Imprumuturile publice. datoria publica. datoria publica interna si externa

Elemente de analiza

• Imprumut de stat;
• Denumirea imprumutului;
• Valoare nominla si valoare reala;
• Plasarea imprumuturilor de stat;
• Conversiune;
• Consolidare;
• Rambursare;
• Datorie publica;
• Serviciul datoriei publice;
• Datorie externa;
• Indicatori ai datoriei.

I. imprumuturile publice - aspecte generale, caracteristici:

• Deficitul bugetar impune apelul statelor la alte resurse financiare, astfel aparand creditul public cu ajutorul caruia aceste tari isi procura complementul de resurse.
• Creditul public reprezinta expresia ansamblului operatiilor prin care statul isi procura o parte din resursele publice necesare acoperirii cheltuielilor publice, in conditiile de rambursabilitate si cu plata unei dobanzi sau cu acordarea altor avantaje subscriitorilor.
• Formele creditului
1. contractare direca de stat (si asimilatele acestuia) a imprumuturilor angajate de la persoanele fizice sau/si juridice;
2. prin institutii specializate - banci, case de economii, case de asigurari sociale, case de pensii, societati de asigurari si reasigurari etc. - care colecteaza o parte din disponibilitatile banesti de pe piata si le pun la dispozitia statului (si asimilatelor sale) pe o perioada de timp determinata si in conditii clar precizate.

Caracteristicile imprumutului de stat

caracter contractual

caracter facultativ, in rare cazuri, fortat (ex.imprumuturile fortate in caz de razboi)

are caracter rambursabil - statul stabileste termenul de rambursare;

asigura contraprestatie - dobanda sau castig.

• Destinatia imprumuturilor publice
1. Necesitati de trezorerie

- Pe parcursul anului, poate exista o neconcordanta intre termenele la care se incaseaza veniturile si cele la care se efectueaza cheltuielile. Pe timpul executiei bugetare, apar fie goluri de casa (cand platile devanseaza incasarile), fie un plus de resurse.
- Golurile de casa ale bugetului public sunt acoperite cu ajutorul sumelor imprumutate de la alte institutii de stat, care inregistreaza un surplus de resurse financiare. in momentul incasarii veniturilor bugetare prevazute, suma imprumutata se restituie institutiei creditoare.
- daca resursele financiare disponibile ale institutiilor publice nu sunt suficiente pentru a acoperi golurile de casa ale bugetului, atunci se solicita imprumuturi, pe termen scurt, de la alti detinatori de resurse banesti de pe piata, inclusiv de la banca centrala (sub forma unui avans in contul veniturilor bugetare viitoare, in limitele si in conditiile prevazute de lege). Resursele banesti, imprumutate de la diversi detinatori publici sau privati, nu maresc masa monetara, ci numai o redistribuie. Resursele imprumutate de la banca centrala constituie o emisiune de bani fara acoperire. De asemenea, apelul la imprumuturi din necesitati de trezorerie poate avea consecinte negative asupra circulatiei monetare daca sumele obtinute nu se ramburseaza la termenele stabilite.

2. Necesitati de echilibru bugetar

- Pentru finantarea deficitului bugetar, statul se imprumuta pe piata interna sau externa.
- Pentru imprumuturile contractate pe piata interna, pe termen scurt, se emit bonuri de tezaur. Emisiunea bonurilor de tezaur, in unele tari, este limitata prin lege, in timp ce in altele este nelimitata. Cand nu este plafonata devine mijloc de echilibrare a bugetului de stat.
- in cursul anului, pentru acoperirea decalajului temporar dintre incasarile si platile din contul curent general al Trezoreriei statului, Banca nationala a Romaniei poate acorda imprumuturi, pe o perioada de cel mult 180 de zile si in conditii de dobanda la nivelul pietei, pe baza unor conventii incheiate cu Ministerul Finantelor. Suma totala a imprumuturilor acordate statului, de catre Banca nationala a Romaniei, nu poate depasi in nici un exrecitiu financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizate in anul precedent, iar soldul permanent al imprumuturilor acordate si nerambursate nu poate depasi suma totala rezultata din dublarea capitalului si a fondului de rezerva al Bancii Nationale a Romaniei.
- Pentru acoperirea deficitelor bugetare, se utilizeaza deasemenea contractarea de imprumuturi, pe termene medii (1-5 ani) si lungi (mai mari de 5 ani).

