CARACTERISTICI ALE SISTEMULUI BANCAR ACTUAL

In Romania sunt 42 banci(11 din ele cu capital mixt-autohton si strain; 9 sunt filiale ale unor banci straine, 5 sunt banci cu capital strain, 4 sunt banci cu capital autohton privat, iar restul de 13-banci cu capital de stat). Din luna martie 1991, Banca Nationala a Romaniei functioneaza ca banca centrala independenta, prezentand anual raportul sau de activitate in fata Parlamentului.

Sistemul bancar nu a reusit sa se implice activ in sustinerea economiei reale, pentru ca a pornit de la premisa falsa ca el este primordial, iar realitatea este exact pe dos: economia reala sustine sistemul bancar si nu invers. In Romania insa, responsabilii sistemului bancar nu cunosc sau nu accepta sensul acestei relatii primordiale, pentru ca sistemul bancar este rupt de economia reala. Oficialii sistemului bancar sunt preocupati de efecte si nu de cauze. Conform unui studiu efectuat de Thomson Financial Bankwatch, turcii si grecii domina bancile straine din Romania, bancile turcesti extinzandu-si puternic activitatile in Romania.

In tara noastra economia este subbancarizata, iar activele sistemului bancar reprezinta 17% din PIB, fata de 250% in tarile membre UE. De exemplu, in UE, o unitate bancara revine la 1.700 de locuitori, in tarile din Europa Centrala la 11.000 locuitori, iar in tara noastra o sucursala bancara revine la 23.500 persoane. S-a avansat si asertiunea, cu care nu putem fi de acord, ca sistemul bancar autohton nu poate sustine restructurarea economiei, ca investitiile straine reprezinta singura solutie pentru consolidarea sistemului bancar romanesc. Singura solutie pentru consolidarea sistemului bancar romanesc o reprezinta obtinerea functionarii normale a economiei autohtone, care ar putea astfel sa permita bancilor comerciale sa nu mai functioneze in gol sau cu motoarele la ralanti.

Este un fapt cunoscut pretutindeni, in teorie si practica, faptul ca politica bancara se afla la baza comportamentului investitional al agentilor economici. Ori la noi, de 11 ani de zile rata scontului se afla printre cele mai ridicate din lume si nimeni din responsabilii economici si politici nu se sesizeaza de acest lucru. Mentinerea ratei scontului si in prezent la 30%, in conditiile in care pe plan mondial o astfel de rata normala este 0,5-1,5% este principalul factor responsabil de degringolada economica, financiara, bancara si valutara in tranzitia pe care Romania o parcurge.

Slabiciunile sistemului bancar autohton sunt ilustrate si de faptul ca singura banca romaneasca aflata in clasamentul celor mai importante 500 de banci comerciale din Europa este Banca Comerciala Romana (ocupa pozitia 193, in ascensiune cu 20 de locuri fata de 1999). BCR a fost desemnata, de asemenea, de revista britanica 'The Banker', ca banca a anului in Romania. Aceeasi revista britanica a publicat in octombrie 2000 si clasamentul celor mai importante 100 de banci comerciale din Europa Centrala, inclusiv tarile baltice, unde figureaza si patru banci romanesti: BCR(locul 8), BRD-Groupe Societe Generale(locul 21), CEC(locul 43), Banc Post(locul 44) si Banca Comerciala Ion Tiriac(locul 70). De asemenea, Banca Romaneasca S.A. a primit in cursul lunii septembrie 2000, premiul pentru cea mai dinamica banca-agent a Western Union in Europa de Est.

BCR - PRIMA BANCA DIN ROMANIA

BCR a inregistrat un indice de solvabilitate de 23% la sfarsitul anului 1999, ca raport intre fondurile proprii si totalul activelor ponderate in functie de risc. Aceasta valoare este peste cele prevazute de normele interne - 12% si internationale - 8%.

