Puterea de cumparare a monedei, expresie a potentialului economic

Puterea de cumparare a monedei, expresie a potentialului economic

Puterea de cumparare a unei unitati monetare exprima volumul de marfuri si servicii care pot fi achizitionate cu aceasta unitate, intr-o perioada si pe o arie geografica determinata, comparativ cu o alta perioada luata ca baza de comparatie. Indicele puterii de cumparare a unei sume exprimate in unitati monetare evolueaza in sensul invers evolutiei indicelui preturilor. Prin urmare, avem de-a face cu puterea de cumparare interna, generala,  a unei sume de monede. Spre exemplu, la o crestere a preturilor interne dintr-o tara cu 8 % intr-un anumit an fata de un alt an luat ca baza de referinta, indicele puterii de cumparare interne inregistreaza o scadere aproximativ de aceeasi marime. Mai exact, daca indicele preturilor este in anul respectiv 108, indicele puterii de cumparare a unei unitati monetare va fi 92,5. Iar, unei diminuari a nivelului general al preturilor cu 5 % ii va corespunde o crestere a puterii de cumparare a monedei: indicelui preturilor de 95 ii va corespunde un indice al puerii de cumparare de 105,3. Exista si indici partiali ai preturilor: indicele preturilor produselor industriale, agricole, bunurilor de consum, serviciilor etc.

In vederea determinarii cat mai corecte a puterii de cumparare interne a monedei sunt necesare doua conditii:[1]

- alegerea indicelui preturilor care prezinta interes pentru analiza ce se efectueaza;

- calcularea corecta a acestui indice.

Prima conditie este urmarea faptului ca diferitele categorii de preturi nu evolueaza uniform. De aceea, in cazul in care analiza efectuata se refera la o anumita categorie de preturi, este necesar sa se utilizeze indicele aferent acestor preturi (ex., indicele preturilor produselor industriale, alimentare, al serviciilor etc.), a caror evolutie nu este simetrica. Daca se urmareste evolutia puterii de cumparare in ansamblu, se utilizeaza indicele general al preturilor.

Daca ne referim la corectitudinea calcularii indicelui preturilor, trebuie sa se stie ca orice indice cuprinde o anumita doza de relativitate, inerenta  gruparii preturilor alese la calcularea indicelui si totodata ponderii stabilite pentru fiecare marfa sau serviciu luat in calcul. Daca un indice al preturilor nu poate fi ideal, el va trebui, totusi, sa fie astfel calculat, incat sa se apropie cat mai mult de realitate. Numai atunci el va reflecta puterea de cumparare efectiva a monedei nationale. Si in aceste conditii, capacitatea de exprimare a acestui indice este relativ redusa, deoarece el nu tine seama de evolutia veniturilor (evidentiate in moneda respectiva) care, la un nivel dat al preturilor marfurilor si serviciilor disponibile pe piata, influenteaza si ele puterea de cumparare a monedei detinute de populatie. Dar, puterea de cumparare astfel calculata a unei unitati monetare nu exprima nici un fel de relatie fata de unitatile monetare straine (de ex.).

Pentru aceasta, in activitatea practica de analiza monetara se apeleaza si la alti doi indici ai puterii de cumparare a monedei (cazul Romaniei):

-puterea de cumparare a veniturilor banesti ale populatiei (banii detinuti de populatie);

- puterea de cumparare a monedei nationale fata de aceea a monedelor straine.

Puterea de cumparare a banilor  detinuti de populatie - indicator denumit si puterea de cumparare a populatiei sau puterea de cumparare a veniturilor banesti ale populatiei - exprima capacitatea reala de cumparare a veniturilor banesti ale populatiei intr-o anumita perioada, fata de o alta perioada luata ca baza de referinta. Acest indicator are in vedere pe de o parte, evolutia preturilor, iar pe de alta parte, evolutia veniturilor banesti ale populatiei.

Toate tarile stabilesc si urmaresc corelatia dintre veniturile nominale ale populatiei, pe de o parte, si evolutia preturilor, pe de alta parte, pentru a asigura pe cat posibil, realizarea cresterii prevazute a veniturilor reale ale acesteia, adica a puterii de cumparare a veniturilor banesti ale populatiei.

Puterea de cumparare a monedei nationale fata de aceea a monedelor straine (puterea de cumparare pe plan extern a monedei nationale) reflecta raportul dintre puterile de cumparare interne ale monedelor comparate. In alta ordine de idei, puterea de cumparare externa a monedei nationale depinde, pe de o parte, de evolutia preturilor interne din tara pentru care facem comparatia, iar pe de alta parte, de evolutia preturilor din tara cu care ne comparam.

Ca si in cazul puterii de cumparare interne a monedei, puterea de cumparare externa a acesteia se calculeaza pe structuri diferite de marfuri si servicii. Prin urmare, se poate lua in calcul intreaga productie nationala (desigur, pe esantioane) sau numai productia destinata exportului, operatiile necomerciale etc.

Determinarea puterii de cumparare externe este mult mai greu de realizat decat in cazul determinarii puterii de cumparare interne. Greutatea incepe de la stabilirea unei perioade de baza satisfacatoare, a unui esantion satisfacator, a unei ponderi satisfacatoare. Daca se aleg produsele cele mai reprezentative pentru economia unei tari, ele nu vor corespunde cu produsele reprezentative ale celeilalte. Daca se aleg produsele de consum curent, acestea fac obiectul  anumitor traditii si obiceiuri specifice, diferite de la tara la tara, astfel incat nici indicii preturilor acestor produse nu sunt comparabili. In privinta indicelui preturilor de comert exterior, greutatea (dificultatea) ramane aceeasi, deoarece gama si ponderea acestor produse difera de la o tara la alta. O complicatie in plus, indiferent de continutul esantionului, o creeaza calitatea produselor si serviciilor luate in calcul, care este si ea mult diferita.[2]

Raportul dintre preturile interne si cele externe este exprimat de cursul valutar, denumit si curs de schimb, adica de raportul dintre doua monede. Acest raport are de asemenea, un caracter relativ, dintr-o serie de motive, indiferent daca avem de-a face cu cursul valutar determinat de cererea si oferta de valuta pe piata de schimb, sau  cu cursul valutar oficial stabilit de Banca Centrala sau de o institutie similara si aprobat de organele competente, atunci cand in tara respectiva nu exista o piata valutara.

In concluzie putem spune ca in toate acceptiunile puterii de cumparare a monedei, evolutia preturilor constituie barometrul, mai mult sau mai putin exact, al puerii de cumparare a banilor. Pentru aceasta, preocuparea autoritatilor statale in vederea asigurarii stabilitatii puterii de cumparare a monedei nationale, este nemijlocit legata de aceea  a asigurarii stabilitatii preturilor.