Moneda: concept, functii, rol - delimitari intre conceptul de moneda si bani

Rolul monedei in viata economica si sociala necesita abordarea evolutiei si a functiilor indeplinite de aceasta inca din perioada circulatiei pieselor din metale pretioase.

Trecerea economiilor de la forma preponderent naturala (bazata pe troc) la economia de schimb, concurentiala, antreneaza importante modificari in rolul indeplinit de bani in cadrul tuturor laturilor activitatii umane si economice. Posibilitatea utilizarii, sau nu, a banilor ca instrumente pentru reglarea mecanismelor economiei este evidentiata in cadrul teoriilor care s-au dezvoltat prin studierea acestui domeniu.

In primul rand, se remarca teza neutralitatii potrivit careia, fenomene precum crizele economice, recesiunea, somajul nu pot fi reglate prin instrumentarea masei monetare. Rolul activ al monedei ca instrument de influentare a economiei a fost evidentiat, pentru prima data, de economistul John Maynard Keynes, care in lucrarea "Teoria generala a folosirii manii de lucru, a dobanzii si a banilor" (1936) demonstreaza modul in care statul poate regla circulatia monetara si creditul in scopul echilibrarii economiei.

O reconsiderare esentiala a rolului banilor in viata economica este realizata in cadrul teoriei cunoscute sub numele de "monetarism".

Potrivit acestei conceptii, se sustine ideea unei cresteri anuale a masei monetare in circulatie cu 3-5 % anual, ceea ce asigura cantitatea de moneda necesara platilor, fara antrenarea de fenomene inflationiste. Reprezentantii monetarismului sunt cunoscuti in literatura de specialitate ca reprezentanti ai "Scolii de la Chicago" in frunte cu Milton Friedman, si sunt apreciati ca principalii oponenti ai modului de gandire Keynesian.

Indiferent de teoriile care au fost formulate cu privire la utilizarea monedei ca instrument al reglarii vietii economice, esential este ca in contextul economiilor contemporane, desi s-au produs modificari importante din punct de vedere al formei de existenta moneda continua sa indeplineasca rolul de etalon al valorii, instrument de plata si mijloc de tezaurizare.

Delimitari intre conceptul de moneda si bani

In limbaj curent si in literatura de specialitate se utilizeaza atat termenul de "bani" cat si cel de "moneda".

Termenul de moneda, folosit in special in limbajul poporului francez, englez, italian desemneaza, potrivit definitiei data de dictionarul Larousse, "o piesa de metal, emisa de autoritatea suverana, pentru a servi ca mijloc de schimb". Potrivit aceleeasi definitii, termenul de moneda este de origine latina si provine de la numele zeitei Junon Moneta, in templul careia romanii bateau monede.

In limbajul altor popoare: roman, rus, german se utilizeaza cu aproximativ acelasi sens, termenul "bani". Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, prin bani se intelege "echivalentul general al valorii marfurilor; moneda de metal sau de hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata". Etimologic, termenul de bani are provenienta necunoscuta.

Din definitii rezulta ca intre cele doua notiuni exista diferente cantitative si calitative,astfel:

notiunea de bani este mai cuprinzatoare si mai veche decat cea de moneda, intrucat cuprinde toate mijloacele de schimb;

notiunea de moneda este denumirea generica acordata pieselor metalice.

Din aceasta abordare rezulta ca notiunea de moneda nu se identifica cu banii, aceasta reprezentand doar o parte a masei banesti.

La conturarea diferentei dintre moneda si bani contribuie si alte argumente:

banii sunt o marfa, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi obiective;

moneda, in schimb, este un acord de vointa dintre oameni, pe de-o parte, si presupune existenta autoritatii emitente, care decide cu privire la forma monedei si a metalului din care este confectionata.

In limba romana, s-a utilizat o perioada de timp termenul de moneta (in 1932, Victor Slavescu a publicat un curs denumit Moneta, Credit, Schimb), de la care au derivat termenii "monetar", "monetarie". Termenul de moneda, recomandat de Academia Romana provine din limba greaca veche (monedha).

In prezent, termenul de moneda se foloseste in sens larg, ceea ce inseamna luarea in considerare atat a pieselor metalice, cat si a bancnotelor si a banilor de cont. Din acest punct de vedere, se poate considera ca cei doi termeni sunt similari, ceea ce conduce si la similitudinea dintre circulatie monetara si circulatie baneasca.

Functiile monedei

Definirea monedei si masurarea acesteia reprezinta o operatiune dificila, fara a ajunge sa fie perfect riguroasa, dupa cum o demonstreaza dezbaterile dintre teoreticieni, pe de o parte, si cele dintre statisticieni, pe de alta parte.

Referat: Metoda abc (activity based costs) - fundament economic al sistemelor de management bazate pe costuri Proiect: MANAGEMENTUL RELATIEI CU CLIENTUL (Consumer Relationship Management -CRM) o strategie performanta in optimizarea raportului cerere-oferta

Exista doua definitii care pot fi atribuite monedei, astfel:

definirea functionala (prin analizarea functiilor monedei);.

definirea statistica (prin analizarea indicatorilor si agregatelor monetare).