Numarul clientilor bancii a ajuns la aproape doua milioane, in crestere cu aproximativ 25% fata de 1999. BCR a acordat clientilor in 1999 un volum de credite ce insumeaza pe rulaj peste 55.000 miliarde lei. Imprumuturile angajate in sectorul privat reprezinta peste 65% din portofoliul de credite neguvernamentale al bancii. BCR ocupa un segment de peste 30% din piata creditului neguvernamental.

Numarul utilizatorilor de carduri BCR depaseste 155.000, fiind de 2,5 ori mai mare decat la sfarsitul anului 1998. BCR are in functiune 140 de automate de eliberat numerar - ATM - si 240 de aparate POS instalate la comercianti.

Un obiectiv major al BCR il constituie dezvoltarea accelerata a activitatii internationale prin filialele si subsidiarele sale din marile centre financiare ale lumii, politica ce poate constitui un element de baza in sustinerea integrarii in Uniunea Europeana. Consolidarea prezentei interne si externe a BCR impune finalizarea rapida a noului sistem informatic integrat, perfectionarea structurii organizatorice, imbunatatirea si flexibilizarea normelor si reglementarilor interne, precum si perfectionarea pregatirii profesionale a salariatilor.

BCR a solutionat in ultimii doi ani multe probleme complexe si a absorbit partea buna a Bancorex, operatiune prin care si-a dezvoltat aria de actiune internationala, pastrandu-si solvabilitatea.

Elemente esentiale privind situatia bancilor

In intervalul, relativ scurt de timp dintre anii 1995-1999, sistemul bancar romanesc s-a confruntat cu falimentele urmatoarelor banci: Columna Bank, Credit Bank, Albina, Bankcoop, Banca Internationala a Religiilor si Dacia Felix (care si-a reluat activitatea, in urma unor procese juridice prin care a evitat falimentul si prin recapitalizare); Banca Romana de Comert Exterior (Bancorex), una din cele mai mari banci comerciale apartinand statelor ex-socialiste, a fost devalizata in urma unui management bancar si politic defectuos, iar Banca Agricola si Banca Turco-Romana au o situatie inca neclarificata. La seminarul Bancile romanesti in trecerea de la comunism la capitalism, desfasurat pe 25 octombrie 2000, Mugur Isarescu, declara ca 'iesirea bancilor slabe din sistem este o regula si nu o exceptie'.

De 13 ani de zile, politicile monetare restrictive ale BNR, necorelate cu performantele economiei reale au condus la cresterea dobanzilor la creditele acordate agentilor economici, peste limitele programate. Astfel, volumul creditelor neperformante a crescut permanent, in loc sa diminueze. Au fost preluate la datoria publica asa-zisele credite neperformante, adica imprumuturile pe care banci de stat, precum Bancorex sau Banca Agricola, le-au acordat, pe criterii politice, unor intreprinderi falimentare sau unor oameni de afaceri care, in urma pierderilor suferite nu le-au mai putut restitui. Operatiunea de preluare la datoria publica (sau de trecere la pierderi acoperite pe seama populatiei) a cuprins astfel echivalentul in lei a 3-4 miliarde de dolari SUA, adica peste 40% din veniturile unui an bugetar !!!

Bancile comerciale sunt nemultumite de nivelul prea mare al rezervelor minime obligatorii impuse de BNR(30% din totalul fondurilor atrase), dar, mai ales, de dobanda de 25% platita de BNR pentru aceste rezerve, care este mai mica, chiar pana la jumatate, uneori, din dobanda practicata in luna noiembrie 2000 pe piata interbancara. Prin aceasta masura, bancilor comerciale le sporeste costul resurselor si implicit, costul creditarii.

Datorita inflatiei si instabilitatii economice, creditele acordate de bancile comerciale pe termen mediu si lung s-au redus de la 66,4% din total in 1990 la 21,7% din total in 1998; din 1997 agentii privati au devenit clientii preferati pentru credite pe termen scurt.

In 1998 structura creditelor acordate era urmatoarea: 12% - pentru firme cu capital majoritar de stat; 62% - pentru firme cu capital majoritar privat; 26% - pentru populatie; creditarea sectorului de stat a fost devansata de aceea a sectorului privat, atat in lei, cit si in valuta;

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

Din 1996, volumul creditelor in valuta l-a intrecut pe cel al creditelor in lei, in principal datorita faptului ca primele reveneau mai ieftin pentru debitori.

