INFLUENTA FACTORULUI TIMP ASUPRA PROCESULUI INVESTITIONAL

Teoria financiara indica faptul ca in luarea deciziei de investitie pot fi intalnite anumite criterii care duc la folosirea unor metode sau a altora, cum ar fi: maximizarea profitului firmei, minimizarea termenului de recuperare, reducerea riscului asociat proiectului de investitii sau ordonarea optima a proiectelor mutual exclusive. In general, este acceptat ca abordarea dinamica este o tehnica mult mai buna decat abordarea statica in ceea ce priveste considerarea acestor criterii.

Procesul de realizare a investitiilor si de recuperare a fondurilor consumate se desfasoara in timp, investitiile si efectele lor, precum si nivelul eficientei, avand un pronuntat caracter dinamic. Legatura dintre timp si investitii se manifesta pe multiple planuri, dar cel mai important este acela de multiplicare a investitiilor. Aceasta inseamna ca resursele umane si materiale, atrase din circuitul economic curent si imobilizate in procesul investitional, isi modifica valoarea pe masura ce timpul de imobilizare creste. Intrucat investitiile alocate in prezent nu mai sunt echivalente, sub influenta timpului, din punct de vedere valoric cu profitul ce se va obtine in viitor, rezulta ca o abordare concreta a proceselor investitionale, in vederea fundamentarii stiintifice a deciziei, necesita analiza lor dinamica, adica tinand seama de influenta multiplicatoare a factorului timp.

Stabilirea eficientei investitiilor presupune studierea rezultatelor obtinute prin consumarea acestora, deci este necesar sa analizam influenta factorului timp si in perioada de exploatare a capitalului fix creat.

Pentru aceasta trebuie facuta o etapizare a fenomenului supus cercetarii: perioada in care se consuma resurse materiale si umane fara sa se obtina venituri (fazele preinvestitionala si investitionala) si perioada in care investitiile realizeaza venituri (faza de exploatare).

1. Influenta factorului timp asupra investitiilor in perioada de edificare a obiectivului

Aceasta este perioada in care se consuma fondurile fara sa se obtina venituri si se caracterizeaza prin imobilizari de resurse umane si materiale in activitati cum sunt: elaborarea studiului de fezabilitate, proiectarea obiectivului si executarea lucrarilor de constructii-montaj pe santiere.

Lucrarile executate la inceputul acestei perioade conduc la imobilizari in special de forta de munca superior calificata, ceea ce reprezinta o pierdere de venit net, atat pentru agentul economic, cat si pentru economia nationala. Este necesar ca durata etapei de cercetare-proiectare sa fie cat mai scurta, dar suficient de mare pentru a asigura calitatea acestor lucrari. Dar aceasta poate avea si alte efecte benefice:

reducerea riscului de uzura morala la viitoarele produse;

castigarea pietelor de desfacere;

obtinerea unui pret de vanzare ridicat (cel putin pentru o perioada de timp);

recuperarea investitiilor in avans fata de termenul stabilit etc.

In perioada de executie a lucrarilor de constructii-montaj, se consuma fonduri mari, in special resurse materiale, care sunt imobilizate treptat pe santier si puse in opera, ajungand in final ca intreg fondul de investitii sa fie imobilizat. Si in cazul acestor lucrari marimea imobilizarilor este influentata hotarator de timpul afectat pentru executarea lor.

Durata de executie este aceea in care se consuma cea mai mare parte din valoarea investitiei.

Esalonarea investitiilor influenteaza in mod direct imobilizarile de fonduri care reprezinta pierderi potentiale pentru economia nationala. In general, investitiile pot fi esalonate in mod crescator (varianta I), uniform (varianta II) sau descrescator (varianta III) (figura nr. 14).

Figura nr. - Evaluarea crescatoare, uniforma si descrescatoare a investitiilor

Deoarece o suma cheltuita ramane imobilizata pana la inceputul functionarii obiectivului si chiar peste acest moment, pana la recuperarea efectiva, varianta mai convenabila este varianta I la care imobilizarile sunt cele mai mici.

Pentru evaluarea eficientei economice pe aceasta perioada, prin prisma marimii imobilizarilor si a pierderilor datorate acestor imobilizari, se folosesc o serie de indicatori si anume:

Marimea imobilizarilor totale

Un fond de investitii alocat intr-un an h va ramane imobilizat pana la sfarsitul perioadei de executie a obiectivului (figura nr. 15).

