Conceptul de inflatie

Inflatia este proces de crestere

a nivelului general al preturilor de consum,

mecanism care provoaca variatii multiple de

lunga durata, generalizeaza el insusi cauzele

permanentei sale si exprima prin majoritatea

cea mai mare parte a preturilor

Inflatia este un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale, care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel incat din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor in timp ce valoarea banilor scade.

Initial inflatia s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca .

Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt: separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare ) de continutul lor real (mai mic); transformarea existentei  a monedei in aparenta -aur; aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina ; scaderea puterei de cumparare a monedelor falsificate.

Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de de-a 2-a forma de inflatie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preucupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce a atins cote inalte in sec. XVI-lea. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara sanatoasa ( normala ) acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor - aur cu valoare deplina. De altfel, acestea puteau fi convertiti liber in aur. Corespunzator, cantitatea banilor de hartie se limitau la aurul pe care acesti bani il reprezentau in circaulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara, ea nu avea baza de desfasurare.

Masurarea inflatiei porneste, bineinteles, de la consensul teoretic cu privire la formele de manifestare ale fenomenului, dar realizarea in fapt a acestei intentii ramane o problema complexa.  Instrumentul la care se apeleaza cel mai des in acest scop este indicele general al preturilor sau indicele sintetic al preturilor. Acesta, cu toate ca are anumite insuficiente, exprima, in linii generale, cresterea preturilor ca fenomen de ansamblu care afecteaza economia. Nu orice crestere a indicelui general al preturilor este expresia directa a inflatiei. Deci pentru a trage o concluzie corecta cu privire la natura inflationista sau a cresterii indicelui general al preturilor, adesea, sunt necesare informatii si analize suplimentare. Cealalta tendinta majora ce caracterizeaza situatia de inflatie, scaderea de cumparare a banilor, consta in relevarea faptului ca in decursul unei perioade relativ lungi, volumul bunurilor si serviciilor ce se cumpara intr-o economie scade in comparatie cu masa monetara si nivelul preturilor. Aceasta se determina ca un raport intre masa monetara si nivelul preturilor, aratand cate bunuri si servicii se pot cumpara cu cantitatea de bani existenta in economie, la un nivel dat al preturilor.

Formele inflatiei

In literatura de specialitate se utilizeaza diferite criterii de delimitare a formelor inflatiei.

Din punct de vedere al intensitatii intalnim:

inflatia moderata caracterizata printr-o crestere medie anuala a preturilor si serviciilor de 3%-4% care duce la deprecierea lenta si progresiva a banilor , fara zguduiri economice;

-inflatia deschisa in care cresterea anuala a preturilor este intre 5% si 10% si este insotita de cresteri economice mai reduse sau chiar stagnari;

-inflatia declarata , in care preturile cresc anual cu 10%-15%;

-inflatia galopanta , in care preturile si tarifele cresc anual cu mai mult de 15% , provocand mari dezechilibre economice si sociale;

hiperinflatia , forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care preturile cresc la intervale scurte de timp , antrenand dezechilibre generale in economia nationala;

dezinflatia se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de crestere a nivelului general al preturilor;

cresterea economica neinflationista este o inflatie moderata insotita de o crestere economica mai mare decat inflatia;

cresterea economica inflationista releva un ritm pozitiv de crestere a productiei nationale , insotit de o rata a inflatiei mai inalta decat cea a dinamicii economice;

stagflatia desemneaza acea situatie din economia in care coexista inflatia cu lipsa de crestere economica;

slumpflatia sintetizeaza coexistenta inflatiei galopante cu recesiunea economica.

Cauzele aparitiei inflatiei in Romania

Fenomen economic deosebit de complex si cuprinzator, inflatia a generat o ampla dezbatere intre specialisti, preocupari pentru practicieni si in randul populatiei privind cauzele care le genereaza si mecanismele care o intretin pentru ca astfel sa se identifice si solutiile viabile pentru stapanirea si incorsetarea fenomenului.

In prezent nu exista o teorie general acceptata a inflatiei; cauzele procesului inflationist sunt numeroase de ordin economic, psihologic, social politic, intern si extern, induse prin mecanismul relatiilor economice internationale si al cresterii interdependentelor dintre economiile nationale etc.

