Politici finaciar bancare - audit si control financiar bancar

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE STIINȚE ECONOMICE

MASTER BANCI SI PIEȚE FINANCIARE

Cuvantul "audit isi are originea in latinescul "audiere " care inseamna " a asculta, a audia"-De-a lungul timpului sensul cuvantului de audit a fost diferit , insemnand :

detectarea fraudelor si a erorilor - din antichitate pana in perioada 1905,

detectarea fraudelor si erorilor; exprimarea unei opinii cu privire la corectitudineasituatiilor financiare - perioada 1905-1940;

Determinarea gradului de sinceritate in raportarea situatiilor financiare;detectareafraudelor si erorilor - dupa 1940

Obiectivul primordial al auditului a evoluat in timp de la detectarea fraudelor si erorilor la certificarea situatiilor financiare , la verificarea conformitatii acestora cu anumite criterii prestabilite.Schimbarea obiectivului auditului a necesitat o evolutie a tehnicilor de audit. In conditiile globalizarii economiilor si internationalizarii pietelor financiare , metodele traditionale de verificare, care implicau un control exhausiv al tranzactiilor s-au dovedit ineficiente ca durata si cost. Din acest motiv au fost inlocuite cu tehnici de esantionare si de sondaj statistic, tehnici asistate de calculator, auditorul punand accent pe eficienta si eficacitatea controlului intern. Noile cerinte ale auditului impun nu numai o ameliorare a credibilitatii situatiilor financiare , dar si raportarea iregularitatilor, identificarea riscurilor asociate situatiilor financiare si acordarea unei consultante in ceea ce priveste punctele nevralgice ale sistemelor de control intern

Auditul este un proces sistematic, adica activitatea de audit se realizeaza in etape fundamentale de:planificare, dezvoltarea unei strategii; selectarea probelor,evaluarea in raport cu obiectivele specifice misiunii de audit:

Obtinerea si evaluarea in mod obiectiv a unor afirmatii : colectarea si evaluarea probelor de audit

Aprecierea gradului de conformitate a afirmatiilor cu criteriile prestabilite.

Comunicarea rezultatelor catre utilizatorii de informatii : emiterea raportului de audit.

Tipuri fundamentale de audit financiar.

Intr-un cadru restrans , auditul poate fi clasificat dupa mai multe criterii

I  In conformitate cu obiectivul functiei pe care o realizeaza  in :

• Audit de conformitate
• Auditul performantei
• Audit de atestare a situatiilor financiare ( audit financiar)

Auditul de conformitate are drept scop verificarea aplicarii regulilor si procedurilor, in raport cu unsistem de referinta dat ( legi, regulamente si norme interne, statute , instructiuni, proceduri)

Auditul performantei reprezinta orevizuire sistematica a activitatilor unei entitati in functie deanumite obiective stabilite prin planul de management, cu scopul de a evalua performantele sistemului , de aidentifica punctele slabe si de a elebora recomandari pentru inbunatatirea activitatilor respective.

II  Din punct de vedere al modului de afiliere al auditorilor in realizarea misiunii de audit 

• Audit extern
• Audit intern
• Audit guvernamental

Auditul extern sau audit independent este efectuat pe baza contractuala de catre auditori independenti , persoane fizice /persoane juridice care au misiunea de a verifica situatiile financiare .

Auditul intern care este "o activitate in cadrul unei entitati" cu scopul de a examina, evalua si monitoriza functionarea sistemelor de contabilitate si de control intern. Institutul International de Audit Intern (The Institute of Interrnal Auditors :II A) defineste in anul 1999 auditul intern ca fiind :"o activitate independenta si obiectiva , care da asigurare unei organizatii in ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile, o ajuta sa-si atinga obiectivele evaluand procesele sale de management al riscurilor, de control si de conducere si avansand propuneri pentru a le consolida eficacitatea.Auditul intern se organizeaza si se exercita in conformitate cu prevederile Legii nr.672/2002 privind auditul intern cu modificarile si completarile ulterioare , de catre institutiile publice si societatile comerciale care gestioneaza activitati cu finantare de la bugetul statului.

