Evaluarealor de investitii adoptate de institutiile publice

Evaluarea proiectelor de investitii adoptate de institutiile publice

Obiective

In urma parcurgerii informatiilor din acest capitol studentul va cunoaste necesitatea investitiilor din domeniul public, etapele evaluarii proiectelor de investitii,clasificarea investitiilor, modalitatile de fundamentare a proiectelor de investitii din domeniul public etc.

1. Necesitatea realizarii investitiilor de catre institutiile publice

Institutiile publice realizeaza investitii din trei considerente:

pentru buna desfasurare a activitatilor curente ce cad in sarcina lor;

pentru realizarea unor obiective publice;

pentru realizarea unor obiective economice.

In prima categorie includem investitiile ocazionate de construirea unui sediu nou, achizitionarea unor mijloace fixe pentru desfasurarea activitatii curente etc.

Cea de-a doua categorie cuprinde investitiile majore indreptate in folosul comunitatii, cum ar fi: construirea unui drum, a unui pod, a unui dig, realizarea sistemului de canalizare a unei localitati, conectarea unei localitati la sistemul de electricitate etc.

In ultima categorie se includ investitiile care au ca scop obtinerea de profit din desfasurarea unei activitati economice (in acest caz statul actioneaza ca un agent economic).

Investitiile realizate de institutiile publice pot fi incadrate in doua categorii:

investitii care pot fi realizate exclusiv de catre institutiile publice;

investitii care pot fi realizate atat de sectorul public, cat si de sectorul privat.

In cadrul investitiilor care pot fi realizate exclusiv de institutiile publice includem acele investitii ale caror costuri nu pot fi recuperate de la beneficiari, datorita imposibilitatii individualizarii acestora sau a stabilirii cuantumului beneficiului. Astfel, in cazul realizarii unei investitii privind iluminatul unei localitati, valoarea investitiei, daca ar fi realizata de sectorul privat, nu ar putea fi recuperata datorita imposibilitatii individualizarii beneficiarilor si a pretului care trebuie perceput de la acestia pentru recuperarea investitiei si obtinerea de profit.

In cea de-a doua categorie se includ investitiile care au ca finalitate obtinerea unor beneficii de catre terti (comunitate sau o parte a ei), beneficii care pot fi recuperate prin pretul platit pentru ele.

Problema care apare este cand trebuie sa intervina statul si cand trebuie sa intervina sectorul privat in realizarea proiectelor de investitii.

In primul rand sunt proiecte de investitii care pot fi realizate de sectorul privat dar sunt realizate de cel public datorita urmatoarelor considerente:

valoarea investitiei este foarte mare si investitorii din sectorul privat nu dispun sau nu pot procura suficiente resurse financiare pentru realizarea ei;

costul investitiei este foarte ridicat si/sau termenul ei de recuperare este foarte mare, astfel, ea nedevenind rentabila pentru investitori;

rentabilitatea investitiei este scazuta in comparatie cu alte oportunitati de investitii existente pe piata si investitorii privati se indreapta catre acestea.

Un alt aspect care trebuie evidentiat este modul de exprimare al beneficiului obtinut prin realizarea unei investitii. Astfel, sectorul privat urmareste beneficiile doar sub forma materiala obtinute de investitor, in acest mod el recuperandu-si investitia si realizand profit. Sectorul public urmareste o gama diversificata de beneficii: materiale, sociale, culturale etc si, de asemenea, urmareste ca aceste beneficii sa se realizeze la nivelul societatii nu numai la nivelul investitorului. Altfel spus, in determinarea rentabilitatii unei investitii realizate de sectorul public se iau in calcul toate beneficiile obtinute de societate in ansamblul sau.