"Inflatia, ca si bolile, apare din motive diverse. Anumite procese inflationiste provin din partea cererii, altele, din partea ofertei. Dar o caracterstica esentiala a inflatiilor moderne este ca ele au o dinamica interna si ca sunt greu de oprit dupa ce s-au declansat." Este ceea ce specialistii numesc inflatia inertiala, anticipate sau fundamentala, adica acea rata a inflatiei pe care agentii economici o anticipeaza si o iau in calcul la incheierea contractelor private si acordurilor oficiale. Integrata astfel in actiunile si comportamenetele interesate economic ale oamenilor si oficialitatilor, rata inflatiei anticipate poate fi punct de reper pentru cea efectiva in viitor care are tendinta sa dureze atata timp cat un soc nu o face sa creasca sau sa se diminueze.

Din aceste motive, putem vorbi de numeroase cauze partiale din a caror concertrare apare procesul inflationist, ca dezechilibru marfaro- banesc concretizat in existenta in circulatie a unui exces de masa (oferta) monetara in raport cu volumul bunurilor marfare , supuse tranzactiilor.

Acest excedent de masa monetara in raport de volumul bunurilor marfare reflecta in ultima instanta existenta unui exces de cerere totala in raport cu oferta totala, o cerere agregata solvabila( pentru care exista mijloace de plata) nesatisfacuta.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

In continuare sunt prezente aspectele reprezentative ale evolutiei inflatiei in Romania din 1990. Evolutia ratei inflatiei dupa 1990 reflecta dezecgilibre structurale ale economiei precum si succesiunea politicilor monetare aplicate de catre BNR. Cauzele inflatiei au constatat in dezechlibrul dintre cerere si oferta.

Analiza ofertei evidentiaza ca, la nivelul economiei ramanesti, s-au manifestat importante dezechilibre structurale, comertul exterior a inregistrat o continua deteriorare, iar constrangerile bugetare slabe u condos la o permanenta preocupare pentru majorarea salariilor la nivelul intreprinderilor. Aceste cauze au antrenat scaderea performantelor economiei nationale, costurile au crescut in termeni reali, iar productia vanduta s-a diminuat considerabil pana in anul 1992. Astfel , majoritatea industriilor au inregistrat pierderi, iar efectul principal a fost inflatia.

Referitor la cererea agregata, analizele evidentiaza ca aceasta a fost influentata de excesul de masa monetara, deficitul fiscal si cvasifiscal si arieratele intreprinderilor.

Excesul de masa monetara a fost declansat, in anul 1990, de masurile cu caracter "populist" dintre care restituirea partilor sociale, ceea ce a echivalat cu o emisiune monetara fara acoperire. Anularea creditelor bancare neprformante ale intreprinderilor , din 1990, a echivalat cu 13% din masa monetara , iar operatiunea din 1991, cu 23% din masa monetara. De asemenea, compensarea globala a arieratelor, realizata la sfarsitul anului 1991 a avut ca efect o emisiune de peste 200 miliarde lei, ceea ce echivala cu 25% din masa monetara si 50% din baza monetara. In circuitul bancar s-au aflat atunci, lichiditatile fara acoperire care au echivalat cu 1,1 miliarde $. Astfel procesul inflationist declansat in 1990 a fost alimentat de cresterea masei monetare cu 105,3% in 1992 si 122,7% in 1993. viteza de circulatie a crescut de la 1,79 in anul 1990 la 4,07 in anul 1992 si la 7,46 in 1993.

Un alt moment care a stimulat inflatia il reprezinta anul 1996, cand, prin creditele acordate agriculturii, si care s-au dovedit neperformante, masa monetara s-a majorat cu 6,5% si s-au agravat dezechilibrele macroeconomice. Deficitul fiscal nu a stat la baza inflatiei, in Romania , intrucat deficitul bugetului de stat s-a situate intre 0,4 si 4,9% din PIB, in perioada 1990-1998, iar soldul bugetului consolidat al statului, a fost cuprins intre +3,2 si -4,6%, niveluri care evidentiaza ca nu puteau genera inflatie.

In schmbul deficitului cvasifiscal, evaluat de Banca Monetara, a reprezentat intre 20% si 5% din PIB in deceniul trecut. Componentele acestui deficit cvasifiscal au fost urmatoarele:

Debitele statului din bilantul Bancii Nationale, cae au aparut din operatiuni valutare, au reprezentat intre 10,3% si 5,7% din PIB din anii 1991-1992;

Deficitul public din datoria externa a aparut ca urmare a diferentei de curs in momentul primirii creditelor sic el al rambursarii acestora;

Deficite din arierate si pierderi ale sectorului public, care a-au situate la 10,9% din PIB in anul 1992, si s-au diminuat pana la 0,8% din PIB in 1995

Arieratele intreprinderilor au inregistat nivelul maxim in anul 1991, reprezentand 85% din PIB , iar in anii ulteriori au fost cuprinse intre 20% si 25% din PIB.