Relatia dintre auditul intern si auditul extern .

Avand in vedere scopul fiecarui audit, obiectivele, cadrul legislativ si modalitatile de realizare, se constata ca aceste activitati sunt diferite, existand cel putin opt diferente intre ele:

1.Auditorul intern este angajatul entitatii , face parte din personalul organizatiei, in timp ce auditorul extern este independent , liber profesionist din puct de vedere juridic;

2.Auditul intern are ca arie de exercitare a auditului , societatea/entitatea la care este angajat pe cand auditorul extern poate lucra pentru mai multi beneficiari, utilizatori de informatii .

3.Auditul intern apreciaza organizaarea si functionarea sistemelor de contabilitate si control intern, in timp ce auditul extern are ca obligatie sa certifice imaginea fidela a situatiilor financiare ;

4.Domeniul de investigare al auditului financiar il constituie cel financiar -contabil in timp ce domeniul auditului intern este mai vast , se include toate activitatile dintr-o entitate ;

5.Auditul extern este preocupat de orice frauda daca aceasta are influenta asupra situatiilor financiare , auditul intern este preocupat de toate iregularitatile pe care le constata;

6.Independenta auditului extern este una juridica si statutara, in timp ce independenta auditului intern este una restrictionata.Auditorul intern nu poate fi independent atata timp cat are calitatea de salariat.

7.Periodicitatea auditului.Auditul extern se efectuaeza annual asupra situatiilor financiare.Auditul intern se efectueaza permanenet.Obiectivele auditului intern trebuie auditate cel putin o data la 3 ani.

8.Tehnicile si procedurile de audit adoptate sunt de multe ori diferite

Conform standardelor de audit "obiectivul unui angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o opinie cu privire la situatiile financiare, daca acestea sunt intocmite, sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara."

 Raportul de audit furnizeaza informatii ca situatiile financiare examinate sunt complete si intocmite cu acuratete, iar operatiile economice s-au efectuat in conformitate cu legile si reglementarile relevante in vigoare. Auditorii, prin rapoartele lor, cauta sa ofere o asigurare rezonabila nu o asigurare absoluta ca situatiile financiare examinate sunt complete si intocmite in conformitate cu prevederile legilor si reglementarilor relevante in vigoare.

Document online: Nerespectarea obligatiilor contractuale Eseu: Cauzele inflatiei in tara noastra

Gradul de asigurare asigurat ca situatiile financiare auditate nu contin erori materiale sau neregularitati este de 95%.Auditorii nu sunt responsabili pentru prevenirea si detectarea coruptiei, fraudei si erorilor, chiar daca auditurile anuale pot impiedica savarsirea de greseli si eventualele neglijente. Responsabilitatea pentru prevenirea si detectarea coruptiei, fraudei si erorile, precum si pentru luarea de masuri corespunzatoare,revine managementului institutiilor bancare /societatilor comerciale auditate.In conditiile in care se constata: slabiciuni ale controlului intern, neconcordante in modul de intocmire a evidentelor financiar contabile, erori, operatiuni economice sau rezultate neobisnuite, care indica existenta fraudei, lipsei de probitate sau coruptiei, auditorii trebuie sa fie in alerta.

Limitele opiniei de audit

Cu toate ca opinia auditorului sporeste credibilitatea situatiilor financiare, utilizatorul nu trebuie sa considere opinia de audit drept o garantie a viabilitatii viitoare a entitatii sau a eficientei ori productivitatii cu care managementul a condus activitatile entitatii.