Figura nr. - Imobilizarea fondurilor de investitii

Marimea imobilizarilor totale de investitii se obtine insumand toate elementele matricei, adica:

, in care:

M_i - marimea imobilizarilor totale;

I_h - fondul de investitii cheltuit in anul h;

d - durata de executie a obiectivului;

k - factor de corectie, care poate lua valorile 0, 1/2 sau 1 in functie de momentul la care se considera ca s-a cheltuit investitia, sfarsitul anului, mijlocul sau inceputul anului.

Astfel, vom avea:

in cazul cheltuirii resurselor la inceputul anului:

in cazul cheltuirii resurselor la mijlocul anului:

in cazul cheltuirii resurselor la sfarsitul anului:

Fiecare beneficiar, constructor sau alt factor care contribuie la realizarea procesului investitional, se preocupa pentru darea partiala in folosinta a unor capacitati de productie, care sa duca atat la diminuarea imobilizarilor de fonduri, cat si la obtinerea unei productii suplimentare. In acest caz, marimea totala a imobilizarilor se va calcula cu formula:

, in care:

- marimea imobilizarilor;

j - anul punerii in functiune a capacitatii partiale;

- valoarea investitiei corectata cu profitul obtinut in anul h al edificarii obiectivului .

Imobilizarea specifica

In cazurile in care variantele de investitii care se compara nu prevad aceeasi capacitatea de productie, varianta care prevede capacitatea mare de productie va necesita si fonduri mai mari de investitii in raport cu celelalte variante, ceea ce va conduce, implicit, la o valoare mai mare a imobilizarilor totale de fonduri. De aceea, decizia de investitii poate fi eronata daca este bazata numai pe minimizarea indicatorului mentionat.

De aceea se utilizeaza indicatorul imobilizarea specifica, care se calculeaza cu formula:

in care q - capacitatea de productie.

Indicatorul astfel calculat exprima imobilizarea ce revine la o unitate de capacitate de productie. Uneori, acest indicator se mai poate stabili si in functie de valoarea productiei si exprima imobilizarea ce revine la un leu productie.

Indicatorul astfel calculat are avantajul ca surprinde si influenta modificarii structurii productiei, daca aceasta difera intre variantele supuse analizei.

In cazul in care se dau partial in folosinta capacitati de productie, imobilizarea specifica se calculeaza cu formula:

.

Imobilizarea medie anuala

Acest indicator exprima nivelul imobilizarii medii anuale si se calculeaza ca raport intre marimea imobilizarii totale si durata de executie. Se calculeaza pentru a asigura comparabilitatea intre variante atunci cand duratele de executie a acestora sunt diferite.

, unde:

m_a - imobilizarea medie anuala;

M_i - marimea imobilizarilor totale;

d_i - duratele de executie.

Efectul economic al imobilizarilor (Pierderea din imobilizari)

Acest indicator reflecta efectul nerealizat ca urmare a scoaterii din circuitul productiv a resurselor investitionale, prin relatia:

De obicei se foloseste relatia:

, in care:

E_i - efectul economic al imobilizarilor (pierderea din imobilizari);

e - coeficientul de eficienta economica a obiectivului respectiv;

i - varianta de investitie.

Relatia de calcul a coeficientului e a fost prezentata in capitolul anterior.

Efectul economic specific al imobilizarilor

Pentru asigurarea comparabilitatii variantelor:

.

Indicatorul astfel calculat exprima efectul economic nerealizat (sau pierderea) ce revine la o unitate de capacitate.

Efectul economic al reducerii duratei de executie

In analiza economica este important sa se sublinieze care vor fi avantajele intreprinzatorului in cazul in care constructorul reduce durata de executie prevazuta in contract.

Reducerea duratei de executie a obiectivului de investitii contribuie la micsorarea imobilizarilor si, deci, la cresterea venitului net. Efectul economic al reducerii duratei de executie (E_d) se poate determina cu ajutorul relatiei:

, in care:

E_d - efectule economic al reducerii duratei de executie a investitiei;

e - coeficientul de eficienta economica a obiectivului respectiv;

M_f - valoarea mijloacelor fixe;

d_p - durata de executie programata;

d - durata de executie realizata.

