MERCANTILISMUL

Mercantilismul se intinde pe perioada secolelor al XVI-lea pana in prima parte a secolului al XVIII-lea. Destramarea mercantilismului inceputa in secolul XVIII corespunde cu inceputul nasterii economiei liberale si a Economiei Politice clasice.

• s-a format ca doctrina in perioada acumularii primitive a capitalului;
• mica productie mestesugareasca s-a transformat in productie capitalista
• in aceasta perioada a fost dominant capitalul comercial (mai mare decat cel productiv). De aceea si prima teorie burgheza a exprimat la inceput, interesele burgheziei comerciale. Aceasta teorie a fost mercantilismul. Mercantilismul s-a nascut din nevoile timpului si a urmarit stabilirea unui comportament in vederea atingerii unor obiective practice imediate.

Mercantilistii au fost mari comercianti, conducatori de intreprinderi, oameni de stat, ei nu au fost oameni de stiinta, filosofi.

1. Mercantilismul timpuriu (secolul al XVI-lea)

In aceasta perioada se fixeaza primele elemente ale teoriei cantitative a banilor. Conform primelor estimari, nivelul preturilor este in raport direct proportional cu cantitatea de bani de pe piata, iar valoarea unitatii monetare este invers proportionala cu aceasta cantitate.

Principalele teze care-l caracterizeaza sunt

1. Bogatia consta numai in ceea ce poate fi realizat si transformat in bani. De aici identificarea bogatiei cu banii.
2. Productia constituie doar o premisa pentru crearea bogatiei si aceasta premisa trebuie sa fie incurajata si dezvoltata.
3. Sursa nemijlocita a bogatiei este circulatia, adica acea sfera a activitatii umane in care produsele se transforma in bani.
4. Tot o circulatie este si sursa sau izvorul profitului format prin instrainarea marfurilor, actul datorita caruia marfa se vinde mai scump decat a fost cumparata.
5. Nu orice circulatie este izvorul bogatiei. Circulatia ce produce izvorul bogatiei este comertul  exterior. Comertul exterior nu sporeste bogatia ci doar contribuie la transferul ei dintr-o mana in alta, nu creaza profituri, pentru ca ce castiga unii, pierd altii, cantitatea de bani in circulatia tarii ramanand constanta.
6. Pentru ca sa se transforme comertul exterior intr-un izvor al sporirii bogatiei este necesar ca balanta de plati sa fie activa, adica va trebui sa se cumpere mai putin de la straini si sa se vanda mai mult.

Mercantilismul matur (sec.al XVII-lea)

Spre sfarsitul secolului al XVI-lea, prin cresterea rapida a preturilor si devalorizarea banilor, mercantilistii au realizat ca bogatia si forta economica a unei natiuni nu este sinonima cu cantitatea de bani existenta. Cu toate acestea s-a demonstrat ca volumul mare al banilor avea efecte benefice asupra economiei prin inlesnirea creditelor, accelerarea afacerilor, dezvoltarea rapida a productiei. Deci, in secolul al XVII-lea banii se transforma din semn echivalent al bogatiei, in instrument al stimularii productiei. In lucrarea sa devenita celebra, "Traite d'economie politique", (1615), Antoine de Montchrestien scria: "Nu abundenta de aur si argint, nu cantitatea de perle si diamante sunt cele care fac statele bogate si opulente, ci obtinerea  de bunuri necesare vietii. Acumuland bani noi am devenit mai inbelsugati decat parintii nostri, dar nu mai instariti si nici mai bogati".

Concluzia: bogatia este masa produselor de consum obtinute. Mai departe:"Fericirea oamenilor consta in principal in bogatie, iar bogatia in munca'. Urmand aceasta teorie, dezvoltarea productiei nationale a devenit scopul principal al politicii economice.

Mercantilistilor li se parea ca

• sporirea muncii agricole nu poate produce decat un randament descrescand
• sporirea muncii industriale este capabila sa ofere un randament crescand.

In acesti termeni, avem inca din secolul al XVII-lea formulata, faimoasa lege a randamentelor neproportionale. In planul comertului exterior, teoria mercantilista a secolului al XVII-lea, s-a tradus in principal in masuri de stimulare a exportului de produse finite si importul de materii prime. In acelasi timp s-au luat masuri protectioniste (taxe vamale prohibitive) in favoarea produselor nationale si impiedicarea concurarii produselor nationale de catre cele straine.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Intelegand ca "banii nasc bani" ei nu trebuie sa se gaseasca niciodata in stationare, ci in miscare. Ei trebuie 'aruncati' in circulatie de unde sa se intoarca mai multi.

