Studiu de caz privind analiza si fundamentarea deciziei de creditare a investitiilor ipotecare

Studiu de caz privind  ANALIZA SI FUNDAMENTAREA DECIZIEI DE CREDITARE A INVESTITIILOR IPOTECARE

In vederea accederii la credit ipotecar, persoana fizica Popescu Eduard se prezinta la sucursala Bancii K pentru a solicita analizarea posibilitatii de obtinere a acestui produs de activ al bancii.

Dupa efectuarea analizei preliminare, in urma careia banca considera ca solicitantul poate obtine un credit ipotecar in valoare de 195.000 lei pe o perioada de 25 de ani, acesta primeste formularele necesare necesare pentru intocmirea dosarului de credit, respectiv cerere de credit, adeverinte de salariu, declaratie angajamente de plata, acord de consultare la Biroul de Credit, acord de consultare la Centrala Riscurilor Bancare.

Expunerea de 195.000 lei a fost determinata luand in calcul veniturile nete, certe cu caracter  permanent ale solicitantului si sotiei acestuia in valoare totala de 4.500 lei, numarul membrilor care intra in componenta familiei, respectiv 3 persoane din care 2 persoane realizeaza venituri, cheltuielile minime de subzistenta in valoare de 200 lei/persoana si existenta a doua angajamente de plata decurgand din contracte de descoperit de cont, al caror plafon maxim este in valoare de 2.500 lei si respectiv 3.800 lei.

Creditul ipotecar in valoare de 195.000 lei va avea ca destinatie, terminarea in regie proprie a unui imobil proprietate personala, imobil care figureaza la Cartea Funciara, nefiind grevat de sarcini, servituti sau privilegii.

Informatii privind creditul ipotecar

Documentele solicitate de banca pentru aprobarea creditului:

- cerere de credit (anexa nr.1)

- adeverinte de venit pentru solicitant si sotia acestuia (anexa 2)

- fotocopii dupa cartile de identitate

- facturi de utilitati prezentate in fotocopii

- raport de evaluare pentru imobilul asupra caruia se va constitui garantie imobiliara (valoarea acestei garantii trebuie sa acopere 118 % din valoarea creditului solicitat conform reglementarilor proprii de creditare ) anexa nr.3

- autorizatie de constructie pentru terminarea constructiei pentru care se solicita credit si certificat de urbanism

- planurile imobilului intocmite si eliberate de autoritatile locale, respectiv Oficiul Cadastral

- devizul lucrarilor de constructie intocmit de un proiectant autorizat si vizat de expertul tehnic al bancii

Din verificarea raportului de expertiza, rezulta o valoare de piata a imobilului  care constituie proprietate rezidentiala de 235.000 lei, valoarea minima admisa de banca fiind de 230.100 lei (valoare de piata minima necesara pentru garantarea creditului 118 % din creditul solicitat).

Asupra imobilului propus in garantie se va constitui ipoteca de rang I la valoarea de piata minima admisa de banca, rangul ipotecii fiind inregistrat in Registrul de Carte Funciara cu precizarea ca imobilul este grevat in favoarea bancii pentru un credit in valoare de 195.000 lei, inclusiv dobanzile si comisoanele aferente ce decurg din contractul de credit.

Un exemplar in original al contractului de ipoteca, inclusiv incheierea eliberata in regim de Carte Funciara se pastreaza la dosarul de credit pana la rambursarea integrala a creditului, a dobanzilor aferente si a celorlalte speze bancare.

Totodata, imobilul adus in garantie va fi asigurat pentru toate riscurile la o societate de asigurare - reasigurare, cu obligativitatea ca drepturile de desbagubire ce decurg din contractul de asigurare sa fie cesionate integral in favoarea bancii.

Imobilul va fi asigurat pe toata perioada de creditare, pana la stingerea integrala a debitelor.

Dupa prezentarea acestor documente, consilierul de credit procedeaza la verificarea intregii documentatii de credit, analiza elementelor care pot fi luate in calcul cu scopul identificarii capacitatii de plata a clientului pe toata perioada de rambursare a creditului si a dobanzilor aferente, analiza garantiilor si acceptarea acestora, respectarea tuturor conditiilor de creditare prevazute de normele interne ale Bancii K.

In cazul in care consilierul de credit considera ca sunt intrunite toate conditiile de creditare si garantare a creditului solicitat, acesta va intocmi un referat (anexa nr.4) in care vor fi centralizate toate informatiile din dosarul de credit.

