Moneda si rolul ei in economie - privire istorica asupra monedei

Moneda si rolul ei in economie

Datorita faptului ca moneda are circulatie zilnica, isi poate releva cu putere functia sociala. Pana la urma, moneda ramane o notiune foarte complexa si dificil de cuantificat si de definit. Din totdeauna, moneda a constituit pentru cercetatori, un subiect de controverse. Ca urmare, raspunzand mercantilistilor care afirmau ca moneda reprezinta un semn al bogatiei, clasicii prin vocea lui Stuart Mill, spuneau ca nimic nu este mai semnificativ decat moneda, "simplu voal" fara influente asupra echilibrului economic. In epoca moderna insa, daca aspectul monetar al celor patru mari dezechilibre (inflatia, somajul, deficitul bugetar, deficitul balantei de plati), carora trebuie sa le faca fata toate tarile, este recunoscut de toata lumea, o divergenta fundamentala apare, chiar din momentul in care se examineaza natura interventiei monedei, in aceste manifestari de instabilitate.[1]

Rducand controversele la afirmatiile extreme, constatam ca doua mari scoli se opun: pentru prima, fluctuatiile in cantitatea de moneda se gasesc la originea dezechilibrelor din economie; in timp ce pentru a doua, ele sunt efectele acestor fenomene. In opinia primei scoli, guvernele trebuie sa utilizeze cu prioritate instrumente ale politicii monetare pentru a corecta aceste dezechilibre, iar dupa partizanii celei de-a doua scoli, politica monetara nu trebuie sa constituie varful de lance in cadrul politicii economice.

Totusi, moneda se poate defini atat intr-o maniera directa, relevand-i continutul, cat si intr-o maniera indireca, evidentiindu-i functiile.

Pentru inceput putem spune cam o n e d ase concretizeaza prin ansamblul mijloacelor de plata direct utilizabile in vederea efectuarii platilor pe pietele de bunuri si servicii, adica ansamblul de active (aici, active = creanta) acceptate pretutindeni, de catre toti si totdeauna pentru a regla datoriile generate de schimbul de marfuri.[2]

Moneda apare ca un activ care poate fi detinut, schimbat, imprumutat.

Pentru a fi acceptata, valoarea monedei trebuie sa se bazeze pe increderea acelora care o vor detine, incredere circumscrisa unei anumite comunitati nationale sau internationale.

Privire istorica asupra monedei

Consideram relevanta si totodata justificata o incursiune in evolutia monedei, pentru a vedea legatura cauzala a diferitelor forme pe care le-a cunoscut de la aparitie si pana la acest inceput de mileniu trei.

Valabilitatea celor doua acceptiuni date monedei (calitatea ei de marfa si de creanta) este demonstrata de evolutia istorica a monedei, de la concret la abstract. Mai mult, in analiza evolutiei monedei se va avea in vedere si rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile operatorilor economici in ce priveste destinatia si oportunitatea folosirii monedei.

Moneda a aparut de timpuriu in istoria societatii umane, rezervandu-si dreptul de a participa la tranzactii sub forma unor marfuri obisnuite si foarte diversificate. Exteriorizarea valorii se realiza o data cu schimbul, prin raportarea marfurilor la marfa care avea rolul de moneda. In Europa, de la sfarsitul preistoriei, se utilizau ca moneda vitele, in Africa, etnologii au observat in societatile traditionale folosirea monetara a sarii si a scoicilor rare care serveau, de obicei ca podoabe. Acelasi lucru s-a petrecut multa vreme cu ceaiul in Tibetul chinezesc.

Prin folosirea unei "marfi" unice drept intermediar in tranzactii, omul a iesit din sfera trocului primitiv si intra in cea a economiei de schimb, permitandu-si prin marfa aleasa vanzarea si cumpararea bunurilor obisnuite, masurarea precisa a valorii si economisirea. Ca urmare, marfa ia locul trocului, care se poate utiliza ca bun de consum sau de productie, dar serveste si drept instrument de schimb.

Valoarea marfurilor obisnuite se va masura prin stabilirea unui bun in calitate de etalon monetar. Astfel, marfa moneda - etalon trebiua sa aiba durabilitate ca sa i se poata conserva puterea de cumparare. De asemenea, trebuia sa fie divizibila pentru a permite efectuarea platilor si sa prezinte o valoare proprie, intrinseca, suficient de mare si stabila.