2. Tehnica discontarii. Calculul principalilor indicatori dinamici ai eficientei economice a investitiilor

Principiile discontarii

In calculele de eficienta economica se compara marimea profitului ce se preconizeaza a fi obtinut dintr-o actiune productiva, cu fondurile de investitii necesare. Dar, pana acum nu s-a tinut seama de faptul ca fondurile de investitii se cheltuiesc intr-o anumita perioada, iar profitul se obtine intr-o alta perioada. Mai mult, fondurile de investitii se cheltuiesc intr-o perioada relativ scurta, de 1-2 ani, iar profitul se obtine pe parcursul unei perioade indelungate, de 15-20 ani, in cazul utilajelor si 60-80 ani in cazul cladirilor. Timpul actioneaza ca un factor distinct, proces care, in acest domeniu, se cunoaste sub denumirea de influenta factorului timp asupra investitiilor si rezultatelor lor, ceea ce inseamna o analiza dinamica.

Deoarece in analiza dinamica se aduc toate valorile dispersate in timp la un singur moment, acest proces poarta numele de actualizare sau discontare.

Intreaga tehnica a discontarii se bazeaza pe urmatorul rationament: o suma de un leu care este investita productiv intr-un anumit domeniu la inceputul unui an, dupa trecerea acestui an, ca urmare a folosirii ei va aduce un profit a. In anul urmator, fondul utilizat va fi 1+a, iar rezultatul este s.a.m.d., astfel incat dupa h ani suma de un leu devine , adica, la inceputul anului I: 1 lei, la sfarsitul anului I obtinem lei; la sfarsitul anului II se obtine , la sfarsitul anului III: s.a.m.d., astfel ca dupa h ani obtinem lei.

In consecinta, o investitie de 1 leu facuta astazi echivaleaza peste h ani nu cu o suma de un leu, ci de lei, daca tinem seama de influenta factorului timp.

Expresia se numeste factor de fructificare si se noteaza cu z'. Factorul de fructificare z' se foloseste la aducerea in prezent a unor sume investite in trecut sau la ducerea din prezent a sumelor investite, spre viitor, marind aceste sume, deoarece intotdeauna z' > 1.

Problema se pune si invers, adica, daca un leu investit in prezent devine peste h ani , atunci, valoarea actuala (prezenta) a unui leu ce se va obtine in anul h va fi: . Acesta este tocmai factorul de actualizare z folosit la aducerea in prezent din viitor a sumei de un leu; z si z' se numesc factori de discontare.

Factorul de actualizare se foloseste la aducerea in prezent a unor sume ce se vor realiza in viitor, micsorand aceste sume, deoarece z < 1.

Daca se noteaza cu x - suma investita in prezent si cu y - suma totala acumulata peste h ani, atunci vom avea de unde , in care x reprezinta valoarea actuala a y lei obtinuti in anul h.

Simbolul a reprezinta eficienta anuala a sumei unitare cheltuite; el corespunde eficientei medii obtinute la obiective similare, din ramura sau subramura unde se cheltuieste suma respectiva si, in literatura de specialitate, este denumit coeficient de actualizare.

Semnificatia economica a coeficientului a este urmatoarea: el reprezinta profitul ce poate fi obtinut intr-un an, ca urmare a sumei de un leu, investita productiv la inceputul acelui an. Atentie: marimea acestui coeficient nu trebuie pusa pe seama modificarii preturilor, care poate surveni in perioada indelungata pentru care el se aplica. Marimea lui decurge din proprietatea fundamentala a oricarui proces economic ca, in urma desfasurarii unei activitati productive, rezultatul sa compenseze integral resursele consumate si, pe deasupra, sa se obtina un profit pentru societate si pentru agentul economic care a desfasurat activitatea respectiva.

Specialistii estimeaza ca in conditii normale, marimea acestui coeficient pe ansamblul economie nationale este de 0,15 sau 15 (cu diferentieri pe ramuri sau subramuri).

In cazul in care se apreciaza ca in perioadele urmatoare va interveni o inflatie pe piata interna sau internationala, o sporire considerabila a dobanzilor la capital sau cand investitiile se efectueaza in conditii de risc accentuat, rezultatele finale trebuie corectate in mod corespunzator.

