Obiectul pietei capitalului

Obiectul pietei capitalului

Nevoile de capitaluri, mai ales pe termen lung s i, implicit, existenta unor disponibilitati banesti, la nivelul altor agenti economici, au determinat aparitia si dezvoltarea pietei financiare.

Piata financiara sau piata capitalului cuprinde ansamblul tranzactiilor care au drept obiectiv mobilizarea si plasarea fondurilor financiare disponibile si necesare, precum si reglementarile si institutiile legate de derularea acestora.

Piat a financiara mijloceste plasamentele economiilor agentilor economici in hartii de valoare emise de societatile comerciale pe actiuni s i de administratiile publice, ca instrumente de finantare externa. Acest proces este realizat prin intermediul institutiilor financiar-bancare care isi desfasoara activitatea pe baze comerciale.

Pe aceasta piata circula activele financiare. In notiunea de active , in terminologia economica, sunt cuprinse bunurile care au capacitatea sa genereze venituri in viitor. Ele pot imbraca forma fizica, respectiv bunurile de capital fix (cladiri, echipamente, utilaje etc.), suprafe te de terenuri, stocurile si rezervele materiale, bunurile de consum de folosin ta indelungata etc. Veniturile generate de acestea difera de la o categorie de active la alta: capitalul fix - profitul; terenurile si locuintele - rente, chirii; bunurile de folosin ta indelungata - serviciile de consum. In forma financiara activele constau din depozitele monetare si semimonetare si hartiile de valoare pe termen scurt si lung.

Prin piata capitalului se asigura finantarea suplimentara a activitatii economice, motiv pentru care aceasta este denumita si piata financiara. Sursele de finant are a unei activitati economice pot fi proprii sau atrase. Cele proprii provin din activitat ile anterioare (in principal, partea din profit care se reinvesteste, amortizarea capitalului fix, economiile personale, mostenire). Sursele atrase sunt acelea care provin de la tert i si pot fi directe sau indirecte. Cele directe au drept sursa emiterea si vanzarea de hartii de valoare (in special actiuni s i obligatiuni), iar cele indirecte se realizeaza prin intermediul creditelor mijlocite de institutiile financiare specializate si prin valorificarea activelor financiare constituite sub forma depozitelor monetare. Daca la inceput procesul mobilizarii capitalului si al plasa rii lor avea loc sub forma operatiunilor obisnuite de depozit (depuneri in banci si acordarea de credite), treptat, ca rezultat, pe de o parte, al nevoilor de capitaluri tot mai mari si pe perioade de timp mai lungi, iar pe de alta parte, al limitelor financiare ale unei singure banci, mobilizarea lor a inceput sa se faca prin emisiunea de titluri de valoare, care va deveni preponderenta.

Dupa orizontul de timp al valabilitatii lor, hartiile de valoare se clasifica in:

a)  hartii de valoare pe termen scurt - prin care se fac plasamente pe perioade mai mici de un an (efecte de comert, bonuri de tezaur, certificate de depozit);

Referat: SATISFACTIA MUNCII - modalitati de crestere a satisfactiei muncii Lucrare: Ce este proiectul?

b) hartii de valoare pe termen lung - prin care se asigura plasamente pe perioade ce depasesc un an. Dintre ultimele fac parte actiunile si obligatiunile si ele formeaza obiectul principal al pietei financiare intrucat in economia de piata sunt titluri de valori foarte raspandite, principalele unitati cu scop lucrativ functionand ca societati pe actiuni. Prin ele se asigura, in principal, suplimentarea resurselor financiare ale acestora.

Act iunea este un titlu de valoare care atesta dreptul de proprietate al celui ce o detine asupra unei parti din capitalul firmei emitente. Constituirea de societati pe act iuni ca si sporirea capitalului unei firme prin emisiunea de noi actiuni sunt forme predominante de mobilizare de fonduri disponibile pe piata. Valoarea inscrisa pe actiune, deci valoarea nominala, este parte a capitalului social. Pentru acest motiv, conform regulamentului de functionare a pietei financiare, actiunea nu poate fi niciodata rambursata. Daca detinatorul sau vrea sa intre in posesia banilor, el va trebuyi sa o vanda pe piat a titlurilor financiare la cursul piet ei. Detinatorul de actiuni - actionarul - se bucura de o serie de drepturi si obligatii care sunt proportionale cu aportul adus la capitalul social al firmei: anual de tina torul de actiuni obtine o parte din profitul societatii pe actiuni numita divident ce este dependent de rezultatele economico-financiare ale acesteia, motiv pentru care actiunile sunt considerate titluri de valori cu venit variabil; ac tionarul participa prin vot la alegerea membrilor consiliului de administratie si la adoptarea deciziilor de catre adunarea generala a actionarilor; are dreptul de a fi informat asupra gestiunii si situatiei economico financiare a acelei societati; obtine o parte din capitalul firmei in cazul cand aceasta este lichidata ; suporta, insa, si o parte din pierderi cand se obtin rezultate necorespunzatoare.

Exista mai multe tipuri de actiuni: a) actiuni nominative - care au inscrise numele de tinatorului si pot fi transmise numai prin transcrierea tranzactiei intr -un registru la societatea emitenta; b) actiuni la purtator - care nu au inscris pe ele numele posesorului, dreptul de a uza de avantajele ce le confera revenind celui ce le detine, ele reprezentand majoritatea covarsitoare a lor; c) actiuni ordinare - cand dividentul este dependent de dimensiunile profitului societatii; d) actiuni privilegiate - carora li se atribuie un divident fix. Dupa natura contributiei actiunile pot fi: a) ac tiuni in bani (sau in numerar) - care sunt dobandite prin cumpararea efectiva sau prin compensare, prin cresterea capitalului pe seama profitului sau altor surse, precum si prin combinarea acestor modalitati; b) actiuni de aport - obtinute pe baza unei contributii in bunuri (terenuri, cladiri, investitii etc.) si se acorda proportional cu valoarea acestora.

Obligatiunea - este un titlu de valoare ce atesta angajarea unui imprumut pe termen lung, emitentul (debitorul/angajandu-se sa-l ramburseze intr-un timp determinat si sa asigure pe toata perioada o dobanda anuala cert a - cuponul - indiferent de situatia sa economico-financiara. Garantand un venit anual ferm ele sunt numite titluri de valori cu venit fix. Emitentul este obligat sa plateasca detinatorului la scadenta valoarea nominala a obligatiunii si periodic (anual sau semestrial) pana la scadenta o dobanda fixa numita cuponul obligatiunii. Principalii emitenti de obligatiuni sunt statul, administra tia centrala si local a pentru acoperirea deficitelor bugetare, intreprinderile publice, bancile si, ca exceptie, firmele private pentru a finanta lucrari importante de investitii si sporirea capitalului.

Ca si actiunile, obligatiunile pot fi nominale, si la purtator. Sub aspectul marimii dobanzii, ele pot fi: ordinare - pentru care in momentul emisiunii se stabile ste nivelul dobanzii anuale; cu dobanda variabila pentru care detinatorul obtine un venit variabil, determinat de o dobanda fixa si o marja stabilita; convertibile - respectiv o combinatie intre o obligatiune si o actiune.