Dintre toate bunurile care intruneau calitatile respective, metalele si aliajele s-au impus rapid datorita proprietatilor fizice, perfect adaptabile functiilor monedei. Au fost folosite initial ca monede, metalele si aliajele comune - cupru, bronz, fier - , apoi au aparut metalele pretioase - aurul si argintul.

Primele monede ar putea fi considerate cele din China (sec. XI i. Cristos), iar in Europa, cele batute de statul elen antic Lidia (sec. VI i. Cristos). Monezile de metal aveau forme de obiecte (inele, varfuri de sageti etc.) sau de lingouri (obiecte premonetare), ceea ce necesita verificarea continutului prin cantarire si probarea titlului.

Denumirea de moneda provine de la monetaria romana, instalata langa templul Juno Moneta din Roma.[3] Etimologic, cuvanul "moneda" isi are originile deci, in cuvantul latin "moneta" care inseamna "aceea care avertizeaza".

Celebrarea victoriei Romei antice asupra regelui Epirului (anul 275 i. Cristos) a fost marcata prin "baterea" unor piese din metal, demonstrand prin aceasta aparitia primelor semne a ceea ce va purta mai tarziu numele de moneda.

Un timp, monezile au fost emise de preoti, apoi de regi. In Evul Mediu, ele au fost emise de regi, de capeteniile feudale si de orase. O data cu crearea statelor feudale nationale, dreptul de batere a monedelor a revenit puterii centrale. Baterea si circulatia monedei de aur au incetat dupa primul razboi mondial, acestea ramanand numai un instrument de tezaurizare. Moneda de argint insa, a circulat si mai tarziu, dar din ce in ce mai rar. Au ramas pana azi in circulatie monezile divizionare, confectionate din metale ieftine. Ponderea acestora in totalul masei banilor in circulatie este insa foarte mica.

Primele monezi autohtone cunoscute pe teritoriul Romaniei, au fost drahmele de argint batute de orasul pontic Histria in sec. X - IV i. Cristos. Geto - dacii au emis, incepand din jurul anilor 300 i. Cristos monezi proprii initial imitate dupa monezile greco - macedonene, apoi cu simboluri locale originale: "Monedele geto - dacice reprezinta cele mai autentice monumente de arta dacica" (C. Moisil). Statele feudale au avut sisteme monetare proprii, primele emisiuni fiind in Tara Romaneasca, cele ale lui Vladislav I (Vlaicu) (1364 - c. 1377), in Moldova ale lui Petru Musat (c. 1375 - c. 1391), iar in Transilvania in timpul lui Ioan Zapolya (1510 - 1540) si in perioada Principatului. Dupa primul razboi mondial, baterea de monezi de aur si de argint cu valoare proprie deplina destinate circulatiei, a incetat.

In conditiile actuale, in care nu mai circula decat monezile divizionare, termenul de moneda a fost extins in vorbirea curenta pentru denumirea oricarui semn banesc, inclusiv pentru banii de cont care nu au o existenta materiala (ex. moneda scripturala sau moneda de cont). Se denumesc sisteme monetare acele sisteme care nu au in centru o moneda metalica cu valoare proprie.

In a doua parte a secolului al XIX - lea, dezvoltarea bancilor a fost la originea perfectoinarilor importante in tehnicile monetare. Formele noi ale monedei scripturale sunt cecurile si viramentele. Emise de titulari, pe baza unui cont deschis la banca, cecurile acceptate la plata sunt o forma a monedei scripturale. Astfel, ordinul de virament dintr-un cont in altul va reduce platile la un simplu joc pe hartie.

Moneda scripturala si moneda de hartie (reprezentand forme ale monedei - semn), s-au impus putin cate putin ca instrumente de plata normale, avand aceleasi functii si aceeasi valoare ca moneda - marfa. Trecerea de la moneda - marfa la moneda -semn, permite intelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri si anume ca utilitatea monedei in tranzactii este identica, oricare ar fi forma si valoarea sa intrinseca.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Rolul de intermediar realizat atat prin marfa - moneda cat si prin moneda - semn sunt foarte bine asigurate in urma efectuarii schimbului de marfuri. Dreptul de a bate moneda revenea puterii de stat printr-o institutie de emisiune. Totodata era garantata valoarea monedei respective, iar utilizarea ei de catre operatorii economici raspundea unei conventii implicite. Operatorii acceptau sa utilizeze moneda deoarece aveau incredere in sistemul care o emitea.

