Veniturile fundamentale in economia de piata - salariu, dobanda, profitul, renta

VENITURILE FUNDAMENTALE IN ECONOMIA DE PIATA

Obiective ale cursului:

explicarea conceptului de salariu, formele fundamentale de salarizare si modul in care acesta este influentat de efectul de substituire si de venit;

descrierea conceptului de dobanda si evidentierea formelor si dinamicii acestuia;

descrierea problematicii profitului ca venit rezidual rezultat in urma asumarii riscului specific oricarei activitati economice;

explicarea naturii rentei si modalitatilor de formare ale acesteia pe baza legii randamentelor neproportionale.

Continutul cursului:

1 Salariul

Etimologia categoriei economice de salariu

Cuvantul salariu provine din latinescul "salarium" care desemneaza la origine ratia de sare alocata unui soldat, ulterior el fiind utilizat pentru a denumi pretul platit cetatenilor liberi care prestau altor persoane, diferite activitati. Astazi se foloseste acelasi termen ( denumit in Franta - salaire ; in Italia si Spania - salario; in Marea Britanie - salary) ; in afara de salariu se mai utilizeaza termenii de retributie si remuneratie, de asemenea de origine latina (retribution, remuneration in Franta si Marea Britanie ; retribuzione, remunerazione in Italia si retribucion, remuneracion in Spania).

Teorii asupra salariului

1. Conceptiile economistilor clasici

Acestia au avut o viziune pesimista asupra salariului oferind o perspectiva sumbra asupra celor care traiau din retribuirea muncii lor Potrivit lui Turgot " in orice fel de munca salariul lucratorului trebuie sa coboare la un nivel determinat numai de necesitatile existentei". Inscriindu-se pe aceleasi coordonate, David Ricardo arata ca in minimul necesar pentru intretinerea muncitorului trebuie sa fie incluse mijloacele de subzistenta si "celelalte obiecte necesare sau utile de care de obicei are nevoie muncitorul ".Referindu-se la aceasta problema, Ferdinand Lassalle arata ca "un salariu mai mare ar incuraja casatoriile care ar duce la sporirea populatiei si deci, ar insemna scaderea venitului mediu".In scrisoarea pe care o trimite unui congres muncitoresc german din 1867 el arata ca "salariul mediu nu depaseste niciodata ceea ce este indispensabil conform obisnuintelor nationale pentru a intretine existenta muncitorilor si continuarea rasei lor". Teoria sa este determinata de influenta pe care a avut-o in epoca teoria lui Malthus asupra populatiei pe care o vom dezvolta la capitolul destinat pietei muncii.

2. Conceptia marxista asupra salariului

Teoriile mentionate anterior au inspirat conceptia marxista asupra salariului potrivit careia plusvaloarea pe care si-o insuseste proprietarul mijloacelor de productie capitalistul, determina lasarea in mainile muncitorului numai a unei parti din valoarea creata de el, valoare care tinde mereu spre minimum de existenta. In fostele tari socialiste in realitate, salariile nu reprezentau intreaga valoare nou creata ci numai o parte a sa corespunzatoare produsului pentru sine si nu si aceea a plusprodusului pentru societate. In orice oranduire social - economica existenta acestor diferente este o necesitate obiectiva, pentru realizarea acumularilor in vederea dezvoltarii viitoare.

Conceptiile economistilor neoclasici asupra salariului

Cea ce caracterizeaza aceste conceptii este faptul ca natura salariului tine de confruntarea cererii si ofertei de munca indiferent daca ele reprezinta costul mijloacelor de subzistenta, eficienta capitalului uman sau productivitatea muncii.

Prezentam cateva din aceste conceptii :

Economistul german Johan Thunen in lucrarea sa " Statul izolat" pornind de la examinarea productivitatii marginale in agricultura, afirma ca "marimea salariului nu este determinata nici de capriciile capitalismului, nici de concurenta lucratorilor ci produsul muncii insusi este masura salariului muncii. Aici trebuie sa fie locul unde se stabileste salariul natural care devine hotarator pentru intregul stat izolat"; salariul lucratorului este productivitatea celui care se gaseste la marginea culturii (productivitatea marginala) deoarece in caz contrar acesta va trece la cultivarea pamantului necultivat ; salariul care se formeaza in acest mod serveste drept norma pentru toti lucratorii din aceiasi categorie avand aceiasi pregatire. Carl Rodbertus lanseaza teoria cotei descrescatoare a salariului aratand ca detinatorii pamantului si ai capitalului detin monopolul proprietatii private asupra acestor doi factori ai productiei ; in aceste conditii de monopol muncitorii sunt constransi sa accepte conditii ce le sunt impuse de proprietarii monopolisti, salariile lor reducandu-se din ce in ce mai mult ; pauperizarea lor continua le slabeste prezenta pe piete in calitate de consumatori provocand tensiuni sociale care pot ajunge explozive, periclitand insasi situatia proprietarilor monopolisti. Frederic Bastiat lanseaza teoria cotei crescande a salariilor, aratand ca "In masura in care capitalul creste, se mareste participarea absoluta a capitalismului la productia totala si se micsoreaza partea relativa (adica pe unitatea de produs), participarea muncii creste sub ambele raporturi". Bohm - Bawerk (Scoala de la Viena) a reluat ideea productivitatii marginale , afirmand ca salariile sunt comandate de cerere iar oferta de munca este o data rigida.

4. Conceptia keynesiana demonstreaza ca salariul este mai mult sau mai putin rigid iar cererea si oferta de munca sunt "produse derivate" sau efecte reportate de pe piata bunurilor de consum personal si determinate in acelasi timp de procesul investitional. Munca este un factor de productie dar cererea si oferta de munca sunt determinate de cererea si oferta existente pe piata bunurilor economice. Deci natura salariului nu este determinata de piata muncii ci de alte elemente exogene pietei.

5. Curentul "heterodox" arata ca folosirea fortei de munca si stabilirea salariilor nu rezulta din mecanismele pietei ci dintr-un ansamblu mai cuprinzator de interactiuni economice in care rolul institutiilor este central. In acest mod se abandoneaza ideea rationalitatii individuale in favoarea celei colective statul si sindicatele avand un rol central in determinarea salariului. Aceasta impune luarea in considerare a unor elemente de natura sociologica, psihologica, juridica, politica, cu un rol important in stabilirea salariului.

Salariul poate fi privit sub doua aspecte:

- ca venit - din acest punct de vedere el va reflecta tendinta de crestere nelimitata determinata de necesitatea satisfacerii trebuintelor salariatilor; din acest considerent in managementul firmelor el este utilizat ca mijloc de realizare a mobilizarii partii latente a capacitatii de munca deoarece in mod natural, un salariat nu pune in functiune intreaga sa capacitate de munca, apreciind prin experienta implicarea sa in procesele de munca;

- ca un cost - din acest punct de vedere el va reflecta tendinta ce se manifesta din partea firmei de reducere sau crestere limitata; aceasta tendinta este determinata de ponderea sa in totalul costurilor firmei care urmareste ridicarea eficientei.