Valoarea creditelor acordate in anul 2000 de catre bancile comerciale este de 115.000 miliarde de lei. Cea mai mare parte au fost acordate in dolari SUA(46%), apoi de cele in lei(37%), in euro si monedele componente(16%). Foarte multe firme au luat credite de la mai multe banci, existand o expunere ridicata fata de dolarul american. Un alt aspect negativ il constituie faptul ca cea mai mare parte a creditelor(62%) sunt cele pe termen scurt (1an).

Piata de retail

In prezent intre bancile comerciale se duce o competitie destul de stransa pentru piata de retail, respectiv a operatiunilor cu persoanele fizice, care, in lipsa restructurarii economiei, pare a fi cea mai rentabila afacere. Insa, economiile in lei ale populatiei in sistemul bancar au continuat sa scada (in luna august 2000, populatia detinea in banci, 43.090 miliarde lei). Fenomenul este normal, in conditiile in care, la inceputul toamnei, inalti oficiali bancari declarasera ca dobanzile acodate pentru depozitele bancare ale persoanelor fizice vor scadea in lunile urmatoare pana la 25-30%, fapt nerealizat insa in lunile urmatoare. Totusi, foarte putini cetateni au conturi bancare curente, romanii sunt foarte precauti, datorita numeroaselor falimente bancare din sistem. Studii de specialitate apreciaza ca va fi nevoie sa treaca inca o generatie, pana cand principiile oamenilor sa se schimbe.

Putinele banci care isi impart piata de retail autohtona, in goana lor dupa castiguri rapide, sunt constiente de costurile pe care trebuie sa le achite pentru depozitele populatiei: pentru aceste depozite trebuie platite acum titularilor, dobanzi de 40-45%, in conditiile in care 30% din aceste depozite trebuie pastrate la BNR(care acorda pentru ele doar o dobanda de 25%, iar din acesti bani finanteaza titluri de stat cu dobanzi cel putin duble, concurand astfel, neloial, bancile comerciale respective), iar restul de 70% trebuie plasati pe piata sub forma de credite cu o dobanda mai mare decat cea acordata populatiei. Nereusita bancilor care atrag banii populatiei si nu reusesc sa-i plaseze in castig pentru ele, corelata cu alte slabiciuni ale sistemului bancar autohton, s-a transformat treptat intr-o sursa sigura de faliment pentru bancile respective. De altfel, cele 5-6 banci care au creat pana acum probleme prin falimentul lor au fost in general, banci de retail.

Cauzele slabiciunii sistemului bancar

Principala cauza a slabiciunii sistemului bancar romanesc trebuie cautata in supravegherea bancara defectuoasa operata de BNR pana in anul 1999 (cazul FNI a demonstrat chiar, cat de superficial este controlat si sectorul financiar nebancar). Lipsa de supraveghere si de auditare a bilantului contabil al unor banci comerciale a permis raportarea unor profituri fictive, ceea ce a condus la o acuta lipsa de lichiditati la bancile respective. Recent BNR a obligat bancile comerciale de a trece pe pierderi orice credit in a carui restituire intervin amanari dincolo de un termen de intarziere acceptat. Ca urmare, bancile au devenit foarte atente cu agentii economici care solicita credite sau, pur si simplu, nu mai crediteaza economia reala, avand in vedere riscurile de nerestituire(se pleaca de la premisa ca 'lipsa de activitate este oricum mai avantajoasa decat implicarea in acordarea de credite incerte'). Responsabilii bancari continua sa arate cu degetul catre factorii politici, catre interesele de grup, desi adevarata vina o are sistemul de supraveghere bancara, care nu a functionat pe principiile adevaratului profesionalism. Apreciem ca se impune exercitarea supavegherii bancare integrate si crearea unui consiliu al autoritatilor de supraveghere bancara, pe baza unui model institutional functional de supraveghere, extins de la piata bancara si asupra pietelor de capital si a asigurarilor. Este necesara cresterea operativitatii in analiza evolutiei sistemului bancar si in introducerea corectiilor necesare pentru evitarea unor greseli viitoare.