Datele prezentate dovedesc ca inflatia a fost garantata si alimentata in diferite momente, de cauze diferite, respectiv crestera costurilor sau cresterea cererii.

Analiza cantitativa a inflatiei permite evidentierea urmatoarelor evolutii:

In anul 1990, luna noiembrie si decembrie, preturile cu ridicata au crescut cu 129%, iar cele cu amanuntul cu 37,7%

In anul 1991, indicele mediu al preturilor la consumator a fost de 320%, fiind in descrestere, pana la 284,8% in anul 1992 si 265% in anul 1993;

In perioada 1994-1995, inflatia s-a diminuat, rata medie lunara ajungand pana la 2,1%

Procesul inflationist cunoaste o revenire in perioada 1996-1997, ca urmare a liberalizarii pietei valutare si a preturilor ramase pana in acel moment sub controlul autoritatilor. Astfel, in martie 1997 s-a inregistrat cel mai inalt nivel al ratei de crestere a preturilor, 30,7% lunar;

Anul 1998 s-a caracterizat prin scaderea inflatiei care s-a situat la nivelul de 40,6%;

Trendul de scadere al inflatiei s-a constatat si in anul 2000, cand s-a inregistrat un nivel annual de 40,7%(decembrie), si care a continuat pana in prezent , tendinta care a reflectat procesul de dezinflatie ca obiectiv al autoritatii monetare.

Evolutia ratei inflatiei si a indicelui preturilor de consum, in Romania, in perioada 1990-2007 se prezinta astfel:

Sursa: BNR, Raport annual asupra inflatiei 2007.

Evolutia ratei inflatiei in Romania din dec. 2008 pana in mai 2009

Cine este vinovat de inflatie?

Statul este vinovat de inflatie. Guvernele declara inflatia un flagel ce trebuie combatut. Deci statul pare a fi total nevinovat in legatura cu inflatia, dar el nu este in afara jocului inflationist. Anticipand cresterea preturilor, marind fiscalitatea, ridicand rata cotizatiilor sociale, statul relanseaza in mod deliberat crestereapreturilor.
Sindicatele se fac vinovate de inflatie, atunci cand revin cu revendicari excesive. Acestia cerand cresteri de salarii neacoperite de productivitate

Banca este o alta institutie care profita din plin de inflatie deoarece scopul lor este acela de a acorda imprumuturi persoanelor fizice si juridice , iar pe de alta parte primesc depozite din partea deponentilor . Imprumuturile si depozitele au la baza bani si cum acestia in perioada de inflatie se depreciaza banca este indreptatita sa foloseasca o dobanda mai mare care duce in cele din urma la o noua crestere de preturi .

Marele vinovat de inflatie: ansamblul intreprinderilor.
Costurile de exploatare ale intreprinderilor sunt ferite, in principiu, de inflatie, in cazul in care cresterile contributiilor sociale si ale salariilor se repercuteaza in preturile de vanzare. Valoarea reala a datoriilor de rambursat (exprimate in unitati monetare invariabile) se reduce in fiecare an odata cu cresterea preturilor. Deci inflatia conduce la un transfer financiar dinspre cei care imprumuta spre intreprinderi.

Efectele economice si sociale ale inflatiei

Inflatia are o seama de consecinte care variaza de la o tara la alta si de la o etapa la alta, in functie de gradul de liberalizare a preturilor si de dezvoltare a sistemului financiar. In tara noastra inflatia, care a fost in acesti ani asimetrica (preturile, inclusiv salariile, nu s-au modificat in aceeasi masura), a avut efecte serioase asupra populatiei, intreprinderilor si statului.

Sesizand efectele nocive ale inflatiei ridicate asupra proceselor economice, veniturilor, comportamentelor si politicii macroeconomice, Banca Nationala a analizat si prezentat cu regularitate publicului, aprecierile sale asupra acestui fenomen. Astfel, inca in lucrarea 'Politica monetara in perioada de tranzitie', aparuta in noiembrie 1992, se arata printre altele:

'Peste un anumit prag (), inflatia reprezinta unul dintre cele mai primejdioase fenomene, ce se repercuteaza atat in plan social, cat si economic. In plan social, inflatia inalta erodeaza puternic economiile populatiei, mai cu seama in conditiile in care acestea nu sunt protejate prin rate corespunzatoare ale dobanzii. Ea afecteaza mai grav categoriile de populatie cu venituri fixe (pensionarii, bursierii, beneficiarii ajutoarelor sociale), comparativ cu alte categorii (salariati, actionari, proprietari) ale caror venituri evolueaza in acelasi sens cu inflatia dar, de regula, mai lent decat aceasta.