Activitatea bancara este reglementata in tara noastra prin Legea 58/1998 privind activitatea bancara , modificata prin OUG nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului.Potrivit acesteia,institutiile bancare reprezinta entitati ale caror activitate consta in atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public si in acordarea de credite in cont propriu.Institutiile de credit pot desfasura ,in limita autorizatiei acordate ,urmatoarele activitati :
- Atragerea de depozite si de alte fonduri rambursabile ;
- Acordare de credite ,incluzand printre altele : credite de consum ,credite ipotecare,factoring cu sau fara regres,inclusiv forfetare ;
- Leasing financiar ;
- Operatiuni de plati ;
- emitere si administrare de mijloace de plata, cum ar fi: carti de credit, cecuri de calatorie si alte asemenea, inclusiv emitere de moneda electronica;
- emitere de garantii si asumare de angajamente;
- tranzactionare in cont propriu si/sau pe contul clientilor, in conditiile legii, cu:instrumente ale pietei monetare, cum ar fi: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit; valuta;contracte futures si options financiare;instrumente avand la baza cursul de schimb si rata dobanzii;valori mobiliare si alte instrumente financiare transferabile;
- participare la emisiunea de valori mobiliare si alte instrumente financiare, prin subscrierea si plasamentul acestora ori prin plasament si prestarea de servicii legate de astfel de emisiuni;
- servicii de consultanta cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri si alte aspecte legate de afaceri comerciale, servicii legate de fuziuni si achizitii si prestarea altor servicii de consultanta;
- administrare de portofolii si consultanta legata de aceasta;
- custodie si administrare de instrumente financiare;
- intermediere pe piata interbancara;
- prestare de servicii privind furnizarea de date si referinte in domeniul creditarii;
- inchiriere de casete de siguranta;
- operatiuni cu metale si pietre pretioase si obiecte confectionate din acestea;
- dobandirea de participatii la capitalul altor entitati;
- orice alte activitati sau servicii, in masura in care acestea se circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale speciale care reglementeaza respectivele activitati, daca este cazul.
Institutiile de credit trebuie sa organizeze si sa conduca contabilitatea in conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr.82/1991 republicata, si sa intocmeasca situatii financiare anuale si, dupa caz, situatii financiare anuale consolidate, care sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantei financiare, a fluxurilor de trezorerie si a celorlalte aspecte legate de activitatea desfasurata. Evidenta contabila si situatiile financiare ale unei institutii de credit trebuie sa reflecte, de asemenea, operatiunile si situatia financiara a sucursalelor si a filialelor, pe baza individuala si, respectiv, pe baza consolidata. Situatiile financiare anuale ale institutiilor de credit si, dupa caz, situatiile financiare anuale consolidate, trebuie sa fie auditate de auditori financiari, in conformitate cu standarde si practici acceptate pe plan international.Administratorii si directorii institutiei de credit sunt responsabili pentru respectarea dispozitiilor de mai sus.
          Institutiile de credit sunt obligate sa prezinte Bancii Nationale a Romaniei situatiile lor financiare, precum si alte date si informatii cerute la termenele si in forma stabilite prin reglementari si instructiuni de catre Banca Nationala a Romaniei, in calitate de autoritate de supraveghere.Banca Nationala a Romaniei poate stabili prin reglementari efectuarea de activitati de audit la institutiile de credit in alte scopuri decat inchiderea exercitiului si standardele aplicabile in aceste cazuri.Auditorii financiari ai institutiilor de credit trebuie sa fie aprobati de Banca Nationala a Romaniei.Banca Nationala a Romaniei poate respinge numirea unui auditor financiar daca apreciaza ca acesta nu dispune de experienta si/sau independenta adecvate pentru indeplinirea sarcinilor specifice sau daca exista constatari potrivit carora acesta nu a respectat cerintele de conduita etica si profesionala specifice.Auditul financiar este o examinare profesionala independenta a situatiilor financiare anuale ale unei entitati in scopul formularii unei opinii de audit.

Rolul auditului financiar

In conditiile economiei de piata, suportul relatiilor dintre partenerii de afaceri il constituie informatia financiara, care se regaseste in conturile anuale ale fiecarui agent economic. Conditia impusa prin lege, ca bilantul contabil sa ofere o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor (a pozitiei financiare, a performantelor si a modificarii pozitiei financiare) este insotita de obligatia impusa cenzorilor sa supravegheze gestiunea societatii, sa verifice daca bilantul si contul de profit si pierdere sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele, daca acestea din urma sunt regulat tinute si daca evaluarea patrimoniului s-a facut, conform regulilor stabilite pentru intocmirea bilantului contabil.