Marimea si dinamica salariului

Marimea salariului si diferentele intre salarii trebuie sa incite salariatul la obtinerea unei eficiente economice din ce in ce mai mari, si la perfectionarea permanenta a pregatirii sale stiut fiind faptul ca factorul uman este cel decisiv in desfasurarea activitatii economice.

Trebuie remarcat faptul ca in comportamentul individului se manifesta alternanta a doua tendinte contradictorii : efectul de substituire respectiv efectul de venit.

Efectul de substituire determinat de faptul ca salariatul inlocuieste o mare parte din timpul sau liber cu timp de munca; aceasta situatie conduce la cresterea venitului dar si la cresterea dificultatilor de refacere a fortei de munca;

Efectul de venit determinat de faptul ca salariul atinge un anumit nivel, fapt care-l determina pe posesorul fortei de munca, sa inlocuiasca o parte din timpul de munca cu timp liber.

Marimea salariului este determinata de realizarea conditiilor:

I_WL> I_sal (1) C_L = CA - C_M (2)

unde :

I_WL - dinamica productivitatii muncii;

I_sal - dinamica salariului;

C_L - costurile cu munca salariata;

C_M - costurile materiale;

CA - cifra de afaceri (incasari ale firmei).

Daca notam cu p - pretul si cu Q - cantitatea de produse vandute relatia (2) devine :

C_L = PQ - C_M (2

Daca profitul (pr) este

pr = CA - C_T = PQ C_T = PQ - (C_L + C_M) (2

unde C - costuri totale (cu forta de munca si materiale) atunci:

C_L < PQ - (pr + C_M) (3)

Analizand relatiile (1), (2) si (3) putem trage urmatoarele concluzii:

- Realizarea conditiei ca dinamica productivitatii muncii sa fie mai mare decat cea a salariilor conduce la scaderea cheltuielilor medii pe produs cu impact pozitiv asupra competivitatii firmei;

Costurile cu forta de munca si implicit salariile nu pot fi mai mari decat cifra de afaceri minus cheltuielile materiale;

- Patronatul are tot interesul sa stabileasca un salariu care sa fie ca marime globala mult sub cifra de afaceri in scopul maximizarii profitului, in timp ce salariatul este interesat sa se apropie cat mai mult de cifra de afaceri; negocierile privind stabilirea salariilor vor armoniza aceste tendinte divergente;

- Patronatul si sindicatele, trebuie sa aiba specialisti in negocieri si acestea sa se desfasoare in contextul rationalitatii economice. Este de dorit ca aceste negocieri sa se desfasoare sub supravegherea reprezentantilor Ministerului Muncii si Protectiei Sociale care vor avea in vederea in negocierile dintre parteneri, respectarea legislatiei din domeniul muncii.

Tendintele pe care le inregistreaza salariul:

1. Tendinta de diferentiere determinata de;

- aptitudinile diferite ale salariatilor;

- caracterul muncii (grea, usoara, de zi, de noapte, mediu toxic etc.);

- rezultatele obtinute.

2. Tendinta de apropiere - egalizare a salariilor determinata de disparitia sau diminuarea elementelor de diferentiere fara a se ajunge insa la egalizarea acestora, deoarece aceasta actiune ar fi antieconomica. Printre elementele de diferentiere se numara:

- ridicarea calificarii profesionale;

- aplicarea unor masuri care asigura conditii de munca mai bune.

Tendinta generala de crestere pe termen lung, se datoreaza cresterii cheltuielilor salariatilor pentru:

- instruire, calificare;

- mijloace de subzistenta;

odihna.

Literatura de specialitate din domeniul economic scoate in evidenta o serie de optici sub care este privit salariul:

Salariul individual care in functie de nivelul si dinamica preturilor (P) poate fi considerat sub doua aspecte :

a) Salariul nominal (S_n) - o suma de bani pe care o primeste un salariat pentru munca depusa;

b) Salariul real (S_R) - cantitatea de bunuri si servicii pe care o poate procura un salariat cu salariul nominal la un moment dat.

Intre salariul nominal si cel real exista urmatoarele relatii:

- la un moment dat :

cu notatiile cunoscute

- in dinamica

unde I_SR - indicele salariului real

I_Sn - indicele salariului nominal

I_p - indicele preturilor

Pentru a facilita intelegerea sa luam urmatorul exemplu:

La momentul t₀ un salariat primeste un salariu net de 1.200.000 lei. La momentul t₁ acest salariu creste la valoarea de 1.300.000. In perioada t₀ - t₁ preturile cu amanuntul au crescut cu 20%. Sa se determine salariul real in momentul t₁.

Rezolvare

1.Indicele salariului nominal este:

deci salariul nominal creste cu 8%

2.Datorita faptului ca indicele pretului a ajuns la valoarea de 120% (crescand cu 20%) salariul real are valoarea la momentul t₁.

deci a scazut cu 10 %.

Interpretare

Datorita cresterii preturilor cu 20%, in conditiile unei indexari de 8% a salariului nominal, cei 1.300.000 lei (salariul net la momentul t₁) nu reprezinta decat 90% ca valoare reala fata de t_0. Asistam asadar la o scadere a puterii de cumparare.

In mod deliberat in unele situatii, autoritatile guvernamentale reduc salariul real (prin stimularea cresterii preturilor), in scopul realizarii unor echilibre economice; aceasta actiune, insa trebuie insotita de masuri care sa incite comportamentul economic al salariatilor si sa impulsioneze investitiile.

Salariul colectiv este un venit acordat salariatilor unei firme cand rezultatele sunt pozitive

. Este acordat sub diferite forme dintre care mentionam: prime anuale sau "cel de-al treisprezecelea salariu";

Salariu social reprezinta veniturile obtinute independent de activitatea economica care se acorda unor salariati cu probleme deosebite: accidente de munca, boli, profesionale, somaj. Acest salariu provine de la buget.

Salariul direct exprima remuneratia efectiva primita de salariat, corespunzatoare cantitatii de munca prestata;

Salariul indirect exprima acea parte a salariului care este platita salariatului si familiei sale pe alte criterii decat cele economice;

Salariul de baza exprima acea parte a salariului care se determina in functie de salariul minim real;

Salariul brut exprima sumele de bani formate din salariul de baza, sporuri si adaosurile salariale;

Salariul minim garantat este fixat pe cale legala pentru a garanta categoriilor defavorizate un venit corespunzator minimului de subzistenta.