2. Factorii care influenteaza fundamentarea proiectelor de investitii[1]

Pentru ca o investitie sa fie adoptata de o institutie publica, aceasta trebuie  sa fie caracterizata prin fezabilitate si sa produca avantaje sociale (pe baza unei prognoze logice si realiste). Aceste judecati trebuie facute cu referire la toate consecintele politice, juridice, economice, financiare, sociale, comerciale, tehnice, institutionale si legate de impactul asupra mediului natural. Numai simpla enumerare a tuturor aceste consecinte evidentiaza ca un proiect de investitii adoptat de o institutie publica are obiective diferite si un mod diferit de evaluare fata de un proiect de investitii realizat de o persoana sau firma privata.

Un proiect de investitii poate fi adoptat sau respins din considerente politice (spre exemplu, daca acesta corespunde sau nu strategiei generale a politicii duse de autoritati, daca este sau nu impus de un grup de presiune influent etc.), indiferent daca el respecta sau nu conditiile de rationalitate economice, financiare, sociale etc. Oricat de potrivit poate parea un proiect din alte puncte de vedere, el trebuie sa fie consecvent cu politica nationala si/sau locala a guvernului sau a autoritatii locale respective. Un proiect total necorelat cu realitatea politica este condamnat din start. De exemplu, in cazul in care politica guvernamentala este preocupata de ameliorarea conditiilor din zonele defavorizate, zonele mai bine dezvoltate din punct de vedere economic nu trebuie sa spere ca vor fi prioritare in ceea ce priveste investitiile adoptate. Pe de o parte, un proiect care nu ar intruni criteriile economice, financiare, tehnice etc. poate fi derulat uneori din motive pur politice. Sa presupunem, spre exemplu, proiectul de construire a unui drum ca fiind mai putin atractiv economic si financiar, sau mai dificil din punct de vedere tehnic, decat un altul care propuna o ruta alternativa. Totusi, daca aceasta propunere este puternic sprijinita de un grup influent de suporteri politici, sau daca ofera avantaje militare semnificative, poate fi preferat unei alternative mai atragatoare din punct de vedere economic si financiar. Motivele care stau la baza adoptarii investitiilor publice pot avea un caracter pur electoral, politicienii luand in considerare, mai degraba, numarul voturilor castigate sau pierdute ca urmare a selectarii unui astfel de proiect de investitii decat efectul asupra bunastarii sociale. Ele pot fi privite de multe ori prin prisma teoriei birocratiei, a faptului ca reprezentantii administratiei publice centrale sau locale pot urmari maximizarea utilitatii individuale decat actiunea in interesul colectivitatii[2].

Pentru adoptarea unui proiect de investitii trebuie sa fie respectate conditiile legale referitoare la legitimitatea implementarii lui sau a procurarii surselor de finantare necesare. In mod clar, un proiect analizat de o institutie publica nu poate fi luat in considerare in cazul in care contravine legii. Se poate intampla ca proiectul in sine sa fie legal, dar sursele de finantare la care se doreste sa se apeleze sau modul de generare a veniturilor sa nu fie legale. De exemplu, imprumutarea de bani sau perceperea unui impozit pot fi constranse de legislatie sau de anumite norme cu caracter administrativ[3]. Legislatia trebuie de asemenea luata in considerare atunci cand este vorba de achizitii publice, conditii de contractare, de angajare a fortei de munca, de norme privind protectia muncii, norme de protectia mediului si multe alte aspecte legate de implementarea proiectului.

Din punct de vedere economic, pentru a putea fi adoptat, un proiect de investitii avut in vedere de o institutie publica trebuie sa acopere cheltuielile presupuse de realizarea lui si mentinerea sa in functiune prin avantajele pe care le genereaza. Trebuie mentionat ca nu se urmareste acoperirea cheltuielilor efectuate prin veniturile inregistrate de institutia publica, ci se considera ca un proiect poate fi acceptat din punct de vedere economic daca veniturile (sau mai bine spus avantajele) realizate de stat sau de tertii avuti in vedere ca "tinta" ai programului devanseaza cheltuielile. Se desprinde concluzia ca analiza economica a fezabilitatii unui proiect se concentreaza asupra efectului economic de care beneficiaza societatea in ansamblul ei, si nu numai  entitatea ce il implementeaza. Spre exemplu, poate ca este dificil de demonstrat utilitatea economica a unei agentii de supraveghere a activitatii desfasurate de anumite unitati economice cu un potential poluant semnificativ pana la momentul unui accident ecologic.