Acest referat inaintat de catre consilierul de credit, autoritatii de aprobare in vederea analizarii si limitarii riscului de credit potrivit reglementarilor proprii ale Bancii K va fi aprobat de catre directorul sucursalei.

Dupa autorizarea limitei de credit in sistem, respectiv solutionarea favorabila a cererii de credit a clientului, consilierul de credit intocmeste contractul de credit nr.RQ2311111115594 care prevede anumite clauze contractuale referitoare la obligatiile beneficiarului de credit si drepturile bancii (anexa 5).

Totodata, dupa utilizarea integrala a limitei de credit aprobate, banca va emite un grafic de rambursare in care va fi esalonat creditul ramas de rambursat si dobanzile aferente.

Perioada de rambursare prevazuta in contractul de credit nu va depasi perioada de creditare stabilita prin contractul de credit.

Creditul se acorda sub forma liniei de credit avand o perioada de utilizare de 3 luni, dobanda stabilita prin contract fiind de 11 % calculata de la data inceperii utilizarii creditului pana la rambursarea integrala a acestuia.

Dobanda se calculeaza dupa formula dobanzii pro-rata temporis si se plateste lunar, conform planului de rambursare anexa la contactul de credit.

Dobanda aferenta perioadei de utilizare se calculeaza la soldul creditului utilizat si se plateste de imprumutat pana la sfarsitul fiecarei luni.

Formula de calcul = creditul utilizat x dobanda x nr.zile

360 x 100

Perioada de utilizare a creditului este inclusa in perioada de rambursare a acestuia.

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

Rambursarea creditului incepe in luna urmatoare utilizarii integrale a acestuia.

In cazul prezentat creditul se aproba pe data de 02.10.2007 beneficiarul utilizand suma de 195.000 lei in doua transe: prima transa in valoare de 95.000 lei pe

data de 15.10.2007 pentru achitarea facturilor emise de furnizorii de materiale; a doua transa in valoare de 100.000 lei pe data de 27.12.2007 pentru plata prestarilor de servicii si achitarea anumitor facturi reprezentand contravaloarea materialelor de constructii.

La efectuarea platilor din credite, consilierul verifica incadrarea acestora in devizul general si autorizatiile prestatorilor de servicii (acestia sunt obligati sa prezinte certificatul de inmatriculare la Registrul Comertului si certificatul de inregistrare fiscala la Directia Generala a Finantelor Publice).

CONCLUZII SI PROPUNERI

Riscul este un factor fundamental al afacerilor, deoarece din nici o activitate nu se poate obtine profit fara risc. De aceea orice entitate economica incearca sa-si maximizeze profitul prin gestionarea riscului specific domeniului sau de activitate si prin evitarea sau transferarea riscului pe care aceasta nu doreste sa-l preia.

Este evident, ca o strategie bancara performanta trebuie sa cuprinda atat programe cat si proceduri de gestionare a riscurilor bancare care vizeaza, de fapt, minimizarea probabilitatii producerii acestor riscuri si a expunerii potentiale a bancii.    Acest lucru rezulta din obiectivul principal al acestor politici, anume acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de banca, iar obiectivul central al activitatii bancare il constituie obtinerea unui profit cat mai mare pentru actionari.

Prin urmare, adoptarea unei decizii corecte de creditare a clientilor bancii conduce la limitarea riscurilor bancare, banca icercand sa nu se expuna unor operatiuni care presupun un grad ridicat de risc.

Insa, minimizarea riscurilor nu trebuie sa se transforme intr-un obiectiv in sine, stiut fiind faptul ca, obiectivele managementului bancar vizeaza maximizarea rentabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare in vigoare.

Prin urmare, consider ca importanta gestiunii riscurilor bancare nu se rezuma doar la minimizarea cheltuielilor.

Preocuparea permanenta a conducerii pentru minimizarea expunerii la risc are efecte pozitive si asupra comportamentului salariatilor care devin mai rigurosi si mai costiinciosi in indeplinirea sarcinilor de servici. Nu este de neglijat nici efectul psihologic de descurajare a unor activitati frauduloase.

Existenta unor programe adecvate pentru prevenirea si controlul riscurilor bancare contribuie si la impunerea institutiei in cadrul comunitatii bancare, nu de putine ori existenta unor astfel de programe conditionand admiterea sau participarea bancii respective la asociatii interbancare sau obtinerea de  calificative superioare din partea autoritatilor bancare.

