Somajul - somajul in Romania, in perioada 1995-2002, structura somajului, durata somajului, concedierile in masa

Somajul

Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiile tuturor tarilor.

Tabelul de mai jos prezinta modificarile intervenite in numarul populatiei ocupate si al somerilor, in perioada 1995-2001 (1994 este primul an in care apare categoria de someri inregistrati), precum si descompuse pe trei subperioade. In ultima coloana, tabelul calculeaza un raport dintre modificarea somajului si modificarea populatiei ocupate. In ipoteza ca nu ar exista nici o modificare a populatiei in varsta apta de munca si ca toti cei care parasesc populatia ocupata intra in categoria de someri, atunci coeficientul ar fi egal cu 1. Valori mai mari decat 1 indica faptul ca cea mai mare parte dintre cei care au parasit categoria de populatie ocupata  s-au deplasat in categoria de someri si nu in afara fortei de munca.

Modificarile inregistrate in populatia ocupata si in numarul de someri

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica si calculele autorului.

Cresterea sectorului privat nu a fost suficient de mare pentru a putea sa anuleze declinul inregistrat de sectorul de stat. Rezultatele din perioada 1998-2000 pun in evidenta o scadere atat a ocuparii, cat si a somajului, ceea ce a determinat o diminuare semnificativa a dimensiunii fortei de munca. Ocuparea in sectorul privat a scazut si ea in aceasta perioada, ceea ce a facut ca acesta sa nu mai contribuie in nici un fel la atenuarea efectelor negative ale scaderii inregistrate de sectorul de stat; in mod oarecum paradoxal, scaderea agregata, pe ansamblul celor doua sectoare, a fost una moderata, ceea ce poate sugera o dezvoltare a pietei negre sau gri.

In Romania, somajul a inregistrat niveluri mai scazute decat in celelalte tari aflate in tranzitie (cu exceptia Cehiei). Trebuie totusi mentionat ca diferentele dintre tari se pot datora unor factori diversi, cum ar fi criteriile de eligibilitate diferite pentru a fi incadrat in categoria de somer (criterii mai severe ii pot determina pe unii sa iasa mai degraba in afara fortei de munca, decat sa intre in categoria de someri) sau implementarea unor constrangeri bugetare tari asupra firmelor.

Rata somajului in tarile in tranzitie (metodologie B.I.M.), in perioada 2000-2002

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica.

Figura de mai jos pune in evidenta faptul ca, in anii 1999 si 2000, somajul chiar a scazut in Romania; aceasta s-a datorat amanarilor repetate ale procesului de restructurare a industriei de stat, lipsei de perspectiva a procesului de privatizare, precum si unor politici expansioniste de stimulare a cererii agregate.

1 Somajul in Romania, in perioada 1995-2002

Figura pune in evidenta faptul ca anul 1996 a inregistrat cresterea cea mai rapida a somajului. Cateva sunt cauzele care au condus, probabil, la aceasta evolutie: prelungirea duratei de acordare a ajutorului de somaj de la 6 luni la 9 luni, la sfarsitul anului 1995; introducerea alocatiei de sprijin, incepand din august 1995; politica de control pe fondul total de salarii; inghetarea de facto a preturilor de productie in perioada martie-septembrie 1996.

Numarul beneficiarilor de ajutor de somaj a cunoscut o scadere continua, cu exceptia anilor 1996 si 2001. In 1997 si 1998, aceasta scadere a fost compensata de cresterea numarului celor care beneficiau de alocatie de sprijin. Scaderea numarului de someri, inregistrata in 1999 si 2000, a fost acompaniata insa de o crestere a numarului celor care nu beneficiau de nici o forma de ajutor banesc, acesta practic egalandu-l pe cel al beneficiarilor. Acest fapt sugereaza o tendinta de evolutie spre somajul de lunga durata. Pe de alta parte, cresterea inregistrata in 2001, in numarul beneficiarilor de ajutor pune in evidenta o accelerare a intrarilor in somaj. Totusi, in 2002, in ciuda faptului ca somajul a crescut, numarul beneficiarilor de ajutor a scazut, fapt care arata ca rata iesirilor din aceasta categorie a fost mai mare decat cea a intrarilor.