Un proiect de investitii trebuie analizat si din punct de vedere financiar. O particularitate a analizei financiare in acest caz este data de faptul ca de multe ori nu exista o dependenta directa intre platile care cad in sarcina institutiei publice si incasarile, ce pot fi realizate de o alta entitate sau de alte entitati. Acest fapt implica o sustinere financiara din partea institutiei publice, deci este nevoie de fonduri disponibile pentru investitie[4]. Desi analiza se realizeaza prin intermediul acelorasi indicatori utilizati si in cazul proiectelor de investitii adoptate de firmele private, in modul de calcul al acestora trebuie sa se tina seama si de avantajele pe care le va genera la nivelul comunitatii adoptarea lor.

Criteriul beneficiului social reprezinta, de asemenea, un criteriu important in fundamentarea unui proiect de investitii. Daca se doreste construirea unui spital, a unei biblioteci, a unei scoli, criteriul principal va fi cel social, aceste activitati ne-urmarind neaparat inregistrarea unor performante deosebite din punct de vedere economic.

Influenta factorului comercial in selectarea unui proiect de investitii este data de activitatile comerciale pe care le presupune derularea acestuia: contractele privind achizitiile de bunuri, contractele cu diferiti prestatori de servicii, contractarea de lucrari, angajarea personalului, operatiunile bancare etc.

Influenta factorului tehnic in analiza unui proiect de investitii nu poate fi neglijata. Importanta acestei analize este data de faptul ca o supraevaluare din punct de vedere tehnic peste nivelul optim genereaza o crestere nejustificata a costurilor peste varianta optima. Totodata, o  subevaluare din punct de vedere tehnic poate duce la niste costuri ulterioare ridicate date de intretinere, functionare si reparatii.

Factorul institutional se refera la sfera de activitate a institutiei publice. Pentru ca o institutie publica sa realizeze o investitie acceptabila din punct de vedere institutional trebuie ca aceasta sa isi desfasoare activitatea in domeniul respectiv sau sa aiba angajat personal cu specializarea necesara. De exemplu, daca se doreste construirea unei sectii de stomatologie este necesar ca institutia publica beneficiara a acestei investitii sa dispuna de personal specializat in acest domeniu (sau sa angajeze personal), in caz contrar, investitia nefiind justificata.

Un alt factor de care trebuie sa se tina seama in analiza unui proiect de investitii este mediul natural. Investitia trebuie sa indeplineasca anumite conditii pentru incadrarea in anumite norme de poluare, conditii legate de aspectul fizic etc.. Uneori impactul este clar, fundamentarea necesitand luarea in considerare a unor costuri diferite legate de remediile necesare, care pot fi incorporate in costurile generale privind construirea  si operarea proiectului. Problemele legate de mediu trebuie privite cu responsabilitate, intrucat accidentele ecologice genereaza, pe buna dreptate, efecte de ordin social si chiar politic (vezi, de exemplu, efectele generate de poluarea cu cianuri a unor bazine hidrografice cu desfasurare in mai multe tari). Astfel, poate fi usor sa se cada de acord ca o fabrica potential poluanta sa fie construita numai cu conditia sa respecte anumite norme specifice de protectia mediului. Este mult mai greu sa se fundamenteze un proiect de investitii publice prin care o zona cu frumuseti naturale sau parte a patrimoniului national ar fi deteriorata, pierduta sau distrusa[5]. Preocuparile legate de mediul natural creeaza o legatura semnificativa cu finantarea proiectului. De exemplu, acolo unde se prevede generarea de costuri externe, ca in exemplul fabricii poluante, aprobarile de planificare pot fi conditionate de aplicarea unor norme drastice privind protectia mediului. Ar putea fi solicitata, de asemenea, institutiei publice respective, efectuarea unor cheltuieli privind construirea facilitatilor implicate de atenuarea activitatii poluante. In mod alternativ, normele privind protectia mediului pot limita utilizarea deplina a proprietatii pentru scopul initial propus.