Factorii de raspundere din sistemul bancar nu dau publicitatii rapoartele anuale ale institutiilor in care lucreaza; cu exceptia unui cerc redus de specialisti, publicul larg, mai mult sau mai putin avizat, nu are acces la indicatorii care ilustreaza activitatea anuala a unei banci comerciale. De asemenea, Rapoartele anuale ale BCR pot si trebuie sa fie trimise Parlamentului in vederea dezbaterii si aprobarii cel mai tarziu la finele trimestrului I si nu la inceputul lunii toamnei !(Raportul pentru anul 1999 a fost remis abia la inceputul lunii septembrie 2000 !).

Bancile populare

O problema importanta cu care se confrunta sistemul bancar autohton este cea a functionarii bancilor populare, in realitate cooperative de credit. Ca urmare a nerespectarii de catre acestea a regulilor prudentiale bancare, nefiind banci, dupa iminentul faliment al unora dintre ele si posibilitatea crearii unui imens scandal popular, abia in luna august 2000, BNR a luat masura de a le aduce la ordin. Astfel au fost depuse 200 cereri de autorizare de functionare de catre unele din cele 925 cooperative de credit care si-au notificat existenta. Depunerea cererilor s-a facut in perioada 13 august-13 septembrie 2000 si, potrivit OUG nr. 97 din 2000, BNR urmeaza sa se pronunte asupra calitatii de 'banca' a acestora in termen de maximum 120 de zile. In intervalul 13 august 2000-13 februarie 2001, trebuia sa fie creat, prin lege speciala, Fondul de garantare a depozitelor in sistemul organizatiilor cooperatiste de credit, care sa stabileasca sistemul organizatiilor participante, categoriile de depozite garantate si nivelul garantarii depozitelor. Garantarea depunerilor efectuate urma sa curga nu de la infiintarea Fondului, ci, dupa eliberarea autorizatiei de functionare, care se poate produce in termen de doi ani de la aparitia legii, deci pana la 13 august 2002 ! In felul acesta, nimeni nu mai poate sa coreleze evolutiile trecute, cu cele actuale si viitoare, in sistemul atat de controversat al bancilor populare. A lasa incertitudinile sa planeze timp de doi ani de la constatarea unor probleme in managementul bancilor populare, inseamna o gestionare dezastruoasa a crizei si mutarea si de aceasta data a rezolvarii problemei pe umerii populatiei. Se evita astfel un rau actual prin transferul lui intr-un rau viitor, o potentiala bomba sociala cu efect intanziat.

Ingineriile bancare

Desi BNR ii este interzis prin legea si statutul propriu de functionare sa participe la efectuarea de artificii financiare, aceasta este suspectata de oficialii FMI ca a reusit plata datoriei externe a Romaniei, in ultimii doi ani extact prin astfel de artificii. BNR a fost acuzata de plata unor sume scadente din datoria externa a tarii, prin deprecierea accentuata a leului, depasind astfel previziunile de devalorizare a leului romanesc realizate de unele foruri internationale, printre care si Comisia Economica ONU pentru Europa. BNR a cumparat de pe piata valutara 1.045,3 milioane dolari SUA in primele sapte luni ale anului 2000, timp in care volumul platilor efectuate in contul datoriei publice externe si interne, directa si garantata de stat, s-au cifrat la 741,3 milioane dolari SUA. Statul a imprumutat, in primele 9 luni ale anului 2000, de la personalele fizice, prin emisiuni consecutive de titluri de stat, aproape 22.000 miliarde lei, iar de la institutiile bancare, de cateva ori mai mult.

O alta inginerie financiara operata de BNR in 'colaborare' cu Ministerul Finantelor, fara a avea o baza reala a tranzactiilor respective, o reprezinta posibilitatea pe care o au bancile comerciale de a obtine profit bancar, imprumutand fara risc BNR sau statul, prin achizitii de titluri neguvernamentale.