Datorita incertitudinii cu privire la nivelul viitor la ratei inflatiei, se produce o redistribuire arbitrara a membrilor societatii, fara ca beneficiarii acestei redistribuiri sa fie indreptatiti sa castige, iar cei care sufera pierderi sa o merite.'

Cresterea economica poate fi considerata drept rezultat al inflatiei, in sensul ca aceasta favorizeaza prductia si investitiile, in mai multe moduri:

-cresterea veniturilor nominale, mai mult sau mai putin indexate poate antrena o crestere a cererii globale;

-cheltuielile financiare ale indatorarii sunt putin impovaratoare,intrucat se ramburseaza in moneda devalorizata, iar efectul multiplicator al creditului se amplifica;

-ratele reale de dobanda, foarte scazute, uneori negative, confera rentabilitate proiectelor de investitii.

Aceasta abordare este conforma analizelor lui Keynes, care considera ca este necesara o inflatie moderata, admitand ca o moneda care pierde, in mod regulat, din valoarea sa ca urmare a inflatiei, conduce la evitarea unor economii ridicate,slab remunerate si favorizeaza, in schimb, un flux de cheltuieli profitabile pentru activitatea economica. In prezent, economistii nu agreeaza o asemenea abordare.

Inflatia se manifesta ca factor impotriva cresterii economice, datorita urmatoarelor aspecte:

-mentine in activitate intreprinderi marginale,ineficiente;

-favorizeaza existenta unor preturi anormale de ridicate,iar intreprindeile in cauza sunt mai putin competitive decat altele, inflatia fiind, astfel, un mijloc de supravietuire pentru intreprinderile mai putin competitive;

-constitue o frana in calea progresului economic, in sensul ca sporirea profitului este obtinuta prin cresterea preturilor de vanzare, mai degraba decat prin scaderea costurilor de productie.Astfel inflatia antreneaza distorsiuni artificiale intre intreprinderi si denatureaza concurenta.

-inflatia contribute la deterioarea progresiva a echilibrului exterior:dificultati la export, cauzate de preturile ridicate si cele de import,datorate preturilor prea scazute.

-inflatia denatureaza influenta ratei de dobanda prin scaderea artificiala a ratelor reale, ceea ce poate conduce la o risipa a capitalului, intrucat poate fi imprumutat cu rate de dobanda anormal de scazute.

Efectele inflatiei asupra populatiei:

La intrebarea cine pierde, cine castiga, raspunsul trebuie nuantat pentru ca se poate spune ca populatia pierde atunci cand economiseste si castiga in calitate de debitor.

Intrucat inflatia nu creaza bogatie, rezulta ca cei care castiga o fac in detrimentul celor care pierd, iar suma pierderilor si castigurilor este nula.

Cei care pierd sunt , in principal, titularii unor venituri fixe sau modeste si cei care economisesc.Acestia din urma constitue principala victima a inflatiei, ca urmare a dobanzilor reale scazute, chiar negative, si ca urmare a devalorizarii capitalului lor financiar. In schimb, proprietarii de bunuri imobiliare si funciare, precum si de alte active reale, beneficiaza de inflantie intrucat, la modul general, pretul acestor bunuri se majoreaza mai repede decat al altora.Beneficiaza de inflatie si cei care se indatoreaza intrucat rambursareas datoriilor se realizeaza intr-o moneda depreciata.

Efectele asupra intreprinderilor

Intreprinderile sunt, in egala masura, beneficiare si victime ale inflatiei.Astfel, sunt favorizate investitiile, pe de o parte, si se degaja o marja de autofinantare suplimentara, pe de alta parte, prin diminuarea sarcinii cu rambursarea datoriilor.

Inflatia provoaca,deseori, cresterea salariilor si a ponderii acestora in valoarea adaugata, in detrimentul profiturilor , de unde rezulta o scadere a rentabilitatii economice.

Un alt fenomen il constitue influenta inflatiei asupra contabilitatii intreprinderilor, in sensul ca da iluzia realizarii de profituri, majoreaza baza impozabila si distribuirea de dividende.