Se poate aprecia ca, la inceputul perioadei de tranzitie (anii 1995-1996) Romania a avut de-a face cu un somaj de tip keynesian, determinat de politica de stabilizare macroeconomica a perioadei respective si de caderea asociata a cererii agregate. Salariile reale au scazut substantial, in vreme ce controlul salariilor nominale a obstructionat functionarea corecta a mecanismelor de piata.

Ulterior, in perioada 1997-1998, tipul dominant a fost probabil somajul clasic; lipsa de capital - multe din firmele de stat inregistrand valoare adaugata negativa - a facut imposibila o rata mai mare de utilizare a mainii de lucru, in ciuda unor niveluri scazute ale salariilor reale. Mergand mai departe, s-ar putea spune ca, in jurul anului 1999 - cand salariile denominate in dolari au atins niveluri apropiate de cele anterioare, somajul a capatat si unele caracteristici neoclasice, multe dintre ramurile economiei nationale avand de facut fata concurentei importurilor. In fine, am putea identifica si un tip de somaj structural, generat de nepotrivirile sectoriale, regionale si de calificare dintre cererea si oferta de mana de lucru.

2 Structura somajului

Ca si in multe alte tari aflate in tranzitie, si in Romania ponderea femeilor in total someri a fost mai ridicata decat cea a barbatilor, in cea mai mare parte a perioadei analizate. Aceasta pondere a avut totusi un trend descrescator, ea ajungand sub 50% in 2001 si 2002. Conform cifrelor provenind de la Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (M.M.P.S.), care au in vedere somerii inregistrati, ponderea femeilor in total someri a fost 62% in 1996, 53,9% in 2000, 48,7% in 2001 si, respectiv, 47,3% in 1998. Cresterea ponderii barbatilor, inregistrata in ultima perioada, a fost determinata de inceperea procesului de restructurare in ramuri cu forta de munca preponderent masculina (minerit etc.). Cu toate acestea, rata somajului in randul femeilor a ramas superioara mediei: astfel, la o rata a somajului de 8,8% si 10,3% in 2001 si, respectiv, 2002, rata in randul femeilor a fost de 9,1% si 10,5%.

In functie de nivelul de calificare, Romania prezinta caracteristici similare celorlate tari aflate in tranzitie, adica o pondere mare a celor cu calificare scazuta si, respectiv, un procentaj redus al celor inalt calificati.

Forta de munca, in functie de gradul de educatie, in 2001

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica si calculele autorului.

Ponderea celor cu calificare redusa este si mai mare in sectorul de stat, adica acolo unde se presupune ca ar trebui realizata o restructurare masiva. Astfel, proportia muncitorilor in total numar de salariati era, in 2001, de aproximativ 68% (in scadere, totusi, de la 75% in 1996), dar mult superioara in industrie (84%), constructii (81%) si agricultura (82%).

Persoanele cu calificare redusa detin, de departe, ponderea cea mai mare in numarul total de someri. In 2002, muncitorii reprezentau 74,7% din total, in vreme ce absolventii de liceu si cei de invatamant superior inregistrau doar 22,8% si, respectiv, 2,5%. De fapt, ponderea muncitorilor in total someri este chiar mai mare decat cea in total numar de salariati, in vreme ce proportiile absolventilor de liceu si ale celor de invatamant superior sunt mai mici. Se poate aprecia si din acest punct de vedere ca nepotrivirea dintre cererea si oferta de mina de lucru este una dintre problemele cele mai importante referitoare la fenomenul de somaj in Romanias aceasta vrea sa spuna ca nivelul de calificare al muncitorilor-someri nu raspunde necesitatilor sectoarelor aflate in expansiune. Astfel de sectoare impun existenta prealabila a unui nivel mai ridicat de pregatire generala, pentru ca, abia ulterior, pe baza acestuia, sa se efectueze o recalificare mai specifica.

Rata somajului in randul muncitorilor este mai mare cu 25-50% decat rata generala. In plus, este de asteptat ca ea sa mai creasca, atata vreme cat cererea de astfel de mana de lucru va tinde sa scada, drept rezultat al modificarilor tehnologice si al restructurarii sectorului industrial.

Somajul si rata somajului in randul muncitorilor

* in numarul total de beneficiari de drepturi banesti.

