Individualizarea obligatiei fiscale prin titlul de creanta fiscala

INDIVIDUALIZAREA OBLIGATIEI FISCALE PRIN TITLUL DE CREANTA FISCALA

1. Titlul de creanta fiscala. Notiune

Impozitele, taxele, contributiile, alte venituri cuvenite bugetului general consolidat se stabilesc si individualizeaza prin acte juridice - titluri de creanta (fiscala - n. ns. - "actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de persoanele indreptatite, potrivit legii.

a. titlul de creanta fiscala, act juridic de formatie unilaterala Ca act juridic unilateral, individualizeaza dreptul de creanta fiscala apartinand creditorului fiscal, avand ca obiect sumele de bani din impozite, taxe, contributii si/sau accesoriile acestora pe care contribuabilul i le datoreaza si obligatia contribuabilului de a le plati.

Emitentii acestuia sunt cuprinsi in sintagma organele competente (organele de specialitate) sau persoanele indreptatite (ex. angajatorii in cazul impozitului pe veniturile salariale), potrivit legii. Se poate concluziona in sensul constituirii acestor acte nu numai pe cale financiara, de catre "aparatul fiscal", acestea avand ponderea cea mai mare, ci si conform dreptului comun;"

b. titlul de creanta fiscala, act juridic declarativ de drepturi si obligatii

Prin emiterea acestuia (de organele competente sau persoanele indreptatite) se constata doar dreptul creditorului fiscal de a incasa sumele de bani individualizate in cuprinsul acestuia si obligatia ce revine in acest sens contribuabilului, obligatia fiscala avand ca izvor legea.

c. titlul de creanta fiscala, act juridic cu caracter executoriu

Titlul de creanta fiscala este executoriu de drept, fara a mai fi necesara obtinerea unui alt titlu executoriu[1] si fara nici o investire speciala. Simpla ajungere la scadenta este suficienta pentru a se declansa procedura de executare silita, in conditiile Codului de procedura fiscala.

Forma titlului de creanta fiscala. Titlul de creanta fiscala ia forma prevazuta de lege pentru actul care individualizeaza obligatia de plata a unei sume de bani avand natura creantei fiscale. De fiecare data trebuie intocmit in scris, unele din elementele prevazute in lege conditionand chiar validitatea acestuia.

3. Specii de titluri de creanta fiscala

a. declaratia fiscala avand aceasta semnificatie in conditiile C. pr. fisc. - cele care contin si cuantumul obligatiei fiscale, determinat de contribuabil, atunci cand legea prevede; organul fiscal nu va emite un alt titlu de creanta fiscala, prezumandu-se ca declaratia reflecta realitatea, insa este acceptata sub rezerva unei verificari ulterioare. Se pot exemplifica (declaratii de impunere - titluri de creanta fiscala):

- declaratia privind impozitul pe profit;

- declaratia intocmita de contribuabil privind taxa pe valoarea adaugata;

- declaratia privind impozitul/taxa pe cladirile si impozitul/taxa asupra mijloacelor de transport detinute de persoanele juridice;

- declaratia vamala, pentru obligatiile de plata constatate in vama

Declaratia fiscala are regimul instituit in Codul de procedura fiscala, obligatia de depunere mentinandu-se si in cazurile:

- a fost efectuata plata obligatiei fiscale;

- obligatia fiscala respectiva este scutita la plata, conform dispozitiilor legale;

- organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere si obligatia fiscala.

Declaratia fiscala este un act juridic, avand o forma si un continut reglementat si poate fi corectata de catre contribuabil din proprie initiativa.

Nedepunerea acesteia da dreptul organului fiscal la stabilirea din oficiu a obligatiilor fiscale, prin estimarea bazei de impunere.

In situatia in care legea nu prevede obligatia de calculare a impozitului, declaratia fiscala este asimilata unei decizii referitoare la baza de impunere (art. 84 alin. 5).

b. Decizia de impunere. Se emite de organul fiscal competent, pentru celelalte situatii (in care declaratia fiscala constituie si titlu de creanta fiscala).

c. Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere

Deciziile de impunere au un continut reglementat, trebuind sa indeplineasca conditiile prevazute la art. 43 alin. 2 C. pr. fisc.

Actul poate fi emis si prin intermediul mijloacelor informatice, in conditiile legii, fiind valabil chiar daca nu poarta semnatura persoanelor imputernicite ale organului fiscal si stampila organului emitent, daca indeplineste cerintele legale in materie. Prin ordin al ministrului finantelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative care se emit in aceste conditii.

Cuantumul oricarei obligatii fiscale se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare, organul fiscal avand dreptul, in limita termenului de prescriptie a dreptului de a individualiza obligatia fiscala, de a desfiinta sau de a modifica titlul de creanta, din initiativa sa sau la cererea contribuabilului, in baza constatarilor proprii.

Dupa exercitarea dreptului de verificare ca urmare a inspectiei fiscale (in termenul de prescriptie), dreptul de rezerva a verificarii ulterioare inceteaza.

Decizia de impunere, in sfera sa larga (propriu-zisa si actele administrative fiscale asimilate acesteia - n. ns.), este integrata actului administrativ fiscal[2], ce cuprinde intreaga sfera a fiscalitatii, de la stabilire, pana la realizarea efectiva si stingerea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Ca si acesta, este supusa comunicarii, producand efecte de la aceasta data.

In concluzie, obligatia fiscala se individualizeaza printr-un act declarativ al contribuabilului, numit declaratie de impunere, asimilat deciziei de impunere, asupra caruia contribuabilul poate reveni si care este supus verificarii ulterioare sau prin decizia de impunere (propriu-zisa sau act asimilat acesteia) in celelalte situatii.

In doctrina financiara titlurile de creanta fiscala au fost clasificate, din punctul de vedere al modului de intocmire, in doua categorii:

a)          titluri de creanta intocmite exclusiv in scop fiscal

b)          actele care in mod implicit sunt titluri de creanta fiscala.

Sunt intocmite intr-un scop propriu sau specific si cuprind, pe langa datele impuse de scopul emiterii acestora, date de individualizare a unor creante fiscale.

Actele de control intocmite de organele fiscale nu mai au natura titlurilor de creanta fiscala (implicite), deoarece pe baza lor organul fiscal competent are obligatia de a intocmi decizia de impunere, aceasta fiind un titlu de creanta fiscala, supus contestatiei reglementate de Codul de procedura fiscala.

Reglementarea noua renunta la o enumerare a titlurilor de creanta fiscala (ex. art. 4 din OG. nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare si OG. nr. 39/2002 privind administrarea creantelor bugetelor locale, abrogate), stabilind numai reguli, principii, categorii de titluri de creanta fiscala, in care trebuie incadrate toate impozitele, taxele, contributiile, alte venituri cuvenite bugetului general consolidat.