Teorii privind justificarea demersului de audit

O trecere in revista a literaturii de specialitate pune in lumina trei teorii re care justifica auditul:

Teoria asigurarii are la baza doua principii: principiul asigurarii, respectiv principiul informatiei. Principiul asigurarii presupune ca auditorul furnizeaza un anumit grad de asigurare persoanelor care se bazeaza pe informatia auditata. Potrivit principiului informatiei, informatiile auditate devin mai credibile si, in consecinta, sunt mai
utile in procesul de luare a deciziei. Aceasta teorie abordeaza auditul prin prisma nevoilor informationale ale utilizatorilor principali: actionarii si investitorii.

Teoria agentiei justifica auditul prin prisma faptului ca finantatorii (actionarii) nu pot avea incredere deplina ca managerii vor folosi in mod adecvat resursele primite si ca acestea ar putea fi deturnate in folosul personal al managerilor.

Teoria motivationala justifica auditul prin prisma comportamentului profesional calitativ superior al celor care poarta responsabilitatea intocmirii si prezentarii situatiilor financiare ce urmeaza a fi auditate.

Teoria asigurarii

Asa cum am punctat in paragrafele anterioare, auditul nu s-ar fi putut analiza ca practica daca nu ar fi existat o cerere pentru aceasta activitate, declaratia conceptelor de baza ale auditului' descrie cele patru situatii de baza care justifica un audit:

Conflictul de interese existent intre preparatorii informatiei contabile (managerii) si utilizatorii informatiei respective (actionari, creditori si altii) poate determina distorsionarea informatiilor;

Informatiile pot avea puternice consecinte economice pentru cei care iau decizii;

Expertizele de specialitate in ceea ce priveste prepararea si verificarea informatiilor sunt solicitate tot mai des;

De cele mai multe ori, utilizatorii nu pot aprecia ei insisi calitatea informatiilor.

Aceste conditii, considerate impreuna, releva rolul auditul independent in asigurarea calitatii informatiei de natura contabila, in vederea prevenirii distorsionarii informatiei.

In SUA, obiectivul social pe care il indeplineste auditul a fost prezentat pe scurt de catre FASB in 'Obiectivele raportarii financiare', de urmatoarea maniera: eficacitatea alocarii resurselor rare intre nevoi alternative este imbunatatita daca indivizii, intreprinderile, pietele si guvernul (cei care iau decizii economice) dispun de informatii care sa reflecte pozitia financiara si performantele intreprinderilor si care sa-i asiste in adoptarea deciziilor lor cu privire la actiunile alternative, costurile si riscurile asociate fiecarei actiuni alternative. Auditorii independenti sunt cei care examineaza sau revizuiesc situatiile financiare. De cele mai multe ori, atat cei care pregatesc, cat si cei care utilizeaza informatiile din situatiile financiare auditate privesc opinia auditorului independent ca aducand o credibilitate sporita informatiilor respective.

Cei mai multi dintre utilizatorii situatiilor financiare auditate sunt actionarii sau investitorii potentiali. Publicul, in general, este de asemenea interesat de opinia auditorului cu privire la situatiile financiare, deoarece atat veniturile sale prezente, cat si cele viitoare depind intr-o mare masura de credibilitatea situatiilor financiare. in sectorul public, spre exemplu, interesul imediat al publicului consta in verificarea persoanelor care au fost desemnate sa administreze banii publici sub raportul utilizarii eficiente si in conformitate cu prevederile legale a fondurilor incredintate etc. Acest lucru se poate realiza fie cu ajutorul unor organisme desemnate sa se ocupe de aceasta (cum ar fi de exemplu Curtea de Conturi), fie prin intermediul auditorilor independenti.

Eseu: Scurta privire asupra Europei economice Lucrare: Surse de informare pentru investitorii straini

Prin sporirea credibilitatii informatiilor financiar-contabile, auditul reduce intr-o masura semnificativa 'riscul informatiei' pentru utilizatorii situatiilor financiare. Prin risc al informatiei se intelege riscul ca informatiile prezentate (in acest caz in situatiile financiare de sinteza) sa nu fie corecte. Riscul informatiei nu este acelasi cu riscul afacerii in ansamblul sau. De exemplu, riscul ca o afacere sa dea faliment poate exista ca urmare a unor evenimente care nu pot fi anticipate, desi informatiile vehiculate sunt corecte.

Investitorii doresc intotdeauna ca remuneratia capitalurilor avansate de ei sa acopere inclusiv riscul pe care ei si-1 asuma prin participarea la afacerea respectiva. Pentru ca piata sa poata beneficia de capital, investitorii vor primi o remuneratie care creste proportional cu riscurile asumate prin fiecare afacere in parte. Reducerea riscului informatiei reduce prin urmare si prima de risc pe care investitorii o pot pretinde. Astfel, auditul situatiilor financiare ale unei companii duce, in ultima instanta, la diminuarea costurilor totale ale acesteia, promovand o mai buna alocare a resurselor pe ansamblul economiei.

