Emiterea si utilizarea garantiilor bancare

In ansamblul relatiilor obligationale pe care le genereaza pe de o parte contractul comercial, iar pe de alta parte, garantia bancara, exista anumite momente cu o importanta deosebita pentru buna functionare a mecanismului. Acestea privesc solicitarea emiterii unei garantii, cererea de plata si incetarea obligatiei de plata a garantului.

1. Solicitarea si emiterea unei garantii bancare

Pentru stabilirea continutului concret al garantiei bancare este necesar sa fie cunoscute normele legale si uzantele bancare si comerciale din tara beneficiarului care a pretins garantia. De aceea, garantia va fi redactata de catre banca si aprobata de client. Totodata, clientul va semna un act de consimtamant prin care va autoriza banca sa-i debiteze contul cu suma corespunzatoare cuantumului garantiei in situatia in care partenerul sau va face uz de aceasta garantie.

La redactarea textului scrisorii de garantie bancara se va stradui sa apere interesele clientului sau, in limitele impuse de pretentiile partenerului sau comercial si de normele legale aplicabile in tara acestuia.

Obligatoriu garantie va mentiona cuantumul maxim (in care se vor include toate sumele, datorate cu orice titlu, in baza contractului comercial), durata valabilitatii garantiei si in ce forma se va putea face uz de garantie.

Banca solicitata de client sa garanteze va putea emite ea insasi garantia (garantie directa) sau va putea sa insarcineze cu emiterea garantiei o alta banca corespondenta (garantie indirecta).

Ordonatorul garantiei poate fi, deopotriva, exportatorul sau importatorul, in functie de riscul de asigurat (obiectul garantiei). In demersul sau, agentul economic, in calitate de ordonator sau beneficiar de garantie este necesar sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

1. in textul contractului comercial international este necesar sa fie inclusa clauza privitoare la garantie. Clauza trebuie sa fie redactata clar si precis si in stricta concordanta (obiect, valoare, valabilitate) cu celelalte clauze contractuale; precizarea partii de contract care trebuie sa prezinte o garantie bancara si in ce interval de timp se va intampla acest eveniment. De retinut, este faptul ca prin garantie nu se poate garanta decat o obligatie contractuala, respectiv, prin garantii nu se pot corecta sau completa omisiuni contractuale;
2. in practica, intrucat scrisoarea de garantie este un document accesoriu contractului comercial, continutul (text, clauze) acesteia se negociaza o data cu contractul comercial. Din acest punct de vedere, agentul economic actioneaza, in paralel, astfel:

pe de o parte, in relatia cu partenerul de contract, in sensul ca va negocia clauzele garantiei de pe pozitia in care se afla - ordonator sau beneficiar - de exemplu, ca beneficiar de garantie va "lupta" pentru o garantie la prima cerere;

iar pe de alta parte, va contacta banca care il deserveste, pentru a informa despre regimul garantiilor in tara partenerului, modul in care pot negicia clauze acoperitoare etc. Consultarea unui specialist bancar in materie de garantii se impune cu stringenta in orice situatie.

3. tot in etapa premergatoare solicitarii emiterii scrisorii de garantie bancara, in cazul in care agentul economic este ordonator, acesta trebuie sa se informeze asupra cerintelor bancii privind emiterea de garantii si costul emiterii scrisorii de garantie.
4. in final, textul scrisorii de garantie bancare trebuie sa reflecte cele stipulate prin contractul comercial si experienta bancilor in materie de emitere de garantii.