Evolutia formelor monedei, de la marfa la semn, este brazdata de consecintele:

- statutul sau privat se substituie din ce in ce mai mult statutului sau public si care necesita un control adecvat al crearii sale;

- costurile de productie sunt mult diminuate;

- creste increderea operatorilor economici fata de autoritatile monetare centrale (pentru moneda de hartie) si fata de bancile comerciale (pentru moneda de cont sau scripturala).

Epoca monedei - marfa se va incheia iar locul sau va fi luat de moneda semn. Ca urmare, apare momentul de rascruce in evolutia monedei. Apoi, moneda - semn va fi cautata, avand in vedere bunurile si serviciile ce pot fi procurate in schimbul ei. Valoarea monedei - semn nu se deterioreaza in timp, ea poate fi folosita ulterior in aceleasi scopuri. Aparitia si utilizarea monedei - semn in scopuri cat mai diversificate, demonstreaza faptul ca acest instrument monetar are o importanta componenta conventionala.

Un timp, moneda - semn a fost utilizata in paralel cu moneda - marfa, iar rolul principal ca instrument monetar revenindu-i celei din urma. A fost perioada de trecere de la o forma la alta a monedei. Pentru emiterea monedei - semn, costurile au fost mult mai reduse, ea devenind treptat instrumentul monetar ideal. Moneda - marfa a fost retrasa din circulatie si depozitata la bancile emitente de moneda de hartie.

In vederea afirmarii si impunerii monedei - semn, in functiile ei s-a pastrat o buna perioada de timp legatura cu metalul monetar care se afla in rezerva bancii emitente. Acest mecanism se realiza in felul urmator:

- banca emitenta pastra in depozit importante cantitati de aur - moneda, ca element de activ in bilant, iar ca element de pasiv - moneda de hartie (ca o obligatie a bancii fata de viitori posesori), participa la operatiuni de schimb pe piata;

- utilizarea monedei de cont (scripturale) si a cele de hartie ca instrumente monetare a fost sustinuta prin mecanismul convertibilitatii, primind la cerere echivalentul in aur - moneda, detinatorii bancnotelor manifestau incredere in mecanismul monetar astfel creat. In aceste conditii, aurul monetar pastrat in rezerva bancii continua sa indeplineasca functia de etalon si de rezerva, fara prezenta lui in circulatie. Acest mecanism de convertire a functionat atat pe plan intern (Romania) cat si pe plan extern. Functiunea lui a fost relativ normala atata timp cat a existat un anume echilibru intre cantitatea de aur - moneda si necesarul de moneda - hartie cerut de schimbul de marfuri in ascensiune. Daca marimea depozitului de aur - moneda era functie de productia de metal pretios sau de posibilitatile fiecarei tari de a procura aurul - monetar, cantitatea de semne monetare era dependenta de volumul tranzactiilor. In cele din urma se va produce dezechilibrul intre cererea si oferta de moneda, fenomenul finalizandu-se cu desprinderea monedei - semn de metalul - monetar. Asemenea fapte imprimand mecanismelor monetare noi caracteristici:[4]

cu toate ca aurul monetar continua sa functioneze ca etalon si rezerva, slabeste considerabil legatura directa cu moneda - semn;

- se vor include in structura rezervelor bancare, alaturi de metalul monetar, titlurile de creanta (efecte de comert, efecte bancare etc.);

- depozitele in aur - moneda acopereau, la inceput, aproximativ 33 % din cantitatea de moneda - hartie aflata in circulatie, pentru ca apoi sa scada treptat, rezervele de aur reprezentand astazi o pondere relativ mica in totalul rezervelor monetare ale unei tari;

- moneda - semn va ramane unica forma a monedei in circulatie pe pietele nationale (cu mici exceptii), emisiunea ei bazandu-se tot mai mult pe productia de bunuri destinata schimbului, fata de care se afla intr-o dependenta directa. Crearea monedei - semn ramane de competenta bancilor, dar garantia materiala trece treptat in economie, identificandu-se cu marfurile produse. Crearea acestei monede semnifica punerea in circulatie a unei cantitati de masa monetara si nicidecum substituirea unei forme a acesteia cu alta.

