Dobanda si rata dobanzii

Dobanda este considerata a fi forma de venit ce revine proprietarului de capital. Ea apare atunci cand posesorul capitalului renunta la dreptul sau de a-l folosi si il incredinteaza unui intreprinzator pe o perioada determinata de timp. Dobanda este tratata fie ca pret al spiritului de economie (capitalul fiind in acest caz perceput ca venit necheltuit pentru consumul personal), fie drept chirie platita pentru capitalul imprumutat, fie ca recompensa pentru suma de bani folosita intr-o afacere, dar care nu este insusita prin munca.

Indiferent de definitia data, se poate desprinde concluzia ca dobanda este pretul folosirii capitalului si, totodata, a remunerarii riscului implicat de imprumutul de capital.

Importanta care se acorda notiunii de "dobanda" in cadrul unei economii deriva din capacitatea acesteia de a evidentia starea si tendintele unei economii prin functiile care le detine

parghie de influentare a activitatii economice desfasurate de firmele creditate;

modalitate de a asigura bancilor recuperarea cheltuielilor efectuate si realizarea unui profit normal;

parghie de redistribuire a profitului suplimentar creat in unitatile economice.

Dobanda este evidentiata cu ajutorul a doua marimi: masa dobanzii si rata dobanzii.

Masa dobanzii (D) este data de diferenta dintre suma platita de debitor creditorului si suma luata cu imprumut. Este direct proportionala cu marimea creditului acordat ( C ), perioada de imprumut calculata in ani ( n ) si rata anuala a dobanzii ( d' ).

Poate fi calculata ca dobanda simpla:

D = C x d' x n

sau ca dobanda compusa (atunci cand are loc capitalizarea dobanzii, obtinandu-se asa numita "dobanda la dobanda" - creditul este acordat pe o perioada mai mare de un an, dobanda fiind incasata doar la scadenta):

D = S_n - S₀

S_n = S₀ (1 + d')ⁿ

unde:  

S_n - capital final (suma datorata sau obtinuta dupa n ani de folosire a capitalului);

S₀ - capital initial (suma imprumutata sau depusa);

Rata dobanzii (d' ) se calculeaza ca raport procentual intre masa dobanzii (D) si capitalul imprumutat (C).

d'=  [%]

In fixarea ratei dobanzii intervin interesele agentilor economici astfel:

- interesele deponentilor care solicita o dobanda real pozitiva la depunerile lor astfel incat sa acopere inflatia si sa obtina un venit care sa justifice renuntarea la utilizarea unor bunuri prezente in favoarea unor bunuri viitoare;

- interesele bancilor comerciale care doresc sporirea profiturilor la capitalul imprumutat prin cresterea ratei dobanzii la un nivel cat mai aproape de rata medie a profitului din economie;

- interesele solicitantilor de credite care doresc o diminuare a ratei dobanzii pentru a micsora costul capitalului si a-si spori profitul;

- interesul economiei nationale. O dobanda real pozitiva constituie o conditie de baza pentru remonetizarea economiei, cresterea creditului intern si imbunatatirea comportamentului agentilor economici in directia diminuarii imobilizarilor de stocuri.