Desi in practica apar diferente de la banca la banca privitor la cerintele de indeplinit de ordonatorul unei garantii, in principiu, aceste cerinte sunt:

1. intrucat bancile emitente de scrisori de garantie angajeaza in aceasta actiune propriul lor patrimoniu, sunt foarte atente si selective cu solicitantii. Astfel, fara a proceda exclusivist, bancile accepta emiterea de garantii, in primul rand, pentru proprii clienti, intrucat au posibilitatea controlului fondurilor rulate in conturile lor.
2. Prezentarea contractului comercial in baza careia se emite garantia si a proiectului de garantie propus si solicitat de ordonator;
3. Ordonatorul trebuie sa fie pregatit sa prezinte o garantie reala sau personala prin care sa ofere bancii o certitudine, pentru situatia in care banca, executand garantia, va fi in masura sa-si recupereze fondurile de la ordonator. Aceste garantii, in functie de reglementarile fiecarei banci, pot fi:

principalii indicatori economici si financiari ai firmei; disponibilitatile din conturi (lei/valuta); impactul derularii contractului comercial in discutie asupra eficientei activitatii firmei;

depozitul bancar, intr-un cont al solicitantului. Valoarea depozitului se poate situa intre 10-100 % din valoarea garantiei (de regula, transformata in lei la cursul de referinta al zilei). In cazul in care agentii economici nu au disponibil in cont, unele banci acorda credit in acest scop. In aceasta situatie, separat, in paralel, se efectueaza operatiunile specifice unei creditari: contract/conventie de credit cu banca, garantarea creditului etc;

alte garantii ce pot fi oferite de solicitant si acceptate de banci pot imbraca forma: ipotecii; gajului, gajului fara deposedare; cesiunea creantelor de incasat; de exemplu, cambii avalizate si andosate in alb la ordinul bancii, acreditive documentare irevocabile cesionate etc. Documentele destinate unor astfel de garantii trebuie sa aiba forma legala ceruta de legislatia romana in materie si reglementarile, normele interne ale bancii respective. 

4. Completarea unei cereri angajament prin care solicitantul scrisorii de garantie si banca emitenta isi delimiteaza clar obligatiile (Anexa nr. 11
5. In urma aprobarii data de conducerea de resort a bancii, banca emite scrisoarea de garantie si o transmite beneficiarului, informand, in acelasi timp, ordonatorul de actiunea sa.

Exista doua modalitati de emitere a garantiei bancare:[1]

- direct, prin intermediul bancii din tara vanzatorului in favoarea cumparatorului;

- indirect, cand banca din tara vanzatorului insarcineaza o banca straina sa

stabileasca o garantie in favoarea cumparatorului.

Bancile din tara noastra emit scrisori de garantie bancara in urmatoarele conditii:

Banca Comerciala Romana emite, la ordinul clientilor sai sau la ordinul bancilor corespondente de prim rang, scrisori de garantie in valuta. In functie de natura tranzactiei comerciale, se emit scrisori de garantie de plata, care pot fi si sub forma avalului pe bilete la ordin sau cambii, sau scrisori de garantie de participare la licitatie, de restituire a avansului, de buna executie.

Banc Post elibereaza scrisori de garantie firmelor, in urmatoarele conditii: sa aiba personalitate juridica, numar de inregistrare la Registrul Comertului si cod fiscal; sa fie clientul bancii; sa prezinte documente care sa arate o buna activitate economico-financiara, sustinuta de ultimul bilant contabil si de ultimele patru balante de verificare; nivelul indicatorilor de bonitate si economico-financiari bun. Scrisorile de garantie sunt emise in lei sau valuta: pentru garantiile in lei, comisionul perceput variaza intre 1% - 3%, iar pentru garantiile in valuta, comisionul variaza intre 0,25% (minim 75 USD/trimestru) si 0,50% (minim 100 USD/trimestru).

Banca Transilvania emite scrisori de garantie bancara in lei si valuta, in conditiile in care dosarul debitorului cuprinde urmatoarele: actele firmei; o cerere din care sa rezulte pentru ce este necesara garantia, pe ce termen si pentru ce suma; contractul de vanzare comerciala internationala; fluxul de incasari si plati pentru o perioada egala cu termenul de valabilitate al scrisorii de garantie plus o luna; ultimul bilant contabil vizat de organele fiscale; ultima balanta contabila.