Principalele masuri care au fost luate in ultimul timp pentru a reduce riscul informatiei constau in normalizarea si standardizarea principiilor si practicilor contabile si in utilizarea pe scara tot mai larga a auditului informatiilor contabile in vederea stabilirii gradului de conformitate a acestora cu criteriile respective.

Abordarea auditului prin prisma nevoilor informationale ale utilizatorilor preferentiali (actionari, investitori) vizeaza in primul rand corectitudinea si credibilitatea informatiilor pe care companiile le pun la dispozitia acestora. Acest aspect este avut in vedere nu doar de un investitor oarecare, ci chiar si de catre unul cu o buna pregatire economica. Din acest punct de vedere, rolul auditorului este tocmai acela de a furniza o asigurare rezonabila, printr-o opinie nedistorsionata, independenta, asupra gradului in care situatiile financiare prezinta o imagine fidela.

Auditorii externi sunt cei mai in masura sa furnizeze un astfel de serviciu, deoarece:

au pregatirea profesionala necesara;

au acces la informatii si probe pe care sa-si fundamenteze opinia;

sunt independenti fata de conducerea firmei.

Cu alte cuvinte, putem concluziona ca auditorii sunt 'gardieni' ai integritatii situatiilor financiare publicate de firme.

Teoria agentiei (stewardship)

Elementele definitorii ale teoriei agentiei pot fi sintetizate astfel:

atat proprietarii, cat si managerii sunt priviti ca persoane care incearca
sa-si maximizeze propria avere (bunastare).

proprietarii, care nu sunt implicati in derularea afacerii, au nevoie de un mecanism de supervizare, mecanism asigurat de situatiile financiare. In plus, agentul (managerul) are tendinta de a supralicita increderea proprietarilor in situatiile financiare, in timp ce proprietarii nu au convingerea ca managerul le prezinta realitatea, adevarul, cu fidelitate.

cele doua grupuri diferite - proprietari si manageri - poseda informatii diferite, ceea ce le permite persoanelor informate sa profite pe seama celorlalti.

managerii (agentii) recunosc ca, pentru a avea incredere in situatiile financiare prezentate, proprietarii vor cere ca informatia prezentata de ei sa fie verificata de o persoana independenta.

desemnarea unui auditor extern, independent, este preferata, deoarece aceasta maniera este cea mai eficienta sub raportul costurilor implicate.

Asadar, prin prisma acestei teorii, necesitatea auditului consta in faptul ca atat managerii, cat si actionarii doresc o credibilitate marita a situatiilor financiare ale companiei. Daca motivatia actionarilor este evidenta, in cazul managerilor trebuie avut in vedere faptul ca acestia actioneaza ca angajati ai actionarilor. Din acest punct de vedere, ei doresc ca actionarii sa aiba incredere in modul in care conduc firma, deoarece in caz contrar veniturile lor s-ar reduce. Actiunea de diminuare a veniturilor este inevitabila in conditiile in care managerii sunt priviti ca persoane care doresc in primul rand sa-si maximizeze veniturile, caz in care actionarii pornesc de la premisa ca acestia vor fi interesati in prezentarea unor situatii care sa-i avantajeze. Auditorul este dorit in aceste conditii si de management, deoarece o opinie adusa de un profesionist independent in favoarea faptului ca situatiile financiare nu prezinta abateri semnificative va imbunatati si imaginea conducerii in fata actionarilor.

Teoria motivationala

Numerosi cercetatori in domeniu afirma ca auditul, pe langa sporirea credibilitatii situatiilor financiare, adauga si valoare informatiilor continute de acestea, datorita unor consideratii motivationale. Conform acestei teorii, cei care pregatesc situatiile financiare vor presta inca de la inceput un serviciu mult mai bun din punct de vedere calitativ, deoarece stiu ca situatiile respective vor face obiectul unui audit. Din acest motiv, situatiile financiare vor respecta intr-o masura mult mai mare nevoile de informare ale utilizatorilor (se poate compara cu motivatia de a studia o anumita materie in conditiile in care se va sustine sau nu un examen final).

Exista opinii care sustin ca nu se poate demonstra plusul de valoare adus in aceste conditii informatiei prin procesul de audit. Totusi, s-a observat ca, atunci cand preparatorii informatiei contabile stiu a priori ca afirmatiile lor vor face obiectul unui audit, pregatirea unor situatii financiare distorsionate este descurajata.

Valentele acestei teorii in constau in 'Declaratia privind conceptele de baza ale auditului', care stipuleaza ca verificarea intreprinsa prin intermediul auditului ar aduce o valoare intrinseca informatiilor financiare: "auditul serveste drept control asupra calitatii informatiilor, deoarece:

furnizeaza o verificare independenta a informatiilor contabile in conformitate cu criterii prestabilite care sunt de presupus ca reflecta dorintele si nevoile utilizatorului.

motiveaza preparatorul informatiei sa isi conduca procesul contabil pe care il are sub control de o maniera care sa fie in conformitate cu criteriile utilizatorului, deoarece acesta (preparatorul) stie ca eforturile sale vor constitui obiectul unei revizuiri de specialitate independente'.