si caracteristicile mijloacelor ce participa la desfasurarea unei activitati. El se exercita in imprejurari cum sunt: receptionarea materialelor, utilajelor sau marfurilor aprovizionate; obtinerea unor produse sau semifabricate din productie proprie; terminarea unor operatiuni, procese, lucrari sau unor faze ale acestora, urmarirea pe parcurs a desfasurarii proceselor tehnologice, asistenta tehnica de specialitate.

Aspectele tehnice sau profesionale au nenumarate legaturi, directe si indirecte, cu activitatea economica si financiara a unitatilor patrimoniale, astfel incat controlul lor imbraca adesea un caracter combinat sau mixt, de factura tehnico-economica, intelegand prin aceasta ca el urmareste concomitent si influentele sau implicatiile economico-financiare ale fenomenelor tehnice verificate.

Controlul economic urmareste in principal activitatea de productie si cea gestionara a agentilor economici, modul de gospodarire si utilizare a resurselor materiale si umane, realizarea integrala si la timp a obiectivelor propuse. Intra sub incidenta acestui control modul de utilizare  a bazei tehnice, organizarea muncii si productivitatea acesteia, nivelul si structura costurilor, specializarea unitatilor sau subunitatilor economice, respectarea angajamentelor economice si a disciplinei contractuale. La nivelul macroeconomic un asemenea control poate viza indeplinirea programelor nationale de dezvoltare economico-sociala.

Controlul financiar actioneaza in sfera relatiilor financiare, fiscale si de credit, urmarind cu prioritate constituirea si utilizarea fondurilor la toate nivelurile economiei nationale si asigurarea unei eficiente maxime. La nivelul unitatilor patrimoniale controlul financiar urmareste intre altele: elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli si executia acestora; rentabilizarea tuturor activitatilor, produselor si sectoarelor; sporirea acumularilor banesti si asigurarea capacitatii de plata; cresterea resurselor proprii de finantare; integritatea patrimoniului, prevenirea, descoperirea si recuperarea pagubelor suferite; respectarea disciplinei financiare si fiscale.

Dar controlul financiar nu se rezuma la ceea ce se petrece in intreprindere si nu se limiteaza la perimetrul acesteia. El vizeaza in egala masura relatiile financiare ale unitatilor patrimoniale cu exteriorul, cu mediul economic, administrativ si social in care acestea isi desfasoara activitatea. Vom include aici obligatiile financiare si fiscale ale intreprinderilor si institutiilor, raporturile lor cu organismele de asigurare si protectie sociala, eventualele subventii primite si chiar relatiile de creditare si alte operatiuni efectuate prin banci.

Intre controlul economic si cel financiar exista nenumarate apropieri si interferente, ceea ce face ca activitatile specifice lor sa nu poata fi in toate cazurile precis delimitate. De altfel, controlul financiar este, in esenta lui, o parte/o forma a controlului economic, limitat la sfera raporturilor financiare si de credit. La randul lor, toate problemele ce fac obiect al controlului economic au, intr-un fel sau altul, consecinte sau implicatii financiare, astfel incat ele trebuie urmarite si sub aspectul aportului pe care il aduc la desfasurarea eficienta a muncii, la obtinerea unor rezultate financiare pozitive.

Toate acestea ne conduc la ideea ca la noi in tara se exercita de fapt un control economic, financiar si gestionar , care cumuleaza atat prerogativele controlului economic, cat si pe cele ale controlului financiar.

Ceea ce merita observat si retinut de aici este faptul ca, sub raport teoretic, controlul economic, financiar si gestionar este reprezentat prin functia de control a finantelor si mai ales prin functiile de control gestionar si informational ale contabilitatii.

In sfera de cuprindere a controlului financiar si gestionar cateva module se particularizeaza in mod distinct. Astfel, un loc important il ocupa controlul gestionar, care urmareste in principal asigurarea integritatii valorilor corporale si a celor de trezorerie aflate in administrarea operativa a unitatilor economico-sociale si utilizarea acestor valori in conformitate cu interesele proprii, dar si cu normele legale in vigoare. Sarcina principala a controlului gestionar este de a preintampina producerea unor fenomene negative si de a preveni pagubirea avutului public si privat, dar nu se reduce la asta. Atunci cand masurile preventive nu sunt destul de eficiente, controlul gestionar intervine cu promptitudine pentru identificarea abaterilor, pentru descoperirea si evaluarea prejudiciilor provocate agentilor economici, pentru stabilirea si urmarirea masurilor de recuperare a pagubelor. Controlul gestionar este o componenta de baza a controlului propriu exercitat in cadrul unitatilor patrimoniale si prin urmare rolul sau in conducerea si gestiunea intreprinderii se incadreaza in modelul prezentat atunci cand am prezentat schematic rolul controlului in conducerea activitatilor economico-sociale (schema anterioara).

In cazul gestiunilor publice (regii autonome, institutii de stat, unitati administrativ-teritoriale) controlul gestionar propriu este dublat de controlul din partea statului efectuat de catre Curtea de Conturi si Camerele sale de conturi judetene. Ea actioneaza intr-o maniera asemanatoare cu cea a altor organisme de control financiar ale statului, urmarind in principal respectarea de catre agentii economici si institutiile publice a prevederilor legale din domeniul economic, financiar si fiscal. De altfel, controlul exercitat de stat reprezinta un modul distinct in cadrul controlului financiar si gestionar (conceput ca sistem) ceea ce inseamna ca rolul lui trebuie reprezentat dupa un model distinct.

Fig.2. Rolul controlului exercitat de stat in organizarea si conducerea administrativa a societatii

Intr-o abordare exhaustiva, sfera de cuprindere a controlului economic, financiar si gestionar poate include si activitatea de expertiza contabila, conceputa ca o treapta calitativ superioara a controlului propriu-zis. In cele mai multe cazuri expertiza contabila vine sa ateste sau sa infirme constatarile sau concluziile organelor de control economic financiar si indeosebi ale celor de control gestionar.

Expertiza contabila se realizeaza in principal sub forma unui control independent care are ca obiectiv de baza examinarea profesionala a informatiilor contabile si financiare destinate unor terti utilizatori. Rolul acestei examinari este acela de a exprima o opinie competenta si motivata cu privire la calitatea respectivelor informatii. Principala forma a controlului independent sau neutru se regaseste in notiunea moderna de audit financiar si rolul acestui tip de control este sa garanteze pentru terti integritatea (respectiv regularitatea, sinceritatea si fidelitatea) informatiilor contabile facute publice de fiecare agent economic.

Auditul financiar vizeaza deci, in primul rand, procesele de informare si de comunicare din economie si, prin urmare, ele au la baza un model propriu de actiune, care difera de cel aplicabil in controlul activitatilor economice.

Ca o sinteza a celor prezentate mai sus, vom admite ca in orice tara controlul economic, financiar si gestionar trebuie sa satisfaca o suita de cerinte sau conditii obligatorii si trebuie sa fie organizat ca un sistem unitar. Pentru atingerea acestor obiective controlul economic, financiar si gestionar trebuie sustinut de o baza juridica corespunzatoare, reprezentata prin acte normative care privesc:

organizarea si functionarea diferitelor organisme specializate de control;

reglementarea formelor organizatorice institutionalizate ale controlului;

precizarea aspectelor tehnice ale problemelor ce fac obiect al controlului financiar si gestionar (cum ar fi, de exemplu, legislatia fiscala).