2. Solicitarea platii. Executarea scrisorii de garantie bancara

Prin plata/executarea garantiei se intelege ansamblul activitatilor legate de cererea de plata formulata de beneficiarul garantiei bancii garante si reglementarea de catre banca a acestei cereri.

1. In practica, in majoritatea cazurilor beneficiarul garantiei nu este pus in situatia de a solicita executarea garantiei, sau altfel spus, partenerii isi respecta obligatiile asumate prin contractul comercial. Indeplinirea obligatiei garantate prin contract - obligatie principala, atrage dupa sine incetarea obligatiei de plata a bancii (obligatie secundara). De altfel, emiterea unei scrisori de garantie bancara, prin insasi acest act, ofera protectie intregii afaceri din cel putin tre puncte de vedere:

emitand o garantie, banca face dovada capacitatii clientului ei de a-si indeplini obligatia asumata prin contract. O banca nu emite o scrisoare de garantie decat dupa ce a verificat temeinic solvabilitatea si capacitatea tehnica a clientului ei;

Analiza: Uniunea Europeana: putere mondiala sau "gigant provincial"? Analiza: Liberalismul economic ca economie politica - stiinta sociala

ordonatorul scrisorii de garantie este motivat sa isi indeplineasca obligatia contractuala, deoarece, in caz contrar, in urma executarii garantiei va trebui sa restituie bancii suma platita de aceasta;

beneficiarul scrisorii de garantie are certitudinea ca daca pertenerul de contract nu isi indeplineste sau isi indeplineste defectuos obligatiile contractuale, va fi despagubit baneste de banca garanta.

2. Cererea de plata/executare justificata a scrisorii de garantie apare in situatia in care, beneficiarul garantiei constata ca partenerul de contract nu si-a indeplinit obligatia asumata sau a indeplinit-o defectuos. Inainte de a proceda la executarea garantiei, beneficiarul garantiei poate fi sau nu interesat in a contacta partenerul pentru a afla cauzele intarzierii sau indeplinirii defectuoase a obligatiei de plata.

Cererea de plata a garantiei presupune indeplinirea anumitor cerinte de forma si de fond. Astfel:

cererea de plata se face in scris, documentul putand fi transmis letric, telegrafic sau prin alt mijloc de teletransmisiuni;

cererea scrisa poate fi  facuta numai de beneficiarul garantiei si semnata de acesta, iscalitura recunoscuta ca autentica de banca prin care se vehiculeaza documentele sau de o alta banca de prin rang din tara beneficiarului;

la cererea scrisa se anexeaza obligatpriu toate documentele specificate in textul scrisorii de garantie. In functie de tipul de garantie si conditiile inserate in text, aceste documente pot fi: declaratia scrisa a beneficiarului ca ordonatorul nu si-a indeplinit obligatiile asumate prin contract; declaratia unei banci de prim rang ca iscalitura beneficiarului este autentica si legala; factura, cambii, documente de transport, certificate, procese verbale etc;

cererea de plata trebuie sa parvina la sediul bancii garante in cadrul valabilitatii garantiei. Valabilitatea expira la ghiseele bancii garante si nu la data expeditiei sau data la care au fost depuse documentele la o alta banca spre a fi transmise bancii garante;

prin cererea de plata nu se poate solicita o suma mai mare decat valoarea garantiei

La primirea cererii de plata a garantiei si a documentelor insotitoare, banca garanta procedeaza la verificare lor cu atentie. Documentele prezentate trebuie:

sa concorde intocmai cu conditiile si termenele garantiei;

sa concorde intre ele, in sensul ca informatiile continute de un document sa nu contrazica informatiile din alt document;

In urma verificarii cererii de plata si a documentelor prezentate pot aparea doua situatii:

1. plata garantiei;
2. refuzul platii garantiei.

a. In cazul in care cererea de plata si toate documentele sunt in buna ordine banca garanta efectueaza plata. In practica acest lucru implica, in principal, trei activitati: banca garanta informeaza in scris beneficiarul privind efectuarea platii si, dupa caz, solicita restituirea garantiei; crediteaza contul beneficiarului cu suma solicitata; anunta ordonatorul de plata garantiei si actioneaza pentru recuperarea sumei de la acesta.