Consider ca, fundamentarea corecta a deciziilor de creditare, o gestiune eficienta a riscurilor bancare isi va pune amprenta si asupra imaginii publice a bancii. Clientii doresc o banca sigura, la fel si actionarii.

In  Romania bancile au facut fata tuturor factorilor de instabilitate financiara, intr-un context de instabilitate generala generata de procesul de tranzitie.

Tranzitia a insemnat pentru bancile romanesti modificarea statutelor (ele operand ca societati pe actiuni), a cadrului legal de operare (legea permitand angajarea intr-o gama larga de operatiuni financiare), libertatea in alegerea partenerilor interni si externi, concurenta din partea altor institutii financiare (fondurile de plasament) si altor banci (romanesti, create dupa 1990 si straine), reducerea refinantarii directe de

catre banca centrala, schimbarea permanenta a normelor prudentiale de catre BNR si deteriorarea situatiei financiare a majoritatii clientilor mari.

In aceste conditii, pentru conducerea bancilor, implementarea unor politici adecvate de gestionare a riscurilor a devenit o necesitate, ca si asimilarea de catre salariati a unor noi tehnici si instrumente de gestiune a riscurilor.

In sectorul bancar, cresterea a devenit un atribut esential al performantei bancare. Ea nu este un scop in sine ci este impusa de rentabilizarea investitiilor in tehnologii noi, posibila doar in conditiile 'productiei de masa'.

Procesul de crestere in sectorul bancar are doua componente: cresterera in domeniul serviciilor bancare traditionale (creditarea clientilor, efectuarea viramentelor, gestiunea patrimoniului) si cresterea in zona noilor servicii bancare (gestiunea de trezorerie, operatiuni pe piata de capital, servicii informatice si de informare, asigurari).

El este caracterizat de faptul ca, are loc intr-un context concurential si are drept rezultat prestarea de catre institutia financiara a unei game largi de servicii. Unele din aceste servicii sunt noi si personalul este lipsit de experienta, iar altele presupun operarea pe piete cu care bancile nu sunt familiare si atunci personalul pare lipsit de profesionalism.

Apreciez ca, riscurile bancare si implicit riscul de creditare fiind o sursa de cheltuieli neprevazute, gestiunea lor adecvata poate stabiliza veniturile in timp, avand rolul unui amortizor de soc.

Toate bancile si institutiile financiare trebuie sa-si imbunatateasca intelegerea si practica gestiunii riscurilor bancare pentru a-si putea gestiona cu succes diferite game de produse. Daca procesul de gestiune a riscurilor bancare si sistemul global da management sunt efective, atunci banca va avea succes.

Riscul bancar este o componenta importanta a managementului si a strategiei oricarei banci.

In conformitate cu strategia adoptata, obiectivul financiar major al bancii este obtinerea de profituri la un nivel scontat, actiune a carei realizare presupune existenta anumitor conditii de incertitudine, respectiv asumarea unui risc.

In aceste conditii, banca urmareste maximizarea profitului si mentinerea riscului la un nivel acceptabil.

Administrarea riscurilor se efectuaza printr-un complex de decizii, realizat in structura organizatorica a bancii de catre factorii de decizie in cadrul bazei normative, regulamentelor, procedurilor elaborate privind efectuarea diverselor operatiuni.

Banca monitorizeaza permanent riscul si toate pozitiile din bilant, in special riscul de credite, riscul de piata, (inclusiv riscul ratei dobanzii, riscul scadentei, riscul valutar), riscul de lichiditate, riscul operational si informational, riscul politic, etc.

In vederea limitarii riscului de credit, banca trebuie sa promoveze in continuare o politica ferma si sa dispuna de proceduri, standarde de generare, autorizare, monitorizare a afacerilor, clasificare a acestora si a imprumuturilor, tinand cont de realitatile pietei la un moment dat, evolutiile careia cer interventii si modificari in timp real .

In scopul asigurarii unui control asupra produselor expuse riscului de credit, sistemul de adoptare a deciziilor tine seama de cerintele impuse la furnizarea produselor expuse acestor riscuri.

Structura aplicata este destinata sa asigure controlul asupra riscurilor si sa permita o reactie rapida in functie de schimbarea situatiei prin:

. separarea nivelelor de adoptare a deciziilor;

. participarea in procedura de examinare si acceptare a unui credit, a cel putin unei persoane independente.