Marimea si dinamica salariului sunt influentate si in mod indirect de o serie de factori dintre care amintim: gradul de organizare in sindicate, legislatia muncii si nu in ultima instanta migratia internationala a fortei de munca.

Formele de salarizare sunt urmatoarele:

a) Salarizarea in functie de rezultatele muncii (in acord) presupune ca salariul personalului sa fie legat direct de munca prestata masurata dupa reguli prestabilite. Din acest punct de vedere salariul poate fi acordat in doua variante:

acord individual care implica numai persoana respectiva ;

acord colectiv care implica membrii unui grup.

b) Salarizare dupa timp (in regie) se foloseste cand nu se poate evalua forta de munca; aceasta modalitate de evaluare se aplica in doua variante:

sistemul salariului fix la un anumit randament; potrivit acestuia lucratorul primeste un salariu fix (dupa) timp numai daca atinge un randament minim determinant.

Patronul se obliga sa asigure conditiile de munca normale iar lucratorul trebuie sa-si indeplineasca normele.

sistemul salariului pe baza notatiei personalului; acesta potrivit opiniei specialistilor ar putea fi pozitiv dar din nefericire criteriile nu sunt intotdeauna obiective iar persoanele care sunt delegate sa faca notarea nu sunt intotdeauna impartiale ("nu trebuie sa supere pe nimeni").

In general acolo unde exista un grad mare de organizare sindicala sistemul de salarizare dupa timp tinde sa se generalizeze.

a)     Salarizarea pe baza de tarife sau cote procentuale se aplica personalului din sectorul de achizitii; desfaceri sau prestari de servicii ; veniturile cuvenite se calculeaza proportional cu nivelul de realizare a sarcinilor stabilite pentru fiecare lucrator.

Concluzii

Salariul este pentru firme si autoritati publice un pret administrat care se formeaza in urma negocierilor intre participantii la activitatile economice in calitate de purtatori ai cererii si ofertei de munca;

Promovarea unui real management participativ bazat pe cogestiune (patronat, sindicat, actionariat autoritate publica) asa cum se practica el in tarile dezvoltate este o conditie de sine qua non a maximizarii satisfactiei tuturor participantilor la viata economica.

Dobanda

Mult condamnata de morala religioasa, confundata cu profitul de diferite scoli de

gandire ea a devenit obiect de analiza al activitatii economice fiind considerata venit fundamental obtinut de posesorii capitalului banesc.

Orice tratare a dobanzii incepe cu interdependenta dintre problematica creditului si a monedei.

Creditul se afla in relatii stranse cu moneda deoarece el largeste posibilitatile de schimb.

In economie exista intotdeauna agenti economici carora, din diferite motive, le raman nefolosite, pentru un timp mai scurt sau mai lung, sume de bani pe care ei le incredinteaza, in anumite conditii, spre utilizare celor care au nevoie de acestea. Pentru posesorul de venituri, sumele acestea reprezinta de fapt economii, venituri ce nu au fost consumate.

	Intalnirea intre agentii economici care au un surplus de venituri si cei care au un deficit la un moment dat se face, de regula, prin intermediul institutiilor, iar suma de bani imprumutata se numeste credit.

	Sub aspect economic, creditul consta in cedarea unor valori de intrebuintare prezente in schimbul unor valori de primit in viitor. Cea mai raspandita forma de credit este cel bancar care este destinat in principal sustinerii financiare a unei activitati economice.

In literatura de specialitate exista mai multe definitii date creditului, dar toate contin anumite elementele comune, si anume:

existenta unei disponibilitati la unii agenti economici (creditori) si acceptarea de catre acestia sa o cedeze sub forma de imprumut (credit) altor agenti economici (debitori);

pierderea temporara a unor drepturi, legate de capitalul imprumutat, de catre cel care acorda imprumutul (creditorul);

obligativitatea imprumutatului (debitorului) de restitui imprumutul la un anumit termen numit scadenta, insotit in mod obligatoriu de dobanda.

Creditul indeplineste doua functii:

1. Absorbtie a disponibilitatilor banesti aflate la agenti economici (populatie, firme, autoritati); aceasta este in acelasi timp si o forma de plasament a economiilor de moneda;

2. Distribuire a acestor disponibilitati indreptandu-le spre agenti economici care au nevoie de bani pentru finantarea activitatii lor.

Functiile de creditare sunt indeplinite de institutii specializate: banci, case de economii si depuneri, societati de asigurare.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Marimea si dinamica dobanzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori fundamentali:

masa dobanzii (D) - reprezinta valoarea absoluta a dobanzii, si se determina ca diferenta intre suma totala platita creditorului de catre debitor si suma luata cu imprumut de catre el.

rata dobanzii (d este marimea relativa a dobanzii si exprima pretul pe care debitorul il plateste pentru un credit de 100 u.m. pe timp de un an. Aceasta exprima nivelul pretului la care poate fi dobandit imprumutul acceptat de solicitant.

Rata dobanzii poate fi interpretata ca rata reala sau ca rata nominala. Dihotomia rata reala - rata nominala este generata de procesul inflationist care determina modificarea puterii de cumparare a banilor. Presupunand ca puterea de cumparare ar fi constanta, rata nominala si cea reala ar coincide. In conditii de inflatie pentru ca rata dobanzii sa fie "real pozitiva", trebuie sa fie mai mare decat rata inflatiei.

Rata nominalaa dobanzii este rata pe care agentii economici o considera normala in raport cu sfera reala a economiei (productivitatea capitalului).

Rata reala a dobanzii este rata reala la care cei care imprumuta adauga o prima, pentru a se proteja impotriva inflatiei pe care o anticipeaza.

d = r + i ; r = d - i

d - rata nominala a dobanzii;

r - rata reala a dobanzii;

i - rata anticipata a inflatiei.

Exemplu:

Daca preturile intr-un an au crescut cu 10% (adica rata inflatiei a fost de 10%), o rata nominala a dobanzii egala cu 15% corespunde unei rate reale anuale a dobanzii de 5%. Aceasta inseamna ca daca avem un depozit bancar de 100 milioane, pe care il ridicam dupa o perioada de 1 an, vom incasa o dobanda nominala de 15 milioane, ceea ce inseamna, in contextul enuntat, o dobanda reala (castig real) de 5 milioane, restul de 10 milioane nu reprezinta decat acoperirea cresterii preturilor, nu un castig.

Formele dobanzii

Fara a avea pretentia unei tratari exhaustive a acestei problematici, prezentam in continuare principalele forme ale dobanzii.

Dobanda simpla - se calculeaza pentru o perioada mai mica de un an conform relatiei:

D = K x d x n

unde:

K - creditul acordat;

d - rata dobanzii;

n - perioada de acordare a imprumutului.

