Bancile comerciale - functiile exercitate de bancile comerciale, tipologia bancilor, principalele operatiuni bancare desfasurate

BANCILE COMERCIALE

1. FUNCTIILE EXERCITATE DE BANCILE COMERCIALE

O banca este o entitate a carei activitate implica trei functii de baza[1]:

Atrage depozite banesti de la persoane fizice si juridice (fonduri atrase);

Permite clientilor sa-si retraga banii sau sa ii transfere in alte conturi;

Acorda imprumuturi clientilor care solicita credite, folosind - in principal - fondurile atrase (depozite plasate).

Bancile pot desfasura, in limita autorizatiei acordate, urmatoarele activitati:

a) atragere de depozite si de alte fonduri rambursabile;

b) contractare de credite, incluzand printre altele: credite de consum, credite ipotecare, finantarea tranzactiilor comerciale, operatiuni de factoring, scontare, forfetare;

c) leasing financiar;

d) servicii de transfer monetar;

e) emitere si administrare de mijloace de plata, cum ar fi: carti de credit, cecuri de calatorie si altele asemenea, inclusiv emitere de moneda electronica;

f) emitere de garantii si asumare de angajamente;

g) tranzactionare in cont propriu sau in contul clientilor, in conditiile legii, cu:

- instrumente ale pietei monetare, cum sunt: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit;

- valuta;

- contracte futures si options;

- instrumente avand la baza cursul de schimb si rata dobanzii;

- valori mobiliare si alte instrumente financiare;

h) intermediere, in conditiile legii, in oferta de valori mobiliare si alte instrumente financiare, prin subscrierea si plasamentul acestora ori prin plasament si prestarea de servicii aferente;

i) acordare de consultanta cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri si alte aspecte legate de aceasta, consultanta si prestare de servicii cu privire la fuziuni si achizitii de societati comerciale;

j) intermediere pe piata interbancara;

k) administrare de portofolii ale clientilor si consultanta legata de aceasta;

l) pastrare in custodie si administrare de valori mobiliare si alte instrumente financiare;

m) prestare de servicii privind furnizarea de date si referinte in domeniul creditarii;

n) inchiriere de casete de siguranta.

In limita autorizatiei acordate, bancile pot desfasura si alte activitati cum ar fi: depozitarea activelor fondurilor de investitii si societatilor de investitii, distribuirea de titluri de participare la fonduri de investitii si actiuni ale societatilor de investitii, actionarea ca operator al arhivei electronice de garantii reale mobiliare, operatiuni cu metale si pietre pretioase si obiecte confectionate din acestea, operatiuni in mandat, servicii de procesare de date, administrare de baze de date ori alte asemenea servicii pentru terti, participare la capitalul social al altor entitati.

Bancile pot presta servicii auxiliare sau conexe legate de activitatile desfasurate, cum ar fi: detinerea si administrarea de bunuri mobile si imobile necesare desfasurarii activitatii sau pentru folosinta salariatilor, operatiuni de leasing financiar si pot efectua orice alte activitati ori operatiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fara a fi necesara includerea lor in autorizatia acordata.

Bancile nu pot desfasura alte activitati in afara celor prezentate mai sus. De asemenea, bancile nu pot desfasura urmatoarele activitati:

a) operatiuni cu bunuri mobile si imobile, cu unele exceptii (ce sunt prezentate in aliniatul urmator);

b) gajarea propriilor actiuni in contul datoriilor bancii;

c) acordarea de credite sau furnizarea altor servicii clientilor, conditionata de vanzarea sau cumpararea actiunilor bancii;

d) acordarea de credite garantate cu actiunile emise de banca;

e) primirea de depozite, titluri sau alte valori, cand banca se afla in incetare de plati;

f) acordarea de credite conditionata de acceptarea de catre client de alte servicii care nu au legatura cu operatiunea de creditare respectiva.

Bancile pot desfasura urmatoarele operatiuni cu bunuri mobile si imobile:

a) operatiuni necesare desfasurarii activitatii, potrivit prezentei legi;

b) operatiuni cu bunuri mobile si imobile destinate perfectionarii pregatirii profesionale a salariatilor, organizarii unor spatii de odihna si recreare sau asigurarii de locuinte pentru salariati si familiile acestora;

c) inchiriere de bunuri mobile si imobile catre terte parti, cu conditia ca valoarea bunurilor mobile si imobile inchiriate sa nu depaseasca 5% din fondurile proprii ale bancii si ca totalul veniturilor obtinute din aceste operatiuni sa nu depaseasca 5% din totalul veniturilor bancii, mai putin veniturile obtinute din aceste operatiuni; aceste niveluri pot fi depasite in cazuri bine justificate, numai cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei;

d) operatiuni cu bunuri mobile si imobile dobandite ca urmare a executarii silite a creantelor bancii.

Bunurile mobile si imobile dobandite in urma executarii silite a creantelor bancii vor fi vandute de catre banca in termen de un an de la data dobandirii. Pentru motive justificate, termenul poate fi prelungit cu aprobarea Bancii Nationale a Romaniei.

Pentru a functiona cu succes, bancile trebuie sa-si castige increderea publicului in capacitatea lor de a permite depunatorilor sa-si retraga sau sa-si transfere banii.

Pornind de la functiile de baza, bancile moderne au dezvoltat o varietate de produse si servicii financiar-bancare. Dar dincolo de diversitatea operatiunilor bancare, pozitia financiara a unei banci este reflectata sintetic de bilantul sau contabil.

Bilantul unei banci pune in evidenta corelatia dintre active (ceea ce apartine bancii) si pasive (ceea ce datoreaza altor persoane juridice si fizice, inclusiv propriilor actionari).

Cand o banca acorda un credit unui client, banca dispune de o creanta financiara (pana la rambursarea imprumutului) inregistrata in contractul de credit. In consecinta, creditele acordate clientilor reprezinta active in bilantul bancii.

Cand o banca accepta un depozit, clientul caruia ii apartine depozitul are o creanta asupra bancii pentru rambursarea banilor sai. De aceea, depozitele bancare apar pasive in bilantul bancii.

2. REGLEMENTARI PROPRII IN SISTEMUL BANCAR ROMANESC

Reglementarile proprii din sistemul bancar romanesc sunt consecinta fie a unei decizii colective, prin unele activitati ale Asociatiei Romane a Bancilor, fie a unei decizii individuale, prin masurile luate de fiecare banca. Astfel, pe langa reglementarile emise de Banca Nationala a Romaniei, fiecare banca si-a emis propriile sale reglementari.

ASOCIATIA ROMANA A BANCILOR

Asociatia Romana a Bancilor este o asociatie profesionala, bazata pe voluntariat si creata cu scopul cresterii prestigiului profesional si a influentei sectorului bancar comercial. Aceasta asociatie se afla in legatura cu Banca Nationala Romaniei, Guvernul Romaniei si organizatii profesionale similare din alte tari.

O reglementare proprie este reprezentata de problema statutului de membru. Deoarece calitatea de membru al Asociatiei Romane a Bancilor implica existenta unui anumit standard de probitate si acceptare din partea comunitatii bancare, asociatia verifica cu atentie documentele bancii care solicita aderarea. Nu sunt permise persoane individuale ca membre, deci bancile pot deveni membre numai ca institutii.

O particularitate a activitatii Asociatiei Romane a Bancilor consta in aceea de a conveni asupra standardelor de practica comuna, care, ulterior vor fi adoptate de catre fiecare banca.

Un sector bancar puternic si responsabil constituie o baza importanta economiei de piata.

In cazul in care bancile nu isi vor stabili ele insele reglementarile proprii, vor interveni autoritatile guvernamentale, care vor face acest lucru. Un anumit grad de libertate in stabilirea reglementarilor proprii permite sectorului bancar exercitarea unui control suplimentar asupra propriului destin.

REGLEMENTARI PROPRII ALE BANCILOR COMERCIALE

Este in interesul fiecarei banci sa isi stabileasca reglementari proprii, conform eticii bancare. Banca nu face acest lucru doar pentru ca este supravegheata de Banca Nationala a Romaniei, ci si pentru ca reputatia bancii privind probitatea si grija ei fata de client poate deveni un avantaj comercial important in conditiile unei concurente puternice.

Fiecare banca are propriile sale coduri de conduita si practica bancara, iar acestea reflecta atitudinea bancii fata de clientii sai si defineste standardele de conduita profesionala ale angajatilor fata de clienti si totodata fata de banca. Nu toate bancile si-au elaborat astfel de coduri de conduita si practica bancara, insa cele care nu au facut-o inca, cu siguranta intentioneaza ca pe viitor sa le elaboreze. Unele banci isi axeaza codurile asupra modului de conduita al angajatilor, in timp ce altele pun mai mult accent pe standardele de politica si practica fata de clienti. Exista si banci care au adoptat codurile de conduita si practica deja validate de experienta unor state dezvoltate.

In Romania, codurile de conduita si practica ale bancilor comerciale se refera la urmatoarele domenii:

Respectarea legilor tarii;

Pastrarea confidentialitatii si a secretului bancar;

Corectitudine fata de clienti, in ceea ce priveste specificul operatiunilor bancare;

Evitarea conflictelor de interese.

In general, personalului bancii i se cere sa respecte cerintele cu privire la pastrarea confidentialitatii si a secretului bancar referitor atat la clientii bancii, cat si la activitatile si politicile bancii. Aceasta cerinta este inclusa ca o clauza a contractelor de angajare in banca. De asemenea, in regulamentele de practica bancara, mai sunt indicate atitudinea si modul de conduita pe care trebuie sa-l aiba angajatii fata de clienti in ceea ce priveste politetea, acordarea informatiilor si abordarea cu profesionalism a reclamatiilor.

Prin aceste coduri, angajatii sunt obligati sa trateze clientii in mod corect si rezonabil, furnizand acestora informatii clare, adecvate si periodice referitoare la conturile lor. Totodata, bancile se obliga sa nu lichideze contul unui client daca nu are o motivatie solida si fara instiintarea acestuia in prealabil.

Sistemul bancar romanesc este preocupat de perfectionarea standardelor profesionale, in vederea armonizarii practicilor din Romania cu standardele acceptate pe plan international. Sistemul bancar din tara noastra incearca o imbunatatire permanenta, iar codurile de conduita si practica profesionala in bancile comerciale reprezinta o dovada in acest sens.

3. TIPOLOGIA BANCILOR

1. Tipuri de banci dupa forma de proprietate

In functie de forma de proprietate se pot delimita urmatoarele tipuri de banci:

Banci private se caracterizeaza prin faptul ca capitalul lor apartine unei persoane sau unui grup de persoane.

