Recunoasterea veniturilor si cheltuielilor

Recunoasterea veniturilor si cheltuielilor

In acceptiunea contabila, recunoasterea reprezinta procesul de incorporare a unui element in situatiile financiare, cu conditia indeplinirii cumulativ a doua criterii[1]:

este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din intreprindere;

elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.

Pot exista  cazuri cand un element, desi nu indeplineste criteriile de recunoastere, este relevant pentru utilizatori, interesati de masurarea pozitiei si a performantelor companiei. In astfel de situatii, se recomanda prezentarea elementului respectiv in notele explicative.

Veniturile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o crestere a beneficiilor economice viitoare aferente cresterii unui activ sau diminuarii unei datorii, iar aceasta crestere poate fi evaluata credibil.

Aceasta inseamna ca recunoasterea veniturilor se realizeaza simultan cu recunoasterea cresterii de active sau reducerii datoriilor (de exemplu, cresterea neta a activelor rezultata din vanzarea produselor sau serviciilor sau descresterea datoriilor ca rezultat al anularii unei datorii).

Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere atunci cand a avut loc o reducere a beneficiilor economice viitoare, aferenta diminuarii unui activ sau cresterii unei datorii, iar aceasta reducere poate fi evaluata credibil. Aceasta inseamna ca recunoasterea cheltuielilor are loc simultan cu recunoasterea cresterii datoriilor sau reducerii activelor (de exemplu, drepturile salariale angajate sau amortizarea imobilizarilor corporale).

Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza unei asocieri directe intre costurile implicate si obtinerea elementelor specifice de venit. Acest proces, cunoscut sub denumirea de conectarea costurilor la veniturile din activitatea curenta, implica recunoasterea simultana sau combinata a veniturilor din activitatea curenta si a cheltuielilor care rezulta direct si concomitent din aceleasi tranzactii sau alte evenimente. De exemplu, diversele componente ale cheltuielilor care contribuie la determinarea costului bunurilor vandute sunt recunoscute in acelasi timp cu venitul din vanzarea bunurilor. Totusi, aplicarea conceptului conectarii in conformitate cu prevederile IASC nu permite recunoasterea in bilant a elementelor care nu corespund definitiei activelor sau datoriilor.

Atunci cand se asteapta sa se obtina beneficii economice in decursul mai multor perioade contabile  si cand asocierea acestora cu veniturile poate fi determinata numai indirect, cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza unei proceduri de repartizare sistematica si rationala. O cheltuiala este recunoscuta imediat in contul de profit si pierdere atunci cand un cost nu genereaza nici un beneficiu economic viitor sau atunci cand, in masura in care beneficiile economice nu corespund sau inceteaza sa mai corespunda criteriilor de recunoastere in bilant sub forma de activ. Cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere si atunci cand apare o datorie fara recunoasterea unui activ (de exemplu, atunci cand datoria apare ca urmare a garantarii unui venit ).

De asemenea, trebuie sa tinem cont de principiul conectarii cheltuielilor la venituri, conform caruia "cheltuielile sunt recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza asocierii directe intre costurile implicate si obtinerea elementelor specifice de venit"[2]. Asadar, cheltuielile urmeaza veniturilor. De exemplu, cheltuielile care alcatuiesc costul bunurilor vandute sunt recunoscute simultan cu venitul obtinut din vanzarea bunurilor respective.

Criteriile de recunoastere a veniturilor, asa cum prevede IAS 18 " Venituri", trebuie aplicate separat pentru fiecare tranzactie in parte sau pentru doua sau mai multe tranzactii cumulat, atunci cand acestea sunt legate intre ele, iar efectul comercial poate fi inteles numai daca tranzactiile sunt analizate in ansamblu.

In raport de natura veniturilor criteriile de recunoastere se nuanteaza dupa cum urmeaza:

a) veniturile din vanzarea marfurilor sunt recunoscute in momentul in care sunt satisfacute simultan urmatoarele conditii[3]:

• entitatea a transferat cumparatorului riscurile si avantajele semnificative ce decurg din proprietatea bunurilor;
• entitatea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o, in mod normal, in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv asupra lor;
• marimea veniturilor poate fi evaluata in mod rezonabil;
• este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre intreprindere;
• costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod rezonabil.

b) veniturile din prestarea serviciilor sunt recunoscute conform "metodei procentului de executie", adica pe masura executiei contractului, numai in cazul in care rezultatul unei asemenea tranzactii poate fi estimat in mod rezonabil. Conditiile[4] ce trebuie indeplinite simultan pentru ca rezultatul acestei tranzactii sa poata fi estimat in mod rezonabil sunt:

suma veniturilor poate fi estimata in mod rezonabil;

este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre societate;

stadiul de executie a contractului la data de inchidere a bilantului poate fi evaluat in mod rezonabil;

costurile aparute pe parcursul contractului si costurile de finalizare a contractului pot fi evaluate in mod rezonabil.

In general, compania este in masura sa faca estimari rezonabile, dar numai dupa ce stabileste impreuna cu celelalte parti contractante: drepturile legale privind serviciile de primit, respectiv de prestat ce revin fiecarei parti, mijlocul de plata, modalitatea si conditiile de decontare. Exista, totusi, situatii cand rezultatul unei tranzactii ce implica prestarea de servicii nu poate fi estimat in mod rezonabil si, prin urmare, venitul va fi recunoscut numai pe baza cheltuielilor ca fiind recuperabile.

c) veniturile din dividende sunt recunoscute atunci cand este stabilit dreptul actionarului de a primi plata[5].

d) veniturile din dobanzi sunt recunoscute periodic, proportional, pe baza randamentului efectiv al activului. Randamentul efectiv al activului este considerat rata dobanzii necesara pentru a actualiza fluxul viitor de intrari de numerar asteptate pe durata de viata a activului pentru a egala valoarea contabila initiala a acestuia.

In ceea ce priveste momentul recunoasterii venitului, Cadrul contabil general IASB precizeaza ca se identifica cu momentul livrarii (vanzarii) bunurilor. Daca la livrare, credibilitatea incasarii contravalorii bunurilor este scazuta, veniturile sunt recunoscute pe masura incasarilor.

Veniturile mai pot fi recunoscute anterior vanzarii, este cazul contractelor pe termen lung pentru realizarea unor constructii sau pentru prestarea unor servicii. Principalul motiv al avansarii recunoasterii venitului este prevalenta economicului asupra juridicului, componenta a credibilitatii informatiei prezentate in situatiile financiare. Desi contractul prevede transferul proprietatii la incheierea obiectivului de constructii, daca sunt indeplinite criteriile de recunoastere a veniturilor (printre care nu figureaza niciunul de natura juridica), venitul poate fi recunoscut pe masura avansarii lucrarilor de constructie.