Formele pe care le imbraca moneda sunt numeroase si in continua schimbare, ceea ce conduce la definirea acesteia prin functiile pe care le indeplineste.

Desi exista unele divergente de opinii cu privire la numarul functiilor indeplinite de moneda, in esenta acestea sunt urmatoarele, cu posibilitatea regruparii si a divizarii intr-un numar mai mare sau mai mic:

A) functia de standard sau etalon al valorii

B) functia de unitate de cont

C) functia de mijloc de plata (si de schimb)

D) functia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare)

E) functia de standard al platilor amanate

Indeplinirea acestor functii ale monedei trebuie analizata in contextul economiilor monetare, in cadrul carora moneda reprezinta principala modalitate prin care sunt realizate tranzactiile.

Desi exista aprecieri conform carora barterul sau trocul (schimbul bunurilor in natura) este o caracteristica a economiilor nemonetare, totusi, in economia contemporana exista manifestari ale acestuia. Astfel, barterul apare ca un raspuns la excesul de produse si materiale, situatie in care anumite firme incearca sa realizeze tranzactii directe - marfa contra marfa.

De exemplu, in anul 1990 firma McDonnell Douglas Helicopter Company a incheiat un contract de barter, in conditii de reciprocitate cu o societate hoteliera, prin care se prevedea utilizarea de catre angajatii firmei a unor camere de hotel, in schimbul livrarii de piese, cuie, piulite necesare intretinerii hotelului.

Uneori cu ajutorul computerelor si a retelei Internet, se dezvolta relatii internationale de barter. In acest context, rolul de bani este indeplinit de bunurile care fac obiectul tranzactiilor, iar dintre functiile indeplinite de bani, la modul general, sunt activate doar cea de mijloc de plata (de schimb) si cea de standard al valorii.

A. Functia de standard sau etalon al valorii

Reprezinta cea mai importanta functie, intrucat permite exprimarea valorii bunurilor economice, in termeni monetari si efectuarea de comparatii intre preturile diferitelor bunuri si servicii.

Spre deosebire de alte forme de etalon, precum minutul, Kg, metrul, etalonul valorii prezinta o anume caracteristica si anume inconstanta. Moneda sau banii, cu care se masoara valoarea tuturor bunurilor si serviciilor si a raporturilor de echivalenta dintre acestea, poate varia de-a lungul unei perioade de timp. In acest scop se utilizeaza puterea de cumparare, aflata in raport invers proportional cu modificarea preturilor.

Alaturi de caracteristica variabilitatii in timp, moneda ca standard al valorii, prezinta si trasatura indispensabilitatii, in sensul ca detinerea banilor este absolut necesara fiecarui individ, pentru obtinerea bunurilor de care are nevoie si pe care le prefera.

B. Functia de unitate de cont

Din functia de baza a monedei, cea de etalon al valorii, rezulta ca toate bunurile din economie sunt evaluate din punct de vedere monetar, prin preturi, ceea ce face posibila realizarea de inregistrari contabile si efectuarea de analize financiare.

Indeplinind functia de unitate de cont, moneda permite realizarea de comparatii in timp si cuantificarea valorii adaugate in cadrul activitatii economice.

Functia de unitate de cont, poate fi indeplinita de moneda, fara existenta fizica a acesteia. Asemenea cazuri se manifesta atunci cand pretul unor bunuri si servicii este exprimat intr-o alta moneda ce apartine fie unei alte perioade de timp, fie altei tari.

De exemplu, in Anglia, a devenit obisnuit, in secolul al XX^-lea, ca medicii si avocatii sa stabileasca pretul serviciilor intr-o moneda utilizata in secolul trecut, numita guinea. Pornind de la raportul de paritate existent intre moneda curenta si moneda-unitate de cont, respectiv 1,5 ₤/1 guinea, beneficiarii serviciilor respective achita contravaloarea acestora in ₤.

Un alt exemplu il reprezinta unitatea de cont, denumita DST (Drepturi Speciale de Tragere) care a fost creata in 1970, de catre FMI ca activ de rezerva al bancilor centrale, antrenate in procesul finantarii internationale.

Initial, moneda DST s-a bazat pe 16 monede pentru ca din anul 1981 sa fie redefinita in functie de 5 monede: $, DM, FF, ₤, Y. Aceasta definire a condus la utilizarea cu usurinta a DST ca unitate de cont in sectorul privat si in numeroase tranzactii comerciale internationale. Desi evaluarea tranzactiilor se realizeaza in DST, plata acestora trebuie realizata intr-una din monedele aflate efectiv in circulatie. Astfel, moneda DST, desi exista ca unitate de cont, nu poate exista si ca mijloc de plata.