Daca cererea de plata si documentele sunt corespunzator celor prezentate in textul garantiei, banca efectueaza plata. Eventualele obiectii ale ordonatorului care ar fi determinate de relatia contractuala de baza, nu afecteaza angajamentul de plata al bancii. Problema se rezolva pe cale comerciala, direct intre cei doi parteneri de contract.

b. in urma controlului efectuat, banca garanta poate refuza plata garantiei. Motivele sunt multiple si diverse: documentele sunt incomplete, informatiile continute de acestea se contrazic, suma solicitata depaseste valoarea garantiei, cererea de plata a ajuns dupa expirarea valabilitatii garantiei etc. In acest caz, banca va comunica beneficiarului decizia sa, punandu-i documentele la dispozitie. Procedura de urmat de beneficiar, intr-un asemenea caz, difera in functie de motivul refuzului:

- va prezenta rapid, in cadrul valabilitatii, alte documente in buna ordine;

- va contacta ordonatorul cerand modificarea garantiei, de exemplu, prelungirea valabilitatii, modificarea sumei etc, urmand ca acesta sa ordone bancii modificarea garantiei. In practica, daca docmentele nu sunt conforme, banca garanta poate intreba ordonatorul daca este dispus sa renunte la neconformitate si, in consecinta, sa autorizeze plata.

Privitor la controlul documentelor de catre bancile garante, acestea nu isi asuma nici o obligatie sau responsabilitate pentru forma, caracterul, autenticitatea etc. al nici unui document prezentat si nici pentru buna credinta sau omisiunile vreunei persoane implicate in emiterea acestor documente. De asemenea, bancile nu au nici o responsabilitate pentru consecintele ce decurg din intarzierea sau pierderea documentelor pe parcursul transmiterii lor.

3. Cererea de plata/executare abuziva sau de rea credinta. Garantia bancara este independenta in raport cu contractul comercial, iar ca tendinta generala, acestea sunt emise intr-o forma abstracta. In acest context, beneficiarul garantiei are drept pentru despagubirea baneasca sa se adreseze deopotriva ordonatorului sau garantului fara nici o prioritate prestabilita. De aceea, cel mai adesea pentru garant este dificila (de altfel nici nu cade in sarcina sa) verificarea bunei credinte a cererii de plata primite. Cu toate acestea, contactand in prealabil ordonatorul cu privire la cererea de plata a beneficiarului poate obtine o informatie care sa evidentieze reaua credinta; dupa cum informatii comunicate de politie sau Interpol pot atentiona asupra continutului unor tranzactii cu stupefiante, arme sau alte produse care afecteaza sanatatea si/sau moralitatea publica. In toate astfel de situatii, bancile sunt indreptatite sa refuze plata, chiar daca angajamentul lor de plata este irevocabil si neconditionat.

Cum fraudele in materie de cerere de plata a garantiilor sunt numeroase, atat bancile cat si ordonatorii de garantii devin tot mai prudenti. Preintampinarea unor astfel de situatii se poate avea in vedere inca de la redactarea textului unei scrisori de garantie bancara. Astfel, chiar daca garantia este la cerere, sau independenta, executarea garantiei sa fie conditionata de prezentarea alaturi de cerere a unui document doveditor. Sunt de notorietate in lumea afacerilor, situatiile in care exportatorul (de rea credinta) solicita importatorului o garantie bancara la prima si simpla cerere pentru garantarea platii importului ce urmeaza sa-l faca de la el. La un numar de zile, de la incheierea contractului comercial, beneficiarul (exportatorul) cere plata garantiei. Dupa plata garantiei de catre banca se constata ca marfurile nici nu au fost expediate. Daca in textul garantiei s-ar fi inclus clauza potrivit careia cererea de plata trebuie insotita de documentul de transport ce atesta expedierea marfii respective, o astfel de situatie putea fi evitata, fara ca, bineinteles, sa puna la adapost in totalitate ordonatorul (calitate, sortiment marfa etc).