Informatiile continute in situatiile financiare anuale n-ar avea credibilitate daca n-ar primi o validare sociala furnizata, in principal, in doua moduri: prin instituirea unor norme, reguli si principii contabile general acceptate si prin ratificarea informatiilor destinate a fi transmise tertilor de catre profesionisti contabili acreditati si recunoscuti public.

Validarea informatiilor furnizate de intreprindere este necesara deoarece producerea lor este apanajul conducerii, iar tertii nu le pot controla decat dupa publicarea situatiilor financiare. Tertii au nevoie de o informatie de incredere, in timp ce managerii, contabilii sau alti angajati ai firmei pot obtine avantaje furnizand informatii false sau prea optimiste. De aici deriva rolul auditului financiar de a atesta situatiile financiare prin intermediul profesionistilor contabili care prin calitatea lor recunoscuta public dau credibilitate acestor informatii.Deoarece informatiile contabilitatii nu furnizeaza la un moment dat decat o singura reprezentare a realitatii, este important ca aceasta sa aiba girul unor profesionisti care sa confirme ca, in acel moment si cu restrictiile impuse, aceasta reprezentare se apropie cel mai mult de situatia reala.De fapt, intre emitatorul mesajului contabil si utilizatorii acestuia se interpune activitatea auditorului financiar.

In general, auditul financiar are ca rol controlul informatiei financiare care are atat o utilitate interna ( conducerea si gestionarea intreprinderii), cat si o alta externa, de informare a tertilor ( fisc, clienti, furnizori, creditori, banci, etc.). Acest control se exercita in fapt in scopul protejarii patrimoniului si asigurarii credibilitatii informatiilor date publicitatii.Rolul final al auditului financiar il constituie insa verificarea si certificarea documentelor contabile de sinteza, asa cum se poate vedea din schema urmatoare

   

Normele contabile care trebuie respectate in audit sunt cele comune pentru toti cei care tin contabilitatea, intocmesc bilantul contabil, verifica, certifica sau utilizeaza conturile anuale.

Normele de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate exterioara societatilor sau cabinetelor de expertiza ori de audit, care poate fi un organism profesional national sau international. Aceste reguli vor permite utilizarea unor criterii si metode omogene in toate misiunile de audit.Norme de audit se impart, la randul lor, in trei mari categorii:

• norme generale de comportament profesional;
• norme profesionale de lucru;
• norme de raport

a) Normele generale sunt aplicabile tuturor profesionistilor contabili si ele privesc toate misiunile, indiferent de natura acestora. Normele generale de comportament pot fi formulate in mod explicit (asa cum se intampla in Franta si mai ales in SUA). In general, aceste norme privesc independenta, competenta, calitatea muncii si controlul de calitate, secretul profesional. Daca sunt formulate in acest mod, normele de comportament pot fi desprinse din codurile de etica, unde sunt descrise de o maniera generala (asa cum se intampla, de exemplu, in Marea Britanie, Canada, Romania etc.).In Romania, regulile de etica ale Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati, dar si cele ale Camerei Auditorilor Financiari, stabilesc ca relatiile/raporturile profesionistilor contabili cu tertii (mai exact spus, cu intreaga societate) trebuie sa se intemeieze pe sase principii fundamentale, care sunt:integritate;obiectivitate;independenta;competenta profesionala;confidentialitate sau secret profesional;comportare deontologica.

Integritatea presupune ca auditorul sau expertul trebuie sa fie drept, cinstit si sincer.

Obiectivitatea vizeaza in esenta corectitudinea profesionistului, comportarea lui impartiala, lipsita de prejudecati si idei preconcepute.