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica si calculele autorului.

O analiza complementara are in vedere structura pe ramuri a somajului. Tabelul urmator prezinta o imagine a sectoarelor celor mai afectate. Rata somajului este calculata prin luarea in considerare, atat la numarator, cat si la numitor, a somerilor care au mai desinut candva un loc de munca. Aceasta este explicatia pentru care rata somajului, pe ansamblu, este de doar 3,9%, in 2002, in vreme ce rata in sens B.I.M. a fost de 6,3%.

Nr. someri (metodologie B.I.M.), in functie de ramura in care au avut ultimul loc de munca

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

* Calculata prin luarea in considerare doar a celor care au mai avut anterior un loc de munca..

Sursa: Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii (AMIGO), 1998.

Numarul cel mai mare de someri provine din industria prelucratoare, urmata de agricultura si comert. In multe ramuri, aproximativ 40% din someri au o durata mai mare de 12 luni: prelucratoare, constructii, comert, transporturi, tranzactii imobiliare, invatamant, fapt care arata o cerere scazuta de mana de lucru pentru calificarile din ramurile respective. Sectoare cum ar fi industria prelucratoare, extractiva si constructiile inregistreaza o rata a somajului substantial mai mare decat media, in vreme ce altele, cum ar fi ramurile dominate de regii autonome (energie electrica, transporturi si posta si telecomunicatiile) au rate mult sub medie. Aceasta este o dovada a faptului ca procesul de restructurare a pornit la momente diferite de timp in diferite ramuri.

Structura somajului in functie de tipul de proprietate asupra firmei unde au avut ultimul loc de munca aduce unele informatii suplimentare. Astfel, desi sectorul privat avea o pondere mai mare in total ocupare decat sectorul de stat (55,8% fata de 32,5%, in 2002, in conformitate cu datele AMIGO), totusi, ponderea sa in total someri, ca si rata somajului erau substantial mai mici.

Somajul in functie de tipul de proprietate

* Calculata prin luarea in considerare doar a celor care au mai avut anterior un loc de munca.

Sursa: Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii (AMIGO), 2002

Ponderea somerilor ce provin din firme cu proprietate mixta si din cooperative este mai mare decat ponderea lor in total ocupare (6% si, respectiv, 1%). In ceea ce priveste proprietatea mixta (stat-privat), rezultatele sugereaza ca procesul de restructurare a inceput de-abia dupa privatizarea, fie ea si partiala, a firmelor respective. Referitor la cooperative, chiar daca cifrele absolute nu sunt de loc impresionante (un numar total de 16000 de someri), totusi, durata lunga si rata mare a somajului sugereaza o scadere a competitivitatii firmelor de tip manufacturier din acest sector. Rezultatele cele mai bune, atat din punct de vedere al ratei, cat si al ponderii celor cu durata lunga, sunt inregistrate in cazul sectorului privat; in acelasi timp, sectorul de stat avea o rata mai mare cu 49% decat media si de aproximativ doua ori si jumatate decat cea a sectorului privat.

Structura somajului pe grupe de virsta, in 2001

Structura pe varste arata ca ponderea cea mai mare o detin cei sub 25 de ani, desi aceasta pondere prezinta o tendinta descrescatoare, de la 50,9% in 2000, la 38,3% in 2001, si aceasta in ciuda unei cresteri a somajului. Din aceasta perspectiva, pot fi identificate doua concluzii: (i) a avut loc, probabil, o modificare a comportamentului firmelor, care in anii de inceput ai tranzitiei concediau in primul rand tinerii atunci cand trebuiau sa recurga la astfel de masuri si (ii) intrarile in somaj din randul celor care au avut un loc de munca au fost mai mari decat cele din randul proaspetilor absolventi.

Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii (AMIGO) - efectuata trimestrial de catre C.N.S., incepand din anul 1998 - releva o categorie de populatie care nu este prezenta in statisticile obisnuite: persoane subocupate. S-a discutat mult, in diferite ocazii, despre asa-numitul somaj ascuns, sub diferite forme (tehnic, concedii fara plata, concedii de odihna obligatorii etc,), iar acest indicator ar putea fi interpretat ca oferind unele informatii in legatura cu dimensiunea fenomenului. In plus, in situatia impunerii unor constrangeri financiare tari asupra intreprinderilor, dimensiunile categoriei de persoane subocupate pot constitui o aproximare a numarului de someri potentiali. In aceasta categorie, sunt incluse urmatoarele grupe:

persoane cu program de lucru partial, care cauta o activitate cu program complet sau o activitate suplimentara;

persoane cu program de lucru partial care nu cauta de lucru, dar sunt disponibile pentru o activitate suplimentara;

persoane cu program de lucru complet care au lucrat, involuntar, mai putin decat durata obisnuita de lucru si cauta de lucru sau sunt disponibile pentru o activitate suplimentara.

Persoane subocupate, in anul 2002

Sursa: Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii (AMIGO), 2002

Datele de mai sus sunt substantial diferite totusi de cele inregistrate, spre exemplu, cu 3 ani mai inainte, in 1999. La acel moment, 70% din persoanele subocupate erau persoane cu program complet care lucrasera, din motive neimputabile lor, mai putin decat durata normala de munca, ceea ce punea in evidenta un excedent de mana de lucru de dimensiuni ce nu puteau fi neglijate. Aceasta pondere a scazut la numai 10% in 2002, ceea ce inseamna o reducere substantiala a excesului de angajati, precum si a somajului ascuns. Mai mult, in 2002, 60% dintre cei subocupati sunt din sectorul rural, persoane cu program partial si care nu cauta de lucru. O alta evolutie pozitiva s-a inregistrat in ceea ce priveste scaderea de la 45% la numai 7% a celor in varsta de peste 50 de ani. Acest fapt sugereaza o posibila modificare - despre care aminteam si mai sus - in comportamentul managementului intreprinderilor care - la inceputul perioadei de tranzitie - ii favorizau pe angajatii in varsta, atunci cand erau pusi in situatia de a concedia pe cineva (un fel de principiu ultimul venit-primul plecat). In fine, ultimul element pozitiv il constituie chiar reducerea dimensiunilor de ansamblu ale grupului de persoane subocupate; daca in 1999, dimensiunea sa era aproape egala cu cea a numarului de someri (ceea ce insemna practic posibilitatea unei dublari a acestuia), in 2002, scazuse la mai putin de jumatate.

O data devenit somer, probabilitatea de a-ti gasi o slujba este relativ redusa. Aceasta concluzie este sprijinita de cresterea constanta a numarului de someri (scaderea din 1999-2000 o consideram conjuncturala si nesustenabila, iar evolutiile ulterioare au dovedit acest lucru), asociata unui flux de intrari in somaj relativ redus numeric, in cursul perioadei analizate. In concluzie, rata de iesire din somaj a avut, de asemenea, valori scazute.

Cauzele acestei rate scazute pot fi mai multe: competitia celor care trec de la un loc de munca direct la altul, fara a mai trece prin somaj (in conditiile existentei unui numar semnificativ, dupa cum am vazut, de persoane subocupate), reticenta patronilor in a angaja someri (datorita lipsei de informatii despre calificarea acestora), descurajarea celor aflati in somaj de lunga durata in a mai cauta un loc de munca, nepotriviri regionale pe piata mainii de lucru (reflectate intr-o variatie mare a ratelor de somaj intre judete), amplificate si de rigiditatile ce apar in calea mobilitatii mainii de lucru.

3 Durata somajului

O analiza mai de detaliu pune in evidenta o scadere substantiala a duratei somajului, in anul 2002. Din aceasta cauza, somajul pe termen lung, nu mai are dimensiunile din anii anteriori. Astfel, la sfarsitul anului 2002, 42% din numarul total erau in somaj de mai mult de 12 luni, in scadere de la 50% in anul precedent. Trebuie mentionat si faptul ca nivelul mediu al ajutorului de somaj este de aproximativ o treime din salariul mediu, ceea ce constituie un factor stimulativ al procesului de cautare a unui loc de munca.

Structura somajului dupa durata, pe sexe, in 2002

Sursa: Ancheta asupra fortei de munca in gospodarii si calculele autorului.