Bancile de stat au ca trasatura definitorie posedarea intregului capital de catre statul pe teritoriul careia se afla. In cele mai multe cazuri, acestea imbraca forma unor banci specializate, rentabilitatea lor este mai redusa comparativ cu cea a bancilor private, statul fiind nevoit sa intervina cand nu se dovedesc suficient de viabile.

Bancile mixte functioneaza sub forma societatilor pe actiuni, in care statul este unul din actionari.

2. Tipuri de banci dupa apartenenta nationala

In functie de apartenenta nationala a bancii delimitam urmatoarele tipuri de banci:

Banci autohtone - a caror caracteristica consta in faptul ca capitalul apartine persoanelor fizice sau juridice din statul unde acestea functioneze. Aceste banci sunt componente ale sistemului bancar national, functionand sub supravegherea Bancii Centrale a statului respectiv.

Banci multinationale - din aceasta categorie fac parte Organismele Monetare si Financiare Internationale care au ca trasaturi comune urmatoarele elemente:

1.     Capitalul este constituit prin subscrierea Bancilor Centrale din tarile membre;

2.     Managementul este asigurat de guvernatorii tarilor membre;

3.     Acorda asistenta si credite tarilor membre;

4.     Supravegheaza functionarea pietelor financiar-bancare internationale.

Banci mixte sunt constituite prin aportul de capital a doi sau mai multi parteneri din tari diferite, se supun legislatiei din tara unde isi au sediul.

Veniturile bancii se impart intre parteneri in functie de ponderea contributiei fiecaruia la constituirea capitalului bancii. Activitatea bancii este supravegheata de Banca Centrala a tarii pe teritoriul careia isi are sediul; functioneaza sub forma societatilor pe actiuni.

3. Tipuri de banci dupa rolul pe care il joaca in sistemul bancar national

In functie de rolul pe care il joaca in cadrul sistemului bancar national, bancile imbraca urmatoarele forme:

Banci Centrale sunt institutii guvernamentale care asigura functionarea si supravegherea sistemului bancar la nivel national prin puterile si responsabilitatile dobandite prin actul de infiintare a lor.

Banci comerciale - cu pondere in sistemul bancar al unei tari, efectueaza operatiuni de depozitare, acordare credite, decontari si plati cu si fara numerar, in lei si valuta, in tara si strainatate, plasamente de portofoliu, activitati de consultanta, gestioneaza titlurile financiare ale clientilor.

Banci universale efectueaza toate tipurile de operatiuni pe care le fac bancile comerciale, in plus fac si operatiuni cu valori mobiliare privind emisiunea, subscrierea, plasamentul sau negocierea lor. Aceste banci realizeaza o integrare intre activitatea comerciala si banca de afaceri, promovand eficienta, permit obtinerea de economii la costuri si stimuleaza activitatea financiara prin patrunderea operatorilor bancari in alte domenii financiare.

Banci de afaceri sunt intermediari financiari care asigura servicii profesionale specializate in mobilizarea altor resurse financiare decat creditele bancare. Spre deosebire de bancile comerciale care acorda credite, bancile de afaceri nu constituie depozite, ci isi ofera serviciile profesionale (in legatura cu piata de capital) pentru mobilizarea fondurilor din diverse resurse cu preponderenta altele decat cele din sistemul bancar.

Banci de depozit, similare bancilor comerciale, constituie depozite la vedere sau la termen si acorda credite cu scadente diferentiate pe sectoare;

Banci ipotecare care acorda imprumuturi pe termen lung pentru constructii de locuinte, garantate cu ipoteci pe imobile;

Banci trusty (factor) care asigura colectarea creantelor si recuperarea lor, asigurand lichiditatea anticipata creditorilor contra unui comision;

Banci specializate care acorda credite pe termen mijlociu si lung in sectoare pentru care sunt specializate, procurandu-si resursele prin depozite pe termen lung;

Bancile corespondent care detin conturi, pe baza de reciprocitate, ale altor banci, din afara frontierelor;

Bancile off-shore functionand in anumite zone libere, care realizeaza numai operatiuni cu nerezidentii, asigurand anonimatul identitatii acestora. Centre offshore sunt: Insulele Antile, Insulele Bahamas, Insulele Caiman, Insula Men, Barbados, Hong Kong, Delaware, Viomung, Samoa de Vest, Insulele Gerncy si Jersey, Irlanda, Liberia, Cipru, Malta, Liban, Lichtenstein, Madeira, Insulele Virgine, Gibraltar, Panama, Singapore, Elvetia.

4. PRINCIPALELE OPERATIUNI BANCARE DESFASURATE

In general bancile nu efectueaza toate operatiunile bancare care se pot gasi pe piata. Numai prin activitate de universal banking, o banca poate oferi toate tipurile de servicii de pe piata. Majoritatea bancilor se specializeaza in anumite domenii.

Domeniile in care se specializeaza bancile sunt:

retail banking;

corporate banking;

private banking - este setul de servicii oferite de departamentele de gestionare a unor fonduri de investitii ale bancilor (trust services)

universal banking;

activitate bancara de investitii (investment banking).

a) SERVICII BANCARE CU AMANUNTUL - RETAIL BANKING

a1) CONSTITUIREA DEPOZITELOR

Bancile ofera o varietate de tipuri de depozite cu scopul atragerii fondurilor de la persoanele fizice, firme si din surse publice. Constituirea depozitelor este una dintre cele mai importante linii de afaceri pentru banci, datorita faptului ca depozitele sunt utilizate pentru finantarea creditelor si a activitatilor de investitii.

Exista multe tipuri de clasificare a depozitelor (cele a persoanelor fizice fata de cele ale firmelor, cele in moneda nationala fata de cele in valuta, etc.). Totusi cel mai popular mod de clasificare a depozitelor este in raport cu scadenta si cu caracteristicile contului, principalele caracteristici ale celor mai importante tipuri de conturi sunt prezentate mai jos:

1. Conturi curente / conturi prin cecuri

Contul curent este acel tip de depozit in care:

a. banca se angajeaza:

sa plateasca cecurile emise de depunator pentru contul sau;

sa mentina soldul net la dispozitia clientului in orice moment;

sa crediteze in cont dobanda convenita si sa scada orice comision si cheltuiala in legatura cu acesta.

b. clientul se angajeaza:

sa evite efectuarea oricarei operatiuni care ar crea un sold insuficient in cont;

sa utilizeze contul conform termenilor acordului incheiat.

Conturile curente ofera de obicei o rata mica a dobanzii sau sunt fara dobanda si reprezinta o sursa de fonduri cu cost redus pentru banca. Motivul dobanzii mici sau a lipsei acesteia este satisfactia oferita clientilor prin efectuarea unor servicii pentru acestia prin banca, cum ar fi primirea chitantelor, achitarea facturilor, etc.

2. Conturi de economii

Conturile de economii sunt conturi la vedere, ca si conturile curente, dar ofera o rata a dobanzii mica si sunt reglate in mod diferit. Conturile de economii au o semnificatie economica diferita pentru banci, deoarece ele reprezinta depozite pe termen mediu sau lung (spre deosebire de conturile curente, care sunt considerate de obicei a avea termen scurt).

Principalele cerinte si asteptari ale depunatorilor care isi tin banii in conturi de economii sunt:

in primul rand, siguranta (fiind asigurate de obicei prin legi si restrictii guvernamentale);

in al doilea rand, lichiditate (fiind livrati banii la cerere prin utilizarea unui carnet de cont);

in al treilea rand, accesibilitatea (prin posibilitatea utilizarii oricarui automat pentru numerar);

in ultimul rand, venitul (care este sacrificat in favoarea avantajelor mentionate mai sus).

Pana de curand, bancile nu au oferit multe servicii proprietarilor de conturi de economii. Totusi, datorita concurentei, ulterior bancile au inceput sa ofere multe servicii detinatorilor de conturi de economii, cum ar fi:

expedierea unui extras lunar de cont, furnizand o prezentare analitica a modificarilor care au avut loc in cont;

capacitatea de a plati anumite obligatii ale proprietarului pe baza acestui cont (comisioane pentru carduri, cheltuieli de intretinere, rate la credite, etc.);

servicii bancare prin telefon (phone banking)etc.

3. Conturi cu termen fix

Conturile cu termen fix sunt acele depozite care nu se pot plati inainte de scurgerea unui anumit interval de timp. Datorita faptului ca ele nu se pot plati in orice moment in care ar dori detinatorul, aceste conturi aduc un venit mai mare prin rata dobanzii in comparatie cu conturile de economii. Pentru depunatori acest tip de cont are avantajul ca le aduce un venit mare pe perioada pe care ei presupun ca nu vor utiliza acesti bani, iar pentru banca el reprezinta o sursa sigura de finantare pe termen mediu si lung.

O caracteristica importanta a depozitelor pe termen este ca pot fi utilizate drept garantie la un credit si sunt destul de des utilizate in acest scop.

4. Certificate de depozit

Certificatele de depozit necesita o suma minima de bani ce trebuie depusa pe o perioada minima de timp, care este de obicei mai lunga decat cea ceruta pentru depozitele cu termen fix. Principalele caracteristici sunt:

ele sunt foarte lichide (pot fi transformate in numerar la orice moment de timp-pierzand o parte din dobanda, ca penalizare);

dreptul de proprietate poate fi transferat (noul proprietar este indreptatit sa primeasca intreaga suma la sfarsitul perioadei care a fost convenita initial intre banca si depunatorul initial).

5. Alte tipuri de conturi

In ciuda faptului ca multe tipuri de conturi depind in mare masura de cadrul legal creat de banca centrala a fiecarei tari, urmatoarele tipuri de conturi sunt prezente de obicei in fiecare tara:

conturi cu restrictie de inchidere (la care depunatorul nu are dreptul de retragere a banilor pana la expirarea unui anumit termen);

depozite pentru tineri (la care rata dobanzii oferite este un stimulent pentru promovarea depozitelor in randul tinerilor);

anumite conturi in valuta (la care ar trebui urmati anumiti pasi pentru stabilirea sursei de valuta).

6. Noi tipuri de depozite

un cont tip sweep este o inovatie introdusa de curand de catre institutiile care preiau depozite. Acest concept este aplicat altor tipuri de conturi (adica la conturi tip NOW = Negociable Order or Withdrawal Account) in care soldurile peste un anumit nivel sunt transformate in fond al pietei de capital. Conturile sweep sunt oferite de banci clientilor bogati si sunt corelate de obicei cu rularea fondurilor mutuale.

un cont tip cash management este un produs dezvoltat de Merrill Lynch, care combina brokerajul si contul bancar, oferind clientilor dobanda zilnica pentru soldul din cont, facilitati prin cecuri, carduri de debit Visa si credite acordate imediat la rate ale dobanzii ale conturilor de brokeraj.

Operatiunile de constituire a depozitelor dintr-o banca au loc in doua zone principale:

a.     la ghiseu, in front-office, unde au loc toate interactiunile cu clientul;

b.     in spatele ghiseelor, in back-office, unde are loc intocmirea documentatiei bancare.