Teoria mercantilismului timpuriu s-a ridicat pana la teoria balantei banesti; cea a mercantilismului matur se ridica pana la teoria balantei comerciale

In primul caz se punea problema de a se cheltui cat mai putin pentru a se putea acumula. Teoria balantei banesti si a balantei comerciale sunt de fapt doua trepte ale dezvoltarii mercantilismului. In prima etapa mercantilistii se pronuntau pentru interzicerea iesirii banilor din tara, in a doua se cerea dezvoltarea comertului exterior cu conditia ca suma de bani intrata sa fie mai mare decat cea iesita. Indiferent de etapa, mercantilistii au militat pentru interventia statului in economie, pentru protejarea anumitor interese intr-o politica protectionista.

3. Mercantilismul tarziu (secolul al XVIII-lea )

Secolul al XVIII-lea a fost o perioada dificila de caracterizat din cauza tatonarilor intelectuale specifice. Problemele economice continuau sa fie studiate in cadrul organizarii statale, economicul ramanand in dependenta de politic. Cu timpul s-a inteles ca inbogatirea printului, scopul final al cercetarilor, nu era posibila decat daca natiunea devenea din ce in ce mai prospera. S-a trecut astfel de la studiul imbogatirii la acela al mijloacelor specifice sa aduca aceasta  prosperitate.

Ganditorii englezi au intrevazut avantajele unui mercantilism superior al economiei de piata. Ei au militat astfel, pentru o reglementare mai putin riguroasa si diminuarea interventiei statului in economie. In aceasta realitate asistam la:

• aparitia unei tendinte de implementare a unor solutii mai liberale in economiile Angliei si Frantei. Apar astfel, primele intreprinderi private care se vor inmulti si dezvolta. Sistemele de control centralizate ale economiei au fost treptat abandonate si inlocuite cu politici liberale.

Autorii francezi, mai traditionalisti, au mentinut inca si in secolul al XVIII-lea, un anumit rol economic al statului, mai ales in privinta relatiilor economice internationale. Ei s-au pronuntat pentru monopolul si protectionismul statal asupra unor probleme ca: regimul vamal, reglementarea fluxurilor internationale de capital, protejarea produselor nationale etc.

• autorii mercantilisti ai timpului au dorit o abundenta a masei monetare si punerea ei la dispozitia negustorilor comercianti. Ei au inteles ca abundenta monetara si o rata redusa a dobanzii facilitau dezvoltarea afacerilor. S-au orientat prin urmare, spre masuri de expansiune monetara.
• studiile economice au devenit mai analitice. Ganditorii au constatat ca preturile nu se mai supuneau unor comandamente  de ordin ecleziastic, morale sau de natura administrativa, legislativa, ci mai degraba mobilul profitului.

Autorii secolului al XVIII-lea au precizat ca avantajele schimbului sunt intodeauna subiective, in sensul ca fiecare partener apreciaza la acelasi nivel ceea ce ofera cu ceea ce primeste din schimb. Se introduc astfel in gandirea economica notiunile elasticitate a ofertei si elasticitate a cererii.

Mercantilistii tarzii au pregatit terenul pentru aparitia economiei liberale. Ei s-au pronuntat pentru accelerarea productiei, liberalizarea economiei pe plan intern si international, mentinand totusi ideea necesitatii asigurarii unei balante comerciale favorabile.

4. Reprezentanti ai mercantilismului

a)ANGLIA - literatura mercantilista engleza a fost mai importanta si mai completa decat a oricarei alte tari. In 1851, la Londra a aparut lucrarea "Expunere critica a unor cereri ale compatriotilor nostri", expusa sub forma unui dialog intre reprezentantii diferitelor straturi sociale. Aceasta carte este atribuita lui John Hobes care si-a luat numele de William Staford. Autorul ajunge la o concluzie conform careia nu trebuie cumparat din strainatate mai mult decat se vinde. William Staford se pronunta impotriva importului de produse manufacturate si a exportului de lana bruta. El considera ca exportul de lana si importul de tesaturi va scoate o mare cantitate de bani din tara.