Prin urmare, depozitele de bilete de banca intr-un cont la vedere nu antreneaza aparitia de noi semne monetare, ci doar transformarea monedei de hartie (care dispare) in moneda scripturala (care apare), cantitatea totala de moneda in circulatie ramanand invariabila. Dimpotriva, crearea de moneda este rezultatul unor diverse operatiuni bancare, dintre care cea mai importanta este acordarea de imprumuturi (credite);

- convertibilitatea bancnotelor in aur - moneda si apoi in aur - lingouri se va restrange si se va suspenda definitiv din practica monetara interna dupa anii 1929 - 1933;

- pe piata externa circula in continuare metalul monetar sub forma de moneda sau lingouri. Increderea in moneda de hartie emisa de alte tari trebiua pregatita si castigata in timp de factori similari celor interni. Faptul acesta s-a produs in anul 1944 si a coincis cu momentul crearii Sistemului Monetar International prin Acordurile Conferintei Financiare si Monetare de la Bretton Woods.

Astfel, crearea in 1944 a mecanismelor monetare va duce la aparitia unor noi elemente care vor modifica raportul dintre moneda - marfa si moneda - semn:

- moneda - semn, sub denumirea de valuta, va prelua integral rolul de instrument al tranzactiilor pe plan international, fiind legata insa de metalul monetar prin mecanismul convertibilitatii externe. Acest sistem a functionat pe baza etalonului aur - devize (respectiv aur - dolar), dolarul SUA devenind moneda de rezerva a acestuia. Moneda americana a prezentat incredere datorita garantarii cu aur a dolarilor aflati in circuit extern de catre Sistemul Rezervelor Federale ale SUA. Acest sistem era obligat sa converteasca in aur sumele in dolari detinute de bancile centrale ale tarilor membre ale F.M.I.;

- o data intrate in rezerva monetara a unei tari, dolarul american si alte valute devin garantie pentru emisiunea de moneda nationala. Ca urmare, depozitul bancar constituit din metalul monetar si titlurile de creanta accepta si valutele (monede nationale ale altor tari) care au patruns in economie ca rezultat al tranzactiilor;

- in 1971 are loc suspendarea convertibilitatii externe a dolarului SUA in metalul monetar, moment care a corespuns cu excluderea acestuia de la baza sistemelor monetare nationale si a celui international. Deci, dolarul se transforma intr-o marfa obisnuita care se alatura celorlalte bunuri la formarea unui nou tip de etalon, cel al puterii de cumparare.

Totodata au loc evenimente inedite si deosebite in ce priveste moneda - semn. Se produce emisiunea de moneda in context international de catrte F.M.I. (denumite D.S.T.) si de catre Sistemul Monetar European (denumit E.C.U.). Astfel de monede de cont s-au afirmat tot mai mult in cadrul mecanismelor monetare si acceptate in structura rezervelor monetare, utilizandu-se in diverse operatiuni pe pietele monetare si de capital. Spectaculoasele progrese obtinute in domeniul informaticii au dus la disparitia suportului "hartie" al monedei scripturale, inlocuindu-se progresiv instrumentele clasice (cecurile) cu cartile electronice de plata si de credit.

Prezentul cunoaste si o propunere de moneda supranationala, adica instalarea unui mecanism de compensare intre bancile centrale (nationale) care sa fie bazat pe o moneda universala. Prin aceasta se presupune crearea unei institutii monetare supranationale care ar emite o moneda considerata a fi unicul activ pe care fiecare banca centrala il poate detine. In acest sens, fiecare natiune ar fi obligata sa-si abandoneze autonomia in termeni de politica monetara, in avantajul institutiei monetare supranationale.