Trebuie mentionat ca circa un sfert din numarul total de someri reprezinta un grup stagnant, cu o durata a somajului mai mare de 2 ani. Tabelul urmator sprijina aceste concluzii, utilzand insa doar numarul beneficiarilor de ajutor de somaj si alocatie de sprijin:

Durata medie a somajului, in perioada 1999-2001

(beneficiari de drepturi banesti)

-luni-

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica si calculele autorului.

Datele de mai sus sunt o dovada in plus a reducerii duratei somajului. Aceasta, dupa o crestere in 1999, a ramas aproximativ constanta in 1996 si a scazut substantial in 2001. In perioada 1999-2000, durata medie a fost mai mare de 12 luni la aproape toate grupele de varsta; somajul constituia, in mod evident, un fenomen de lunga durata. Femeile, cei in varsta de peste 55 de ani, si tinerii intre 25 si 29 de ani (in perioada 1999-2000), respectiv cei sub 25 de ani (in 2001) constituie grupurile dezavantajate de populatie, din punctul de vedere al duratei somajului.

4 Concedierile in masa

Una dintre problemele la ordinea zilei si, in plus, inedita pentru Romania este cea a concedierilor in masa determinate de inceperea procesului de restructurare in industria de stat. Masurile politice adoptate ca raspuns sunt Ordonantele cu privire la unele masuri de protectie pentru persoanele ale caror contracte individuale de munca sunt desfacute ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare. Platile compensatorii au un dublu rol: sa compenseze intr-o oarecare masura reducerea consumului si sa diminueze riscurile asociate scaderii numarului de locuri de munca. Prin decizii separate, a fost reglementata situatia disponibilizatilor din anumite sectoare specifice: minerit, S,N.C.F.R., Renel, Romgaz si Petrom, precum si pentru Regia Nationala a Padurilor. Fara a intra in amanunte, sa mentionam totusi ca aceste ordonante introduc acordarea unor plati compensatorii al caror cuantum este de 6, 9 sau 12 salarii medii nete pe economie, cu exceptia industriei miniere, unde au reprezentat echivalentul a 12, 15 sau 20 salarii medii nete pe ramura, functie de vechimea in munca a fiecaruia dintre cei disponibilizati. Mai trebuie subliniat ca, in cazul mineritului, suma cu titlu de plata compensatorie se acorda o singura data, in vreme ce in cazul celorlalte categorii de salariati ea se achita in rate lunare, putandu-se acorda doar o singura data doar daca beneficiarul se angajeaza sa o utilizeze in scopul infiintarii unei societati comerciale, asociatii familiale, pentru desfasurarea unei activitati pe cont propriu, achizitionarii de inventar agricol sau cumpararii de actiuni. Primul an in care au fost acordate astfel de plati compensatorii a fost 2001. Cheltuielile in acest scop s-au ridicat la 1700 miliarde lei, adica in jur de 3% din cheltuielile totale ale bugetului de stat.

Reducerile masive ale numarului de salariati au acompaniat intotdeauna perioadele de transformari majore ale sistemului economic. Afirmatia conform careia concedierile in masa sunt extrem de costisitoare pe termen scurt este deja un loc comun. Reforma economica ar putea fi relativ usor de efectuat doar in cazul - putin probabil - cand intreprinderile existente ar fi profitabile si, de aceea, usor de privatizat. In cele mai multe cazuri insa, intreprinderi sau chiar ramuri intregi trebuie inchise sau, in cel mai bun caz, reduse din punctul de vedere al dimensiunilor lor. Numitorul comun in astfel de situatii il constituie numarul mare de persoane afectate, situate de multe ori intr-un singur oras sau regiune, fapt ce face dificila manifestarea unei oarecare mobilitati profesionale.

In Romania, o atare mobilitate profesionala exista deja, in ciuda persistentei certe a unor sechele de pe vremea sistemului comunist. Cu toate acestea, ea este semnificativ mai mica decit in tarile dezvoltate. Tabelul urmator prezinta - cu titlu de exemplu care nu poate fi insa generalizat, tinand cont de volatilitatea acestei perioade - principalii indicatori ce caracterizeaza mobilitatea mainii de lucru, ca medie lunara, in primul trimestru al anului 2000:

Mobilitatea mainii de lucru, in Romania, in trimestrul I/2000, medie lunara

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica si calculele autorului.