Operatiunile din front-office includ:

noi deschideri de conturi (prin utilizarea unui formular de cerere adecvat, prin cererea informatiilor de deschidere, prin introducerea datelor in baza de date, prin emiterea cardurilor si a carnetelor de cont, etc.);

tranzactii efectuate de functionarul bancar de la ghiseu (prin recunoasterea - acceptarea clientului, intocmirea documentelor adecvate sau tastarea numerelor de cod corespunzatoare, transferul banilor, etc.).

Operatiunile din back-office includ:

autentificarea si stabilirea soldului pentru toate conturile clientilor (prin transcrierea soldurilor din conturi in registrele contabile generale, pe baza documentelor utilizate);

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

compensarea cecurilor prin sistemul casei de compensatii (prin sortarea cecurilor si urmarirea lor in sistemul de compensare);

calcularea dobanzii (prin aplicarea ratelor corespunzatoare ale dobanzii si a scadentelor cuvenite);

completarea documentelor pentru toate tranzactiile, etc.

Venitul din dobanzi este scutit de impozit pentru depunatorii din multe tari. Totusi, in anumite tari si in tara noastra venitul din dobanzi este impozitat la o rata "falt" (fixa) pentru depunator. Banca are obligatia de a retrage astfel de taxe din depozite cand calculeaza venitul adus de dobanda si sa-l plateasca autoritatilor fiscale in cadrul unei anumite perioade de timp.

Banca centrala a fiecarei tari impune de obicei anumite restrictii care afecteaza direct sau indirect activitatea de constituire a depozitelor. Asemenea restrictii pot fi:

stabilirea ratelor dobanzii minime sau maxime pentru anumite tipuri de depozite;

anumite cerinte pentru deschiderea unui cont in valuta;

obligatia bancilor de a redepune o parte din depozite la banca centrala (in tara noastra acest lucru este instituit prin indicatorul de rezerva stabilit de BNR).

Confidentialitatea depozitelor este o mare problema. Conform confidentialitatii, bancilor nu li se permite sa furnizeze informatii asupra depozitelor altora decat detinatorilor. Chiar si persoanelor din echipa de audit a bancilor sau celor din banca centrala nu li se permite sa utilizeze informatia despre depozite obtinuta pe perioada verificarii in alt scop decat cel legat de audit.

a2) CREDITE CE SE ACORDA PERSOANELOR FIZICE

In ultimele decenii, in toate tarile a luat o amploare creditarea persoanelor fizice. Tipul de credite pentru persoane fizice care a ajuns probabil la saturatie in anumite tari este cel pentru locuinte, in timp ce creditele pentru consum se dezvolta vertiginos pentru banci (si riscurile in mod corespunzator).

Cand banca isi pune la punct politica privind acordarea creditelor pentru persoane fizice, inainte de toate ea evalueaza riscurile:

riscul de creditare (riscul de neplata din partea clientului, plus riscul de a nu putea obtine suma necesara prin valorificarea garantiei, plus riscul de tara);

riscul ratei dobanzii (in special cand bancile acorda credite la o rata fixa a dobanzii pe o perioada lunga de timp);

riscul de concentrare (care este mai mare cand sunt acordate credite mari in aceeasi directie sau unui grup de firme sau sectoare din economie).

Dupa evaluarea riscurilor, conducerea bancii decide asupra selectionarii cerintelor de piata in vederea satisfacerii cererii de credite a populatiei.

In mod continuu, banca stabileste criterii pentru aprobarea unui credit. Aceste criterii sunt de obicei:

situatia venitului celor care cer credit si a potentialilor clienti impreuna cu familiile lor, in combinatie cu stabilitatea si situatia veniturilor permanente ale acestora;

garantiile oferite bancilor de catre terti;

garantii utilizate pentru acoperirea riscului cu care se confrunta banca in diferite probleme posibile.

Procedurile de urmat pentru acordarea unui credit sunt:

primirea cererii si a informatiilor atasate;

evaluarea posibilitatilor de recuperare si a garantiilor furnizate (decizia o vor lua comitetele, in functie de valoarea creditului);

obtinerea aprobarii de la comitetul imputernicit;

obtinerea evaluarii legale si a examinarii garantiei;

semnarea contractului;

disponibilizarea sumei.

Persoanele fizice pot beneficia de credite de consum si de asemenea de credite pentru finantarea locuintelor (reamenajari sau constructii de locuinte).

Categoriile principale de credite de consum sunt:

1. Credite pentru persoane fizice

Sunt credite de valoare fixa, pe o perioada de timp fixa, la o rata a dobanzii fixa. Astfel de credite sunt disponibile pretutindeni si sunt foarte populare pentru cumpararea de masini, mobila sau alte obiecte de uz indelungat, pentru vacante, etc.

2. Facilitati overdraft (cont descoperit)

Prin aceste facilitati clientii pot utiliza conturile de depozite nu numai in limita sumei depuse, ci pana la anumite limite convenite cu banca, sume pe care aceasta le va oferi clientilor la rate ale dobanzii stabilite de asemenea prin acord. Facilitatea de overdraft este foarte convenabila pentru client, deoarece acesta poate lua cu imprumut exact suma de care are nevoie pe o perioada ceruta, nefiind obligat sa plateasca dobanda pentru suma totala.

3. Creditarea prin carduri

Acesta este tipul de credite pentru consum, cel mai larg utilizat si ofera clientului bancii posibilitatea sa ia cu imprumut sume pana la anumite limite prin utilizarea cardurilor. De cele mai multe ori, aceasta creditare are loc chiar in punctele de vanzare, intrucat cardurile pot fi de obicei utilizate pentru extrageri de numerar din automatele de plata.

4. Cont de credit tip revolving

Clientii care au astfel de conturi pot face plati lunare regulate intru-un cont specific si apoi ei obtin permisiunea de a lua cu imprumut o suma care este mai mare, pana la o anumita valoare fata de depozitul lor.

Finantarea pentru locuinte a cunoscut o crestere considerabila in ultimii ani. Principalele motive ale acestei cresteri sunt:

cresterea venitului mediu si a bunastarii generale a oamenilor in cea mai mare parte a tarilor dezvoltate;

marile avantaje ale proprietatii asupra unei case (sentimentul de siguranta);

avantaje legate de impozit oferite in multe tari (scutirea de impozit a venitului obtinut din chirii in cazul proprietarilor, sume care vor fi deduse din impozitul pe venit, din impozitul pe rata ipotecii, din impozitul pe castigul de capital, etc).

Sumele acordate de banci pentru finantarea procurarii de locuinte variaza intre 50% si 80% din valoarea totala a imobilului si in cazuri speciale pot ajunge chiar pana la 100%.

Un alt factor luat in considerare la stabilirea sumei acordate este proportia ratelor lunare dintr-un an fata de venitul anual al beneficiarului creditului: in mod normal acest procent nu ar trebui sa depaseasca 30%.

Perioada de rambursare poate varia considerabil. In anumite tari aceasta perioada este de circa 15 pana la 20 de ani, timp ce in altele se poate extinde pana la 50 de ani.

Garantia obtinuta este de obicei dreptul de proprietate asupra casei, care ramane al bancii si casa nu poate fi transferata altui proprietar fara permisiunea bancii care a acordat creditul.

Costul unor astfel de credite poate fi de trei tipuri:

a.     cu rate fixe ale dobanzii, bazate pe rate pe termen scurt si pe rate pe termen lung;

b.     cu rate variabile ale dobanzii, bazate pe rate pe termen scurt si pe rate pe termen lung;

c.      cu dobanzi stabilite pe baza rulajului de pe piata ipotecara.

Modalitatile de rambursare pentru creditele de finantare pentru locuinte pot fi de cinci tipuri:

a.     ipoteci cu o suma fixa anuala cu plata constanta a ratelor lunare stabilite ca sume variabile de capital si de dobanda;

b.     ipoteci rambursabile la scadenta prin incasarea sumelor dintr-un contract de asigurare pe viata;

c.      ipoteci cu dobanda pe o anumita perioada (5 pana la 10 ani) care sunt convertite in ipoteci cu rambursare anuala dupa aceasta perioada;

d.     plati care cresc gradat;

e.     ipoteci lineare, care se ramburseaza prin plati egale si deci dobanda descreste in valoare absoluta.

Operatiunile in activitatea de creditare pot fi impartite in urmatoarele etape majore:

acordarea creditului (proces care incepe cu eforturile de marketing ale bancii, continua cu evaluarea potentialilor clienti, acceptand garantiile si aproband creditul si sfarseste prin acordarea numerarului si intocmirea documentatiei);

controlul garantiei creditului (proces care incepe prin etapa de evaluare, inainte de acordarea creditului si continua pe parcursul intregii perioade in care creditul sau o parte din acesta este pe rol);

contabilitatea si administrarea creditului (adica urmarirea procedurilor bancii si a operatiunilor contabile obligatorii de a lungul perioadei in care creditul sau o parte din acesta este pe rol);

revederea calitatii creditului (o functie foarte importanta care are ca scop evaluarea posibilitatilor de rambursare a soldului datorat bancii la orice moment pe durata creditului).

a3)CARDURILE BANCARE

Ca suport fizic, cardul este realizat din material plastic, comparabil ca forma si dimensiune cu o carte de vizita, avand inglobate componente electronice speciale pentru decodificare a diferitelor operatiuni pentru care a fost conceputa: in principal, accesul detinatorului la contul sau bancar si efectuarea electronica a platii, de unde si denumirea de "moneda electronica" sau "bani electronici".

Deoarece cardurile au aparut pentru prima data in SUA, iar ulterior au cunoscut cea mai larga raspandire in spatiul american si vest european, pe plan international s-au impus termenii din limba engleza.

Cardul este un instrument de plata bazat pe electronica, ca alternativa la instrumentele "clasice" de plata, cecul si numerarul, iar detinatorul lui are dreptul de acces la o procedura de autorizare si plata cu card.

Folosirea cardurilor in Romania debuteaza in 1992, cand BCR, Banca Agricola, Bancorex, BRD, Banca Comerciala "Ion Tiriac" si ulterior Bancpost au pus bazele programelor de acceptare a cardurilor.

S-a produs aderarea lor la sistemele mondiale VISA International (1992) si Europay (1994). De asemenea, s-au creat compartimente speciale dedicate operatiunilor cu carduri. Prin consultanta internationala, s-au demarat programe de acceptare a cardurilor de catre piata.

Pentru procesarea tranzactiilor cu carduri, bancile comerciale au constituit la Bucuresti, conform unor uzante internationale, o societate comerciala numita ROMCARD, specializata in prelucrarea automata a operatiunilor derulate in Romania.