Banca administreaza riscul de credit prin:

. analiza de credit pentru proiectele de creditare, analiza care include diferite activitati, care au ca scop evaluarea riscului activitatii solicitantului de credit, a disciplinei financiare, respectiv o analiza a modului in care acesta si-a onorat, in trecut, obligatiile de plata fata de institutiile de credit si terti, precum si analiza si evaluarea capacitatii de plata, efectuarea de prognoze asupra fluxurilor monetare pe care le va genera plasamentul;

. trecerea de la aprecierea creditului la aprecierea viabilitatii si realismul business-ului clientului;

. efectuarea de decizii echilibrate de acordare a creditelor, care se vor lua numai in conformitate cu metodologia aprobata si in limita plafonului stabilit de aceasta;

. utilizarea metodelor de diversificare a portofoliului de credite pe diferite produse, clienti, ramuri si pe categorii de risc, in vederea minimizarea riscului. Categoriile de risc ale solicitantului de credit se revizuiesc cat mai des posibil;

. stabilirea limitelor generale ale densitatii riscului, in functie de clienti, produse si ramuri de activitate.

Ponderea creditelor Ğmariğ in portofoliul de credite se diminueaza prin majorarea ponderii creditelor acordate clientilor retail.

. aplicarea sistemului de monitorizare a creditelor eliberate;

. efectuarea periodica a analizelor riscului de credit, a calitatii portofoliului de credite si informarea nivelelor superioare de decizie despre situatia constatata ;

. urmarirea creditelor nesigure si colectarea sumelor casate din fondul de risc, utilizand diferite metode ca negocierea cu clientul, reabilitarea creditelor, urmarirea in justitie;

. asigurarea creditelor astfel ca riscul de faliment sa fie total sau partial transferat de la creditor;

. obligarea solicitantului de credit sa furnizeze bancii in gaj proprietatea sa mobiliara, imobiliara sau brand-ul;

. controlul respectarii limitelor, stabilite de BNR cu privire la credite.

Un factor cheie in evitarea pierderilor este intelegerea faptului ca gestionarea riscului este un proces continuu, riscurile fiind in continua modificare, semnificatia lor relativa suportand si ea modificari.

In consecinta controlul periodic al mediului in care functioneaza agentul economic, constituie o parte vitala a procesului de creditare.

O banca prudenta trebuie sa obtina o confirmare periodica a faptului ca evaluarea pe care s-a bazat acordarea imprumutului este inca valida.

Detectarea din vreme a unei evolutii nefavorabile si a zonelor in care riscul a crescut, furnizeaza in cazul cel mai rau bancii o marfa nepretuita - timpul, timpul necesar identificarii cauzelor care stau la baza acestor evolutii si adoptarii masurilor corective, dandu-i in acest fel posibilitatea de a lua initiativa in loc de a fi depasit de evenimente, cum este cazul foarte frecvent si de a fi fortat sa ia o hotarare pripita intr-un ritm si la un moment pe care nu si le poate alege.

In afara de evaluarea numerica sau cantitativa, trebuie sa se aprecieze si riscurile calitative.

Acestea reprezinta mediul in care afacerile comerciale si alti factori nu pot fi controlati si influentati prin decizii administrative:

- economici - dobanda si fluctuatiile de curs valutar, situatia pietei interne sau a pietelor internationale;

- sociali - probleme de mediu;

- juridici - modificarile legislatiei;

- politici - tarife, cote specifice prin legislatie;

- tehnologici - riscul aparitiei unor noi produse, dezvoltare care nu poate fi copiata, dar care poate sa afecteze negativ o piata;

- de personal - afacerile sunt dependente de personal (fluctuatiile fortei de munca);

- concurenta - un actor al pietei poate decide sa domine piata, indiferent de costurile pe termen scurt, pe care trebuie sa le suporte.

Adevaratul risc de creditare consta in aprecierea angajamentului de plata.

Gradul de certitudine si sursele de acoperire ale angajamentului de plata trebuie identificate chiar de la inceput.

Aceasta capacitate de plata a serviciului datoriei in termenii dobanzii si a valorii creditului trebuie corelata cu termenii contractului de credit.

Cota de risc mai depinde si de calitatea garantiilor oferite de debitori, gradul lor de valorificare pe piata in momentul producerii unor eventuale riscuri.

In vederea limitarii de riscului de credit in activitatea bancara, banca centrala a impus respectarea normelor proprii de prudentialitate, definind o serie de termeni necesari evaluarii riscului de credit, precum: capital propriu, fonduri proprii, expunere bruta, expunere neta, expunere mare, un singur debitor, entitate de risc, grup si persoane aflate in relatii speciale cu banca.