Mobilitatea muncii - asa cum este caracterizata prin rata intrarilor si prin cea a separarilor - are valoarea cea mai mare in constructii si cea mai mica in energie electrica si termica. Rata intrarilor este intotdeauna mai mica decat cea a separarilor in marea majoritate a ramurilor, cu exceptia notabila a constructiilor, ceea ce sugereaza o presiune constanta asupra somajului. La momentul respectiv, in industrie, rata concedierilor ca urmare a restrangerii activitatii a fost predominanta, in comparatie cu rata plecarilor in afara miinii de lucru si cu cea a plecarilor la alt loc de munca. Totusi, aceasta din urma a inregistrat in mod constant valorile cele mai mici, fapt care arata ca, in procesul de cautare, somerii si cei care detin deja un loc de munca nu sunt concurenti in mod direct. Fenomenul concedierilor in masa a afectat, cu siguranta, rezultatele referitoare la mobilitatea mainii de lucru. Programele de restructurare ce implica masuri de concediere in masa ar trebui sa tina cont de cateva recomandari:

cu cat economia este mai putin dezvoltata, cu atat mecanismele de implementare trebuie sa fie mai simple si mai transparente;

  fiind mai usor de monitorizat din punct de vedere administrativ, o schema special conceputa de plati compensatorii este de preferat unei extinderi a sistemului ajutorului de somaj;

pentru a diminua pericolul ca cei care pleaca sa fie cei mai buni salariati, structurile salariale trebuie modificate in sensul intaririi legaturii dintre salariu si performanta;

anuntarea in prealabil a concedierilor in masa poate reduce ritmul plecarilor voluntare (datorita anticiparilor in legatura cu iminenta unor - mai mult sau mai putin generoase - plati compensatorii); in cazul anuntului prealabil, totusi, salariile celor care raman sunt de regula diminuate (in termeni reali);

in cazul existentei unei capacitati administrative suficiente, pot fi oferite diferite servicii legate de ocupare, direct la locul de munca.

O problema deosebit de dificila o reprezinta restructurarea in zonele monoindustriale, adica in zonele a caror existenta depinde de o singura intreprindere. La modul ideal, solutia ar consta in incurajarea schimbarii - migrarea catre alte zone, crearea unor noi firme si locuri de munca - dar toate acestea rareori reprezinta o solutie cu efecte immediate. De aceea, elaborarea unor politici menite sa sustina firmele aflate in restructurare poate fi justificata in anumite conditii, cum ar fi existenta unor costuri politice si sociale ridicate sau cazul cand schemele de asistenta sociala ar fi ele insele extrem de costisitoare.

Unul dintre pericolele ce trebuie insa evitate in astfel de programe de sprijinire a unor intreprinderi din zone monoindustriale este cel al crearii unor stimulente false pentru alti salariati sau chiar firme (din acelati sector) de a migra catre aceste zone. De aceea, astfel de programe trebuie sa fie limitate in timp si trebuie sa existe certitudinea ca firmele in cauza folosesc sprijinul acordat pentru a se restructura si nu pentru a perpetua situatia existenta. In plus, politicile active de combatere a somajului nu sunt eficiente in fazele initiale ale restructurarii economice.

Datorita unui inceput tardiv al procesului de restructurare industriala, dimensiunea somajului nu poate da semne de imbunatatire in perioada anilor urmatori. Ezitarile manifestate in implementarea unor constrangeri financiare tari asupra intreprinderilor au determinat o incetinire a procesului de ajustare a sectorului de stat (ceea ce a avut un impact pozitiv asupra somajului, dar doar pe termen scurt), cu consecinte negative asupra variabilelor macroeconomice (care, la randul lor, au un impact negativ pe termen lung asupra somajului).

Exista insa unele modificari pozitive ale caracterisiticilor somajului in Romania: durata a scazut, ponderea femeilor si a tinerilor s-au diminuat si ele. Toate acestea pot fi un rezultat si al unor politici mai bine proiectate si implementate; astfel, politicile care au ca efect angajarea de someri determina o dinamizare a procesului de cautare, ceea ce permite altor firme sa-si ocupe locurile vacante si sa ofere noi locuri de munca pe piata.