In acest fel comerciantilor romani li s-a creat posibilitatea obtinerii autorizarilor in maximum 30 de secunde si facilitatea decontarii valutare in doua zile lucratoare.

In paralel, in 1996 s-a demarat un program de emisiune de carduri in moneda romaneasca de catre aceleasi banci.

Banca Nationala a Romaniei, in virtutea atributiilor sale, promoveaza, reglementeaza si supravegheaza activitatea bancilor, persoanelor juridice romane precum si sucursalelor din Romania ale bancilor si persoanelor juridice straine. Conform Regulamentului nr. 4 din 13.06.2002 al Bancii Nationale a Romaniei aceasta a stabilit principii privind emiterea si utilizarea instrumentelor de plata electronica pe teritoriul Romaniei, in special a cardurilor si a conditiilor care trebuie indeplinite de banci si de alti participanti la desfasurarea activitatii de plati cu instrumente de plata electronice.

a4) ALTE PRODUSE SI SERVICII

- Serviciile de plata difera de alte produse bancare (depozite, credite, etc,) in sensul ca plata serviciilor este oferita de banca clientului sau fara a fi necesar sa semneze un contract.

In scopul furnizarii efective a serviciului, este necesar pentru banci sa aiba un sistem de realizare si compensare a platilor intre banci. Acest sistem se numea in primii ani "casa de compensatie pe hartie" si mai tarziu "casa de compensatie automata" (care este echivalentul electronic al casei de compensatie pe hartie). Totusi, tendinta recenta pentru banci este sa creeze legaturi directe de telecomunicatie intre ele, utilizand sisteme de comutare bazate pe computer sau retelele nationale si internationale.

Exista trei metode fundamentale de efectuare a platilor, care sunt prezentate mai jos. Acestea includ:

plati in numerar (cash) - sunt tot mai putin utilizate in ultimii ani, in special datorita securitatii, in ciuda faptului ca numerarul este: rapid ca mijloc utilizat in tranzactii, transfera valoarea instantaneu, nu sunt incluse datele efectuarii tranzactiei, este garantat si usor de identificat, este foarte ieftin in termeni de cost per tranzactie.

plati pe baza de documente (pe hartie) - sunt in cea mai mare parte realizate prin utilizarea cecurilor, deoarece acest mod permite plata chiar persoanelor care nu au conturi la banca, nu necesita informatii cerute de platitor despre platit, permite platitorilor sa blocheze cecurile inainte de a fi platite. Ar trebui notat ca esecul in furnizarea unui sistem efectiv de garantare a cecurilor a fost un factor semnificativ in favoarea cresterii rapide a tranzactiilor prin carduri.        Un al doilea mod de realizare a platilor pe baza de documente este prin intermediul instrumentelor emise de unele institutii in nume propriu (adica ordine de plata), care sunt mult mai acceptabile pentru cel platit decat un cec negarantat. Un al treilea mod de plata pe baza de documente este prin cecuri de calatorie (fiind totusi o metoda tot mai putin utilizata in ciuda faptului ca se calatoreste tot mai mult in intreaga lume, datorita utilizarii cardurilor).

transfer electronic de fonduri - Platile electronice elimina manevrarea chitantelor si se vor utiliza tot mai mult in viitor, deoarece va creste numarul celor care detin sau au acces la computer. Principalele tipuri plati electronice sunt: ordine de lucru (standing orders), credite directe, debite directe, transfer electronic ad-hoc de fonduri. Ceea ce va deveni mai popular pe viitor va fi utilizarea bancilor de catre depunatori pentru plata obligatiilor acestora, cum ar fi intretinere, rate la credite prin carduri, rate la contracte de leasing.    Cardurile din plastic sunt cunoscute ca metoda de plata. Totusi, aceste carduri nu servesc decat pentru identificarea clientului si pentru initializarea unei plati pe baza de documente sau transferuri electronice.

- Cele mai importante tranzactii si servicii de investitii sunt:

1. Tranzactii de fonduri mutuale

Bancile utilizeaza reteaua de sucursale ca mijloc de promovare si realizare a vanzarii de fonduri mutuale pentru clienti. Societatile de Fond Mutual sunt de obicei firme subsidiare ale bancilor. Principalii pasi in operatiunile bancare legate de tranzactiile de fonduri mutuale include:

completarea si semnarea contractului de cumparare a fondurilor mutuale;

calcularea si retinerea comisionului;

administrarea conturilor de fonduri mutuale ale clientilor (pregatirea extraselor de cont, actualizarea informatiilor, etc.);

urmarirea soldurilor si a tranzactiilor si reconcilierilor cu Societatea de Fond Mutual.

2. Obligatiuni guvernamentale si bonuri de trezorerie

Un serviciu in plus oferit de banci prin sectorul lor comercial este vanzarea obligatiunilor guvernamentale si a bonurilor de trezorerie catre clienti. Aceasta vanzare are loc fie pe baza emiterii obligatiunilor si bonurilor, fie mai tarziu, pe piata secundara. Avantajele bancii constau din:

comisionul castigat din vanzare;

comisioane platite de clienti in cazul in care acestia vand obligatiunile sau bonurile inainte de scadenta, speze percepute ca sanctiune;

perspectiva atragerii de noi clienti pentru alte servicii (adica depozite, cand doresc sa-si depuna suma obtinuta la scadenta titlurilor, serviciul de pastrare in siguranta.

- Serviciile de investitii de fonduri sunt oferite clientilor prin intermediul unui acord legal, incheiat de avocat. Serviciile de investitii de fonduri pot fi de diferite tipuri, in conformitate cu tipul activelor implicate si variaza de la pastrarea in siguranta a activelor de valoare pana la analize sofisticate legate de decizii.

Bancile au nevoie sa angajeze personal bine calificat in scopul oferirii serviciilor de investitii de fonduri si de multe ori bancile actioneaza ca legatura intre clientii lor si specialistii de pe piata.

- Alte servicii

1. Serviciul de pastrare in siguranta

In schimbul unei chirii si de asemenea avand scopul atragerii clientilor si catre alte servicii, bancile inchiriaza seifuri clientilor. Toate serviciile in acest sector sunt realizate cu extrema prudenta. Sunt urmate proceduri suplimentare in cazurile: utilizarii normale a seifurilor, pierderii cheilor, decesului detinatorului.

2. Asigurare

Bancile care au avantajul unor retele mari de sucursale si coopereaza cu societati de asigurare care sunt de obicei firme afiliate bancilor vand si asigurari clientilor. De asemenea, in scopul promovarii depozitelor, produselor de asigurare sunt oferite de obicei de banci clientilor care isi mentin soldul depozitelor peste o anumita suma. Patronii fara contract de munca si alte persoane isi stabilesc adesea propriile planuri pentru fondul de pensie in colaborare cu consultantii de la banci sau aleg un anumit plan oferit de banca.

3. Scontare

Serviciul de scontare are loc atunci cand o banca cumpara debitele unui client dupa scontarea dobanzii si a comisionului. In acest fel banca devine proprietarului debitului si il colecteaza atunci cand devine scadent.

4. Interventii in construirea si vanzarea de locuinte

In tarile in care astfel de activitati sunt permise de lege, bancile tip "retail" sunt implicate direct sau indirect in afacerile imobiliare, avand ca scop atragerea clientilor pentru credite ipotecare. Alte servicii corelate includ asigurarea locuintei si a bunurilor, asigurarea locuintei si a bunurilor, asigurarea pe viata pentru acoperirea sumei luate cu imprumut.

5. Schimb valutar si servicii pentru calatorii

Cele mai multe banci "retail" ofera clientilor doua tipuri de servicii pentru calatorii:

vanzarea de valuta (care de multe ori este limitata la anumite sume pe persoana si pe calatorii, daca acest lucru este cerut de banca centrala). Activitatea aduce venit bancii, in functie de diferenta stabilita intre pretul de vanzare si pretul de cumparare a valutei;

cecuri de calatorie (care sunt cumparate de multe ori cu mult timp inainte, furnizand in acest mod un venit suplimentar bancilor care le-au emis).

a5) PROGRESE TEHNOLOGICE IN DOMENIUL SERVICIILOR DE RETAIL BANKING

Cele trei sectoare in care au avut loc mari progrese in ultimul timp privind modul de furnizare a serviciilor de retail banking (automate de plata ATM, banca prin telefon, banca la domiciliu) sunt prezentate mai jos.

- Automate de plata (ATM = Automated Teller Machines)

Distribuitoarele automate de numerar (ATM) sunt o aplicatie specifica a transferului electronic de fonduri.

Cheltuielile pentru intretinerea retelei de sucursale si agentii si pentru buna desfasurare a activitatilor sunt ridicate. De asemenea, bancile doresc sa ofere clientilor servicii timp de 24 de ore. O modalitate prin care se poate realiza acest lucru, este introducerea distribuitoarelor automate de numerar (ATM).

Primele distribuitoare automate de numerar au fost introduse in anii '70 si au cunoscut in timp o dezvoltare importanta, Primele distribuitoare de numerar erau operate printr-un jeton, de obicei sub forma unei cartele perforate care permitea clientilor sa retraga un pachet de bancnote (o suma stabilita de bani).

Dupa fiecare utilizare, jetonul trebuia prelucrat intr-un sistem de compensatie si returnat clientului. Acest proces era consumator de timp si repetitiv pentru intreg personalul si nu oferea clientului nici o alternativa asupra sumei de bani pe care o putea retrage.

A doua generatie de distribuitoare de numerar era capabila sa numere banii, ceea ce a eliberat personalul bancii de aceasta sarcina de rutina si a permis clientilor sa aleaga suma pe care sa o retraga. Acest tip de distribuitor era realizat utilizand carduri si nu cerea participarea angajatului sau casierului.

In prezent exista doua tipuri de ATM-uri: ATM-uri plasate in sediile bancare si ATM-uri pe strada.

Cand un ATM este situat in sediul unei unitati bancare, este denumit ATM in sediul bancar. In aceste situatii, clientii nu trebuie sa mai astepte pentru a fi serviti la ghiseul principal, ci pot realiza tranzactii in mod independent. ATM-ul le ofera un serviciu rapid si eficient, lasand personalul unitatii bancare sa se concentreze asupra unor operatiuni mai complexe.

Al doilea tip de ATM este cunoscut ca ATM pe strada (Throug The Wall - TTW).Acesta poate fi situat pe peretele exterior al unui birou al unitatii bancare sau intr-o alveola in interiorul unei cladiri (alta decat o unitate bancara).

Acest tip de ATM ofera cateva avantaje clientilor:

- clientii continua sa foloseasca serviciile oferite prin ATM (365 de zile in majoritatea bancilor), chiar daca unitatea bancara este inchisa;

- clientul poate obtine rapid informatii despre contul sau si tranzactiile efectuate prin acest cont fara a mai fi necesar sa apeleze la personalul de la ghiseul bancii.