Lansarea periodica pe piata, in conditiiile unei puternice inflatii, a unor noi bancnote-cum estecea de 500.000 lei, numai pe motivul 'fluidizarii platilor' este o actiune menita sa compromita moneda nationala, afectata oricum de slabiciunile economiei reale.

Punerea la dispozitia bancilor straine a sistemului national de plati, a Trezoreriei, cu ajutorul BNR este ultima inginerie imaginata tot de BNR. Ceea ce s-a intamplat anul trecut, cand cursul a exlodat in doua zile de la 13.000 lei pentru 1 dolar SUA la 25.000 lei, dupa un atac sustinut din partea unei banci straine, careia BNR ii ceruse la scadenta prelungirea imprumutului, se poate oricand repeta. Prin infiintarea Transfond, statul a cedat, de fapt, controlul asupr activitatii Trezoreriei, bancilor straine ce functioneaza pe piata.

Bancile romanesti sunt tratate discriminatoriu de BNR chiar in propria tara: O banca autohtona nu poate vinde mai mult de 10% din valuta atrasa de la populatie, fiind limitate si sumele in valuta pe care le poate cumpara. Bancile straine nu au aproape nici o ingradire in privinta acestor tranzactii, venind cu bani din afara. Multe din acestea isi permit sa faca speculatii cu sume imense, nu investesc aproape nimic in economia reala, nedorind decat sa castige mult si rapid si apoi sa se retraga.

Se impune elaborarea unor reglementari corecte pentru a face sistemul bancar autohton cat mai mai folositor economiei reale si limitarea ingerintelor politice asupra acestuia si asupra institutiilor de supraveghere bancara. Algoritmul politic nu are ce cauta in acest sector vital al unei tari, ci, doar competenta profesionala demonstrata si recunoscuta.                            

Agentia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB)

Este o institutie creata prin Ordonanta de Urgenta nr. 51 din 15 decembrie 1998 pentru recuperarea creditelor neperformante, iar organizarea si functionarea acesteia au fost statuate prin Hotararea de Guvern nr. 387 din 18 mai 1999; in portofoliul sau erau la inceputul anului 2000, credite neperformante in valoare de 2,3 miliarde dolari SUA, echivalentul a cca 12,3% din PIB.

AVAB se bazeaza pe "twin management", adica angajeaza experti care s-au mai ocupat cu recuperarea unor credite neperformante, pentru a asigura transparenta acestui proces si evitarea utilizarii creditelor respective in scopuri politice. In mai putin de o jumatate de an de la infiintare, AVAB a recuperat cca 198 miliarde lei "de la mici pestisori, rechinii fiind undeva in larg".

Fostul economist sef al Bancii Mondiale, Joseph Stiglitz, aprecia ca AVAB nu functioneaza conform mandatului, deoarece nivelul recuperarii creantelor este foarte redus; acesta considera ca activitatea agentiei este importanta pentru ca Romania trebuie sa invete cultura creditului, adica datornicii sa stie ca va exista o consecinta reala asupra lor, daca nu isi platesc creditele.

Interesele unor anumite cercuri de influenta au condus la schimbarea, in cca 6 luni de zile, a nu mai putin de trei presedinti ai AVAB.

PRINCIPALELE DEBITE PRELUATE DE AVAB

intre 20 mai - 31 iulie 1999 au fost preluate 8.200 dosare de credite neperformante de la BANCOREX SA, la o valoare nominala de 27.081,15 miliarde lei, plata fiind efectuata de catre Ministerul Finantelor prin emiterea titlurilor de stat, reprezentand valoarea neta a creantelor, respectiv 10.465,15 miliarde lei; s-au preluat creantele fata de 957 debitori, din care 609 sunt in litigiu, reprezentand 18.600 miliarde lei (68,7% din total), iar de la restul de 348 debitori urmeaza a se recupera 8.481 miliarde lei (31,3%);

la 15 iulie 1999, in temeiul Ordonantei de Urgenta nr. 120 din 30 iunie 1999, a fost semnat contractul de cesiune active bancare, in baza caruia Banca Agricola a cedat AVAB active bancare reprezentand titluri de participare la Fondul National de Restructurare Dunarea (287.000 titluri, in limita unui plafon de 1.026,5 miliarde lei);

la 30 septembrie 1999 s-a finalizat actiunea de inventariere a dosarelor cuprinzand documentatiile aferente creantelor neperformante pentru 2.536 debitori de la Banca Agricola, in limita unui plafon de 2.700 miliarde lei.