Lucrarea lui Thomas Mun, intitulata "Tezaurul Angliei in comertul exterior sau balanta comertului exterior", scrisa in 1621, contine teoria clasica a balantei comerciale din punct de vedere mercantilist. El se pronunta impotriva exportului de materii prime, pentru importul limitat de produse de lux si alte produse straine, pentru imitarea comportamentului olandezilor. Thomas Mun face distinctie intre importul de marfuri destinate consumului si cele destinate reexportarii pentru care el cere taxe modeste.

In notiunea de bogatie, Thomas Mun distinge 3 parti

• averea  naturala pamantul
• averea artificiala;
• averea mobila din care face parte si moneda.

Interventionismul lui Thomas Mun este indirect, dupa cum reiese din propunerile lui de a se impune sarcini mari pe averile mari pentru a-i constrange pe bogati la activitate industriala si comerciala.

b)FRANTA - unul dintre cei mai mari mercantilisti francezi a fost Antoine de Montchrestien, autorul lucrarii Traite de l'economie politique", 1615, care a introdus termenul de " economie politica". El apare ca un mare aparator al celei de-a treia stari, compusa dupa parerea sa din comercianti. 'Negustorii -scria el- sunt foarte utili statului'. Se observa clar, ideea ca, circulatia are un rol mai important fata de productie.

El este de parere ca cel mai sigur mijloc de a o obtine bani este comertul, dezvoltarea acestuia.

Montchrestien a luat atitudine impotriva luxului. El afirma: 'Luxul este pentru stat ca o ciuma si un cancer ruinator datorita matasei, aurul nostru se scurge in Turcia si Italia

Richelieu (1585-1642), ignorat inca de istoria gandirii economice, a fost intemeietorul in 1635, a Academiei Frantei.

Jean-Baptiste Colbert (1616-1683), a devenit celebru prin dorinta sa de a face ordine in domeniul financiar si al monedei (stabilind un raport de 15,5/1 intre argint si aur). El a ajuns ministru de finante al Frantei, calitate in care a condus cu mana forte finantele si economia nationala franceza. In privinta comertului, prin  'Ordonance du commerce', Colbert fundamenteaza dreptul comercial modern. Taxele protectoare erau in conceptia lui " ca niste carje cu ajutorul carora industriasii trebuie sa invete cat de curand sa mearga singuri".

c)GERMANIA- mercantilistii germani au militat pentru dezvoltarea productiei industriale si agricole ), a comertului si pentru cresterea populatiei. Imitand politica economica a Frantei, mercantilistii germani au adoptat consecvent  toate principiile mercantilismului: balanta comerciala activa, stimularea exportului, combaterea importului, in special a marfurilor de lux, inhibarea exportului de materii prime etc. Ingrijandu-se consecvent si organizat de sporirea veniturilor, ei au introdus primii ideea impozitului progresiv (Kaspar Klock, 1651).

d SPANIA - sub monarhia riguroasa a lui Carol Quintul 1516-1556 si al lui Filip al II-lea 1556-1598 , mercantilismul se restrange la o conceptie pur metalista, vizand impiedicarea scurgerii peste granita a aurului adus din America. O asemenea politica a contribuit la dezvoltarea in aceasta tara a unei " lenevii deplorabile" si a unei mizerii aurite". Acest sistem a dus la decaderea si ramanerea in urma a Spaniei si Portugaliei fata de rivalii lor traditionali Anglia si Franta. Abia la inceputul secolului al XVIII-lea s-au luat masuri de redresare a situatiei, masuri de restructurare pe baze rationale a comertului exterior.

e ITALIA-orasele italiene au continuat sa ramana pentru o vreme, centre financiare si de bancheri. Bancherul  Gasparo Scaruffi 1519-1584 , intr-o lucrare publicata in 1582, apare cu un proiect grandios pentru acea vreme. El propunea convocarea unei Conferinte general europene sub conducerea Papei sau a imparatilor cu scopul de a reglementa circulatia  baneasca pe plan international. Scaruffi propune sa se stabileasca un sistem european de raportare a argintului la aur de 12/1. Acelasi proiect l-a propus si sustinut un alt bancher economist- Bernardo Davanzati.