Aplicatie:

Daca se acorda un imprumut K =000.000 u.m pentru o perioada de n = 3 luni cu o rata a dobanzii anuale de d = 10%, atunci marimea dobanzii pentru orizontul de timp de 3 luni va fi :

D = 000.000 x 0,10 x 3/12 = 75.000 u.m.

In practica rata dobanzii nu ramane constanta pe o perioada de un an de zile deoarece ea este influentata de o serie de factori pe care-i vom analiza in cuprinsul acestui subcapitol.

Din acest motiv, in practica se va calcula o rata medie a dobanzii demers care serveste pentru diferite previziuni economice:

unde :

d_m - dobanda medie ;

T_i - perioada pentru care se acorda rata dobanzii d_i intr-un an de zile.

In aceasta situatie marimea medie a dobanzii va fi:

D = K x d_m x n

Aplicatie :

O suma de bani K = 1.000.000 u.m. a fost imprumutata cu scadenta la un an de zile (n =1); ratele dobanzilor in aceasta perioada au evoluat astfel :

- in primele 3 luni - 7%;

- pentru urmatoarele 6 luni - 5%;

- pentru ultimele 3 luni - 6,5%.

adica 5,8%

In aceasta situatie dobanda perceputa de banca va fi:

D = 1.000.000 u.m. x 0,058 x 1 an = 58.000 u.m.

Observatie:

In literatura de specialitate suma formata din capitalul imprumutat si marimea dobanzii poarta numele de suma fructificata sau capital fructificat (K) adica:

K = K_o + D        iar D = K_o x d

aceasta se mai poate scrie astfel:

K = K_o (1 + d)         si D = K - K_o

Asadar in cazul anterior, capitalul fructificat de banca este :

K = 1.000.000 (1 + 0,058) = 1.058.000 u.m.

Dobanda compusa se calculeaza pentru o perioada mai mare de un an de zile conform relatiilor :.

K = K_o (1 + d)ⁿ D = K - K_o cu notatiile cunoscute.

Aplicatie:

Daca se acorda un imprumut K_o = 1.000.000 u.m. pentru o perioada de 2 ani cu o dobanda anuala de d = 7% vom avea urmatoarele efecte:

1.Capitalul fructificat (K) va fi :

K = 1.000.000 (1 + 0,07)² = 1.144.900 u.m.

2.Masa dobanzii D va fi:

D = 1.144.900 - 1.000.000 = 144.900 u.m.

Observatii:

In calculele efectuate nu am tinut cont de devalorizarea monedei. Pentru o mai buna fundamentare a deciziilor in calculele pe care le vom face va trebui sa avem in vedere si efectele negative ale inflatiei asupra economiilor.

Pentru o mai buna intelegere sa luam urmatorul exemplu:

Suma depusa initial K₀ = 1.000.000 u.m., dobanda medie anuala d_m = 0,05% perioada de pastrare a banilor n = 5 ani.

a) Conform relatiei anterioare capitalul fructificat va fi:

K = K (1+d)ⁿ = 1.000.000(1+0,05)⁵ = 1.270.000 u.m.

b) Daca am luat in calcul si rata devalorizarii (in cazul nostru l = 3% ) atunci:

Efectuand calculele rezulta ca:       

K = 1.000.000 x u.m.

c)Daca dorim sa evitam devalorizarea monedei folosim relatia :

K = K₀ (1+ d)ⁿ (1 +l) ⁿ = 1.460.500 u.m.

Interpretare

1. Daca nu tinem seama de devalorizare, capitalul fructificat va fi 1.270.000 lei; luand in calcul erodarea economiilor datorata acestei devalorizari l = 3% anual constatam ca dupa 5 ani valoarea reala a economiilor nu mai reprezinta an mod real decat (1.104.348/1.270.000) x 100 = 86% din totalul celor estimate; in aceasta situatie va trebui ca prin fructificare sa obtinem suma de 1.460.500 u.m.

2. In practica o asemenea anticipare se dovedeste o actiune nefericita deoarece in situatia in care institutiile financiare vor actiona in acest mod se va ajunge la o perpetuare a dezechilibrelor monetare in economie prin cresterea permanenta a preturilor. Este obligatia institutiilor publice abilitate, de a lua toate masurile pentru reducerea acestei rate a devalorizarii, incitand populatia si agentii economici in general catre investitii pe piata de capital si mai ales in domeniile productive; in caz contrar veniturile obtinute din dobanzi se dovedesc iluzorii.

Taxa de scont este dobanda care se percepe la operatiile de scontare a efectelor de comert (in principal cambii si bilete la ordin).

Cambia este un titlu de credit folosit ca instrument de plata ce atesta o obligatie pe termen scurt restituibila la scadenta; in virtutea acestui drept de creanta o persoana numita tragator da dispozitie altei persoane numita tras sa plateasca la scadenta sau la ordinul sau o suma de bani unei a treia persoane numita beneficiar.

Biletul la ordin este un titlu de credit utilizat ca instrument de plata, prin care o persoana numita emitent (subscriitor) isi asuma obligatia de a plati intr-un anumit loc altei persoane numita beneficiar sau la ordinul acesteia o suma de bani.

In biletul la ordin nu figureaza numele trasului, deoarece tragatorul si trasul se identifica cu persoana emitentului.

Daca posesorul unui titlu de credit doreste obtinerea sumei inscrise pe titlu (valoarea nominala) inainte de scadenta, are posibilitatea sa-l sconteze. Prin scontare el primeste de la o banca comerciala o parte din valoarea titlului - respectiv, ceea ce in practica se denumeste valoarea actuala determinata prin scaderea din valoarea nominala a scontului. Scontul este suma de bani pe care posesorul titlului o plateste bancii pentru serviciul de creditare calculat in functie de taxa scontului (echivalenta cu o rata a dobanzii) si numarul de zile dintre scontare si scadenta.

Relatiile de calcul sunt urmatoarele :

unde :

S - scontul ; V_n -valoarea nominala a titlului ; T_S- taxa scontului ; N_z - numarul de zile dintre scontare si scadenta ; V_a- valoarea actuala a titlului.

Aplicatie:

O cambie cu valoarea de nominala de 2500 u.m. emisa pe 2 februarie, are scadenta in acelasi an pe 10 martie. Pe data de 1 martie este scontata la o taxa a scontului de 7%.

Valoarea scontului este deci dobanda perceputa de banca pentru prestarea acestui serviciu este :

Suma incasata de posesorul ei dupa scontare este :

Potrivit practicii internationale calculul numarului de zile N_Z asupra caruia se aplica taxa scontului se efectueaza dupa proceduri specifice fiecarei tari . In calculul efectuat mai sus am avut in vedere modelul francez potrivit caruia se ia in calcul exact numarul de zile.