Limitele stabilite de Banca Nationala a Romaniei trebuie respectate cu strictete de toate bancile, in vederea prevenirii riscurilor care pot afecta situatia financiara a acestora si pentru crearea unui portofoliu care sa asigure conditiile de stabilitate ale bancii.   

B.N.R. limiteaza riscul de creditare si prin intermediul indicatorului de solvabilitate, calculat fie ca raport intre nivelul fondurilor proprii si expunerea neta aferenta activelor bilantiere si elementelor din afara bilantului, fie ca raport intre marimea capitalului propriu si expunerea neta. In primul caz, limita minima a indicatorului este de 12%, iar in al doilea caz, de 8%.

Pentru a limita riscul de credit si a se incadra permanent in limitele stabilite de B.N.R. pentru indicatorul de solvabilitate, banca asigura evidenta conturilor de activ si a celor de pasiv rectificative aferente acestora, pe entitati de risc si, in cadrul acestora, pe fiecare produs de care beneficiaza aceasta, cu defalcare pe toate sumele aferente produsului respectiv.

De la sfarsitul anului 2006 bancile din Uniunea Europeana au fost obligate sa se alinieze prevederilor Noului Acord de la Basel (Basel II), care vor fi obligatorii si pentru tarile intrate de curand sau aflate in procesul de aderare la Uniunea Europeana.

Propunerile privind arhitectura Acordului Basel II se bazeaza, pe trei piloni strans legati intre ei, respectiv:

. cerinte minime de fonduri proprii (volumul fondurilor proprii trebuie sa se situeze la un nivel acceptabil; evaluarea riscurilor se face prin prisma ratingurilor interne si externe; luarea in calcul a riscurilor operationale);

. procesul de supraveghere prudentiala (solvabilitatea trebuie sa corespunda profilului de risc; supraveghetorii trebuie sa evalueze calitatea modelelor de gestionare a riscurilor; detinerea de fonduri proprii trebuie sa depaseasca nivelurile minime);

. disciplina de piata (bancile trebuie sa comunice informatii despre: nivelul fondurilor proprii, practicile de gestionare a riscurilor si profilul de risc).

Prin complexitatea operatiunilor pe care le desfasoara, banca dispune de un cadru complex de analiza a riscurilor bancare, in care sistemul de rating se aplica, pe langa activitatea de creditare, care este activitatea sa principala, si in alte domenii de activitate:

utilizarea ratingurilor atribuite de agentiile internationale de prestigiu (rating de tara, de banca) in analizele proprii, care au ca scop stabilirea limitelor de risc fata de bancile partenere

folosirea metodei ratingului intern pentru analiza bonitatii societatilor de asigurare-reasigurare cu care banca are relatii de afaceri si acordarea limitelor de risc fata de acestea

stabilirea limitelor de risc privind expunerea maxima a bancii fata de principalii clienti corporate si dispersia judicioasa a expunerilor din credite pe fiecare ramura de activitate a economiei nationale.

Banca K a implementat de la inceput propriul sistem de rating al creditelor, care a fost elaborat de catre specialistii bancii in conformitate cu principiile si practica internationala.

Scopul analizelor bazate pe ratingul de credite este acela de a diferentia nivelurile de risc in cadrul portofoliului de imprumuturi al bancii, pentru :

evitarea unei concentrari a creditelor in categoriile cu risc major ;

determinarea unui trend al standingului financiar al clientelei, astfel incat sa se intreprinda din timp masurile necesare pentru a evita deteriorarea calitatii portofoliului de imprumuturi;

asigurarea managementului riscului de credite si protectia corespunzatoare a bancii si clientilor fata de riscurile specifice.

Sistemul de rating de credite al bancii este de tip bi-dimensional, coroborand rezultatele analizei caracteristicilor clientului cu cele ale creditului si se bazeaza atat pe comparatia de ordin statistic, cat si pe analiza si prognoza.

Caracteristicile clientului se fundamenteaza pe analiza aspectelor generale, financiare, calitatea si stabilitatea surselor de rambursare.

Analiza caracteristicilor creditului se bazeaza pe istoricul relatiei de credit, indeplinirea conditiilor de eligibilitate, administrarea si monitorizarea creditului, serviciul datoriei, sursa de rambursare si natura colateralelor.

