Teorii si modele neoclasice de crestere economica

Teorii si modele neoclasice de crestere economica

Modelele neoclasice de crestere economica si teoriile corespunzatoare lor sunt de inspiratie liberala si neoliberala. Asemenea teorii si modele sunt, in general, microanalitice (microeconomice) dar pot fi si macroeconomice.

Operand cu teoria factorilor de productie modelele neoclasice explica rezultatele productiei (venitul) indeosebi prin aportul a doi factori:

1. capitalul (K)
2. munca (L)

Economistii neoclasici ai cresterii economice presupun ca factorii de productie sunt substituibili. Pornind de aici ei propun diferite combinatii ale factorilor productiei in obtinerea rezultatului final.

Expresa sintetica si formalizata a acestor preocupari o constituie functia de productie Cobb-Douglas.

Forma generala a ei este:

unde:

Y - variabila dependenta (rezultatul, volumul productiei, venitul, etc.) ;

a - constanta ;

X_i - variabile independente (factorii de productie) ;

_αi - coeficienti de elasticitate.

Exprima influenta modificarii variabilelor independente X_i asupra rezultatelor Y.

Pentru cazul celor 2 factori  de productie utilizati, functia devine:

unde:

α - arata cu cate unitati se modifica rezultatele (Y) la modificarea cu o unitate a factorului de productie munca (L) ;

β - arata cu cate unitati se modifica rezultatele (Y) la modificarea cu o unitate a factorului de productie capital (K) ;

In randul acestor metode de crestere economica, modelul Solow-Swan examineaza rolul procesului tehnic in modificarea proportiei dintre factorii de productie si a calitatii acestora.

Autorii acestui model fac distinctie intre trei tipuri de proces tehnic:

• care economiseste capital (cand α>β si α are tendinta de crestere);
• care economiseste munca (β>α si β are tendinta de crestere);
• procesul tehnic neutru, care lasa nemodificata proportia dintre munca si capital (cand α=β si raportul ramane constant).

Cu ajutorul acestui instrumentar analitic au fost emise ipoteze si intreprinse investigatii utile, referitoare la traiectoria optima a productiei si cea a acumularii de capital.