Dobanda medie pe piata interbancara se exprima in valoare relativa ca:

1.rata a dobanzii pentru depozite atrase de banci (BUBID);

2. rata a dobanzii pentru depozite plasate de banci (BUBOR).

Ea se stabileste in urma licitatiei intre banca centrala(de emisiune) si bancile comerciale.

Pe piata europeana se mai utilizeaza rata interbancara- EURIBOR[1] , comuna bancilor care activeaza in zona monetara a UE, inlocuind ratele interbancare nationale.

In cadrul acestei relatii banca centrala (de emisiune) are un rol hotarator in promovarea politicilor in acest domeniu.

Cateva relatii scot in evidenta veniturile bancilor.

Astfel castigul bancii C este:

C= Dobanda incasata - Dobanda platita

Iar profitul bancii - PrB este:

PrB=C- Cheltuieli administrative

Rata dobanzii este o marime dinamica. Ea se modifica de la o etapa la alta a dezvoltarii economice. In fiecare etapa asupra ratei dobanzii actioneaza direct si indirect o multitudine de factori, dintre care cei mai relevanti sunt:

a)     Raportul dintre cererea si oferta de credit

Rata dobanzii creste si scade datorita modificarilor insemnate care se produc in relatia dintre cererea si oferta de credit. Cand aceasta relatie se modifica in favoarea cererii, rata dobanzii creste, si invers, in situatia opusa. Modificarile ratei dobanzii actioneaza, la randul lor, asupra cererii si ofertei de credit. Cresterea ratei dobanzii contracta cererea de credit si oferta de credit creste, iar scaderea ei largeste aceasta cerere si sporeste oferta.

b)     Conjunctura economiei

In cazul in care se impune macrostabilizarea economica in vederea realizarii diferitelor echilibre, trebuie realizata cresterea ratei dobanzilor in scopul franarii sau reducerii proceselor inflationiste; in cazul relansarii activitatii economice se impune o reducere a ratei dobanzii, un mare rol avand in acest sens autoritatile publice.

c)      Riscul nerambursarii

Bancile isi vor elabora o politica specifica in domeniul dobanzilor, orientate dupa gradul de risc pe care il presupune fiecare credit, in functie de conditiile reale pe care le are fiecare debitor. Cu cat posibilitatea de returnare a capitalului imprumutat este mai mare, cu atat riscul este mai mic si daca ceilalti factori sunt constanti in actiunea lor , rata dobanzii este mai mica.

Spre exemplu, o firma puternica va fi capabila sa obtina imprumuturi la o rata mai mica a dobanzii deoarece potentialul economic si mersul afacerilor firmei reprezinta garantii pentru cei care acorda credit.

d)     Rata profitului

Presupunand ca cererea si oferta de capital de imprumut se afla in echilibru, iar valoarea banilor este constanta, se poate sustine, in principiu, ca rata dobanzii este mai mare atunci cand rata profitului este mai ridicata si invers.

e)     Puterea de cumparare a banilor

Puterea de cumparare a banilor se exprima cu ajutorul relatiei:

unde:

IpcB - indicele puterii de cumparare

Ip - indicele preturilor

Scaderea valorii banilor, respectiv inflatia, ridica rata dobanzii, dupa cum cresterea valorii banilor (deflatia) ii schimba directia in sens opus. Asemenea miscari privesc, insa, rata nominala a dobanzii. De aceea nu este exclus ca o crestere a ratei nominale a dobanzii sa fie paralela cu o reducere a ratei reale.

Factorii care determina marimea si dinamica ratei dobanzii actioneaza concomitent, contradictoriu sau convergent, astfel ca traiectoria ratei dobanzii este rezultatul unui ansamblu de forte si tendinte diferite.

Profitul

In conditii normale de activitate, din incasarile obtinute, intreprinderile isi recupereaza costurile de productie si obtin si un plus de bani, denumit profit. Termenul de profit provine din cuvantul latin "proficere" care inseamna a progresa a da rezultate.

De aici si pana la semnificatia de profit termen consacrat in economia de piata nu a mai fost decat un pas.

Sa facem o succinta incursiune in istoria teoriilor asupra definirii profitului.

Mercantilistii au considerat ca profitul este rezultatul activitatilor din cadrul comertului exterior (Cantillon, Colbert).

Fiziocratii au considerat ca profitul se obtine doar din activitatile productive agricole (Turgot, Quesnay).

Scoala economica clasica prin reprezentantii sai au considerat ca profitul este un venit care revine capitalului (Adam Smith).

Marxistii considera ca profitul este plusvaloarea creata de munca salariata privita ca rezultat al actiunii intregului capital.

Economistii scolii neoclasice considera ca profitul este rezultatul actiunii intreprinzatorilor pe piete de bunuri si servicii pentru a creea situatii favorizante insusirii acestuia (Hanh, Felner, Marshall).

Lipsa profitului face dificila sau chiar imposibila existenta in continuare a activitatii care se incheie cu un asemenea rezultat si a firmei care o realizeaza. Unitatile economice urmaresc sistematic obtinerea profitului, acesta constituind motivatia obiectiva a proprietarilor capitalului, iar maximizarea profitului la nivelul unitatilor economice constituie criteriul cel mai important al eficientei lor.

Marimea si dinamica profitului

Indicatorii cu ajutorul carora poate fi pusa in evidenta marimea profitului sunt:

1. Masa profitului reprezinta suma totala dobandita sub forma de profit de catre un agent economic.

Se determina cu una din relatiile:

unde: pr - masa profitului; CA - cifra de afaceri; V - venituri; Cp - costul produsului.

2. Rata profitului reprezinta raportul procentual dintre masa profitului pe de o parte si capitalul folosit, cifra de afaceri sau costurile de productie pe de alta parte conform relatiilor:

Intre rata profitului determinata in functie de cifra de afaceri si cea determinata in functie de costurile de productie exista urmatoarea relatie:

Deci:

Studii de caz:

1. Cifra de afaceri =90 milioane ; costuri fixe = 25 milioane ; costuri variabile = 35 milioane ; capital folosit=800 milioane.

Sa se determine :

a)     Masa profitului ;

b)     Ratele profitului in functie de cifra de afaceri, costuri de productie, capitalul folosit.

Rezolvare :

Masa profitului :

b) Rata profitului:

in functie de cifra de afaceri este de:

Acest indicator semnifica ca la o cifra de afaceri de 100 de unitati monetare se obtine un profit de 33,33 unitati monetare.

in functie de costurile de productie este de:

acest indicator se mai numeste in literatura de specialitate rata rentabilitatii.

Acest indicator semnifica faptul ca la 100 de unitati monetare costuri de productie se obtine un profit de 50 de unitati monetare.

in functie de capitalul folosit este de:

Acest indicator semnifica faptul ca la 100 de unitati monetare capital utilizat se obtine un profit de 3,75 unitati monetare.