3. Modificarea scrisorii de garantie bancara. Incetarea obligatiei de plata si restituirea garantiei

Adesea, pe parcursul derularii contractului comercial intervin evenimente care determina necesitatea modificarii garantiei initial emise. De regula, aceste modificari privesc valoarea garantiei (se solicita marirea ei), valabilitatea garantiei (se solicita prelungirea valabilitatii) etc.

Procedura modificarii garantiilor este aceeasi cu cea a emiterii. Ceea ce este de retinut, ca pentru modificarea unei garantii, trebuie sa fie de acord toate cele trei parti interesate - ordonator, garant, beneficiar; modificarea devine irevocabila de la data emiterii acesteia; modificarea intra in vigoare la data emiterii, ordonarea modificarii nu o poate face decat ordonatorul (chiar daca aceasta este dorinta beneficiarului); daca modificarea solicitata este respinsa, ea nu are efect si ramane in vigoare garantia in prima sa forma, nemodificata.

O garantie inceteaza sa mai aiba efect prin:

expirare, in cazul in care nu s-a primit cererea de plata, la data valabilitatii precizata in textul garantiei sau inainte de aceasta data, daca evenimentul precizat in garantie pentru expirarea acesteia s-a produs;

prin plata, indiferent de dispozitiile privind expirarea valabilitatii cuprinse in textul garantiei, la data la care cererea de plata a beneficiarului a fost satisfacuta;

prin anulare, indiferent de dispozitiile referitoare la expirarea valabilitatii, in masura in care beneficiarul restituie garantia bancii garante sau ii prezinta declaratia scrisa privind eliberarea de raspundere. In ambele situatii garantul este eliberat de raspundere, chiar daca in cazul declaratiei scrise, beneficiarul nu i-a restituit garantia. O garantie mai poate fi anulata ca urmare a distrugerii sau modificarii in mod intentionat a continutului sau, legea aplicabila putand prevedea si alte situatii.

prin forta legii, in acest caz, se are in vedere sechestrul, frauda sau reaua credinta dovedita etc.

Pentru toate aceste situatii o garantie inceteaza sa mai fie valabila, indiferent daca este sau nu returnata bancii garante. Pastrarea documentului de catre beneficiar nu confera acestuia nici un drept suplimentar in raport cu obligatia de plata incorporata in garantie. De regula, in finalul textului garantiei, bancile cuprind prevederea potrivit careia garantiile trebuie returnate.

Restituirea documentului original al garantiei are o importanta deosebita mai ales in tarile (de exemplu: Iran, Irak, Algeria, Libia, Turcia, Thailanda, Siria) unde, potrivit legislatiilor locale obligatia asumata prin garantie nu se stinge decat in momentul returnarii garantiei de catre beneficiar sau in momentul in care acesta confirma garantului ca este descarcat de orice obligatie in virtutea garantiei.