Independenta este un concept complex care presupune ca auditorul sa se manifeste liber de orice interes care ar putea aduce atingere integritatii si obiectivitatii sale.Auditorul nu trebuie sa se lase supus unor influente exterioare nefavorabile si mai ales sa faca obiectul unor presiuni.In practica, cele mai frecvente situatii in care un auditor isi poate pierde independenta sunt:implicarea financiara, directa sau indirecta, in activitatea unui client. Asta poate sa insemne detinerea unui interes financiar de catre auditor sau de membrii familiei sale, darea sau luarea de imprumuturi, conditionarea sau garantarea unui imprumut;implicarea auditorului in activitatile unui client in calitate de membru al executivului sau de salariat. El trebuie sa evite, de asemenea, activitatile incompatibile sau contradictorii. Ca regula, un auditor nu poate angaja simultan activitati sau misiuni care pot genera un conflict de interese. De exemplu, in cazul unei misiuni care se incheie printr-un raport el nu poate presta pentru acelasi client alte servicii si mai ales nu se poate implica in decizii de gestiune. Daca nu se implica in adoptarea deciziilor, profesionistul contabil poate oferi clientului sau, in anumite limite, servicii de consultanta sau chiar de pregatire a documentelor contabile sau de raportare financiara;incidenta relatiilor personale sau familiale poate genera un risc pentru independenta unui auditor. Se au in vedere nu numai pozitia auditorului, dar si relatiile membrilor familiei.

Normele noastre de audit vor sa evite orice surse de presiuni si influente, stabilind ca auditorii sau expertii nu pot accepta misiuni la un client unde au in conducere (administrator, cadru superior, responsabil financiar etc.) rude sau afini pana la al patrulea grad,situatia onorariilor poate influenta si ea independenta. In principiu, se admite ca daca onorariile primite de la un singur client reprezinta mai mult de jumatate din totalul onorariilor incasate, inseamna ca auditorul este deja dependent de acel client.

Deasemenea, nu este permisa oferirea de servicii profesionale cu acceptarea subordonarii facturii acestora in functie de obtinerea unei anumite concluzii sau a unui rezultat determinat. La fel, poate constitui o amenintare pentru independenta profesionistilor contabili acceptarea de bunuri si servicii sau a unei ospitalitati nejustificate/exagerate.

Competenta profesionala este un al patrulea principiu fundamental, care trebuie respectat. Competenta trebuie probata in momentul accesului la profesie si apoi trebuie intretinuta pe toata durata carierei unui auditor. Ca principiu, un profesionist contabil (expert, contabil autorizat, auditor) trebuie sa accepte numai acele misiuni pe care el insusi, cabinetul sau societatea din care face parte spera sa le realizeze cu competenta. In unele cazuri se poate recurge la colaboratori externi, care pot fi alti experti contabili, cadre tehnice, juristi, experti in evaluare, informaticieni etc.

Cazurile de dezvaluire prevazute de lege privesc: marturiile in cadrul unor proceduri judiciare; obligatia de a releva autoritatilor competente infractiunile constatate; protejarea intereselor Corpului si ale membrilor sai.

Pe de alta parte, atunci cand comunicarea de informatii este autorizata de client, auditorul este obligat sa aiba in vedere interesele tuturor tertilor interesati/implicati care ar putea fi lezati.

Acest principiu al confidentialitatii sau secretului profesional se aplica si colaboratorilor pe care ii foloseste un auditor si el opereaza si dupa incheierea unei misiuni.In sfarsit, potrivit normelor si practicilor internationale, nu numai divulgarea de informatii este interzisa de lege, dar si utilizarea acestor informatii in interes propriu sau in beneficiul altora.

Comportarea deontologica. Aceasta presupune un mod de conceptie si de actiune al auditorilor care sa fie compatibil cu buna reputatie a profesiunii. Pe acest principiu se intemeiaza si garantia pe care organizatiile profesionale le ofera atat publicului larg (beneficiarilor), cat si fiecarui membru al organizatiei, in parte.Pentru aceasta, profesionistii contabili trebuie sa aiba o suita de calitati, considerate esentiale, cum sunt:

stiinta, competenta si constiinta;independenta de spirit si dezinteres material;moralitate, probitate si demnitate.