In urma calcului acestor indicatori se constata ca valorile obtinute sunt diferite.

Intreprinzatorul va urmari acele actiuni economice care ii permit obtinerea de profit cat mai mare. Deoarece acestia urmaresc maximizarea profitului, capitalul va migra de la o activitate la alta ; din acest motiv pe termen lung profitul are o tendinta de egalizare.

Situatia economica a unei firme este data in tabelul de mai jos:

unde :

Q_Z- nivelul productiei zilnice ; P_u- pretul mediu (unitar) al produsului ; CA -cifra de afaceri ; CA_marg -cifra de afaceri marginala ; CT- costuri globale totale; C_marg -costuri marginale ; CMT- costuri medii(unitare) totale.

Se poate constata ca profitul este maxim in punctul in care cifra de afaceri marginala egalizeaza costul marginal.

Raportul profit /cost este de 25%. Rata profitului in functie de cifra de afaceri este de:

deci 25%.

Forme ale profitului

a) Profitul legitim:

b) Profitul nelegitim:

Dupa pozitia ocupata in CA distingem:

CCF Pr. normal

Costul explicit- totalitatea cheltuielilor suportate de un intreprinzator cu materii prime, combustibil, energie, chirie, salarii etc.;

Costuri implicite-amortizare + Profitul normal (costuri de oportunitate -veniturile intreprinzatorului insusite (salariul, dobanda, renta) ce ise cuvin pentru activitate proprie dar neinclusa in activitatile obisnuite).

Profitul contabil reprezinta acel profit care rezulta din documentele contabile ale firmei.

Marimea sa este determinata de o serie de factori de ordin economic, social-politic, legislativ, cultural etc.

Profitul economic reprezinta diferenta dintre profitul contabil rezultat in urma desfasurarii

activitatilor economice ale firmei si costurile de oportunitate aferente acestora.

Studiu de caz:

Un intreprinzator are doua alternative de afaceri care dau efecte economice diferite:

Prima alternativa :

1 Venituri = 1000 u.m.

2 Costuri contabile = 750 u.m.

profit contabil = 250 u.m.

(1 - 2)

Alternativa a doua:

a) S-ar angaja la o alta firma primind un salariu de 50 u.m.

b) Ar depune o parte din capitalul banesc de care dispune intr-o banca si ar primii ca dobanda 10 u.m.;

c) Cealalta parte a capitalului ar putea sa o investeasca in actiuni pentru care ar primi 180 u.m.

Rezolvare :

La prima vedere aceasta firma s-ar parea ca aceasta firma desfasoara o afacere profitabila din care rezulta un profit de 250 u.m. In realitate adevarata profitabilitate a firmei nu poate fi judecata dupa datele contabile deoarece nu are in vedere folosirea alternativa a resurselor (forta de munca si capitalul) pe care proprietarul le detine.

In aceasta situatie profitul economic va fi:

1. venituri = 1000 u.m.

2. costuri contabile = 750 u.m.

Profit contabil (varianta 1) = 250 u.m.

4. Salariul daca ar lucra in alta firma = 50 u.m.

5. Dobanda posibila de incasat = 10 u.m.

6. Dividende = 180 u.m.

7. Castig posibil al intreprinzatorului = 240 u.m.

( varianta 2) - (4+5+6)

8. Profit economic - (3-7) = 10 u.m.

Asadar profitul economic de 10 u.m. rezulta din diferenta dintre profitul contabil si castigul pe care proprietarul factorilor de productie respectivi l-ar fi obtinut daca ar fi investit in cealalta alternativa (costul sanselor sacrificate).

Daca profitul economic ar fi avut o valoare negativa atunci ar fi trebuit sa fie adoptata a doua modalitate de investire a banilor.

Profitul normal este acel profit pe care o firma trebuie sa-l obtina pentru a ramane in functiune. Acesta este dat de relatia:

profitul normal = costurile de oportunitate

Supraprofitul este acel surplus venit net care depaseste costurile totale de oportunitate.

Acesta se determina astfel :

supraprofitul = profitul firmei - costurile de oportunitate

Studiu de caz:

Cifra de afaceri = 50 milioane; costuri de productie 36 milioane unitati monetare. Daca intreprinzatorul ar fi depus banii o parte din bani la banca ar fi obtinut o dobanda de 4 milioane unitati monetare; o alta parte din bani ar fi investit-o pe piata de capital ar fi obtinut 5 milioane unitati monetare; cu diferenta de bani ramasa cumpara un teren de pe care obtine o renta de 2 milioane unitati monetare.

Rezolvare :

profitul = Cifra de afaceri - Costuri de productie = 50 - 36= 14 milioane

Profitul normal = costuri de oportunitate = dobanda + dividende + renta = 4+ 5+2=11 milioane

Supraprofit = profit - costuri de oportunitate = 14 - 11= 3 milioane

Interpretare :

Profitul normal este acel profit care permite firmei sa obtina incasari care sa-i poata permite ramanerea pe piata respectiva la parametrii anteriori .El este egal cu valoarea costurile sanselor sacrificate pentru a ramane pe acea piata deci in cazul nostru cu 11 milioane.

Supraprofitul este acel profit care prin valoarea sa depaseste profitul normal pentru a ramane pe piata respectiva in cazul nostru 3 milioane.

Deci supraprofitul denumit si profit de monopol este obtinut ca urmare a unor situatii proprii unor firme care sunt avantajate de unele conditii economice, politice, sociale sau naturale de care altii nu beneficiaza si de care se folosesc pentru a obtine un profit suplimentar.

g) Profitul brut este acel profit este acel venit brut diminuat cu valoarea cheltuielilor din care nu s-a scazut valoarea taxelor si impozitelor.

a)     Profitul net este acel profit brut din care s-a dedus valoarea taxelor si impozitelor.