Pentru a oferi un mediu sigur clientilor si pentru a oferi servicii 24 de ore din 24, unele banci au prevazut sediile lor cu un spatiu accesibil pe parcursul a 24 de ore: lobby de 24 de ore.

Clientii pot avea acces in hol (lobby) prin introducerea unui card intr-un cititor de carduri, aflat la intrarea principala. Clientul are posibilitatea sa patrunda in zona holului in care este situat ATM-ul.

In hol pot intra doar clientii cu un card valabil. In zona holului, televiziunea cu circuit inchis monitorizeaza miscarile clientilor in timp ce acestia isi efectueaza tranzactiile. Multe banci au instalate, de asemenea, camere de luat vederi in interiorul masinilor de numerar, pentru a detecta posibilii infractori.

Pentru a face fata concurentei, bancile trebuie sa ofere clientilor o gama de facilitati ATM, instalate in afara cladirii. ATM-urile pot fi gasite din ce in ce mai mult in aeroporturi, gari si metrouri, universitati si colegii, magazine universale si alte locuri, de fapt, in orice loc in care clientii ar putea avea nevoie de serviciile lor.

In acest fel, clientii pot avea acces la serviciile/produsele financiar-bancare oriunde ar avea nevoie, fara a se deplasa la sediul unitatii bancare. Totusi, utilizand astfel de locatii "la distanta" apar probleme legate de gradul de siguranta, in special in legatura cu capacitatea bancilor de a colecta si furniza in siguranta numerarul din ATM.

O practica des intalnita este aceea a externalizarii activitatilor de intretinere si alimentare a ATM catre firme specializate care preiau astfel riscul manipularii numerarului.

In continuare vom explica cum se folosesc ATM-urile si cum pot accesa clientii conturile lor de card.

Fanta cititorului de card. Clientul introduce cardul in fanta cititorului de card. De obicei, pe aparat exista un dispozitiv care arata clientului in ce mod trebuie introdus cardul.

Introducand corect cardul, ATM-ul citeste banda magnetica de pe spatele acestuia. Banda magnetica contine informatii despre conturile clientului (de exemplu numarul contului, codul bancii, limita de numerar) si Numarul Personal de Identificare (PIN). PIN-ul este in general un numar format din patru cifre. Cand clientului i se emite un card, PIN-ul este generat automat (printr-un proces aleator) de calculatorul principal si transmis clientului.

Numarul Personal de Identificare si siguranta.Ca o masura de securitate, cardul este eliberat separat de PIN. Combinatia card - PIN ofera clientului acces unic la conturile lui.Bancile au mare grija sa asigure confidentialitatea PIN-urilor clientilor. PIN-ul nu este cunoscut nici de salariatii bancii, iar clientii care uita PIN-ul trebuie sa solicite o inlocuire a acestuia (un nou PIN va fi generat de calculator).

Monitorul ATM. Ca o alta masura de precautie, monitorul este proiectat in asa fel, incat este extrem de dificil, daca nu imposibil, pentru altcineva aflat chiar in imediata apropiere a clientului care acceseaza contul sau sa citeasca informatiile referitoare la acesta.

Odata introdus cardul, clientii tasteaza PIN-ul si ATM afiseaza un mesaj, intreband ce fel de serviciu este dorit. In acelasi timp, PIN-ul este verificat cu numarul contului (combinatie unica) si detaliile PIN sunt stocate pe banda magnetica. In cazul in care cardul a fost declarat pierdut sau furat, acesta este retinut in fanta ATM.

Daca un client tasteaza gresit PIN-ul sau doreste sa opreasca tranzactia, exista chei de corectie sau anulare a tranzactiei (situate in apropierea tastaturii).

Daca tranzactia este neautorizata, clientul este solicitat sa introduca din nou PIN-ul. In general sunt permise doar trei incercari, inainte ca ATM-ul sa retina cardul pentru incercarea de frauda. In acest caz, clientul trebuie sa mearga la unitatea bancii care a emis cardul, cu un act de identitate pentru a-si putea recupera cardul.

In cazul in care tranzactia este autorizata, clientul poate continua. Domeniul de servicii oferite clientilor prin ATM include:

- furnizarea situatiei debitelor;

- retrageri de numerar;

- depuneri de numerar sau cecuri;

- operatiuni de transfer de fonduri;

- extras de cont la cerere (detaliind maxim ultimele sase tranzactii si tiparindu-le pe loc) sau extrase complete (tiparite de calculatorul principal al bancii si trimise ulterior prin posta clientilor);

- informatii despre alte produse sau servicii financiar-bancare.

Tranzactii mai complexe realizate de ATM cuprind:

- cumparari de cecuri de calatorie;

- schimb valutar;

- solicitari de credite;

- furnizarea altor produse financiar - bancare, ca de exemplu asigurari sau plasamente in diferite titluri de valoare.

In momentul in care a fost realizata tranzactia, cardul este returnat clientului, iar contul clientului este actualizat de catre calculatorul principal, reflectand operatiunea respectiva. Clientul primeste un document care contine detaliile tranzactiei.

O noutate in domeniul ATM-urilor o reprezinta retelele de ATM care presupun posibilitatea folosirii unui aparat ATM de catre posesorii de carduri emise de diferite banci (sau firme emitente non-bancare) care au convenit sa utilizeze in comun un astfel de sistem.

Bancile furnizeaza clientilor carduri ce pot fi utilizate intr-o retea ATM partajata, oferind astfel posibilitatea folosirii oricarui ATM, din cadrul unei anumite retele.

Aceste retele s-au dezvoltat ca urmare a imbunatatirii telecomunicatiilor, fapt ce permite derularea ieftina si rapida a tranzactiilor intre conturi si intre banci.

Partajarea ATM permite grupurilor de banci sa obtina avantaje economice, utilizand un numar mare de retele si fara marirea efortului financiar. Tehnologia partajata, ce asigura ca tranzactiile sa fie corect compensate, este, adesea, condusa de o companie specializata.

Pentru a gestiona toate datele stocate si functiile apelate la distanta este utilizat un calculator central. Pentru aceste activitati, compania va percepe taxe de la clientii ei (in acest caz bancile).Bancile, la randul lor, percep o taxa nominala de la clientii lor. Aceasta taxa este platita numai in cazul in care clientul a folosit o retea ATM de la alta banca.

Prelucrarea tranzactiilor efectuate prin ATM-uri se poate face in timp. Prelucrarea in timp real inseamna ca tranzactiile au loc imediat; o retragere de numerar, de exemplu, este debitata din contul clientului si inregistrarea in banca este actualizata instantaneu.

-Terminalele de plata

Este cunoscut faptul ca detinatorul unui card (de debit sau de credit) pe langa posibilitatea obtinerii de numerar de la ghiseele bancii sau de la distribuitoarele automate de numerar, il poate utiliza si pentru plata marfurilor si serviciilor la unitatile care vand marfuri sau presteaza servicii si accepta ca instrument de plata cardul.

Cand posesorul cardului doreste sa cumpere o marfa prezinta cardul vanzatorului.

Tranzactia, plata, se poate realiza in doua moduri: fie cardul este introdus in terminalul electronic al magazinului - EFTPOS (Electronic Funds Transfer of Point of sale), care va tipari automat borderoul vanzarilor (notele de plata), fie vanzatorul va folosi un aparat de tiparire (Imprinter) pentru notele de plata standardizate, denumite vouchere.

EFTPOS (Electronic Funds Transfer of Point of sale).

Plata marfurilor si serviciilor presupune existenta unui terminal la comerciant, conectat la infrastructura informatica si de telecomunicatii destinata platilor prin carduri.

Terminalul pentru transferul electronic de fonduri (EFTPOS) permite preluarea, captarea si transmiterea de informatii asupra platii cu card prin mijloace electronice, de la comerciant la centrul de autorizare.

Folosind informatia continuta de banda magnetica a cardului (cardul fiind introdus intr-o fanta speciala a terminalului) si prin tastarea valorii tranzactiei la EFTPOS, comerciantul primeste automat autorizarea privind plata (in maxim 30 de secunde).

De indata ce tranzactia a fost autorizata, dispozitivul furnizeaza nota de plata in doua exemplare. Notele de plata sunt semnate de client, semnatura data este confruntata de comerciant cu cea de pe card: cu aceasta plata a fost efectuata. Un exemplar din nota de plata (originalul) ramane la comerciant iar celalalt exemplar al notei de plata (copia), impreuna cu marfa, este data cumparatorului.

- Banca prin telefon (phone banking

Clientii carora le este oferit acest tip de serviciu primesc o parola care le permite accesul la sistemul computerizat al bancii si realizarea unor tranzactii, cum ar fi verificari de solduri, ordine de plata, etc.

- Banca la domiciliu (home banking)

Acest serviciu este oferit clientilor cu sume mari in cont sau cu volum mare de tranzactii. Lor li se ofera un sistem care le permite sa-si conecteze calculatorul personal la sistemul computerizat al bancii si sa realizeze tranzactii similare cu cele efectuate prin telefon (phone banking), avand insa si posibilitatea sa-si imprime rezultatele.

b) OPERATIUNI CU SOCIETATILE COMERCIALE- CORPORATE BANKING

b1) CONSTITUIREA DEPOZITELOR

Depozitele reprezinta sursa majora de fonduri, banca actionand ca sa le primeasca si apoi sa le utilizeze in operatii profitabile. Atragerea de depozite de la o societate comerciala este foarte diferita de aceeasi operatiune executata pentru persoane fizice si ea afecteaza tipurile de conturi de depozit care sunt oferite / utilizate de catre societati sau persoane fizice. Cele mai importante diferente sunt urmatoarele:

a) Societatile comerciale au nevoie sa aiba in depozitele de numerar o suma egala cu cea estimata necesara pentru a le acoperi necesitatile fondului de rulment. Daca nivelul numerarului aflat la dispozitia unei societati este mai mare decat suma necesara pentru acoperirea nevoilor fondului de rulment, societatea probabil ca, fie isi va plati imprumuturile scadente sau alte obligatii financiare, fie ca va continua sa investeasca sau chiar sa plateasca dividende.

b) O alta diferenta intre societatile comerciale si persoanele fizice este faptul ca, societatile au personal specializat - contabil si administrativ - care urmareste depozitele, strange date si evalueaza toate facilitatile oferite de diferitele tipuri de depozite.

c) Societatile incearca sa obtina beneficiul maxim din numerarul care este disponibil, pe cand depunatorii particulari din cadrul retail banking-ului cer siguranta si de multe ori nu sunt atat de mult interesati de rata profitului.