In vederea edificarii unei imagini cat mai complete asupra evolutiei istorice a monedei, vom prezenta in continuare momentele cele mai semnificative pe care le-a cunoscut moneda de la aparitie si pana astazi:[5]

- secolul VII i.e.n., aparitia primelor piese din aur si argint;

- secolul II e.n., cursul de schimb intre monedele metalice la Roma: aurul cota de doua ori mai mult decat argintul;

- 1447, stabilirea la Geneva a aurului ca singurul tip de moneda avand curs legal;

- 1519, aparitia talerului emis de bancherul Fugger, devenind moneda dominanta in Europa. Talerul va da nastere dolarului;

- secolul XVI, cresterea de sase ori a numerarului si de trei ori a preturilor si efectuarea de importuri masive de metale pretioase (in special , argint) provenind din America;

- 1650, crearea la Amsterdam a unei piete monetare mondiale;

- 1690, emiterea in Imperiul Britanic a monedei - hartie;

- 1697, monopolizarea emisiunii bancnotelor de catre Banca Angliei;

- 1720, curs fortat al biletelor emise de banca in Franta (John Law),

- 1774, curs legal in exclusivitate acordat aurului in Anglia;

- 1792, instituira bimetalismului aur - argint in S.U.A.;

- 1797, suspendarea convertibilitatii in aur a biletelor de banca in Anglia si stabilirea cursului fortat al acestora;

- 1800, crearea in Franta a Bancii de Emisiune;

- 1803, crearea francului germinal si institutionalizarea bimetalismului. Raportul legal intre aur si argint este de 1 la 15,5;

- 1816, limitarea puterii liberatorii a monedei in Anglia;

- 1821, restabilirea convertibilitatii in Anglia;

- 1867, instituirea bimetalismului in Romania. Crearea Sistemului Monetar National.

1870 - 1878, curs fortat al francului francez;

- 1871 - 1874, abandonarea bimetalismului aur - argint si adoptarea etalonului aur in Germania si tarile scandinave. Crearea Uniunii Monetare Latine. Debutul demonetizarii argintului in S.U.A.;

- 1874 - 1875, instalarea de facto a monometalismului aur in Franta;

- 1897, adoptarea etalonului aur in Rusia si Japonia;

- 1890, abandonarea bimetalismului si adoptarea monometalismului aur in Romania;

1900, adoptarea etalonului aur in S.U.A.;

- 1913, crearea unei banci centrale federale in S.U.A. (Sistemul Rezervelor Federale);

- 1914, suspendarea convertibilitatii bancnotelor in aur in toate tarile beligerante (inclusiv in Romania);

1922, recunoasterea principiilor etalonului aur - devize (gold - exchange standard) la Conferina Mondiala Monetara de la Geneva;

- 1925, restabilirea etalonului aur in Anglia. Lira sterlina isi regaseste paritatea sa dinainte de razboi;

- 1928, restabilirea convertibilitatii franacului francez;

- 1928 - 1930, crearea Bancii Reglementelor Internationale (Romania, membru fondator);

- 1931, suspendarea convertibilitatii lirei sterline in Anglia. Generalizarea controlului schimburilor si flotarea monedelor. Crearea blocurilor monetare;

- 1933, esecul Conferintei de la Londra privind stabilizarea cursurilor de schimb ale monedelor;

1934, fixarea paritatii dolarului S.U.A. la 35 dolari uncia (1 uncie = 31,102 grame aur fin). Aplicarea etalonului aur - devize care permite guvernelor straine sa converteasca in aur dolarii pe care ii detin in rezerva la Banca Cenrala;

- 1944 (iulie), Conferinta Financiara si Monetara Internationala de la Bretton Woods, unde s-au pus bazele unei institutii monetare internationale - Fondul Monetar International - ca organism de supraveghere a evolutiilor sistemelor monetare nationale in context international, de sprijin financiar si tehnic si de interventie in situatii dificile;

- 1946 - 1958, punerea in functiune a S.M.I. bazat pe principiile etalonului aur - devize, pe dolarul S.U.A. ca principala moneda de rezerva;

- 1946, reforma monetara in Germania si crearea D.M.;

- 1949, devalorizarea monedelor europene si implicit a lirei sterline;

- 1958, restabilirea convertibilitatii externe a monedelor europene intre ele;

- 1961 - 1968, pool-ul aurului. Opt tari se angajaza sa intervina pe piata aurului pentru mentinerea pretului la 35 dolari uncia;

- 1967 - 1971, revizuirea grilelor de paritate: devalorizarea lirei sterline, revalorizarea D.M., devalorizarea francului francez etc.;

- 1969, primul amendament la statutul F.M.I. privind crearea de catre acest organism a unui nou activ de rezerva definit prin raportare la aur si anume D.S.T.;