Aplicatie:

1. Cifra de afaceri = 1500 u.m.

2. Cheltuieli totale = 950 u.m.

Profit brut = 550 u.m

4. Impozit pe profit = 80 u.m.

(3-4)

5. Profit inainte de = 470 u.m.

dividende

6. Dividende = 120 u.m.

7. Profit net = 350 u.m.

(5-6)

Dinamica profitului este determinata de o serie de factori dintre care amintim:

1. Costul productiei, al activitatii economice in general ; daca acesta va fi mare, profitul va avea o tendinta de reducere; invers daca acesta va avea o tendinta de reducere profitul va creste. Din acest motiv intreprinzatorii vor urmari in permanenta reducerea costurilor care fara a afecta calitatea produselor sa permita obtinerea unui profit cat mai mare;

2.Pretul bunurilor si serviciilor, determina dinamica incasarilor; in acest sens intreprinzatorii vor studia evolutia cererii si ofertei pe piata; in cazul in care se constata o crestere a cererii acestia vor urmari maximizarea productiei prin marirea randamentului factorilor de productie cea ce va conduce la scaderea costurilor medii si implicit la marirea competivitatii firmei cu efecte benefice asupra cresterii profitului; daca se constata o scadere a cererii, intreprinzatorii vor urmari minimizarea consumurilor de factori de productie in conditiile redimensionarii ofertei la nivelul cererii respective; cererea si oferta vor determina pe piata libera un anumit pret care nu trebuie sa scada sub un anumit nivel care ar periclita realizarea unui profit care sa asigure cel putin pragul minim de rentabilitate;

Volumul de productie determina alaturi de alti factori dinamica profitului; acesta trebuie dimensionat in raport cu cererea solvabila astfel incat sa asigure in conditiile pretului unitar stabilit de piata libera, realizarea unor incasari care sa depaseasca costurile de productie permitand obtinerea de profit ;

4. Structura de productie se constituie intr-un factor care determina dinamica profitului; pentru facilitarea intelegerii actiunii acestui factor sa rezolvam urmatorul studiu de caz:

O firma fabrica un produs in doua sortimente ale caror niveluri de productie, pret unitar, cost unitar la momentele t₀ si t₁ sunt urmatoarele :

Rezolvare :

unde CA= Q x P_u celelalte relatii de calcul fiind cunoscute.

Intreprinzatorul a luat decizia de a produce mai mult din sortimentul A si de a reduce productia la sortimentul B in conditiile in care preturile si costurile unitare raman constante. In aceste conditii desi se constata ca rata rentabilitatii a ramas aceiasi in cazul celor doua sortimente, pe ansamblul firmei rata rentabilitatii firmei creste.

Cauza acestei situatii trebuie cautata in actiunile de modernizare (restructurarea productiei, punerea ei in acord cu cerintele pietei) precum si in actiunile de autofinantare.

5. Viteza de rotatie a capitalului este un alt factor care determina cresterea profitului. Astfel daca viteza de rotatie creste, profitul va avea o dinamica mai mare decat in perioada anterioara si invers in situatia in care viteza de rotatie scade.

Sa analizam urmatorul studiu de caz:

Daca la patru rotatii ale capitalului se obtine un profit anual de 1,2 miliarde lei, cate rotatii sunt necesare pentru a obtine 3,6 miliarde lei profit anual. Se cere totodata si durata in situatia data a unei rotatii.

Rezolvare

Printr-o regula de trei simpla, determinam numarul de rotatii necesare pentru a obtine 3,6 miliarde lei profit.

4 rotatii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -1,2 miliarde lei

N_R - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 3,6 miliarde lei

N_R = 10 rot

Durata de rotatie a capitalului denumita si viteza de rotatie a capitalului exprimata in zile va fi:

zile

6. Modul de impartire al profitului intre posesorii factorilor de productie participanti la realizarea sa; daca salariul si renta sunt mari implicit va scadea profitul: invers daca acestea sunt mici va creste profitul.

Functiile profitului

Economistii in marea lor majoritate apreciaza ca profitul are mai multe functii :

1.     Stimuleaza initiativa si acceptarea riscului existent in economia de piata in proportii diferite de la tara la tara ;

2.     Intensifica preocuparile agentilor economici pentru cresterea rationalitatii si eficientei activitatii economice ;

Cultiva spiritul de economie.

Repartitia profitului

Repartitia profitului este reglementata prin acte normative care au in vedere utilizarea acestuia pentru :

- modernizare si autofinantare;

- consumul personal.

Asa cum am incercat sa sugeram din aplicatia anterioara, profitul este impozitat conform actelor normative din fiecare tara. In tara noastra desi evolutiile sunt destul de contradictorii au fost emise o serie de reglementari privind unele facilitati privind impozitele.

Profitul este esential atat pentru agentii economici cat si pentru societate deoarece pe seama acestuia :

- se reproduc pe un plan superior conditiile pentru reluarea activitatilor economice

- se asigura dezvoltarea "capitalului uman" ;

- se creaza noi locuri de munca.

Renta

Renta continua sa prezinte o mare importanta practica si un deosebit interes

economic. Fiind legata de cea mai veche forma de activitate umana, renta a polarizat de timpuriu preocuparile unui larg cerc de specialisti in domeniu.

De -a lungul istoriei s-au cristalizat o serie de optici generale din care succint vom schita cateva in continuare:

Surplusul obtinut pe un teren oarecare dupa ce din venitul obtinut s-au scazut cheltuieli de exploatare ale terenului si celelalte cheltuieli de exploatare a terenului (W. Petty);

Pretul platit pentru folosirea pamantului ca factor de productie (Adam Smith);

Renta este o parte a produsului pamantului care se plateste proprietarului funciar pentru folosirea fortelor indestructibile ale solului; pretul de vanzare al produselor agricole este egal cu costul produselor obtinute pe terenul cel mai fertil cu condfitia ca aceswte produse sa fie cerute de piata (David Ricardo);

Renta este un venit care depinde de actiunea legii randamentului descrescand (Ion Ionescu de la Brad, Petre S Aurelian, Stefan Zeletin, V. Madgearu s.a.).

Realizarea rentei presupune existenta simultana a trei conditii:

bunul respectiv sa fie limitat cantitativ;

bunul sa nu poata fi substituit cu un alt bun, cel putin o perioada de timp;

oferta din bunul respectiv sa fie inelastica in raport cu variatia pretului.

Graficul alaturat ne sugereaza mecanismul de formare al rentei:

P₁ C

E

P_E

O

O         oferta rigida Q₁ Q_E

Dupa cum se observa din grafic la o cantitate oferita de factori de productie inelastica Q₁ pretul de procurare P₁< P_E unde P_E - pretul de echilibru. Suprafata hasurata reprezinta marimea rentei economice pe care o incaseaza proprietarul factorului de productie respectiv.

Formele rentei

Principala forma de renta este renta funciara, cea care se formeaza in agricultura.

Renta funciara este venitul incasat de proprietarul funciar din partea arendasului pentru acordarea dreptul de folosinta pe care primul il acorda celui de-al doilea in baza unui contract. Renta funciara se constituie asadar din pretul ridicat al produselor agricole a caror cerere in crestere, se confrunta cu oferta putin elastica determinata de gradul de fertilitate sau de caracterul limitat al pamantului.

Aceasta poate aparea sub trei forme: renta absoluta, renta diferentiala si renta de monopol.

Renta funciara absoluta este venitul incasat de proprietarul funciar de la arendas pentru dreptul de folosinta asupra terenului acordat acestuia din urma , venit care este independent de calitatea si pozitia acestuia.