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

Dupa cum se poate constata, acesti factori determinanti actioneaza nu numai in mod individual, ci genereaza si efecte sinergetice. Pe de alta parte, exista posibilitatea ca prin satisfacerea restrictiilor induse de un anumit factor, sa fie neglijat un altul. In plus, prin proiectele propuse de diferite institutii ce actioneaza in acelasi sector de activitate sau in aceeasi regiune, este posibil sa se solicite fonduri pentru aceleasi destinatii. In aceste conditii, factorii de decizie trebuie sa manifeste responsabilitate si in ceea ce priveste convergenta acestor proiecte si armonizarea intereselor partenerilor sociali. Spre exemplu, construirea unei fabrici (cu capital de stat) de negru de fum la Copsa Mica a tinut cont de preocuparea factorilor de decizie pentru asigurarea de locuri de munca si astfel de evitare a somajului, dar cu pericolul declansarii unui dezastru ecologic pe o perioada semnificativa (ceea ce va duce la generarea de costuri pentru eliminarea sau limitarea lui).

Pentru exemplificarea modului de actiune a acestor factori determinanti, vom considera un exemplu simplificat legat de adoptarea unui proiect de investitii efectuat de un consiliu local, constand in repararea unui pod care lega doua localitati din jurisdictie si care a fost rupt de o revarsare de ape[6].

Influenta factorului politic. Politica dusa de stat la momentul respectiv este axata pe imbunatatirea conditiilor de viata a populatiei care locuieste in zone rurale. De asemenea, exista un puternic lobby pentru construirea acestui pod.

Influenta factorului juridic. Consiliul local a obtinut toate avizele pentru construirea podului. De asemenea, sunt indeplinite conditiile legale pentru procurarea resurselor, pentru achizitia materialelor necesare, pentru incheierea contractului cu prestatorul de servicii etc.

Influenta factorului economic. Pentru fundamentarea studiului de fezabilitate vom folosi preturile constante (fara luarea in considerare a inflatiei), deoarece analiza economica nu se preocupa de valoarea banilor, ci de valoarea reala a bunurilor si serviciilor care se pot procura cu banii respectivi. Uneori, inflatia actioneaza intr-o maniera diferentiata asupra incasarilor, respectiv a platilor, ceea ce implica necesitatea luarii in considerare a inflatiei[7].

Institutia publica poate sa instituie o taxa pentru traversarea podului. In acest caz veniturile celor care traverseaza podul se diminueaza, dar se majoreaza cu aceeasi valoare veniturile institutiei publice, deci pe total veniturile aferente proiectului de investitii (din punct de vedere al interesului public) raman aceleasi.

Influenta factorului financiar. Analiza financiara urmareste determinarea fezabilitatii proiectului de investitii din punctul de vedere al finantarii. Pentru a efectua o analiza pertinenta din punct de vedere financiar este necesar sa urmarim si influenta inflatiei asupra proiectului de investitii. De asemenea trebuie urmarite sursele de finantare si costul de procurare al acestora (cost pentru procurarea unor surse de finantare din imprumuturi sau pierderea de venituri ca urmare a alocarii unor surse de finantare in acest proiect in locul fructificarii lor).