Rezulta ca efectele positive sunt de mai mica importanta decat cele negative, ceea ce permite justificarea incetinirii cresterii economice.

Efecte asupra sectorului financiar

Pozitia financiara a statului sufera importante modificari datorita inflatiei. Emisiunea de baza monetara a autoritatii monetare, mai mare in perioadele de inflatie, procura statului venituri. Datoriile sectorului public (credite bancare) s-au erodat puternic in primii ani ai reformei sub dublul aspect al inflatiei si dobanzilor.

Sectorul bancar este expus puternic in conditii de inflatie. Bancile romanesti au incercat, in perioada 1990 - 1993, sa se protejeze de inflatia in crestere prin asigurarea de marje de dobanda mai mari si nu prin cresterea dobanzilor. In acest fel povara inflatiei a fost transmisa creditorilor bancilor (populatia, si in mai mica masura o parte a intreprinderilor). Pe termen mediu (si lung) o astfel de politica conduce la decapitalizarea si incapacitatea bancilor de a mai mentine creditarea, in termeni reali, la acelasi nivel, fara resurse aditionale, cum ar fi de exemplu refinantarea de la Banca Nationala. In aceasta perioada, apelul la refinantarea acordata de Banca Nationala s-a mentinut ridicat in raport cu totalul resurselor bancilor comerciale (tabelul III. 5)

Un alt factor ce determina bancile sa apeleze la resurse de finantare este acela al mentinerii unui flux de credite neperformante, care nu genereaza venituri bancilor.

Politici antiinflationiste

Deoarece efectele inflatiei actioneaza in sensuri diferite, ele se rasfrang asupra vietii economice prin cresterea instabilitatii si prin cautari febrile ale agentiilor economici de a diminua efectele sale negative sau de a se sustrage lor.

Politicile antiinflationiste, de asigurare a unei stabilitati monetare relative, de mentinere a preturilor in limite rezonabile, pornesc de la premiza asigurarii, simultan, si a cresterii economice si limitarii somajului. Astazi "expansiunea in stabilitate", pare un ideal greu de atins, daca nu imposibil. Politicile antiinflationiste trebuie sa fie suficient de puternice pentru a combate efectiv inflatia dar, totodata suficient de suple pentru a nu afecta cresterea economica, de a nu duce la deflatie si depresiune si accentuarea somajului.

Teoretic au fost elaborate seturi de masuri specifice pentru fiecare cauza care genereaza o anumita forma de inflatie, inclusiv de intensitate. Printre aceste seturi de masuri semnalam:

1- masurile pentru controlul cererii agregate de bunuri si servicii se refera la:

- masuri de blocare a cresterii masei monetare; limitare a creditului de consum; folosirea de instrumente ce genereaza "politica banilor scumpi";

- blocajul cheltuielilor publice; restrangerea cheltuielilor publice pana la colectarea veniturilor necesare initierii cheltuielilor;

- blocajul cresterii veniturilor, inclusiv al salariilor;

2 - masuri de sustinere a ofertei agregate, a cresterii economice reale, vizeaza instrumente precum:

- reducerea costurilor de productie, ceea ce determina stoparea reducerii ofertei, chiar cresterea ei;

- politici de crestere a productivitatii muncii (incurajarea R.T.S.), a inovatiei, a cercetarii - dezvoltarii.

- adaptarea si schimbarea ofertei la schimbarile cererii de marfuri (introducerea mai rapida a produselor noi in productie);

3 - masuri de aparare si protectie a populatiei impotriva efectelor negative de reducere a nivelului de trai; se folosesc parghii precum:

- indexarea salariilor si pensiilor lunar, annual , dupa caz , astfel ca impactul scaderii puterii de cumparare (erodarea) sa fie cat mai usor resimtita;

- cresterea dobanzilor platite de bancile comerciale pentru depozitele persoanelor fizice;

- subventionarea preturilor si tarifelor pentru unele bunuri si servicii esentiale pentru calitatea costului vietii.

Bibliografie:

-Alexandru Tugui "Inflatia" , Ed. Economica,2000

-V.Cornescu, Ghe. Cretoiu, I. Bucur - ' Economie ' Ed. Actami Bucuresti - 2001 - Constanta Popescu - " Economie " Ed. Bibliotheca - 2005

-Magdalena Radulescu, Luigi Popescu -"Moneda,Bancile,Fenomenele si Politicile monetare in economia actuala" ed. Sitech, 2009

- www.bnro.ro

-Dumitru Ciucur, Ilie Gavrila, Constantin Popescu - "Economie" ed. Economica