 Tipologia imprumuturilor publice:

dupa forma de exprimare, imprumuturile publice sunt:

in natura;

in bani.

2. in functie de moneda in care se exprima:

imprumuturi publice in moneda nationala;

imprumuturi publice in moneda straina, care poate fi a statului creditor sau o terta moneda straina (D.T.S., EURO, etc.);

3. in functie de garantiile acordate de state subscriitorilor la imprumuturi

imprumuturi publice cu garantii personale (care obliga statul debitor sa angajeze cautiunea asiguratorie a altui stat);

imprumuturi publice cu garantii reale (implica angajamentul garantarii printr-un venit bugetar sigur si permanent, proportional cu serviciul aferent datoriei publice angajate).

4. dupa clauza rambursarii, imprumuturi publice

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

amortizabile (termenele de rambursare si modalitatile de efectuare a rambursarii se stabilesc in prealabil);

imprumuturi neamortizabile (cand statul se obliga sa plateasca, anual, dobanzile datorate, fara sa defineasca precis termenele de stingere a datoriei sale fata de subscriitorii imprumutului)

5. dupa forma titlurilor emise de stat

imprumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscriptiune (se emit cand numarul subscriitorilor este redus si se caracterizeaza prin restrictia platii veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente doar catre titulari);

imprumuturi cu titlu "la purtator' (se emit in cazul unor subscrieri cu larga adresabilitate, in scopul asigurarii operativitatii in incasarea cupoanelor aferente veniturilor promise si in transmiterea capitalului);

imprumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaza doar titularilor, iar dobanzile se platesc pe baza cupoanelor "la purtator').

6. in functie de natura raporturilor juridice dintre parti

voluntare sau liber consimtite (in acest caz, subscrierea este voluntara, fara nici o constrangere directa);

fortate (in acest caz, statul obliga anumite categorii de contribuabili sa subscrie, iar aceste imprumuturi pot fi, asa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate).

7. in functie de perioada de timp pentru care se contracteaza, deosebim:

imprumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de pana la 1 an);

imprumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 si 5 ani);

imprumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);

imprumuturi fara termen (este cazul imprumuturilor perpetue si a rentelor viagere).

8. in functie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public:

imprumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulatie asemanatoare cu aceea a efectelor de comert si pot fi vandute/cumparate la bursele de valori, in functie de cotatia lor efectiva);

imprumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile (titlurile nu sunt cotate la bursa, dar pot fi vandute la valoarea lor nominala);

imprumuturi publice certificate cu titluri nelombardabile (aceste titluri nu pot fi in gaj pentru constituirea garantiei in scopul obtinerii unui imprumut de la banca sau de la alta institutie de credit).

9. in functie de avantajele acordate de stat creditorilor sai

cu dobanda (in acest caz rata dobanzii este stabilita de emitent, putand fi fixa sau variabila si este precizata in cupoanele atasate titlurilor de credit inmanate subscriitorilor);

cu castiguri sau premii (acestea asigura participarea subscriitorilor la tragerile la sorti periodice, iar suma totala a castigurilor sau premiilor se stabileste in functie de rata dobanzii aferenta unor imprumuturi similare si se repartizeaza, cu titlu de castig, doar posesorilor titlurilor iesite castigatoare);

cu dobanda si castiguri (in cazul carora dobanda se stabileste si se plateste la fel ca la imprumuturile cu dobanda, iar castigurile revin sub forma primelor de emisiune sau/si a primelor de rambursare);

cu clauza de indexare (care presupun dependenta lor de o valoare reala si sunt lansate de stat in scopul prevenirii discriminarii ofertei de capital pentru creditul public, datorate inflatiei).

10. in functie de locul de plasare a titlurilor de credit public

imprumuturi publice interne (se contracteaza pe piata interna de capital si se exprima in moneda nationala sau/si in unele monede straine);

imprumuturi publice externe (se contracteaza pe piata internationala de capital sau in terte tari, iar titlurile emise se exprima in valutele tarilor creditoare, in valuta unei terte tari, in EURO, in D.S.T. etc.).