Sustinerea financiara a unei investitii in sectorul public se poate realiza pe mai multe cai:

majorarea impozitelor locale;

majorarea impozitelor locale cumulata cu perceperea unui tarif pentru traversarea podului (in acest caz majorarea impozitelor nu va fi atat de mare ca in cazul apelarii doar la impozite);

acoperirea acestor cheltuieli pe seama unui tarif perceput pentru trecerea podului;

alte diverse venituri obtinute de autoritatea locala sau obtinute prin granturi guvernamentale.

Implementarea unui proiect de dezvoltare necesita multa munca de planificare si cercetare prealabila, inainte de luarea oricaror angajamente contractuale deoarece acestea, de cele mai multe ori, odata lansate, sunt dificil de abandonat. Mai mult, pentru cazul proiectelor ce solicita alocari financiare semnificative si de durata, optiunile gresite pot avea consecinte financiare si economice grave. In particular, resursele vor fi epuizate (sau blocate), desi ar fi putut fi utilizate in scopuri mai bune[8].

Elementele de fundamentare a proiectelor de investitii[9]

Dincolo de necesitatea adoptarii proiectelor de investitii pentru indeplinirea unor obiective de interes public, acestea trebuie analizate si din punct de vedere al rationalitatii economice si financiare. Pentru a urmari performanta unui proiect de investitii, se face apel la calculul mai multor indicatori. Dintre acestia, cel mai folosit (si in majoritatea cazurilor si cel mai indicat) il reprezinta valoarea actuala neta (VAN)[10]. Prin intermediul acestui indicator, se poate evidentia daca un proiect de investitii trebuie adoptat sau nu din punct de vedere al performantelor sale financiare. Relatia de calcul a indicatorului, in conditiile acceptarii ipotezei mediului cert, este data de relatia, prezentata din considerente de ordin didactic sub forma:

                

unde:  I₀ = investitia initiala;

CFD_t = cash flow-ul disponibil, la care se adauga beneficiile publice generate de investitie la momentul t;

VR = valoarea reziduala a proiectului de investitii;

n = durata de functionare a proiectului de investitii;

k = rata de actualizare.

O relatie de calcul de aceasta forma nu este aplicabila intotdeauna, insa ne ofera prilejul de a identifica elementele financiare fundamentale ale unui proiect de investitii, la care ne vom referi succesiv in cele ce urmeaza:

cheltuielile de investitie;

cash flow-urile disponibile sau echivalentul sub forma avantajelor pentru comunitate;

valoarea reziduala;

rata de actualizare;

durata de viata a proiectului de investitii.

Cash flow-urile disponibile sau echivalentul sub forma avantajelor pentru comunitate. Cash flow-ul reprezinta o diferenta dintre incasarile si platile generate de proiectul de investitii analizat[11]. Pentru previziunea cash flow-ului disponibil este, deci, necesara previziunea fiecaruia dintre factorii explicativi ai acestuia, calculul fiind similar celui valabil pentru proiectele de investitii adoptate de firmele private[12]. Ceea ce trebuie luat in considerare la proiectele de investitii adoptate de institutiile publice este beneficiul social, motiv pentru cuantificarea in unitati banesti a acestora. In previziunea acestui indicator, este indicat sa se tina cont de o serie de observatii de ordin practic, printre care[13]:

1.     In toate calculele nu se va tine cont decat de variabilele conectate cu proiectul de investitii analizat. De exemplu, nu se va considera ca un proiect de investitii genereaza castiguri numai pentru ca este adoptat de o institutie foarte viabila.

2.     Previziunile trebuie sa fie coerente in ceea ce priveste comparabilitatea indicatorilor. Astfel, se va opta fie pentru exprimarea indicatorilor in termeni reali, fie in termeni nominali. De cele mai multe ori, este recomandata utilizarea termenilor reali, dar aceasta nu trebuie considerata o regula.