Cele mai obisnuite tipuri de conturi de depozit in cadrul activitatii de corporate banking sunt:

1. Conturi curente / conturi de cecuri

Contul curent este contul de depozit; banca isi ia urmatoarele angajamente:

sa plateasca cecurile emise de societate din acest cont;

sa tina oricand la dispozitia societatii soldul net;

sa crediteze contul cu dobanda asupra careia s-a cazut de acord si sa-1 debiteze cu orice alte comisioane sau cheltuieli, iar societatea se angajeaza sa;

utilizeze acest cont doar in termenii asupra carora s-a cazut de acord..

De obicei se cade de acord ca, daca plata unui cec ar face soldul contului negativ, banca sa transfere in contul curent suma necesara dintr-un cont de overdraft pentru a mentine pozitiv soldul contului, daca un astfel de cont exista. Conturile curente ofera o dobanda mica sau chiar nici o dobanda si reprezinta pentru banca o sursa de fonduri la un cost redus. Totusi, datorita concurentei dintre banci, in ultima vreme, conturile de cecuri ofera rate ale dobanzii destul de mari pentru acest tip de cont.

2. Conturi de economii

Conturile de economii ale societatilor se folosesc in multe scopuri ca de exemplu (a) depozite pentru depozite de la o zi la alta (over night) si (b) plati de salarii.

Aceste societati care au in exces cash ce urmeaza a fi depus la banca, prefera conturile de economii celor de cecuri, pentru ca majoritatea bancilor ofera la aceste conturi, rate ale dobanzii mai mari.

3. Certificate de depozit (CD)

Societatile care investesc bani in CD sunt cele care nu utilizeaza anumite sume pentru operatiuni in viitorul apropiat.

4. Acorduri de rascumparare

Un acord de rascumparare sau un acord « repo - este un acord intre societate si banca in care (a) societatea se angajeaza sa dea numerar bancii intr-o anume zi pentru a achizitiona titluri de valoare la un anume pret iar (b) ambele parti sunt de acord ca aceste titluri de valoare vor fi revandute de catre societate bancii la o data ulterioara, la un pret prestabilit.

Acest acord seamana cu un cont de depozit caci esenta acestei tranzactii este ideea ca, societatea sa-si depuna banii la banca pentru o anumita perioada de timp cu un profit fix. Aceste acorduri repo sunt mai comune societatilor decat persoanelor fizice, (caci este nevoie de sume minime de depozit) iar ele sunt depozite pe termen scurt (overnight sau de cateva zile) care au nevoie de o monitorizare stricta din partea depunatorului.

5. Noi tipuri de conturi de depozit

Caracteristicile diferitelor tipuri de depozite oferite de banci societatilor tind sa fuzioneze in noi tipuri de conturi de depozit care ofera un mixaj al acestor caracteristici. Ele fac economie de costuri administrative, atat societatilor cat si bancilor.

Operatiile in cadrul depozitelor societatilor sunt in general in numar de trei:

1. caderea de acord asupra termenilor cooperarii si semnarea contractului

Datorita faptului ca, aceste societati comerciale nu sunt la fel de numeroase ca si persoanele fizice, si pentru ca de obicei fondurile lor sunt mai mari, bancile fac eforturi pentru a atrage fondurile societatilor. Atragandu-le fondurile, aceste societati probabil ca vor lucra cu banca si pentru alte tipuri de operatiuni.

2. operatiuni in front office

Tranzactiile efectuate prin functionarul bancar au nevoie de atentie in recunoasterea/acceptarea clientului, (luand in considerare faptul ca tranzactiile prin contul de depozit al societatilor au loc de multe ori prin telefon sau prin scrisori de autorizare/imputernicire), in completarea documentelor necesare, in tiparirea unor numere de cod corecte, etc.

3. operatiuni in back office

Operatiunile in back office, similare cu cele din cadrul activitatii de retail banking includ: verificarea si calcularea soldurilor tuturor conturilor clientilor (prin reconcilierea soldurilor conturilor cu registrul contabil general care se bazeaza pe documentele utilizate); compensarea cecurilor prin sistemul casei de compensatii (prin sortarea cecurilor si prin urmarirea lor in cadrul sistemului de compensare); calcularea dobanzii (aplicand rata corecta a dobanzii si datele de efectuare a operatiunilor); indosarierea documentatiilor tranzactiilor; trimiterea extraselor de cont clientilor si verificarea lor.

Data efectuarii operatiunii (value date) asupra careia s-a cazut de acord in cadrul depozitelor societatilor este de multe ori problema luata in considerare de societati in alegerea bancii cu care vor sa lucreze. Data efectuarii operatiunilor (in special in cazul in care cecurile sunt emise de clientii societatilor si depuse imediat in banca de catre societate) este convenita a fi luata in considerare mai devreme decat data respectiva pentru clienti persoane fizice, fiind un mijloc de a atrage societatile ca si clienti.

Depozitele de o noapte ale societatilor sunt acceptate de catre banca urmand proceduri speciale, printre care prioritatea tranzactiei.

Sistemul de control intern in cadrul depozitelor societatilor necesita aceleasi parghii de control ca si cele descrise in cazul retail banking-ului, plus:

termeni clari si corecti in acordul semnat de banca si de catre societate;

recunoasterea persoanelor autorizate de societate sa actioneze in numele ei.

b2) ACORDAREA CREDITELOR

O societate are trei posibilitati de a gasi finantare externa pentru operatiunile sale:

prima cale este de a gasi capital fie din plasamente private fie din participarea la bursa;

a doua cale este de a obtine imprumuturi de la banca;

a treia cale este de a emite obligatiuni.

Atunci cand banca isi stabileste politica referitoare la acordarea de imprumuturi societatilor, ea evalueaza in primul rand riscul asociat acestei operatiuni:

riscul de creditare (riscul ca, clientul sa fie in imposibilitatea de a-si plati obligatiile, plus riscul de nu putea acoperi integral suma datorata bancii prin garantii, sau chiar riscul de tara);

riscul ratei dobanzii (in special atunci cand banca acorda credite pe termen lung cu o rata fixa a dobanzii);

riscul de concentrare (care este mai mare atunci cand multe din creditele acordate de o banca sunt acordate unei singure ramuri a economiei sau unui numar restrans de companii).

Evaluarea gradului de risc de catre banca inainte de a decide politica pe care o va adopta fata de o societate in a-i acorda credite, este de fapt un proces mai detaliat si mai complicat decat acelasi lucru aplicat persoanelor fizice.

Bancile mari au experti economisti care sunt angajati intr-un departament special al bancii care se ocupa cu analiza diferitelor sectoare ale economiei pentru a asista conducerea bancii in a selecta o posibila piata.

Dupa evaluarea riscului, conducerea bancii decide, selectand nevoile pietei care vor trebui satisfacute prin imprumuturi acordate societatilor. Pe piata bancara, exista banci specializate in finantarea comertului international, a proiectelor de investitii sau a anumitor industrii.

Criteriile bancilor pentru acordarea creditelor catre societati pot fi impartite in :

criteriile referitoare la interesele publicului si ale guvernului (aceste criterii afecteaza reglementarile stabilite de Banca centrala privind finantarea diferitelor sectoare ale economiei - de exemplu Banca centrala poate cere ca un procent din totalul creditelor acordate sa fie acordat intreprinderilor mici sau anumitor zone geografice ale tarii;

criteriile referitoare la interesul bancii care sunt si ele fundamentale si aditionale. Este foarte important ca bancile sa ia in considerare mai intai criteriile fundamentale si apoi cele aditionale.

Criteriile fundamentale sunt:

(a) capacitatea societatii de a face afaceri si in viitor - abilitatea de a activa neintrerupt si

(b) cash flow-ul previzional estimat care sa permita respectarea obligatiilor financiare referitoare la rambursarea imprumutului.

Criteriile aditionale sunt:

(a) garantiile - colaterale oferite bancii pentru a se asigura acoperirea imprumutului si

(b) rata profitului pentru banca, care ar trebui sa permita o dispersie convenabila a ratei dobanzii, luand in considerare totalitatea afacerilor societatii cu banca, in afara imprumutului in cauza.

Procedurile in cadrul activitatii de creditare a societatilor, in cazul bancilor bine organizate, includ urmatoarele etape:

a) Primirea cererii de acordare a unui credit si strangerea de informatii

Informatiile pe care le strange banca includ datele de pe cererea de acordare a creditului, situatiile financiare ale societatii, cash flow-ul, business planul (planul de afaceri) sau studii tehnico-economice, informatii despre proprietarii companiei si echipa manageriala, informatii referitoare la principalii concurenti, clienti, furnizori, etc.

b) Evaluarea informatiilor primite

Evaluarea include examinarea datelor oferite bancii privind acuratetea lor, o posibila vizita la sediul societatii, o evaluare a studiilor sectorului respectiv al economiei facuta de catre banca sau de alte organizatii, strangerea si evaluarea informatiilor referitoare la credibilitatea societatii.

c) Evaluarea initiala a colateralelor propuse

Evaluarea colateralelor (natura si clasa lor) include mai intai existenta termenilor de baza ai contractului stabiliti de banca: i.e. pentru creditele pe termen lung, banca poate pretinde ca garantia sa fie un activ fix a carui valoare sa fie 150% fata de nivelul creditului.

d) Negocieri cu societatea

Persoanele care evalueaza informatiile oferite de societate bancii poate ca trebuie sa contacteze managementul companiei pentru a negocia anumiti termeni ai acordului inainte de a inainta dosarul de credit comitetului bancii de aprobare a creditelor. Daca, chiar si dupa negocierile cu societatea, informatia este considerata inadecvata sau nepotrivita pentru a se putea acorda creditul, cazul respectiv nu este prezentat comitetului de aprobare a creditelor din cadrul bancii, informatiile se indosariaza iar clientul este anuntat ca nu i s-a aprobat creditul.

e) Obtinerea aprobarii comitetului de acordare a creditelor

In concordanta cu anumiti factori (nivelul creditului, sectorul economic in care actioneaza societatea, zona geografica, etc.) banca stabileste comitete care raspund de aprobarea cererilor de acordare a creditelor.

Nivelul inferior este de obicei aprobarea data de o filiala (nu toate filialele pot aproba orice suma).

Al doilea nivel de aprobare acopera de obicei o zona geografica, indeosebi cand este vorba de sume mari.