11. in functie de scopul lansarii lor catre public, imprumuturile publice pot fi:

financiare (cand se contracteaza in scopul finantarii unor investitii ale statului);

bugetare (se angajeaza in scopul acoperirii unor parti din cheltuielile bugetare ordinare);

monetare (se contracteaza in scopul restrangerii masei monetare si al reducerii preturilor);

de repartitie (vizeaza atragerea unei fractiuni din disponibilitatile temporare ale pietei de capital, in care se includ si economiile banesti ale populatiei, pentru realizarea unor redistribuiri de produs intern brut, prin acoperirea unei parti din necesitatile financiare ale prezentului);

ciclice-conjuncturale (se emit in perioadele de recesiune in scopul finantarii unor lucrari publice de anvergura, de pe urma carora se asteapta o relansare economica);

de razboi (militare), lansate in scopul obtinerii de resurse financiare pentru finantarea dotarii armatei, pentru sustinerea financiara a razboiului aflat in desfasurare si, in ultima instanta, pentru suportarea consecintelor financiare ale razboiului (plati de despagubiri de razboi, plati de pensii pentru veterani, invalizi, orfani si vaduve de razboi, refacerea zonelor distruse).

Elementele tehnice ale imprumuturilor publice:

sunt stabilite in actele normative pe baza carora sunt lansate si sunt angajate.

pe baza lor subscriitorii pot face judecati de valoare cu privire la conditiile plasarii disponibilitatilor banesti proprii in inscrisuri ale imprumutului public.

1. Denumirea imprumutului se precizeaza destinatia data de catre emitent resurselor obtinute pe baza sa si anul contractarii imprumutului.

2. imprumutatul (subscris, debitor sau emitent) este autoritatea publica solicitanta a creditului. in cazul imprumutului de stat, acesta devine debitor si emitent, deoarece emite inscrisuri cu denumiri specifice (obligatiuni, bonuri de tezaur, rente de stat s.a..) care atesta:

• subscrierea la imprumut;
• valoarea efectului public;
• anuitatea;
• dobanda sau/si castigul;
• scadenta.

imprumutatorii (subscriitori, creditori sau depunatori) sunt persoanele fizice si/sau juridice care consimt sa crediteze statul (sau orice autoritate publica), primind, in schimbul sumelor subscrise, obligatiuni, polite sau alte titluri de stat).

4. Titlurile de credit public sunt documente scrise avand o forma si un continut stabilite prin actul normativ de lansare a imprumutului, in care se precizeaza sumele subscrise si drepturile creditorilor. Aceste inscrisuri sunt denumite diferit (efecte publice, obligatiuni, titluri publice sau hartii de valoare), in functie de termenul de rambursare a imprumutului si de caracteristicile lor juridice.
- in functie de termenul de rambursare, in cazul imprumuturilor pe termen scurt (de pana la 1 an) se emit:

• bonuri de tezaur (sunt inscrisuri care se adreseaza unei categorii speciale de subscriitori, deoarece nu se supun regulilor dreptului cambial si nu pot fi transmise la cursuri variabile, prin cesiunea de creante; ele pot fi, insa, lombardate la banci si pot fi vandute la licitatii, la cursuri variabile).
• certificate de datorie (sunt inscrisuri care au caracteristicile bonurilor de tezaur, dar se vand numai la valoarea lor nominala, avand, deci, cursuri fixe).
• certificatele sau bonurile de impozite (sunt inscrisuri nepurtatoare de dobanda pe care statul le inmaneaza creditorilor sai pentru plata unor furnituri sau pentru onorarea altor angajamente; detinatorii acestor inscrisuri le pot utiliza pentru achitarea impozitelor datorate statului si nu pot fi transmise decat statului).
• politele de tezaur (spre deosebire de inscrisurile prezentate anterior, acestea se afla sub incidenta dreptului cambial, care reglementeaza conditiile in care pot fi scontate la banci, executate silit etc.; de asemenea, acestea pot fi scontate la banci sau pot fi negociate la bursele de valori).
• obligatiunile aferente creditului public (sunt titluri de credit emise de catre stat pentru imprumuturile angajate pe termen mediu sau lung si asigura posesorilor acestora un venit fix, de dobanzi anuale; sunt cazuri cand sunt atribuite doar castiguri sau atat castiguri cat si dobanzi).
• titlurile de renta (pentru imprumuturile fara termen, iar posesorii acestor inscrisuri au dreptul sa primeasca de la stat anumite sume de bani, precizate anticipat, care se platesc periodic, pe toata durata vietii acestora).

in functie de caracteristicile lor juridice, titlurile de credit public pot fi:

- nominale (se emit cand imprumutul public se adreseaza unui numar redus de subscriitori, iar plata veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente se efectueaza doar catre titulari sau reprezentanti ai acestora);

- la purtator (se emit cand imprumutul public se adreseaza unui numar mare de subscriitori, iar plata veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente se efectueaza oricarui detinator al acestor inscrisuri si in orice localitate unde functioneaza ghiseele sale de specialitate).