Desi relatia de calcul este recomandata in marea majoritate a cazurilor, trebuie subliniat ca aceasta nu reprezinta decat o formula orientativa. Spre exemplu, in cazul in care se analizeaza adoptarea unui proiect de investitii destinat protectiei mediului, acesta nu va genera nici un venit superior, ci, dimpotriva, va genera cheltuieli mai mari, dar in calculul indicatorului vor trebui luate in considerare economiile viitoare de costuri, generate de despagubirile ce ar fi trebuit platite in absenta acestei investitii[14].

Problema care apare in cazul investitiilor publice este reprezentata de modul de evaluare a costurilor si beneficiilor utilizate in metoda valorii actualizate nete. Deosebirile[15] existente intre modul de aplicare a acestei metode la nivelul proiectelor de investitii din sectorul privat si a cel aplicabil in sectorul public au ca punct de plecare, asa cum s-a mai precizat, comportamentul investitorului reprezentat de agentul economic rational si, respectiv, 'birocratul' rational. In primul caz se urmareste maximizarea profitului, in timp ce in cel de al doilea caz se are in vedere maximizarea bunastarii sociale. De asemenea, un alt impediment al evaluarii costurilor si beneficiilor aferente unui proiect de investitie adoptat de catre o institutie publica il constituie lipsa unei piete a bunurilor si serviciilor publice si, deci, imposibilitatea utilizarii preturilor in acest scop. Totodata, aparitia externalitatilor, mai frecvente in cazul investitiilor publice datorita specificului lor, face dificila evaluarea exacta a beneficiilor si a costurilor.

O solutie in acest sens o poate constitui aplicarea teoriei surplusului consumatorului[16] pentru evaluarea beneficiilor, cu precizarea ca una din ipotezele ce stau la baza acesteia este cea a pietelor perfecte si, prin urmare, preturile pietei ca instrumente pot fi utilizate pentru analiza corecta a beneficiilor sociale. Bineinteles, aceasta ipoteza este greu de realizat, iar existenta unor situatii de monopol, a impozitelor, a somajului sau dezvoltarea cometului international sunt tot atatea argumente contra utilizarii acestui instrument. De aceea, se recomanda folosirea 'preturilor umbra' in cazurile in care evaluarea nu se poate realiza prin intermediul preturilor pietei.

Un alt punct de vedere exprimat in legatura, de data aceasta, cu analizarea beneficiilor aferente investitiilor din domeniul sanatatii aduce in prim plan problematica evaluarii vietii umane[17] utilizandu-se in acest sens fie o formula de calcul ce reprezinta valoarea actualizata a economiilor probabile ale unui individ, fie indicatori de calitate care nu mai pun problema exprimarii monetare a rezultatelor investitiei.

Insa, desi au fost formulate diverse variante la problema evaluarii costurilor si beneficiilor aferente proiectelor de investitie, totusi sunt dificil de implementate in practica si, asa cum preciza Paul Samuelson[18], se recunoaste existenta solutiei, dar aceasta este foarte greu de identificat.

Se pot avea, insa, in vedere urmatoarele aspecte[19]:

Eficacitatea sociala a cheltuirii resurselor: va fi apreciata prin evaluarea a cat de bine un anumit proiect rezolva problemele sociale cu care se confrunta municipalitatea. In acest sens, se pot avea in vedere: reducerea ratei somajului, ameliorarea situatiei locuintelor si a conditiilor de trai, ameliorarea serviciilor medicale, ameliorarea infrastructurii de transport etc.;

Eficacitatea bugetara: masura a castigului inregistrat la nivelul bugetului municipalitatii, in sensul reducerii cheltuielilor sau sporirii veniturilor;

Eficacitatea multiplicatorului economic: are in vedere volumul investitiilor private realizate ca urmare a implementarii respectivului Project de investitie publica.