Ratingul de credite se calculeaza pentru toti clientii beneficiari de credite aflati in portofoliul bancii, precum si cu ocazia acordarii / revizuirii creditelor.

Ca instrument functional de management al riscurilor, ratingul de credite este utilizat activ in fundamentarea deciziilor de creditare, deoarece ratingul determinat sta la baza aprobarii sau respingerii solicitarilor de credite si ulterior aprobarii, la monitorizarea permanenta a relatiei cost/eficienta/risc cu privire la fiecare ramura de activitate, fiecare client si chiar produs.

Pentru clientii eligibili la creditare, ratingul este coroborat cu alte criterii (serviciul datoriei, nivelul incasarilor valutare) pentru stabilirea marjei de risc client (MRC). Astfel, ratingul are o influenta directa asupra costului creditului, avand in vedere ca MRC reprezinta o componenta a ratei de dobanda stabilite pentru credite.

Prin criteriile cuprinse, calificativul (ratingul) atribuit unui client are un continut informativ ridicat si sta la baza stabilirii limitelor de expunere la risc pentru clientii mari ai bancii.

Pe langa functia operativa de instrument de decizie in procesul de creditare, ratingul de credite, analizat in evolutie pe categorii de clienti, pe ramuri economice etc., ofera indicii valoroase analistilor bancii, pe baza carora se fundamenteaza politicile de management al riscului si masurile prudentiale de dispersie echilibrata a acestuia.

Avand in vedere faptul ca ratingul de credite contribuie la analiza obiectiva si profesionista a clientilor bancii, sistemul a fost perfectionat continuu si dezvoltat pe categorii de clientela si tipuri de riscuri, astfel incat, criteriile incluse si concluziile reiesite sa fie relevante.

B I B L I O G R A F I E

BASNO, C.; DARDAC, N.; FLORICEL, C.

Moneda, credit, banci, Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti, 2001

BASNO, C.; DARDAC, N.

Operatiuni bancare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999

BASNO, C.; DARDAC, N.

Produse , costuri si performante bancare, Editura Economica, Bucuresti 2000                 

BASNO, C.; DARDAC, N.

Riscurile bancare - cerinte prudentiale, monitorizare, Editura Didactica si   Pedagogica, Bucuresti, 1999

BEREA, A. O.;

Orientari in activitatea bancara contemporana, Editura Expert, Bucuresti, 1999

CERNA, S.

Banii si creditul in economiile contemporane, Editura Enciclopedica, Bucuresti 1994

DEDU, V.

Gestiunea bancara, Centrul Editorial Poligrafic A.S.E., Bucuresti,1995

DEDU, V.

Management bancar, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,1997

GHEORGHE, M

Tehnica si practica operatiunilor bancare - relatiile agentilor economici cu bancile, Editura Tribuna economica, Bucuresti,1995

ILIE MIHAI

Management bancar Editura Expert Bucuresti 2003

MANOLESCU GHEORGHE

Moneda si management bancar "Romaniei de Maine" Bucuresti 2002

MANOLESCU GHEORGHE

Moneda si credit Editura Fundatiei "Romaniei de Maine" Bucuresti 2001

MANOLESCU GHEORGHE, ADRIANA SIRBEA DIACONESCU

Management bancar       Editura Fundatiei "Romaniei de Maine" Bucuresti 2001

NITU, I.

Managementul riscului bancar, Editura Expert, Bucuresti, 2000

OPRITESCU, M. si colectiv

Moneda si credit, Editura Universitaria, Craiova, 1998

NITU, I.

Managementul riscului nbancar, Editura Expert, 2000

GHEORGHE, S.

Fundamente economice, vol. II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2005

TUDORACHE, D., IVAN, M.V.

Moneda si credit, Editura Expert, 2003

COJOL, A., MIHAI, V.

Moneda, credit, Editura Universitatii Petrol - Gaze, Ploiesti, 2002

ROTARU, C.

Managementul performantei bancare. Editura Expert, Bucuresti, 2001

ROXIN, L.

Gestiunea riscurilor bancare, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti , 1997

STOICA, M.

Management bancar, Editura Economica, Bucuresti, 1999

Normele BNR nr.12 privind limitarea riscului de credit al bancilor

Regulamentul BNR nr.4/2003 privind organizarea si functionarea Centralei Riscurilor Bancare in cadrul Bancii Nationale a Romaniei

Regulamentul BNR nr.1/1999 privind organizarea si functionarea Centralei Incidentelor de Plati in cadrul Bancii Nationale a Romaniei