De asemenea, trebuie retinut faptul ca, sumele exigibile, de la autoritatile publice emitente ale imprumuturilor pe termene scurte formeaza datoria publica flotanta, iar cele exigibile pe termene medii si lungi (inclusiv cele fara termen) reprezinta datoria publica consolidata.

5. Cuantumul (marimea) imprumutului public apare sub forma cuantumului aprobat de organul legislativ sau executiv,si sub forma cuantumului realizat dupa incheierea operatiunilor de plasare.
Cuantumul aprobat se prezinta in urmatoarele forme:

- cuantum limitat, ca valoare nominala a unei sume ce urmeaza a fi imprumutata si in ce priveste perioada de timp in care se pot efectua subscrierile;

- cuantum nelimitat, cand statele solicita imprumuturi deschise (ca suma si/sau ca durata a subscrierii).

Cuantumul realizat este : in functie de conditiile stabilite de autoritatile emitente cu privire la dobanzi, castiguri si anuitate si evidentiaza increderea/neincrederea potentialilor creditori (subscriitori) in autoritatile emitente.
Cuantumul imprumutului public se determina cu relatia:

C_ip = V_T · Nr.T_e(pl) (1)

unde:
C_ip - cuantumul imprumutului public
V_T - valoarea unui titlu
Nr.T_e(pl) - numarul titlurilor emise sau plasate efcetiv

6. Cursul de emisiune al imprumutului public (C_ei) reprezinta pretul, stabilit de emitent, pentru 100 de unitati monetare din valoarea nominala a acestuia.

Totusi, acest curs se stabileste de emitent si in functie de raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut, de nivelul dobanzii si al altor avantaje promise de acesta potentialilor emitenti. in acest context, in practica se utilizeaza:

curs "al pari', cand C_ei = 100 u.m.;

curs "sub pari', cand C_ei < 100 u.m.;

curs "supra pari', cand C_ei > 100 u.m.

De regula, datorita concurentei care se manifesta pe piata capitalului si a inexistentei unor solutii alternative, cursul de emisiune al imprumuturilor publice este "sub pari', subscriitorii beneficiind de o prima de emisiune, data de diferenta dintre valoarea nominala a titlului si suma platita la subscriere.

Cand statul emitent are o reputatie buna pe piata capitalului, cursul de emisiune al titlurilor de stat este "al pari' si in mod exceptional "supra pari'.

7. Valoarea titlului creditului public

- valoarea nominala - reprezinta suma inscrisa pe titlul de credit public si exprima marimea datoriei pe care statul o are de platit detinatorului titlului;

- valoarea reala - reprezinta suma efectiva cu care se vinde sau se cumpara un titlu de credit public si se manifesta nu doar cu ocazia emiterii si angajarii creditului respectiv, ci si in cursul perioadei de valabilitate a imprumutului angajat, in functie de cursul la care se opteaza la bursa inscrisurile publice negociabile.

8. Veniturile si alte avantaje ce revin subscriitorilor la imprumuturile publice sunt plati efective pe care statul le efectueaza catre creditorii sai, ca "pret' al dreptului de folosinta temporara a sumelor banesti imprumutate, sub forma de: dobanzi, castiguri, dobanzi si castiguri, rente, prime de rambursare, precum si anumite avantaje sau facilitati, care nu presupun fluxuri monetare directe.

a) Dobanda reprezinta suma de bani pe care statul o plateste creditorilor sai pentru imprumuturile angajate de la acestia. Nivelul (marimea) dobanzii anuale (D_a) se stabileste pe baza ratei dobanzii (d^'), care se fixeaza anticipat, prin prospectul de emisiune a imprumutului public si se foloseste relatia:

D_a = V_T · d^' (2)

unde:
V_T - valoarea titlului de credit public
Rata dobanzii la imprumuturile publice se fixeaza la un nivel apropiat de cel al ratei medii a dobanzii la creditul bancar.
Rata medie a dobanzii practicate la imprumuturile publice difera de la o tara la alta, iar nivelul acestora se modifica de la o perioada la alta, inregistrandu-se o tendinta de crestere a lor. De asemenea, in tarile si in perioadele in care procesele inflationiste sunt mai accentuate, nivelul ratei medii a dobanzilor la imprumuturile publice este mai ridicat decat atunci cand monedele nationale prezentau o stabilitate mai mare.
In final, este de mentionat ca rata medie a dobanzii la creditele publice creste pe masura ce termenele pe care se angajeaza sunt mai indelungate.
Dobanda cuvenita subscriitorilor se acorda pe baza detasarii periodice (anual sau de doua ori pe an) a cupoanelor ce sunt anexate fiecarui titlu de credit public cu dobanda.
In functie de cursul de emisiune al imprumutului public, se dimensioneaza rata nominala a dobanzii (d^'_n) si rata reala a dobanzii (d^'_r), folosindu-se urmatoarele relatii:

(3)

si

(4)

unde:
V_n - valoarea nominala a titlului de credit public
V_r - valoarea reala a titlului de credit public
In functie de raportul dintre valoarea reala (incasata de stat cu ocazia subscrierii) si valoarea nominala (incasata pe titlu de credit public), pot sa apara urmatoarele situatii:

daca V_r < V_n, atunci d^'_r > d^'_n;

daca V_r = V_n, atunci d^'_r = d^'_n;

daca V_r >V_n, atunci d^'_r < d^'_n.

b) Castigurile sunt veniturile incasate de subscriitorii care sunt detinatori ai titlurilor de credit public castigatoare cu ocazia tragerilor periodice la sorti. Suma totala a castigurilor se stabileste, in acest caz, la nivelul dobanzilor care se atribuie in varianta titlurilor publice cu dobanda, dar suma se imparte doar posesorilor de titluri de credit public iesite castigatoare. Aceste titluri de credit public se emit de catre stat in scopul cresterii atractivitatii unor imprumuturi si se adreseaza acelor subscriitori carora li se pare mai tentanta perspectiva obtinerii unui castig mare, in comparatie cu realizarea certa a unui venit de cateva procente pe an, sub forma de dobanda.
in concluzie, rezulta ca, in cazul titlurilor de credit cu castiguri, sunt subscriitori care risca si devin mari castigatori, in timp ce pierd dobanda pe care ar fi incasat-o in cazul titlurilor de credit cu dobanda. in cazul imprumuturilor publice cu dobanda si castiguri subscriitorii accepta o rata a dobanzii mai scazuta, in conditiile in care diferenta de venit astfel rezultata este compensata sau chiar "remunerata' prin castigurile atribuite sub forma primelor de emisiune si a primelor de rambursare.
c) Rentele sunt sumele de bani pe care statul se obliga sa le plateasca persoanelor fizice care subscriu la imprumuturile publice fara un termen expres de rambursare. Aceste sume de bani, denumite si rente viagere, se platesc regulat, in cuantumuri fixe stabilite anticipat, pana la sfarsitul vietii subscriitorilor, dupa care, obligatia statului se stinge.
e) Primele de asigurare sunt venituri promise subscriitorilor la imprumuturile publice sau care revin efectiv acestora datorita diferentei, favorabile lor, dintre cursul de emisiune si cursul de rambursare ale obligatiunilor.

f) Avantajele sau facilitatile non-substantiale (care nu presupun fluxuri monetare directe) se refera la:

- scutirea de impozite a veniturilor incasate pentru imprumuturile subscrise sau pentru titlurile de credit public negociabil procurate in tranzactiile bursiere;

- acceptarea, de catre autoritatile fiscale, a unora dintre titlurile de credit public, la valoarea lor nominala, pentru stingerea unor obligatii fata de stat a subscriitorilor;

- acordarea privilegiului juridic pentru unele inscrisuri ale imprumuturilor publice de a nu fi expuse executarii silite, in cazul declararii starii de faliment pentru detinatorii acestora;

- garantarea juridica a unor imprumuturi publice impotriva deprecierii monetare, prin exprimarea lor intr-o valuta mai stabila sau prin indexarea lor s.a..