Valoarea reziduala. Valoarea reziduala constituie fie valoarea de piata la care s-ar vinde investitia la momentul ultimului an de previziune (vezi de exemplu, cazul privatizarilor), fie valoarea pieselor de schimb si a altor elemente cu caracter rezidual (de exemplu, un anumit nivel de active circulante nete) la finele duratei de viata a proiectului de investitie. In principiu, pentru o corecta evaluare a indicatorilor de performanta caracteristici proiectului, momentul n ales pentru fundamentarea incheierii previziunii va fi identic cu durata de viata a investitiei. Astfel, pentru un utilaj acesta va reprezenta durata normala de functionare, pentru investitii in publicitate - perioada pe care se pot urmari efectele utile ale campaniei publicitare, pentru investitii in resurse umane - perioada in care se pot urmari efectele utile ale specializarilor sau a eventualelor mijloace de stimulare a personalului utilizate[20].

Pentru un utilaj, valoarea reziduala va fi data de valoarea componentelor sale, rezultate in urma demontarii utilajului si care pot fi valorificate pe piata second hand sau in cadrul firmei, pentru alte utilizari. Nu trebuie uitata incasarea generata de recuperarea resurselor financiare mobilizate in activele circulante nete implicate de functionarea proiectului de investitii[21].

Rata de actualizare, ca principiu aplicat in fundamentarea proiectelor de investitii adoptate de firmele private, reprezinta rata de rentabilitate ceruta de investitori[22]. In conditiile in care aceste proiecte sunt adoptate de institutiile publice, aceasta va fi ajustata la un nivel care sa tina cont macar de devalorizarea monedei in care se face previziunea datorita inflatiei.

Se considera ca, in conditiile in care ipotezele ce stau la baza optimului lui Pareto, respectiv existenta pietelor perfecte, lipsa externalitatilor si a somajului, sunt indeplinite, rata corecta de actualizare poate fi reprezentata de rata dobanzii aferenta creditelor acordate. In caz contrar, se recomanda[23] folosirea asa-numitei 'rate sociale de preferinta a timpului' care reprezinta rata marginala de substitutie intre consumul din perioada curenta si consumul dintr-o perioada viitoare.

4. Criterii de evaluare a proiectelor de investitii independente in mediu cert[24]

Pentru efectuarea analizei financiare in vederea adoptarii proiectelor de investitii de catre institutiile publice se utilizeaza, ca tehnici specifice de lucru, aceleasi criterii de fundamentare ca si in cazul celor adoptate de firmele private[25]. Fara indoiala ca obiectivul urmarit prin calculul indicatorilor de performanta ai unei investitii este de a decide daca aceasta trebuie adoptata sau nu[26]. Decizia de investitii se ia in conditii restrictive din punct de vedere al resurselor financiare disponibile si, ca atare, implica de multe ori renuntarea la anumite proiecte numai pe considerentul ca nu exista resursele financiare necesare adoptarii acestora la momentul respectiv. In afara acestui aspect, trebuie sa se tina cont si de faptul ca de multe ori exista posibilitatea de a se opta intre mai multe proiecte, ori de faptul ca adoptarea unui anumit proiect este conditionata de adoptarea apriori a altuia. Deocamdata, nu vom avea in vedere aceste aspecte, ci ne vom limita la criteriile generale ce trebuie respectate pentru ca un proiect sa fie considerat acceptabil.

Criteriul valorii actuale nete (VAN). Cat timp suma cash flow-urilor actualizate este superioara ca valoare sumei investite, este rentabil sa se adopte respectivul proiect de investitii. Cu alte cuvinte, pentru ca un proiect de investitii sa merite a fi adoptat, VAN trebuie sa fie pozitiva:

Valoarea actuala neta este considerat cel mai elocvent indicator de selectie a proiectelor de investitii. Indicatorul evidentiaza castigul efectiv in unitati monetare comparabile cu cele de la momentul actual, de care se va beneficia (in cazul in care previziunile se vor adeveri) prin adoptarea proiectului de investitii supus analizei.

Se pot sesiza, totusi, o serie de deficiente ale utilizarii acestui criteriu in evaluarea proiectelor de investitii[27], precum:

criteriul nu are in vedere constrangerile bugetare;

nu tine cont de interdependentele dintre proiectele de investitii.