Mai mult, se impune ca fiecare profesionist contabil sa faca eforturile necesare pentru dezvoltarea acestor calitati si indeosebi:sa-si dezvolte necontenit cultura, nu numai cea profesionala, dar si cunostintele generale, singurele in masura sa-i intareasca discernamantul;sa acorde fiecarei operatii si situatii examinate toata atentia si timpul necesar pentru a-si fundamenta opinia personala inainte de a face o propunere;

sa-si exprime opiniile fara retinere si sa se pronunte cu sinceritate, fara ocolisuri, exprimandu-si (daca este cazul) eventualele rezerve asupra valorii concluziilor sale;

sa nu dea niciodata ocazia de a suporta ingradiri in exercitarea libertatii sale de gandire;

sa considere ca independenta sa trebuie sa-si gaseasca expresia in exercitarea profesiei si protejarea ei.

b) Normele profesionale de lucru privesc activitatea propriu-zisa a unui auditor, desfasurata in cadrul unei misiuni concrete pe care acesta o angajeaza, o desfasoara si o finalizeaza.Normele de lucru vizeaza cel putin patru aspecte esentiale pentru practica auditului financiar, astfel:cunoasterea riscurilor in audit, aprecierea importantei lor relative si fixarea unor praguri de semnificatie;practicile si procedurile de audit financiar;

documentarea lucrarilor de audit;delegarea si supervizarea unor lucrari.Vom reveni cu detalii asupra acestor aspecte in cadrul capitolului pe care l-am rezervat demersului general in audit.

c)Normele de raport vizeaza acele misiuni de audit care se finalizeaza printr-un raport scris. Avem in vedere aici, in principal, regulile ce trebuie respectate in conceperea si redactarea rapoartelor privind conturile anuale (situatiile financiare) ale agentilor economici.

Evolutia normelor de audit pe plan international

Pentru a analiza evolutia normalizarii in domeniul auditului financiar pe plan national, se cuvine sa prezentam modul de elaborare a regulilor de audit formulate de anumite organisme internationale, si anume: IFAC (International Federation of Accountants - Federatia Internationala a Contabililor), FEE (Fédération Europeénne des Experts - comptables - Federatia Europeana a Expertilor Contabili), precum si activitatea desfasurata de cabinetele internationale de audit, avand in vedere implicatiile normalizarii internationale asupra celei nationale. O caracteristica a auditului financiar este ca cel putin doi auditori aflati in aceeasi situatie vor trebui sa ajunga la aceleasi concluzii.

Pentru a se asigura aceasta omogenitate, firmele de audit si organizatiile profesionale au luat masuri care s-au concretizat la mijlocul anilor '80 in adoptarea de metode unitare si a unui demers comun. Aceasta nu inseamna ca toti auditorii actioneaza de o maniera strict identica, fiecare cabinet dezvoltand metode si tehnici care sa conduca la fiabilizarea concluziilor obtinute.

Normele internationale care reglementeaza profesia de audit sunt de origine americana si aceasta se datoreaza faptului ca S.U.A. reprezinta una din tarile cu cea mai indelungata experienta in domeniul auditului financiar.

Comitetul international pentru practicile de audit (IAPC, creat in anul 1977) este o comisie permanenta a Consiliului IFAC care a primit misiunea si puterea de a publica in numele consiliului IFAC, recomandari si proiecte de recomandari privind auditul financiar si misiunile derivate.

La nivel european, FEE, cu sediul la Bruxelles (care a luat fiinta in anul 1989, prin regruparea UEC - Uniunea Europeana a Expertilor contabili si a Grupului expertilor contabili ai CEE) a publicat recomandari in domeniul auditului prin comitetul de recomandari privind revizia contabila (ASB - Auditing Statements Board).