C. Functia de mijloc de plata (de schimb)

Dupa cum rezulta din exemplul prezentat, moneda inlatura inconvenientul stabilirii echivalentului reciproc intre toate bunurile din economie. De asemenea, moneda duce la disocierea schimbului marfa contra marfa in doua operatiuni distincte: o operatiune de vanzare (flux real contra flux monetar) care permite obtinerea de moneda si o operatiune de cumparare

In evolutia economiei monetare, anumite bunuri au servit ca moneda, precum ceaiul, mirodeniile, bijuteriile.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Italia, au fost acceptate la modul general, ca mijloc de plata, tigarile. Comerciantii le-au acceptat ca mijloc de plata pentru vanzarea de produse, precum painea, laptele, hainele si alte bunuri de stricta necesitate, intrucat puteau sa isi procure tot ceea ce doreau cu tigarile respective.

Intr-o forma mai atenuata, utilizarea tigarilor ca mijloc de plata a caracterizat si tarile estice, inclusiv Romania in anii '70-'80. Chiar la inceputurile anilor '90 in Uniunea Sovietica tigarile erau utilizate ca mijloc de plata pentru procurarea unor produse occidentale, precum aparatura video, ori pentru castigarea accesului spre putere.

Aceste exemple ilustreaza ca pentru acceptarea unui bun ca moneda si ca mijloc de plata nu este necesara interventia guvernelor, in scopul impunerii acestuia. De-a lungul timpului, autoritatile au declarat drept moneda anumite bunuri (metale pretioase, bijuterii), dar functionarea sistemelor respective nu a fost posibila, intrucat bunurile in cauza nu au fost acceptate la modul general, ca mijloace de plata. In anul 1828, guvernul rus a incercat sa introduca platina, ca metal monetar, insa abandoneaza acest sistem, datorita raritatii metalului si a valorii foarte ridicate.

In prezent, recunoasterea generala ca mijloc de plata de catre toti participantii la derularea tranzactiilor din economie, este atribuita bancnotelor, monedelor metalice si banilor de cont sau scriptuali.

D. Functia de rezerva a valorii / mijloc de tezaurizare

Inclinatia spre economisire atat a populatiei cat si a agentilor economici, conduce la constituirea unor depozite sau rezerve de valoare. Alaturi de imobile, terenuri, lucrari de arta, bijuterii, moneda constituie o forma a acestor rezerve de avere.

Avantajul utilizarii monedei cu acest rol decurge din gradul sporit de lichiditate, comparativ cu celelalte forme.

La modul general, prin lichiditate se intelege usurinta cu care anumite active sunt convertite in moneda, intr-un interval scurt de timp si cu costuri minime de conversiune.

Intrucat mentinerea unei rezerve de valoare sub forma de imobile sau alte active reale, presupune un inconvenient major, atunci cand se doreste realizarea unei tranzactii si transformarea in lichiditati imediate, rezulta ca populatia si agentii economici pastreaza sumele mari de bani fie in numerar, fie in moneda scripturala.

In anumite circumstante, moneda nu reprezinta o rezerva efectiva a valorii. Este cazul perioadelor de crestere rapida a preturilor, si de manifestare a inflatiei. In asemenea situatii, valoarea nominala a plasamentelor efectuate nu reprezinta valoarea reala a acestora, iar rata dobanzii nu compenseaza, decat partial, pierderea de valoare datorata inflatiei. Ca alternativa, se cauta alte forme de prezervare a valorii, dintre care aurul este o modalitate preferata dupa anii '70, cand inflatia si pretul petrolului au sporit, iar cea mai populara investitie o reprezentau plasamentele in metale pretioase.

Acest tip de plasament s-a practicat pana dupa anii '80, cand pretul aurului a sporit considerabil, depasind 850 $/uncia (o uncie = 31,1035 gr), comparativ cu pretul aurului de 200 $/uncia cat se inregistra cu cativa ani inainte. Declinul aurului ca instrument de rezerva a valorii intervine la jumatatea anilor '90, cand pretul unciei scade sub 370 $ si in contextul unei ameliorari a inflatiei (5 % in cazul economiei americane).

Datorita riscului pe care il prezinta conservarea averii in active a caror valoare nu este fixata in functie de evolutia in timp a inflatiei, rezulta ca cele mai preferate forme de rezerva a valorii sunt depozitele la termen, activele financiare de natura obligatiunilor si conturile curente personale, care permit o actualizare a valorii acestora in raport cu inflatia.

E. Functia de standard a platilor amanate

Prin aceasta functie indeplinita de moneda se evidentiaza rolul in exprimarea valorii contractelor pe termen lung, respectiv, stabilirea in momentul actual a unei sume ce urmeaza a fi incasata sau platita la o data viitoare.

De exemplu, un colectionar de arta accepta sa plateasca unui pictor, care va termina un tablou peste 3 luni, o anumita suma de bani, cu conditia livrarii acestuia la momentul stabilit. Intr-un asemenea caz, se considera ca moneda in care s-a exprimat contractul indeplineste functia de standard al platilor viitoare.

Dezvoltarea tranzactiilor la termen pe pietele de capital nationale si internationale, reprezinta, de asemenea, un factor ce permite manifestarea banilor in aceasta functie.