Revenind la expresiile si si tinand seama ca a > 0, rezulta ca intotdeauna intre x si y exista relatia x < y. Aceasta se interpreteaza astfel: in calculele pe care le efectuam este necesar sa avem in vedere ca sumele viitoare trebuie sa fie mai mari ca sumele actuale, pentru a se asigura comparabilitatea lor, tinand seama de influenta factorului timp.

De fapt, calculele dinamice se bazeaza pe formula dobanzii compuse, cu o precizare: pentru calculele de eficienta economica a investitilor se recurge la o conventie: desi intr-un an fondurile de investitii se cheltuiesc in 365 zile, vom considera ca fenomenul investitional are loc intr-o singura zi, la data de 31 decembrie a anului respectiv si, de asemenea, la obtinerea profitului: desi procesul de productie si de vanzare a produselor are loc zilnic, vom considera ca profitul se obtine intr-o singura zi a anului, si anume, la 31 decembrie.

In continuare vom stabili formulele de principiu utilizate in calculele de actualizare plecand de la indicatorul randamentul economic al investitiilor, calculat in forma statica astfel:

, unde:

P_t - profitul total;

I_t - investitia totala.

Randamentul economic al investitiilor, in forma dinamica, se calculeaza cu relatia:

, in care:

reprezinta valorile actualizate la acelasi moment.

Consideram ca ne aflam la momentul punerii in functiune a obiectivului de investitii. In acest caz, profitul se va actualiza folosind factorul de actualizare z, respectiv:

, in care:

- profitul total actualizat la momentul punerii in functiune a obiectivului;

D - durata de functionare a viitorului obiectiv;

P_h - profitul anual;

a - coeficientul de actualizare.

Investitiile actualizate se calculeaza astfel:

, in care:

- investitiile totale actualizate la momentul punerii in functiune a obiectivului;

z' - factorul de fructificare;

d - durata de executie a obiectivului si in care se consuma resursele investitionale;

I_h - investitiile anuale.

Utilizarea factorului z sau z' depinde de pozitia anului respectiv fata de momentul de referinta. Astfel, daca o valoare (fie investitie, fie profit) a fost inregistrata intr-un an, iar anul respectiv precede momentul de referinta, atunci acea valoare se actualizeaza cu factorul de fructificare z'. Invers, daca valoarea in cauza s-a realizat intr-un an situat dupa momentul de referinta, atunci se aplica factorul de actualizare z.

Remarca importanta: In cazul aplicarii factorului de actualizare, h ia valorile 1, 2, . , t, iar atunci cand se aplica factorul de fructificare, h ia valorile 0, 1, 2, . , t-1, unde t reprezinta intervalul de timp cuprins intre momentul la care se face actualizarea si momentul in care se obtine ultima suma ce se actualizeaza. Valoarea 0 pentru h, in cazul folosirii factorului de fructificare (z') se exprima prin faptul ca suma ce urmeaza a fi actualizata a fost inregistrata la sfarsitul anului.

In activitatea practica, indicatorii ce se actualizeaza - profit, costuri, productie etc. - se considera adeseori ca fiind constanti pe intreaga perioada a lor.

Astfel, daca:

si considerand P_h constant, atunci relatia devine:

In formula de mai sus, simbolul de la exponentul lui (adica p), reprezinta momentul la care se face actualizarea.

Desfasurand suma S rezulta:

, care este o progresie geometrica avand ratia: a carei suma este: , rezultat obtinut dupa aplicarea formulei:

, in care:

S_p - suma unei progresii geometrice;

a₁ - primul termen al sumei;

q - ratia sumei;

n - numarul de termeni ai progresiei geometrice.

Deci in cazul in care profitul anual este egal pe intreaga perioada de functionare a obiectivului, profitul total actualizat este:

, in care:

- suma factorilor de actualizare pentru D ani. Valorile se gasesc in tabele speciale.

Pentru analizarea la un moment viitor a profitului, de exemplu scoaterea din functiune a obiectivului, se va folosi factorul de fructificare, deoarece in acest caz anii preced momentul de referinta.

Rezulta:

Daca vom dezvolta suma s, avem:

Aplicand formula de calcula sumei unei progresii geometrice, rezulta:

.

Deci, daca profitul anual este egal pe intreaga perioada de functionare a obiectivului, acesta, actualizat, se poate calcula astfel:

.