Evolutia normelor de audit in Romania

Dupa cum am precizat si in capitolul rezervat istoriei auditului, in Romania, auditul, ca profesie reglementata, este cunoscut de putin timp. In anii '90, doar specialistii vorbeau despre standarde de audit si cunosteau continutul si aplicabilitatea notiunii de audit. Mai exact, termeni ca: "audit financiar", "auditor financiar", "standarde sau norme de audit financiar" au patruns in vocabularul nostru dupa adoptarea Legii contabilitatii nr. 82/1991, respectiv dupa publicarea Regulamentului de aplicare a acesteia in anul 1994[1].

Primul moment al legiferarii profesiei de audit financiar in tara noastra este anul 1995, cand, in baza Hotararii Conferintei Nationale a CECCAR nr. 3 din 23 octombrie 1995, s-a publicat o lucrare intitulata: "Norme de audit financiar si certificare a bilantului contabil" de 140 de pagini, care a aparut ca supliment la "Revista generala de contabilitate si expertiza". Prin publicarea acestor norme s-a urmarit "acoperirea unui gol normativ-metodologic in domeniul auditului, precum si asigurarea unor reguli precise de lucru, aliniate la normele europene si internationale privind auditul legal si contractual in vederea certificarii bilantului contabil la agentii economici".

Normele de referinta ale auditului financiar sunt clasificate in lucrarea mentionata astfel:norme contabile, respectiv normele comune tuturor celor care stabilesc, controleaza si utilizeaza conturile;norme de audit propriu-zise, adica un ansamblu de reguli stabilite de autoritatea profesionala la care se raporteaza auditorul in exercitarea misiunii sale.

La randul lor, normele de audit financiar se impart in: norme profesionale de lucru, norme de raportare a opiniilor si norme generale de comportament profesional.

Dupa patru ani, ca urmare a Hotararii Conferintei Nationale a CECCAR nr. 98/24 din 27 ianuarie 1999, apare lucrarea: "Norme nationale de audit si servicii conexe" in care sunt preluate aproape textual Standardele Internationale de Audit (ISA) publicate de Federatia Internationala a Expertilor Contabili (IFAC). In calitatea sa de membru al IFAC, CECCAR s-a angajat sa sustina activitatea IFAC aducand la cunostinta membrilor sai orice publicatie a acesteia, punand in lucru aceste publicatii, in masura posibilului, tinand cont de specificul national si in mod deosebit integrand in normele nationale de audit normele internationale de audit elaborate de IFAC,

Odata cu infiintarea Camerei Auditorilor Financiari din Romania, in baza Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 75/1999 din 01 iunie1999 (aproximativ, dupa patru luni de la adoptarea normelor internationale), Comitetul Provizoriu ale acesteia a hotarat asimilarea Standardelor Internationale de Audit ale IFAC, precum si a Cadrului General al Standardelor Internationale de Audit ca baza de efectuare a auditului financiar in Romania. Observam ca nu se mai vorbeste de norme internationale transpuse in plan national, ci sunt asimilate, ca atare, standardele internationale de audit. In plus, este preluat in aceeasi lucrare in care sunt publicate standardele de audit, "Audit financiar 2000", si Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar.

Asadar, anul 1999 este cel in care activitatea propriu-zisa de audit este legiferata si coordonata de un organism profesional separat de CECCAR (precizari referitoare la atributiile organizatiilor profesionale s-au facut in capitolul rezervat organizarii profesiei contabile).

Se remarca faptul ca normele nationale de audit constituie o referinta elocventa in reforma profesiei contabile din Romania, in armonizarea cu standardele internationale si directivele europene ale auditului financiar, acest instrument menit sa conduca la ridicarea credibilitatii informatiilor financiare emise de entitatile economice si sociale, de institutii si organizatii guvernamentale si neguvernamentale. Standardele de Audit preluate de tara noastra se aplica in auditarea situatiilor financiare de catre auditorii financiari, membri ai Camerei Auditorilor din Romania.