Restituirea documentului original al garantiei are importanta si pentru bancile din tarile europene si aceasta, din cel putin doua motive:

restituirea garantiei confirma in mod definitiv ca beneficiarul nu va mai prezenta nici o cerere de executare in virtutea garantiei. De exemplu, cazul garantiilor de buna executare a caror valabilitate expira la un numar de zile de la expirarea perioadei de garantie tehnica prevazuta in contractul de baza cu conditie ca la acea data, sa nu existe reclamatii nerezolvate de catre debitorul principal. Existenta unei asemenea clauze suspensive implica extinderea automata a valabilitatii garantiei in cazul in care, inainte de data expirarii acesteia, beneficiarul garantiei a formulat reclamatii privind neindeplinirea de catre ordonator a obligatiilor sale garantate (reclamatii adresate ordonatorului si nu bancii garante). Banca garanta, intr-o asemenea situatie, nu va avea certitudinea eliberarii sale din obligatia de plata decat in momentul restituirii documentului originala al garantiei;

restituirea garantiei este de dorit si in ceea ce priveste bilantul bancii garante, in sensul ca prin restituire se va elimina orice indoiala cu privire la posibilitatea de a modifica cifrele "angajamentelor in afara bilantului".

Restituirea originalului garantiei la banca garanta prezinta importanta si pentru ordonator, intrucat acesta va fi obligat sa plateasca comisionul bancii garante pentru perioada de la emiterea garantiei si pana la restituirea acesteia.

4. Fraude in utilizarea garantiilor

In perioada ultimilor ani, Camera Internationala de Comert a sesizat o crestere semnificativa a fraudelor in ceea ce priveste scrisorile de garantie bancara si acreditivele stand-by, ceea ce a dterminat editarea unui raport special - Special Report-Prime Bank Instrument Frauds, ICC Publication 530. In contextul in care acreditivele stand-by si scrisorile de garantie bancara reprezinta instrumente utilizate pe scara larga in comertul international, anumiti "brokeri", de o calitate dubioasa, in mod voit eronat, utilizeaza aceste nume pentru a denumi instrumente care par a fi valabile, dar in fapt nu sunt decat fraude. Acesti "profesionisti", profitand de lipsa de vigilenta a unor bancheri din perimetrul bancilor de investitii, precum si de "foamea" de finantare a unor companii, au reusit sa-si vanda produsele care in final au cauzat "victimelor" pierderi de milioane de dolari (de exemplu, pierderea a 8,8 milioane USD, inregistrata de Armata Salvarii din Marea Britanie, ca urmare a cumpararii unui acreditiv stand-by).

Micile companii in cautare disperata de finantare sunt sfatuite:

1. sa nu faca plati in avans acestor persoane;
2. sa fie vigilente;
3. sa procedeze la toate verificarile necesare pentru a se asigura ca nu vor deveni victime.

Este bine cunoscut in mediul financiar-bancar si de catre importatorii si exportatorii cu experienta in domeniu ca atat acreditivele documentare, acreditivele stand-by, cat si garantiile bancare reprezinta instrumente de securizare/garantare a platilor si nu instrumente de investire sau colectare de fonduri. Acreditivul documentar reprezinta, pentru exportator, un mijloc de asigurare a platii pentru marfurile vandute. Spre deosebire de acreditivele documentare, acreditivele stand-by sunt in asa maniera construite, incat sa nu fie utilizate de beneficiar, decat in situatia in care ordonatorul nu siaa indeplinit obligatia asumata prin contract. Bancile utilizeaza acreditivele stand-by numai in aceasta acceptiune. In Statele Unite, aceste instrumente sunt echivalente garantiilor la prima cerere. In conformitate cu standardele CCI acreditivele si garantiile bancare nu pot constitui, prin natura lor, instrumente investitionale. Acreditivele si garantiile bancare se supun regulilor elaborate de CCI, iar in SUA acreditivele stand-by sunt, de asemenea, reglementate de Codul Comercial. "Promotorii" fraudelor se pot referi la ambele reglementari.

De asemenea, ei vor sustine ca:

1. un "investitor" poate primi un "Instrument de prim rang" contra unui mic comision;
2. "investitorul" va putea utiliza "instrumentul" ca si "colateral" pentru un imprumut;
3. "instrumentul" va genera suficiente venituri pentru rambursarea imprumutului;
4. si va aduce profituri substantiale (intre 12 - 14% pe luna sau chiar mai mult).

