Clasificari ale practicilor anticoncurentiale

Clasificari ale practicilor anticoncurentiale

Cu aceste riscuri teoretice si legale, legislatiile dintr-un mare numar de tari examineaza si incearca sa previna materializarea efectelor unei vaste palete de practici anticoncurentiale, respectiv sa deroge de la principiile economiei de piata libere anumite sectoare.

a. O prima clasificare generala vizeaza doua grupe mari de practici economice care restrictioneaza concurenta in functie de natura pietei pe care se situeaza agentii economici implicati:

acorduri orizontale - includ practici precum: carteluri, intelegeri secrete (engl. collusions), conspiratii (engl. conspiracies), concentrari economice (engl. mergers), preturi de ruinare, discriminari de pret, acorduri de fixare a preturilor;

acorduri verticale - includ: acorduri exclusive (teritoriale, de marca, alocare exclusiva a consumatorilor), restrictii ale pietelor geografice, distributie selectiva, cumparare exclusiva, vanzare exclusiva, refuzul de a vinde (engl. refusal to deal/seal), impunerea pretului de revanzare, vanzarile legate (engl. tying or tied selling).

b. A doua clasificare generala a practicilor anticoncurentiale poate fi operata in functie de natura actorilor implicati:

publice - interventiile statului in economie (ex. standarde discriminatorii, ajutoare de stat, subventii, reglementari de piata, bariere administrative, protectionismul tarifar si netarifar, monopolul guvernamental, cartelurile publice, cartelurile de criza), acordurile interguvernamentale (ex. acordurile de comert, reglementarea internationala a anumitor produse de larg consum, acorduri internationale privind produselor strategice), acorduri multilaterale (ex. embargoul);

private - orice forma de practica anticoncurentiala orizontala sau verticala care implica abuzul exercitarii dreptului de proprietate privata;

public-private - implica parteneriatele dintre autoritatile publice si mediul de afaceri, in diferite forme, in scopul asigurarii finantarii, constructiei, renovarii, managementului sau intretinerii unei infrastructuri, furnizarii unui bun sau serviciu, care nu respecta legislatia concurentiala.

c. A  treia clasificare generala a practicilor anticoncurentiale poate fi operata in functie de momentul manifestarii piedicilor in calea concurentei:

barierele interne, care la randul lor pot fi: barierelor strategice care apar din comportamentul preemtiv al celor care se afla deja pe piata, cum ar fi cazul unui agent economic care suprainvesteste in capacitati de productie doar pentru a ameninta concurentii potentiali cu un razboi al preturilor; preturi fixate de catre asociatiile profesionale liberale; conditii discriminatorii de acces la o profesie liberala etc.;

barierele externe, care implica costuri irecuperabile la iesirea de pe o piata, obstacole precum insolventa sau nereglementarea falimentului etc.

d. A  patra clasificare generala a practicilor anticoncurentiale poate fi operata in functie de gradul de materializare a acordului de vointa al companiilor participante:

intelegeri exprese - consemnata intr-un document, indiferent de forma expresiei acordului de vointa (ex. cartel, intelegerile asociatiile profesionale liberale), dar care poate sa aiba loc si fara neconsemnarea "pe hartie" a obiectivelor propuse, a drepturilor si obligatiilor partilor (ex. proba poate constitui si o convorbire telefonica, inegistrare audio sau alte mijloace indirecte);

intelegeri tacite - presupune coordonarea comportamentului interzis, care se realizeaza intre doi sau mai multe firme, urmarindu-se beneficii pecuniare; la fel de vinovata de incalcarea legii concurentiale se poate dovedi si compania care desi nu a participat la realizarea intelegerii, o pune in practica cu scopul de a obtine beneficii pe care in lipsa acestei activitati interzise de lege nu le-ar obtine (ex. fixarea preturilor).

e. A  cincea clasificare generala a practicilor anticoncurentiale poate fi operata in functie de nationalitatea actorilor implicati, evident in: nationale si internationale.

Cele mai daunatoare fenomene asupra concurentei le reprezinta intelegerile intre firme sau organizatii profesionale care au ca efect fixarea preturilor, stabilirea nivelului productiei, impartirea pietei. Termenul generic utilizat in acest sens este cel de cartel. 'Cartelurile reprezinta cea mai grava incalcare a concurentei prin deturnarea mediului de afaceri si exploatarea financiara a consumatorilor, anuland astfel beneficiile unei piete functionale. Afacerile de tip cartel sufoca productivitatea si anuleaza castigurile pe care le-ar aduce o piata normala', spunea comisarul european pentru concurenta Neelie Kroes (2005).

Teoria economica sugereaza ca aparitia cartelurilor este favorizata in industriile oligopoliste, cu un numar relativ mic de vanzatori si care implica bunuri omogene. In sensul sau larg, cartelul este sinonim cu o forma explicita de intelegere secreta, cu scopul de a creste profiturile fiecarui membru in parte prin reducerea concurentei, iar analiza efectelor economice ale cartelurilor au la baza teoria oligopolului cooperant (Khemani si Shapiro, 1993).

In practica, aceste aranjamente constau, in general, in fixarea preturilor, limitarea productiei, impartirea pietelor, alocarea clientilor sau teritoriilor, licitatii trucate (engl. bid-rigging) sau combinatii ale acestora. Legile antimonopol interzic aceste forme de intelegeri, iar identificarea si spargerea cartelurilor deja formate constituie obiective concrete ale politicilor concurentiale in majoritatea tarilor. Analizele economice si deciziile legale ale autoritatilor de reglementare a concurentei gasesc ca preturile mediane au crescut per cartel, in ultimii 200 de ani, cu aproximativ 25%. Cartelurile private internationale au atins chiar niveluri mai mari, de 28%, comparativ cu cele nationale, unde cresterea preturilor a fost de circa 18%. Mai putin de 10% din cartelurile esantionate au esuat in cresterea preturilor (Levenstein si Suslow, 2006).