Pe de alta parte, comitetul de nivel superior este conducerea superioara a bancii care se ocupa de liniile de credit de valoare foarte mare, de societatile cu un grad mare de risc si de orice problema majora referitoare la politica bancii.

f) Examinarea din punct de vedere legal a garantiei

Inainte de acordarea creditul si de semnarea contractului, departamentul legislativ al bancii examineaza garantia, din punctul de vedere al calitatilor si al atributiilor acceptate. De exemplu, banca poate sa nu accepte o ipoteca de rang doi pe o casa ci numai una de rang unu, plus o asigurare acoperitoare.

g) Semnarea contractului si acordarea sumei

Continutul contractului de acordare a creditului trebuie formulat astfel incat sa protejeze interesele bancii. Dupa semnarea contractului, se acorda suma aprobata dupa ce s-a calculat deducerea unor taxe ca de exemplu impozitul, comisioane, speze, etc. care fie ca se retin fie ca se adauga la suma datorata.

h) Urmarirea continua a creditului si a capacitatii de rambursare a clientului

Semnarea contractului nu inseamna ca automat, totul va merge bine din punctul de vedere al bancii pana cand imprumutul va fi rambursat in totalitate, inclusiv dobanda. Banca trebuie sa supravegheze continuu societatea pentru a putea evalua corect posibilitatea ei de a-si plati datoriile. Este o activitate similara cu cea de evaluare initiala a cererii de acordare a creditului. Deci, banca ii va cere societatii ca, la anumite intervale de timp, sa-i prezinte situatiile financiare si datele referitoare la activitate, pentru a le evalua.

i) Rambursarea creditului si a dobanzii

Ciclul creditului este complet atunci cand banca isi incaseaza indarat creditul acordat societatii plus dobanda aferenta. Calcularea dobanzii se face in functie de tipul creditului.

Creditele acordate societatilor se impart in doua mari categorii:

(a) creditele pentru fondul de rulment si

(b) creditele pentru finantarea activelor fixe.

a) Creditele pentru fondul de rulment

Facilitatea de overdraft - In cadrul acestei facilitati societatile pot utiliza acest credit atat cat doresc si pentru perioada pe care o doresc. Asa incat nu trebuie sa plateasca dobanda pentru suma maxima oferita. Ori de cate ori societatile au cash in exces si vor sa-si micsoreze suma datorata, pot rambursa o parte din banii datorati. Se poate intampla ca soldul contului de overdraft sa se modifice in sens invers, de la sold debit la sold credit. In acest caz, el functioneaza asemeni unui cont de depozit iar dobanda se plateste conform intelegerii prealabile cu societatea.

Finantarea exportului - In cadrul acestei facilitati, banca ii acorda exportatorului un credit pe termen scurt pana cand acesta primeste banii de la importator. Creditul se acorda in anumite conditii care sa garanteze bancii faptul ca-si va putea recupera banii.

b) Creditele pentru finantarea activelor fixe

Creditele pentru finantarea activelor fixe se impart in diferite categorii:

in functie de scadenta lor (pe termen scurt daca este pana la 1 an, pe termen mediu daca este intre 1 si 5 ani si pe termen lung daca este peste 5 ani)

in functie de garantiile primite (neacoperite, acoperite cu un echivalent in numerar, acoperite cu garantii personale, acoperite cu ipoteci)

in functie de tipul de rambursare (amortizare egala cu capitalul, rate egale, termeni specifici, dobanda fixa sau flotanta, etc)

Trebuie sa mentionam ca, de cele mai multe ori, compania are planuri de investitii in care combina creditele acordate de banca cu alte venituri, fie din impozite, fie din facilitati acordate de politica guvernului privind dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei sau anumite zone geografice, in acest caz, riscul din punctul de vedere al bancii este mai mare decat de obicei, adica pana cand contributia guvernului se materializeaza in fonduri acordate societatii.

Mai trebuie sa observam ca, de cele mai multe ori, societatile cer credite in valuta, sperand ca vor obtine un profit si din cursurile de schimb valutar si din ratele dobanzii pe perioada acordarii creditului, in cazul acordarii de credite in valuta, bancile isi protejeaza de obicei pozitia valutara, de cele mai multe ori preferand nu sa se protejeze contra riscului ci sa speculeze.

Creditul sindicalizat este o conventie prin care doua sau mai multe banci accepta sa imprumute direct aceluiasi imprumutat sau imprumutati, conform termenilor acordului creditului. Una dintre banci ia rolul bancii agent iar celelalte participa cu partea lor, nu neaparat egala, la sindicat.

De obicei, daca una din bancile din sindicat nu poate acorda partea ei din imprumut, celelalte banci din sindicat nu trebuie sa puna ele suma lipsa. Totusi, in functie de puterea de negociere a imprumutatului, banca agent sau celelalte banci din sindicat pot accepta responsabilitatea de a pune suma care lipseste, pe care banca care s-a angajat sa o acorde nu a acordat-o.

Creditul sindicalizat difera de 'acordul de participatie' in cadrul unui contract de credit, conform caruia o banca, (banca leader) acorda unui imprumutat un credit iar apoi vinde mai tarziu o parte sau tot creditul uneia sau mai multor banci diferite, denumite participanti. in cadrul creditului sindicalizat, imprumutatul si fiecare banca intra in acordul de credit cu prezumtia ca imprumutatului i se va acorda tot creditul.

Rolul bancii agent este crucial intr-un credit sindicalizat, dupa cum urmeaza:

inaintea executiei creditului

Initial, membrii sindicatului abordeaza imprumutatul colectiv iar bancilor nu le este permis sa actioneze individual, in general, agentul:

asista imprumutatul in formarea consortiului bancar care va participa la sindicat

colecteaza informatiile necesare despre imprumutat (informatii cerute si de fiecare banca a sindicatului) pentru a se evalua riscul de creditare

structureaza conditiile creditului si

se ocupa de pregatire (colateralele, etc) si de documentatie.

dupa executia creditului

dupa stabilirea creditului, rolul bancii agent este urmatorul:

coordoneaza transferul fondurilor (primeste banii de la celelalte banci si ii da clientului, primeste rambursarile de la client si trimite cotele parte bancilor din sindicat)

calculeaza ratele dobanzii ce urmeaza a fi aplicate, in concordanta cu conditiile contractului de credit si le aloca celorlalte banci participante,

urmareste colateralele, incasarea transelor creditului si comunica bancilor din sindicat daca clientul nu isi ramburseaza creditul si

se ocupa de orice problema care s-ar putea ivi in legatura cu acest credit sindicalizat.

Principalele motive de utilizare a creditelor sindicalizate sunt urmatoarele:

impartirea riscului creditului acordat;

depasirea limitelor nivelului de credit al fiecarei banci (care nu satisface necesitatile clientului).

Exista doua probleme majore legate de creditele sindicalizate:

stabilirea pretului riscului, adica riscul fiecarei banci de a nu obtine rata sa de baza a dobanzii (daca de exemplu rata de baza a dobanzii aplicata de banca agent este mai mica);

riscul de relatie, adica riscul pe care il are fiecare banca referitor la faptul ca imprumutatul poate avea o relatie mai buna cu o alta banca din sindicat, de obicei cu banca agent.

Sistemul de control intern al creditelor are scopul de a garanta recuperarea creditelor acordate de catre banca. Acest sistem a fost descris mai sus ca parte integranta a procedurilor ce trebuie urmate (stabilirea comitetelor de evaluare a cererilor, revizuirea contractelor de credit din punct de vedere legal, etc.).

Peste aceste parghii de control, cele mai importante sisteme de control din partea bancii sunt:

verificarea continua prin auditorii interni a faptului ca se urmareste mereu posibilitatea de rambursare a creditului, ca dosarele sunt actualizate si completate la timp;

monitorizarea corectitudinii ratei dobanzii percepute, in special in cazul dobanzilor flotante, in cazul re-esalonarii creditului, etc. examinarea corectitudinii respectarii termenilor contractului in cazul creditelor sindicalizate.

Urmarirea si gestionarea creditelor caracterizate ca neperformante este trecuta de la departamentul de credite la cel de urmarire a creditelor neperformante care actioneaza in stransa cooperare cu departamentul juridic al bancii pentru a recupera sumele ce i se datoreaza.

Cererile de acordare a unor credite facute de societati care apartin unui grup de societati sunt examinate separat, luand in considerare expunerea totala a bancii. In astfel de cazuri, se iau in considerare toate creditele acordate grupului.

b3) ALTE PRODUSE SI SERVICII

- FINANTAREA IMPORTURILOR SI EXPORTURILOR

Internationalizarea si expansiunea comertului au avut ca rezultat un numar imens de importuri si exporturi, care se fac zilnic si in consecinta bancile actioneaza ca intermediari in cadrul acestor tranzactii.

Partile participante in procesul de import-export sunt:

exportatorul;

importatorul;

reprezentantii comerciali (de multe ori din partea exportatorului, uneori si din partea importatorului);

banca emitenta (in tara importatorului, cu functia de a accepta documentele ce i se prezinta de catre importator si de a contacta banca exportatorului direct sau indirect, prin alte banci);

banca rambursatoare (si in tara importatorului cu functia de a plati bancii avizatoare printr-o banca corespondenta si de a cere acesti bani bancii emitente);

banca corespondenta (in tara exportatorului cu functia de a credita banca avizatoare cu banii pe care ii primeste de la banca rambursatoare);

banca avizatoare (in tara exportatorului cu functia de a confirma creditul si de a plati exportatorul care este beneficiarul acestuia).

In multe cazuri, nu toate cele 4 tipuri de banci participa la tranzactia de export-import, caci unele banci au un rol dublu. Totusi, este necesar ca cel putin 2 banci-una in tara exportatorului si una in cea a importatorului - sa participe la acest proces.

Cele trei tipuri de reglementare a unei tranzactii de import sunt prezentate mai jos:

Acreditivul - In acest caz importatorul nu plateste in momentul in care comanda produsele ci mai tarziu. Totusi, pentru securitatea exportatorului, sistemul bancar ii ofera un fel de credit. Aceste tipuri de credit sunt:

acreditivul revocabil sau irevocabil (cel revocabil poate fi oprit de catre banca oricand, pana sosesc documentele de transport);

acreditivul confirmat (banca avizatoare are aceleasi datorii ca si banca emitenta);

acreditivul de tip revolving (se poate reinnoi mereu, in functie de termenii contractului);

acreditivul transferabil (in care beneficiarul initial poate transfera unei terte parti, fie o anumita suma din totalul acreditivului, in cazul acreditivului divizibil, fie chiar intr-o alta tara, in cazul acreditivului transmisibil);

acreditivul back-to-back (utilizat cand una din parti nu este prea bine cunoscuta);

acreditivul cu clauza rosie (banca avizatoare, pe raspunderea ei, poate plati exportatorului, fara a avea dreptul de a cere banii bancii emitente daca mai tarziu termenii contractului nu se respecta).

Riscul pentru banca emitenta, in cazul acreditivului, este mai mare decat in cazul celorlalte doua tipuri de reglementari.

Creditul contra documentelor de transport - In acest caz, importatorul vine la banca si transfera bancii drepturile asupra marfurilor, dand bancii factura, frahtul si orice alte documente de transport. Riscul bancii emitente in acest caz este mai mic decat in cazul acreditivului.