Renta diferentiala se formeaza pe baza deosebirilor de fertilitate sau de pozitie fata de centrele de aprovizionare, desfacere si caile de comunicatie a terenurilor cultivate precum si a diferentelor de eficienta ce pot apare intre acestea . Renta diferentiala este de doua tipuri :

a) Renta diferentiala I (renta de fertilitate);

b) Renta diferentiala II .

Renta diferentiala I (renta de fertilitate) - este renta care rezulta din diferenta de fertilitate fara ca pe terenurile respective sa se aplice investitii suplimentare. Modul de formare al rentei diferentiale I va fi prezentat in exemplul urmator:

Cu toate ca exista numeroase clase de fertilitate, literatura economica presupune ca terenurile atrase in cultura se impart in trei categorii: terenuri cu fertilitate superioara (I), terenuri cu fertilitate mijlocie (II) si terenuri cu fertilitate joasa (III).

Se considera ca toate cele trei suprafete de teren se cultiva, pentru ca numai astfel se acopera nevoia sociala de bunuri agricole. Pe fiecare din cele trei suprafete se aplica aceleasi doze de capital si de munca (ceea ce inseamna costuri totale egale). Productia va descreste pe masura ce se trece de la o parcela mai fertila la una mai putin fertila. Drept urmare, costurile unitare vor fi inegale.

Desi costurile unitare sunt diferite, produsele obtinute de pe toate terenurile se vand la un pret unic, cele mai mari pe unitatea de produs, rezultate din cultivarea terenurilor cu cea mai mica fertilitate. Numai respectand aceasta conditie, incaseaza profit mediu inclusiv arendasii care cultiva ultima categorie de terenuri.

Modelul formarii rentei diferentiale

Dupa vanzarea produselor, se obtin venituri inegale deoarece arendasii vand la acelasi pret cantitati diferite de bunuri. De aceea apare un profit suplimentar pentru cei care au lucrat terenuri cu fertilitate superioara si medie. Acesta va trece de la arendasi la proprietarii terenurilor si ia forma rentei diferentiale.

Proprietarii terenurilor cu fertilitate joasa vor incasa numai renta absoluta.

Renta diferentiala II este renta care apare in urma investitiilor suplimentare in mijloace de mecanizare, chimizare, hidroamelioratii care maresc productia la hectar si reduc costurile medii. Aceste investitii sunt facute insa pe terenuri diferite si au randamente diferite determinand o neuniformitate a costurilor cu care se obtin produsele respective. Mecanismul ei de formare este determinat de caracterul intensiv al agriculturii si apare ca urmare a legii randamentelor neproportionale: investitiile succesive de factori de productie (munca si capital) determina cresterea productiei pana in punctul in care randamentele marginale se egalizeaza cu cele medii, dupa care acestea scad. Din acest motiv se impune atragerea de noi factori de productie cu noi performante.

Renta de monopol este un supraprofit incasat de proprietarul funciar ce decurge din pretul de monopol obtinut de proprietari de pe terenuri care au calitati speciale si de pe care se pot obtine cantitati reduse de produse cu calitati de exceptie. De exemplu, vinul de calitate exceptionala care se produce in cantitati limitate.

O alta forma de renta este renta miniera care reprezinta suma de bani platita proprietarilor de mine, pentru dreptul de a exploata bogatiile acestora. La randul ei, renta miniera poate fi si ea absoluta, diferentiala si de monopol.

Renta in constructii se plateste de catre arendasi pentru dreptul de a construi. Si in acest caz exista renta absoluta, diferentiala si de monopol.

Renta consumatorului reprezinta diferenta de care beneficiaza acesta platind bunurile cumparate de el la un pret mai mic decat ar fi dispus sa plateasca.

Renta vanzatorului se realizeaza de catre acesta atunci cand reuseste sa vanda la un pret mai ridicat decat estimase anterior.

Renta de abilitate se obtine de catre acei intreprinzatori sau lucratori care, avand aptitudini si calitati profesionale exceptionale, realizeaza, prin spirit de prevedere si capacitati manageriale, un profit mai ridicat, sau, in cazul salariatilor, un venit mai mare decat ceilalti din aceiasi categorie.

Renta conjuncturala se realizeaza de catre intreprinzatorii care au posibilitatea sa vanda in momentul in care pretul creste datorita penuriei de oferta.

Observatie:

Se constata ca renta este un venit care se formeaza pe seama valorii nou create in sfera productiei si insusita de proprietarii factorilor de productie cand acesti factori au un caracter restrictiv.

Pretul pamantului          

Pamantul este un obiect al vanzarii - cumpararii, deci are un pret.

Preturile cresc pentru toate categoriile de teren, indiferent de destinatia lor si in toate tarile lumii.

In principiu, pretul pamantului depinde nemijlocit de doi factori: marimea rentei si rata dobanzii. Pretul pamantului este direct proportional cu marimea rentei si invers proportional cu rata dobanzii.

Alti factori care determina marimea pretului pamantului sunt:

a)     Cererea si oferta de terenuri agricole

Deoarece limitarea naturala pamantului confera ofertei un caracter rigid, concurenta se deplaseaza spre terenul cererii agentilor economici cumparatori. Astfel, pretul pamantului evolueaza in raport cu miscarea cererii; creste daca cererea creste si scade odata cu reducerea cererii.

b)     Cererea si oferta de produse agricole

Marirea cererii pentru produsele agricole si scumpirea lor stimuleaza cererea de pamant si ridica pretul acestuia, intrucat oferta este inelastica. In realitate agentii economici prefera sa faca investitii in terenuri agricole atunci cand pretul acestuia este mai redus, fapt care se intampla atunci cand produsele agricole se ieftinesc.

c)      Posibilitatea folosirii alternative a pamantului

Suprafetele de tern sunt susceptibile pentru diferite utilizari (agricultura, silvicultura, constructii, etc.). Folosinta care asigura pretul cel mai ridicat influenteaza pretul terenurilor cu celelalte folosinte. Proprietarii funciari vor accepta sa nu modifice destinatia agrara a terenurilor pe care le detin, numai cu conditia realizarii unui venit comparabil cu cel obtinut in alternativa modificarii destinatiei acestuia.

d)     Ameliorarea pozitiei terenurilor agricole

Investitiile facute in terenurile agricole determina cresterea pretului pamantului.

Pretul pamantului se calculeaza astfel :      

unde:

P_P -pretul pamantului; R - renta ; d rata dobanzii.

Aplicatie:

Pretul unui hectar de teren care aduce o renta anuala de 12000 u.m. iar dobanda este de 20% va fi :

Pretul pamantului inregistreaza cresteri spectaculoase. Aceasta se explica prin sporirea capitalului investit urmare a :

- orientarilor catre agricultura intensiva ;

- maririi cererii de pamant, in timp ce oferta ramane rigida.