Alaturi de acest criteriu, recomandat de toate lucrarile de specialitate, exista numerosi alti indicatori prin care se incearca evaluarea performantelor proiectelor de investitii[28]. Dintre acestia, noi ne vom referi in prezenta lucrare la rata interna de rentabilitate si la termenul de recuperare.

Criteriul ratei interne de rentabilitate (RIR) ofera posibilitatea exprimarii indicatorilor de performanta a unui proiect de investitii sub forma procentuala. Aceasta rata de rentabilitate degajata de proiectul de investitii analizat - cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de rata interna de rentabilitate ("Internal Rate of Return = IRR" in engleza) nu reprezinta altceva decat solutia ecuatiei:

VAN = 0,

cu necunoscuta k:

, sau, altfel scris:

     

Constatam ca avem de rezolvat o ecuatie de ordin n. Dificultatile intampinate de rezolvarea acestei ecuatii pot fi eliminate prin utilizarea calculatorului personal. In cazul in care nu dispunem de un calculator personal, rezolvarea problemei este putin mai complicata, pentru ca este relativ dificil de rezolvat o ecuatie de ordin n. Cu toate acestea, o buna aproximare se poate obtine cu ajutorul unor tehnici de interpolare[29]. Formula de calcul a RIR este:

          

Din punct de vedere numeric, valoarea RIR trebuie sa fie, in cazul institutiilor publice, macar mai mare decat rata inflatiei.

Termenul de recuperare. Alaturi de problema performantei unui proiect de investitii din punct de vedere al castigului in unitati banesti sau sub forma de rata de rentabilitate, un element de interes il constituie si termenul de recuperare. Termenul de recuperare nu reprezinta altceva decat durata in care se recupereaza fondurile investite. Indicatorul nu este insa intotdeauna relevant pentru institutiile publice, decat in cazul in care toate beneficiile de ordin social, politic etc. ar putea fi cuantificate prin functii de utilitate, avand in vedere faptul ca, in general, o satisfactie prezenta este preferabila uneia viitoare. Pe de alta parte, un indicator relevant pentru institutiile publice este momentul darii in functiune a proiectului de investitii in care se obtin primele beneficii de ordin social, politic etc.

5. Selectarea intre mai multe proiecte de investitii[30]

Pana la acest punct al expunerii noastre, am analizat daca un proiect de investitii poate fi adoptat pe baza propriilor sale performante, cu alte cuvinte daca un proiect merita adoptat numai prin referinta la propriile performante. De cele mai multe ori, in selectarea proiectelor de investitii, insa, trebuie sa se tina cont de o intreaga lista de restrictii si de interdependente ce exista intre adoptarea unui proiect sau a altuia.

In cazul in care resursele financiare ar fi abundente, iar interconditionarile dintre proiecte - inexistente, ar trebui adoptate toate proiectele care:

genereaza VAN pozitive, fiind preferabile cele cu VAN cat mai mare;

genereaza RIR mai mari decat rata minima acceptabila, fiind preferabile cele cu valori cat mai ridicate ale indicatorului;

sunt caracterizate prin termene de recuperare cat mai reduse.

In general, se considera ca in cazul in care pentru doua proiecte, 1 si 2, VAN1 > VAN2 si RIR1 < RIR2, se va prefera proiectul cu VAN mai mare.

Probabil ca principala restrictie cu care se confrunta orice manager financiar este cea de ordin bugetar.

Solutia recomandata in general o constituie calculul celui mai mic multiplu comun pentru duratele de viata ale proiectelor supuse analizei, si recalcularea unor VAN in ipoteza ca la sfarsitul duratelor de viata ale proiectelor, acestea vor fi inlocuite cu proiecte identice, ce vor degaja aceleasi VAN in aceeasi durata de viata[31].