Teorii si modele globale de crestere economica

Teorii si modele globale de crestere economica

Ipoteza nerealista a unor economii inchise (autarhice) folosita de modelele micro- sau macroeconomice- prezentate pana aici - si accentuarea interdependentelor dintre economiile nationale in perioada postbelica, au dus la aparitia unor probleme noi ('globale'), care conditioneaza cresterea la scara nationala si mondiala. Ne referim, printre altele, la aspecte cum sunt: problemele resurselor energetice si de materii prime; fluxurile internationale de marfuri, bunuri (inclusiv metale pretioase) si de capital, circulatia mondiala a mainii de lucru ('exodul creierelor'), transferul de tehnologie, extinderea activitatii corporatiilor transnationale, speculatiile financiar-valutare de mare anvergura, cursa inarmarilor, problemele mediului natural; diversificarea fenomenelor de criza si agravarea lor etc.

Ca raspuns la aceste probleme si extinzand metoda sistematica de abordare a activitatii social-economice, a fost imbogatit instrumentarul analitic (si sintetic) de studiere a cresterii economice.

Au aparut astfel teorii si modele globale de crestere economica.

Aceasta orientare a fost stimulata mai ales de organismele internationale, printre care: O.N.U. si organizatiile ei specializate (U.N.E.S.C.O., O.N.U.D.I., F.A.O., U.N.C.T.A.D. etc.), 'Clubul de la Roma'[1], 'Clubul de la Paris", "Fundatia internationala pentru alternativele dezvoltarii", "Centrul de studii economica-sociale ale lumii a treia", precum si unele fundatii nationale de notorietate mondiala: Fundatia DAG HAMMARSKJOLD (Suedia), Fundatia BARILOCHE (Argentina), etc.

Fⁿ - fonduri imprumutate; F^s - fonduri financiare.

Relatiile dintre echilibrul financiar si echilibrul monetar, pun in evidenta faptul ca procesele monetare pot tinde spre echilibru nu numai prin intermediul tranzactiilor financiare.

Dezechilibrele monetare se rasfrang asupra campului financiar, iar impreuna cu dezechilibrele financiare afecteaza echilibrul economiei in general.

Echilibrul monetar nu inseamna totdeauna si echilibrul economic care este influentat de mai multi factori.

2. Echilibrul monetar si interpretarile alternative

Conceptul de echilibru monetar, cuprinde urmatoarele trasaturi caracteristice:

- echilibrul monetar constituie un obiectiv, influentat de procesele de productie si de circulatia din economia de piata;

- echilibrul monetar se manifesta ca tendinta, avand un caracter dinamic, determinat de mutatiile din sfera reala, de care sfera monetara este dependenta;

- dependenta proceselor monetare de cele reale este relativa, circulatia monetara exercitand, la randul ei, o influenta activa asupra proceselor materiale;

- echilibrul monetar se realizeaza atat prin concordanta care trebuie sa existe intre oferta si cererea de bani, cat si prin concordantele de pe pietele economice, de exemplu cele financiare.

3. Premisele asigurarii echilibrului monetar

Pentru realizarea echilibrului monetar, trebuie indeplinite conditiile:

- raportul in care se afla cele doua sfere ale circulatiei monetare: sfera numerarului si sfera monedei scripturale (virament);

- proportia distributiei capitalului agentului economic propriu sau imprumutat (strain). Interdependenta dintre aceste resurse, se dimensioneaza cu ajutorul bugetelor financiare ale agentilor economici si ai sistemului de contracte economice intre acestia;

- emisiunea monetara, care se realizeaza numai de catre Banca Centrala;

- modul in care se formeaza si repartizeaza veniturile si cheltuielile prin intermediul bugetului de stat, al bugetelor locale;

- corelatiile care se asigura intre bugetul de stat si celelalte ansambluri valorice din economie constituie o conditie primordiala a realizarii echilibrului monetar.

Realizarea echilibrului monetar este conditionata si de infaptuirea celorlalte forme de echilibru: financiar, bugetar, valutar, etc.

La conditiile de mai sus se adauga si factorii:

- modalitatea si formele constituirii sistemelor de fonduri in cadrul economiei nationale;

- viteza decontarilor in general;

- viteza de rotatie a resurselor monetare si materiale;

- formarea surselor de creditare si distribuirea lor;

- rambursarea creditelor bancare si participarea la procesul de formare a resurselor financiare nationale.

Un element fundamental al asigurarii echilibrului monetar dinamic il constituie politica monetara, integrarea acestuia in echilibrul economic de ansamblu.