- 1971, suspendarea convertibilitatii in aur a dolarului S.U.A. si prabusirea etalonului aur - devize. Prima devalorizare a dolarului S.U.A. dupa 1934. Largirea marjelor de fluctuare a cursurilor de schimb ale monedelor aderente;

- 1972, crearea Sarpelui Monetar European, limitand marjele de fluctuare ale monedelor aderente;

- 1973, a doua devalorizare a dolarului S.U.A., generalizarea flotarii monedelor si amplificarea volatilitatii cursurilor de schimb;

- 1976 - 1978, punerea in functiune a Acordului de la Jamaica privind reglarea flotarii monedelor si demonetizarea aurului. Redefinirea D.S.T. pe baza unui cos de 16 monede;

- 1979, punerea in functiune a Sistemului Monetar European. Crearea ECU definit pe baza unui cos de 9 monede ale tarilor membre;

- 1980, redefinirea D.S.T. pe baza unui cos de 5 monede (cele liber utilizabile);

- 1985, acordurile de la Plaza privind coordonarea politicilor de schimb intre 5 (apoi 7) mari tari industriale;

- 1986, punerea in functiune de catre F.M.I. a unui mecanism de supraveghere monetara, bazat pe un set de indicatori;

- 1990, Conferinta interguvernamentala a CEE privind Uniunea Economica si Monetara Europeana (prima faza);

- 1992, Tratatul de la Maastricht privind integrarea eonomica si monetara a celor 12 tari membre ale Uniunii Europene;

- 1993, intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht;

- 1994, inceperea fazei a doua a Uniunii Economice si Monetare (crearea Institutului Monetar European);

- 1995, reuniunea de la Madrid a Consiliului European care a avut drept scop schimbarea denumirii monedei din ECU in EURO si adoptarea scenariului tehnic al tranzitiei;

- 1998 (1 iunie), intrarea in functiune a Bancii Centrale Europene care inlocuieste Institutul Monetar European;

- 1999 (1 ianuarie), intrarea in faza a treia a Uninii Economice si Monetare. Introducerea EURO ca moneda oficiala in cele 11 state ca unitate de cont. Fixarea irevocabila a ratelor de schimb intre EURO si cele 11 monede;

- 2002, 1 ianuarie, circulatia EURO in paralel cu monedele nationale;

1 iulie, EURO devine moneda unica a Europei celor 12;

- 1 ianuarie 2007, Slovenia devine al 13-lea stat care adera la moneda unica EURO;

- 1 ianuarie 2008, Cipru si Malta adera la zona euro.

Numarul statelor membre U.E. care folosesc moneda unica europeana a crescut la 15. Acestea sunt: Belgia, Germania, Irlanda, Grecia, Spania, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Slovenia, Finlanda, Cipru si Malta (1 oct. 2008)

* De unde vine "leul" ?

Denumirea de "leu" a fost preluata de pe monedele olandeze care circulau intens in secolele XVI-XVII in Imperiul Otoman si implicit, in Tarile Romane. Talerul olandez, moneda mare de argint de peste 27 grame, avea pe o fata efigia unui leu ridicat in doua picioare, de unde si denumirea de Loventhaler sau talerul-leu. In Tarile Romane, el a dominat circulatia monetara, alaturi de asprul turcesc, fiind cunoscut sub denumirea simpla de leu. Desi a circulat doar un secol, dupa ce a disparut fiind inlocuit de alte monede, leul a ramas in constiinta populatiei romanesti si in practica utilizarii ca moneda de calcul si de masurare a valorii marfurilor si a altor monede pana in a doua jumatate a secolului al XIX -lea.

O alta denumire monetara, aceea generica de "bani", tot istoria a consacrat-o si tot din acele vremuri. Pe langa taleri si aspri turcesti, in secolele XVI-XVII circulau si dinari unguresti, care se mai numeau si bani, avand jumatate din valoarea asprului. Mai tarziu, valoarea asprului si dinarului-ban devine egala, iar populatia ii numeste pe ambii, simplu, bani. Unele documente ale vremii mentioneaza vanzari de bunuri pe sapri-bani, iar altele vorbesc doar de sume de bani. Astfel, expresia romaneasca generala a valorii monetare, a preturilor in bani, vine de acum trei-patru secole.