Remiterea in avans - In acest caz, importatorul trimite o suma in avans exportatorului, inainte de expedierea marfurilor. Ca urmare, nu exista nici un risc pentru banca emitenta referitor la suma platita in avans, ci doar pentru suma care a mai ramas de platit. Un astfel de sistem de reglementare se alege atunci cand exportatorul are un avantaj substantial sau importatorul nu are credibilitatea necesara de a obtine un credit.

Termenii internationali (Incoterms) utilizati in procesul de import-export sunt numerosi, cei mai obisnuiti fiind:

FOB free on board (franco bord) (livrarea are loc inainte ca marfurile sa fie la bord)

CIF cost, insurance and freight (cost, asigurare, navlu) (livrarea se face la sediu importatorului)

EXW ex works (franco fabrica) (sau ex uzina, ex depozit, etc.)

FAS: free alonside the ship (franco de-a lungul vasului) (asigurare maritima)

CFR cost and freight (cost, navlu) (asigurarea nu se include in pret)

Suma totala platita bancii emitente de catre importator se compune din:

prima de asigurare (care este fie inclusa in factura exportatorului fie se trece pe o factura separata) - depinde de termenii vanzarii si de cerintele bancilor fata de importator, daca s-a deschis o linie de credit);

costul transportului;

comisionul reprezentantilor;

sumele datorate la vama;

comisionul bancii (convenit anterior).

Procedurile si operatiunile bancii implicata in procesul de import-export ca banca emitenta sunt:

stabilirea comisionului ce i se va percepe viitorului client-importator;

examinarea credibilitatii importatorului (bazata pe informatii despre tranzactii anterioare ale sale, nivelul garantiilor si alte informatii cu caracter general);

deschiderea acreditivului documentar;

intocmirea unui dosar pentru a putea urmari tranzactia;

monitorizarea transportului si receptiei marfurilor, in functie de termenii conventiei;

reglementarea financiara (inclusiv incasarea de catre banca a comisioanelor).

Trebuie mentionat ca, in anumite cazuri se recurge la proceduri speciale, datorita unor prevederi legale. Astfel de cazuri sunt de exemplu (a) importul marfurilor care sunt purtatoare ale unor « drepturi », ca de exemplu filmele.

EMITEREA SCRISORILOR DE GARANTIE

Prin emiterea unei scrisori de garantie (SG), banca se obliga sa plateasca datoriile unei persoane, unei terte parti, in cazul in care persoana respectiva nu isi indeplineste obligatiile ea insasi.

Tipurile de scrisori de garantie

In functie de ce tipuri de obligatii acopera, ele sunt:

Scrisori de garantie de participare (cu acest tip de scrisoare, banca garanteaza ca persoana in cauza va participa la licitatie sau la orice alt tip de procedura - se foloseste de obicei in cazul constructiei unei uzine sau al achizitionarii de materii prime - pentru care persoana varsa o dobanda in avans. Daca respectiva persoana nu participa, banca executa scrisoarea de garantie si ii plateste suma garantata beneficiarului;

Scrisori de garantie de buna executie (acest tip de scrisoare de garantie este emisa dupa scrisoarea de participare, pentru persoana care a castigat licitatia si va construi uzina respectiva sau va furniza materialele convenite si ea este valabila pe toata perioada constructiei sau chiar mai mult timp, dupa cum se stabileste);

Scrisori de garantie pentru plata in avans (prin aceasta scrisoare banca garanteaza ca persoana respectiva va inapoia suma pe care o primeste ca plata in avans daca nu isi va indeplini conform acordului obligatiile asumate - utilizata de obicei si pentru plati in avans primite in cazul constructiilor);

Scrisori de garantie de plata (este similara cu tipul anterior de SG si se refera la plata integrala a constructorilor, opusa partiale, cu obligatia constructorului de a inapoia banii daca nu isi indeplineste obligatiile - banca garanteaza de fapt aceasta restituire a banilor);

Scrisori de garantie pentru plata integrala in cazul terminarii unor lucrari de constructie (in loc de a retine o anumita suma pentru o anume perioada de timp - de obicei pana la un an, daca constructiile se dovedesc ulterior de proasta calitate);

Scrisori de garantie pentru vama (astfel de tipuri de SG sunt emise de banca si date la vama de catre importator pentru a putea intra in posesia bunurilor care le-au fost trimise. Se practica in cazul unor produse perisabile si care nu trebuie sa ramana mult timp in. Prin scrisoare, banca garanteaza vamii ca persoana in cauza va plati banii intr-o anumita perioada de timp ce depinde de transmiterea documentelor;

Alte Scrisori de garantie (utilizate pentru a garanta plata impozitelor sau a unor timbre, etc.) Banca isi asuma un grad mare de risc la emiterea unei scrisori de garantie. Riscul consta in faptul ca banca ar trebui se plateasca o suma egala cu cea mentionata in SG catre o a treia parte, in anumite conditii. Bine inteles, in astfel de cazuri, banca plateste chiar daca va avea probleme cu recuperarea sumei. Acest risc are doua efecte pentru banca:

o      banca cere si primeste anumite garantii pentru a emite o scrisoare de garantie;

o      la pregatirea situatiilor financiare se ia in considerare emiterea de scrisori de garantie, alaturi de creditele acordate, calculandu-se provizioane pentru credite neperformante.

Doua lucruri sunt foarte importante in cadrul unei scrisori de garantie:

beneficiul de discutiune adica dreptul bancii garante de a-i cere beneficiarului de a recurge mai intai la principalul datornic si numai daca nu este satisfacut, de a apela la banca;

clauza interna adica clauza ca, in cazul executarii SG (cand cu exceptia partii principale a datoriei s-a stabilit si o dobanda) se acorda o anumita rata a dobanzii pentru calculul corect al sumei datorate.

Comisionul perceput de o banca pentru a emite o garantie depinde de obicei de gradul de risc. Majoritatea bancilor au comisioane generale, calculate pe trei nivele:

Scrisori de garantie tipice cu un grad scazut de risc (comision mic);

Scrisori de garantie cu continut de baza, risc mediu (comision mediu);

Scrisori de garantie cu continut de baza, risc mare (comision mare).

Comisionul mai depinde si de scadenta scrisorii de garantie. Exista scrisori de garantie cu scadente specifice (sunt valabile pana la o anume data si garantul nu mai are nici o obligatie dupa aceasta data) dar mai exista si scrisori de garantie deschise.

- CARDURI PENTRU AFACERI

Serviciile oferite de banca societatilor comerciale prin carduri de credit se pot lua in considerare din doua puncte de vedere:

a) Carduri de credit emise pentru a fi utilizate de personalul societatilor

De multe ori, conducerea superioara a societatilor poate folosi carduri de credit pentru a acoperi cheltuielile necesare functionarii companiei, in anumite cazuri, acestora li se permite sa foloseasca aceste carduri si pentru cheltuielile lor personale, pana la anumite limite, primind astfel o remunerare pe langa aceea rezultand din beneficii.

b) Societatile accepta plati prin carduri de credit

Atunci cand o societate joaca rolul negustorului in ciclul unei operatii cu carduri de credit, atunci banca ii ofera acestui tip de societate urmatoarele servicii:

ii procura echipamentul necesar pentru a face vanzari prin carduri de credit;

urmareste primirea documentelor, comisioanele, spezele, cheltuielile;

reglementeaza periodic conturile.

Acest tip de serviciu nu numai ca genereaza venit pentru banca din comisioanele pe vanzarile cu cardurile de credit, dar genereaza si alte servicii (spre exemplu depozite, plati salarii, etc.)

- TRANSFERUL FONDURILOR

Activitatile legate de transferul fondurilor sunt mult mai obisnuite in cadrul activitatii de corporate banking decat in cele legate de retail banking datorita volumului mare al tranzactiilor si al sumelor implicate, in consecinta, ele genereaza multe venituri bancii.

- INCASAREA CREANTELOR

Este un serviciu similar acordarii unui credit, prin faptul ca se accepta ca si colateral sume ce urmeaza a fi incasate. Incasarea acestor creante poate imbraca doua forme:

rate scontate de pilda cand calculul se bazeaza pe o rata a dobanzii care este mai mare de obicei decat cea a creditului. La scontarea unora din aceste efecte de comert, banca accepta riscul de a nu putea recupera la scadenta valoarea nominala;

factoringul (pentru orice tip de factoring, intern sau international, cu sau fara recurs, confidential sau neconfidential, etc.). in cazul factoringului international, avem doua banci implicate, factorul importatorului si cel al exportatorului. Operatiile bancilor care se refera la incasarea unor creante sunt destul de complicate si riscante si este nevoie de multa atentie de-a lungul intregului proces de la stadiul acordului, la primirea efectelor de comert si pana la faza finala de incasare a numerarului si de reglare a conturilor.

- CONTURI PENTRU PLATA SALARIILOR

Serviciul oferit societatilor de a le deschide conturi de plata a salariilor este un serviciu auxiliar conturilor de depozit. in oricare banca se pot folosi anumite conturi pentru a prelucra statele de plata ale societatilor. Beneficiul pentru banca este comisionul incasat de la societate (de obicei o suma fixa pentru fiecare angajat) plus avantajul ca toti angajatii isi vor deschide un cont aici. Procedurile bancii pentru a plati salariile printr-un astfel de cont al corporatiei si deschiderea de conturi pentru angajati nu sunt complicate si exista si facilitatile oferite de distribuitoarele automate de numerar (ATM) aflate la dispozitia salariatilor.

- TRANZACTII VALUTARE

Serviciile oferite de banca societatilor legate de tranzactiile valutare se extind la foarte multe tipuri diferite de tranzactii si trebuie sa tina cont de o multitudine de factori ca de exemplu reglementarile stabilite de banca centrala, etc.

Tranzactiile valutare devin din ce in ce mai obisnuite datorita internationalizarii economiilor si a dereglementarilor in cadrul transferului de fonduri de la o tara la alta.

- VANZAREA DIFERITELOR VALORI

Banca joaca de multe ori rolul de intermediar in vanzarea anumitor valori ca de exemplu obligatiuni guvernamentale, timbre pentru contributii la ajutorul social, etc.

Comisionul pentru banca pentru acest rol de intermediere este de obicei substantial si aceasta activitate atrage clientii in a utiliza si alte servicii ale bancii.

- « BANCA LA BIROU» (OFFICE BANKING)

Tehnologia avansata permite ca anumite servicii ale bancii sau obtinerea de informatii sa o faca chiar clientul, fara a fi necesar sa vina pentru asta la banca. Banca la birou permite societatilor sa-si conecteze calculatoarele la o parte a sistemului computerizat al bancii. Astfel, societatea, utilizand anumite coduri numerice, poate:

obtine informatii despre soldurile conturilor sale;

obtine informatii generale despre ratele bancii;

transfera sume si da ordine pentru efectuarea anumitor tranzactii.