Cursul de schimb si rezerva valutara a BNR

In decembrie 1989, pentru un dolar SUA se plateau 15 lei, dupa 10 ani, 19.000 lei, deci de peste 1.250 de ori mai mult, iar in decembrie 2000 - 26.000 lei, adica de peste 1.730 de ori mai mult !

La 1 februarie 1998 a fost introdusa liberalizarea interna a cursului de schimb al leului. Orice cetatean roman poate schimba orice suma de bani in moneda straina, cu conditia ca bancile sau casele de schimb valutar sa posede sumele solicitate !

La sfarsitul lunii iunie 1999, dupa trecerea peste inca un varf de plata in contul datoriei externe pe 1999, rezerva valutara a BNR (fara aur) a fost de 813 milioane dolari SUA. Orice suma de cateva sute de milioane de dolari, adunata cu eforturi de BNR, de-a lungul catorva luni, de la casele de schimb valutar sau din plata unor exporturi, este folosita pentru plata ratelor scadente in contul datoriei externe a tarii(rezerva valutara a Bulgariei este de cca 6 miliarde dolari SUA, la fel a Poloniei).

Rezerva de aur de peste 101 tone, a fost la 30 iunie 1999 de 849 milioane dolari SUA, deci rezerva totala (valute + aur) a fost de 1,662 miliarde dolari SUA .

Datoria publica si datoria externa

In intervalul 1990-septembrie 1999, datoria publica insuma 11,927 miliarde dolari SUA, din care 7,427 miliarde dolari SUA in contul datoriei directe a statului si 4,5 miliarde dolari SUA pentru datoria garantata de stat. Aproape jumatate din debitele care au generat datoria externa pe termen mediu si lung se constituiau in octombrie 1999 in datorie publica, al carei nivel a fost de cca 4,2 miliarde dolari SUA. Cca un sfert din totalul debitelor, respectiv peste 2,2 miliarde dolari SUA, reprezenta datoria garantata de stat, datoria garantata de firmele private fiind de cca 2 miliarde dolari SUA.

La inceputul lunii mai 1999, datoria publica interna a tarii era de 37.000 de miliarde lei, la care in perioada imediat urmatoare s-au mai adaugat inca 8.000 de miliarde lei preluate de Ministerul Finantelor de la BANCOREX. Aceasta datorie publica de 45.000 de miliarde lei este purtatoare de dobanzi serioase, care vor conduce, evident, la cresterea cheltuielilor de la bugetul de stat, avand ca efect secundar scumpirea vietii si noi puseuri inflationiste!

Datoria externa a tarii pe cap de locuitor atingea la sfarsitul trimestrului al III-lea al anului 1999, 361 dolari SUA si reprezenta cea mai mica valoare pe ansamblul tarilor central si est europene; valorile pentru celelalte tari se situau intre 1.923 dolari SUA pe locuitor in cazul Slovaciei si 2.396 dolar SUA pentru Ungaria.

In octombrie 1999, datoria externa a Romaniei se ridica la 8,19 miliarde dolari SUA. Datoria externa a Romaniei a crescut in perioada ianuarie-octombrie 2000 cu 1,9%, atingand la 31 octombrie 2000, nivelul de 9.221,7 milioane de dolari. Datoria externa pe termen mediu si lung s-a majorat cu 2,2%, pana la 8.859,4 milioane de dolari, in timp ce datoria pe termen scurt a scazut cu 6%, cifrandu-se la 362,3 milioane de dolari.