Mai mult, vor incerca sa:

5. convinga investitorii ca plasarea pe piata secundara a "instrumentului" poate aduce profituri de 2% pe saptamana sau peste 200% pe an;
6. "ameteasca" investitorul facand referire la termeni tehnici si reguli CCI inexistente sau neaplicabile;
7. convinga "victimele" ca bancile tin aceste instrumente in afara evidentelor contabile si ca
8. bancile informeaza numai cei mai buni clienti despre existenta acestor instrumente si
9. atunci cand vor fi intrebate, vor nega existenta instrumentelor[2].

Contrar celor de mai sus, realitatea demonstreaza ca majoritatea celor care investesc in aceste fraude niciodata nu vor apuca sa-si recupereze banii investiti deoarece:

nici o investitie nu aduce profituri de 200% pe an sau 12 - 14% pe luna fara riscuri considerabile;

nu exista piata secundara pentru instrumente ca acreditivele stand-by sau garantiile bancare.

Promotorii acestor fraude pot face cu usurinta referire la acordurile Basel din 1992 sau la alte reguli, coduri sau reglementari, dar in majoritatea cazurilor acestea sau nu exista, sau sunt apelate in mod voit eronat. In toate aceste cazuri de frauda, atunci cand vine momentul decisiv al livrarii instrumentului, promotorul va invoca vreun motiv pentru care victima sa fie deposedata de banii avansati si va disparea cu acestia, lasand in urma sa o lista de nume false si companii - fantoma. Promotorii vor specula necunoasterea de catre victime a mijloacelor si terminologiei utilizate in activitatea bancara internationala utilizand denumiri pretioase si facand referire la regulamente fara a le explica. Deseori, tematoare in a arata lipsa de cunostinte in domeniu, victimele se vor teme sa puna intrebari, iar "promotorii", pentru a le alunga eventualele indoieli, vor face caz de relatiile pe care le au cu institutii bancare renumite, insa adesea aceste relatii sunt reduse la nivelul nui cont in banca (adeseori gol), o simpla carte de vizita sau un birou langa banca. Numai si pentru acest motiv este deosebit de important ca functionarii bancari sa evite "promotorii" acestor produse. De asemenea, trebuie tinut cont ca acestia vor cauta sa-si ofere produsele in mod deliberat unor sucursale mici ale bancilor ai caror functionari pot fi mai putin familiarizati cu activitatea bancara internationala, dar foarte dornici de a-si cladi rapid o reputatie in domeniu. "Promotorii" fraudelor vor folosi/manipula apoi banca pentru promovarea produselor lor. Aceste fraude tind sa utilizeze aceleasi cuvinte sau formulari. Rapoartele primite de Biroul pentru Infractiuni Comerciale al CCI indica faptul ca multe banci de pe tot cuprinsul lumii sunt solicitate sa intre in tranzactii financiare de milioane de dolari folosind termeni ca "ICC SLC 3039/3032", "Prime Bank Guarantee", "Prime Bank Discounted Letters of Credit". Avand in vedere faptul ca asemenea instrumente nu sunt utilizate de comunitatea bancara si ca legalitatea acestora este indoielnica, se recomanda o extrema prudenta in cazul contactarii de catre persoane care le promoveaza.

Se recomanda ca functionarii bancari sa:

nu puna la dispozitia acestora nici o informatie pe fax, letric sau chiar carte de vizita;

nu acorde asistenta acestora in aranjarea de intalniri si niciodata sa nu ii intalneasca singuri;

solicite intotdeauna primirea de mesaje autentificate din partea bancilor emitente, confirmatoare, depozitare;

verifice intotdeauna, chiar in eventualitatea primirii unui mesaj autentic, veridicitatea acestuia la sediul central al bancii, pentru ca s-ar putea ca emitentul sa fie implicat in frauda;

nu accepte, fara a verifica, orice numar de telefon al bancherului care deserveste promotorul.