Productivitatea muncii - metode de determinare a productivitatii muncii

Avand in vedere ca munca este factorul de productie cel mai important al oricarei activitati economice, productivitatea muncii este cel mai mult utilizata ca indicator relevant in analizele macroeconomice.

Productivitatea muncii exprima eficienta cu care este consumata munca.

Metode de determinare a productivitatii muncii

Marimea productivitatii muncii se masoara fie prin cantitatea si calitatea bunurilor obtinute cu o unitate de munca, fie prin cheltuiala ce revine, pe o unitate de bun economic. Raportul intre productie (Q) si factorul munca (L) sau intre munca si productie masoara productivitatea medie a muncii (Wm) :

Wm = Q / L

sau

Wm = L / Q

Productivitatea muncii se poate calcula pe ora, zi, luna, trimestru, an, pe un lucrator, la nivelul unitatii economice, ramura sau la nivelul economiei nationale, utilizandu-se corespunzator diferiti indicatori prin care se masoara rezultatele la fiecare din aceste nivele.

- productivitatea anuala a muncii (Wa)

        unde: Qa - productia anuala

Np - numar mediu scriptic de personal

- productivitatea zilnica a muncii (Wz)

        unde: z - numar de zile

- productivitatea orara a muncii (Wh)

        unde h - numar de ore lucrate intr-o zi

Productivitatea marginala a muncii (Wmg) reprezinta suplimentul de productie (ΔQ) obtinut ca urmare a utilizarii unei cantitati suplimentare de munca (ΔL), in conditiile in care ceilalti factori sunt presupusi constanti. Ea se exprima prin relatia :

Wmg = Q / L

In practica economica, se folosesc diferite modalitati de exprimare a productiei si a cheltuielilor de munca. Astfel, productia se poate exprima in unitati naturale (ex. bucati, kg., metri etc., natural-conventionale (ex. cai-putere) si valorice, iar cheltuielile de munca se pot exprima in unitati de timp sau numar de salariati.

Determinarea productivitatii muncii in unitati naturale (productivitatea fizica a muncii), desi reflecta gradul de eficienta a muncii, are o aplicabilitate limitata, deoarece poate fi folosita numai pentru intreprinderi cu productii omogene. In conditiile producerii unor bunuri materiale cu caracteristici diferite, dar de acelasi tip, pentru calculul productivitatii muncii se foloseste metoda unitatilor natural-conventionale, care asigura conditii unitare de masura pentru toate produsele de acelasi tip.

Exprimarea productivitatii muncii in unitati valori are avantajul ca permite o apreciere unitara a nivelului acesteia pentru toate genurile de produse si implicit comparabilitatea intre ramuri si la nivelul economiei nationale. Exista si o serie de inconveniente ce decurg din faptul ca pretul se modifica in raport cu cererea si oferta; sortimentele produse (care au preturi diferite) se schimba ceea ce modifica nivelul real si dinamica productivitatii muncii.

Modalitati de sporire a productivitatii muncii

Analiza dinamicii productivitatii muncii demonstreaza ca nivelul acesteia exprima nu numai o variatie a eficientei utilizarii resurselor umane, dar si o continua substituire a fortei de munca de catre alti factori: capital, resurse superioare calitativ, performante manageriale, know-how, mediu concurential si competitiv, inovare, timp, risc si incertitudine. Factori generali si specifici, interni si externi, naturali, politici, conjuncturali participa in dimensiuni, sensuri si intensitati diferite la evolutia productivitatii muncii.

In general, sunt recunoscute ca principale modalitati de sporire a productivitatii muncii:

automatizarea, robotizarea, cibernetizarea proceselor de productie;

modernizarea capacitatilor de productie existente;

innoirea productiei prin perfectionarea caracteristicilor constructive, functionale, ergonomice, estetice, la un nivel calitativ superior;

perfectionarea organizarii muncii si a productiei;

pregatirea si perfectionarea resurselor umane;

cointeresarea materiala a muncii;

calitatea conditiilor de munca si climatul social din firma.