      Jumatate din creditorii statului roman sunt institutii financiare europene si internationale in timp ce creditorii privati(care includ bancile comerciale, pietele externe de capital s.a.) reprezinta 36% din total. Creditele externe directe au fost destinate sustinerii balantei de plati, pentru inchiderea minelor, supraveghere vamala, servicii din agricultura, reforma sistemului sanitar, eliminarea efectelor inundatiilor si reinnoirea flotei TAROM. Pentru finantarea deficitului bugetar, Romania a lansat prin intermediul Ministerului Finantelor, doua emisiuni de euroobligatiuni in octombrie si noiembrie 2000, care au totalizat 300 de milioane de EURO.  

Pe ansamblu, datoria externa pe termen mediu si lung s-a majorat cu 2,2%, dar pe termen scurt se inregistreaza o scadere de 6%. Romania s-a imprumutat cel mai mult in dolari SUA(57%), urmeaza creditele in euro(13%), marci germane (cca 10%), DST-moneda cos a Fondului Monetar International (7%) si yeni japonezi (6%).

Datoria publica si public garantata a inregistrat tot la 31 octombrie 2000, un sold de 6.283,3 milioane de dolari si a reprezentat 70,9% din datoria pe termen mediu si lung, comparativ cu 71,3% la 31 decembrie 1999. Datoria privata a crescut in primele noua luni ale anului 2000 cu 3,6% si s-a situat, la 31 octombrie, la 2.576,1 milioane dolari SUA. Aproape jumatate din datoria publica interna o reprezinta certificatele de trezorerie, urmate de obligatiunile de stat si alte titluri de valoare. Peste 60% din obligatiile financiare ale statului sunt datorate bancilor si 16% sectorului nonbancar. Ingrijorator este faptul ca aproape 65% din datoria publica interna are scadenta pe termen scurt, restul fiind pe termen mediu si lung. Datoria publica interna a Romaniei era, la sfarsitul lunii octombrie, de 74.899,3 miliarde lei, in timp ce datoria publica externa se ridica la 6.453,2 milioane dolari. 

Rata serviciului datoriei externe

Sau altfel spus, dobanda pe care este nevoita sa o plateasca Romania la imprumuturile in valuta pe care le-a contactat din strainatate. Serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung s-a cifrat la peste 2,32 miliarde dolari SUA in anul 1999, iar in ultimii zece ani, Romania a platit 8,316 miliarde dolari SUA in contul datoriei publice externe, ceea ce revine in medie la 831,6 milioane dolari SUA pe an. Platile de dobanzi si comisioane au insumat 2,354 miliarde dolari SUA (28,3% comparativ cu serviciul total), din care 1,651 miliarde (70%) aferent datoriei directe a statului si 703 miloane dolari SUA, corespunzator datoriei garantate de stat. Rata serviciului datoriei externe, calculata ca raport intre serviciul datoriei externe si exportul de bunuri si servicii a fost de 17,8% la sfarsitul lunii octombrie 2000, comparativ cu 35,9% la finele lui 1999.

Rata serviciului datoriei externe este prognozata sa creasca de la 29% in 1999 si sa se stabileasca cu putin peste 20% pe termen mediu, se precizeaza in capitolul al III-lea, Politici macroeconomice si financiare, subcapitoul Balanta de plati si administrarea datoriei externe din ultimul "Memorandum al Romaniei incheiat cu FMI". Intrucat imprumuturile facute pana acum au fost consumate neproductiv, aceasta inseamna ca trebuie sa returam ratele scadente la creditele acordate, plus dobanda aferenta, care, pe termen mediu reprezinta cel putin o cincime din totalul creditelor respective.

Serviciul datoriei externe publice si public garantate, bazat pe angajamentele externe actuale, a cunoscut o crestere usoara pana in 2002 si va fi urmat de o reducere constanta intre 2003-2005. In 2002, serviciul datoriei externe publice se va situa intre 1,6 si 1,7 miliarde dolari SUA, pentru ca in 2005 sa scada la 600-800 milioane dolari SUA. In acelasi timp, se va face trecerea la o abordare diferita a finantarii externe, in care atragerea si, respectiv, restituirea datoriei sa nu faca parte din cicluri diferite, ele fiind concepute pe o perspectiva de cel putin 10 ani.