Notiunea de "convergenta" in acceptiunea Tratatului de la Maastricht si a Pactului de crestere si stabilitate

Tratatul de la Maastricht introduce termenul de "convergenta durabila" pt a sublinia ca nu intereseaza un process de integrare formal si rapid, ci un proces de integrare cu geometrie si ritmuri variabile, in acord cu rezultatele fiecarui stat membru.

Pactul de stabilitate este construit pe criterii de convergenta:

1.stabilitatea preturilor , care va reiesi dintr-o rata a inflatiei observata de-a lungul unei perioade de un an inainte de examninarea pt trecerea la etapa a treia, rata a inflatiei care sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5% rata medie a celor trei state membre cu inflatia cea mai scazuta

2. rate ale dobanzilor pe termen lung,care nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2% rata medie a dobanzilor nominale pe termen lung a celor trei state membre cu cea mai scazuta inflatie

3. capacitatea de sustinere a finantelor publice :

- deficitul public nu trebuie sa depaseasca 3 % din PIB la preturi de piata

- datoria publica nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB , "mai putin in cazul in care acest raport se reduce sufficient si se apropie de valorea de referinta intr-un ritm adevarat"

4. stabilitatea ratelor de schimb , adica respectarea marjelor normale de fluctuatie prevazute prin mecanismul de schimb al SIstemului Monetar European pt cel putin 2 ani premergatori examinarii, fara devalorizare din proprie initiative a ratei de schimb a monedei proprii in raport cu moneda unui alt stat membru