Profituri si pierderi antreprenoriale intr-o economie aflata in crestere

In constructia imaginara a unei economii stationare suma totala a tuturor profiturilor antreprenoriale este egala cu suma totala a tuturor pierderilor antreprenoriale. Profiturile unui antreprenor sunt contrabalansate, in ansamblul sistemului economic, de pierderea unui alt antreprenor. Surplusul pe care toti consumatorii luati laolalta il cheltuieste pentru achizitionarea unei anumite marfi este contrabalansat de reducerea cheltuielilor efectuate de ei pentru achizitionarea altor marfuri. [22]

Lucrurile stau diferit intr-o economie aflata in crestere.

Numim economie aflata in crestere o economie in care cantitatea de capital investit per capita este in crestere. Intrebuintarea acestei terminologii nu implica judecati de valoare. Nu adoptam nici perspectiva "materialista", conform careia o asemenea crestere este buna, nici pe cea "idealista", conform careia ea este rea, sau cel putin irelevanta dintr-un "punct de vedere superior". Desigur, este un fapt binecunoscut ca imensa majoritate a oamenilor considera consecintele cresterii, in aceasta acceptiune, ca reprezentand cea mai dezirabila stare de lucruri si tanjesc dupa conditii care nu sunt realizabile decat intr-o economie aflata in crestere.

In economia stationara, antreprenorii, in indeplinirea [p.295] functiilor lor specifice, nu pot face nimic altceva decat sa retraga factori de productie, in masura in care acestia sunt in continuare convertibili, [23] dintr-o ramura de afaceri, pentru a-i intrebuinta in alta ramura, sau pentru a directiona procesul de restaurare a echivalentului bunurilor de capital consumate in cursul proceselor de productie catre anumite ramuri economice care urmeaza sa fie extinse pe seama altor ramuri economice. In economia aflata in crestere printre activitatile antreprenoriale se numara, in plus, determinarea intrebuintarii bunurilor de capital suplimentare, acumulate prin noi economisiri. Intrebuintarea acestor bunuri de capital suplimentare urmeaza sa sporeasca suma totala a venitului produs, i.e., volumul total al bunurilor de consum ce pot fi consumate fara a diminua capitalul disponibil si deci fara a reduce output-ul productiei viitoare. Cresterea de venit se efectueaza fie printr-o crestere a productiei neinsotita de modificarea metodelor tehnologice de productie, fie printr-o amelioare a metodelor tehnologice care n-ar fi fost fezabila in conditiile de pana atunci, caracterizate printr-un volum mai redus de bunuri de capital.

Diferenta dintre suma totala a profiturilor antreprenoriale si suma totala a pierderilor antreprenoriale este generata de aceasta avutie suplimentara. Dar se poate demonstra cu usurinta ca acest surplus nu poate niciodata epuiza sporul total de avutie generat de cresterea economica. Legile pietei impart aceasta avutie suplimentara intre antreprenori, furnizorii de forta de munca si furnizorii anumitor factori materiali de productie, astfel incat partea leului sa le revina grupurilor nonantreprenoriale.

Trebuie sa observam, in primul rand, ca profiturile antreprenoriale nu sunt un fenomen de durata, ci doar unul temporar. Exista o tendinta inerenta de disparitie a profiturilor si a pierderilor. Piata se indreapta intotdeauna catre aparitia preturilor finale si a starii finale de repaos. Daca aceasta miscare nu ar fi intrerupta de noi schimbari ale datelor, care creeaza necesitatea unei noi ajustari a productiei la conditiile modificate, preturile tuturor factorilor complementari de productie ar deveni in cele din urma -- luand in calcul si preferinta de timp - egale cu preturile produsului, pentru profituri si pierderi nemairamanand nimic. Pe termen lung orice crestere a productivitatii le aduce beneficii exclusiv muncitorilor si anumitor grupuri de proprietari de pamant si de bunuri de capital.

Grupurile de proprietari de capital care sunt beneficiare sunt:

1. Cei carora economisirea le-a sporit cantitatea de bunuri de capital [p.296] disponibile. Ei sunt proprietarii acestei avutii suplimentare, care provine din abtinerea lor de la consum.

2. Proprietarii acelor bunuri de capital care existau deja si care, datorita ameliorarii metodelor tehnologice de productie, sunt acum mai bine intrebuintate decat inainte. Desigur, asemenea castiguri nu pot fi decat temporare. Ele trebuie sa dispara, deoarece determina o tendinta de intensificare a productiei de bunuri de capital de acelasi fel.

Pe de alta parte, sporul cantitatii bunurilor de capital disponibile reduce productivitatea marginala a acestor bunuri de capital; astfel, el induce o reducere a preturilor la bunurile de capital, daunand prin aceasta intereselor tuturor acelor capitalisti care n-au participat deloc, sau n-au participat suficient, la procesul de economisire si la acumularea stocului suplimentar de bunuri de capital.

Din grupul proprietarilor funciari vor beneficia toti cei ale caror ferme, paduri, fonduri piscicole, mine s.a.m.d., vor inregistra o productivitate sporita datorita noii stari de lucruri. Pe de alta parte, toti cei ale caror proprietati pot deveni submarginale, datorita randamentului superior obtinut de pamantul beneficiarilor, vor fi dezavantajati.

In grupul muncitorilor, cu totii obtin un castig de durata de pe urma cresterii productivitatii marginale a muncii. Pe de alta parte, insa, unii dintre ei pot suferi anumite inconveniente pe termen scurt. Este vorba despre persoanele care erau specializate in prestarea de munci care devin depasite datorita ameliorarilor tehnologice si care sunt apte numai pentru prestarea de slujbe in care -- in ciuda cresterii generale a ratelor salariale - castiga mai putin decat inainte.

Toate aceste modificari ale preturilor factorilor de productie incep odata cu initierea actiunilor antreprenoriale menite sa ajusteze procesele de productie la noua stare de lucruri. In analiza acestei probleme, ca si in cea a celorlalte probleme legate de schimbari ale datelor pietei, trebuie sa ne ferim de eroarea curenta de a delimita printr-o linie fixa efectele pe termen scurt de cele pe termen lung. Ceea ce se intampla pe termen scurt sunt tocmai primele etape din lantul de transformari succesive care tind sa provoace efectele pe termen lung. In cazul de fata, efectul pe termen lung este disparitia profiturilor si pierderilor antreprenoriale. Efectele pe termen scurt sunt etapele preliminare ale acestui proces de eliminare care, daca nu ar fi intrerupt de noi modificari ale datelor, ar duce in cele din urma la aparitia unei economii in regim de rotatie uniforma.

Este necesar sa se inteleaga ca insasi aparitia unui exces al sumei totale a profiturilor antreprenorilale fata de suma totala a pierderilor antreprenoriale depinde de faptul ca acest proces de eliminare a profiturilor si pierderilor antreprenoriale incepe in acelasi moment [p.297] in care antreprenorii incep sa adapteze complexul activitatilor productive la datele schimbate. In intreaga secventa a evenimentelor nu exista nici un moment in care avantajele dobandite de pe urma cresterii volumului de capital disponibil si de pe urma ameliorarilor tehnice sa la aduca beneficii numai antreprenorilor. Daca avutia si venitul altor categorii de persoane ar ramane nemodificate, acesti oameni n-ar putea achizitiona produsele suplimentare decat reducandu-si corespunzator cheltuielile destinate altor produse. In acest caz, profiturile unui grup de antreprenori ar fi perfect egale cu pierderile suportate de alte grupuri.

Lucrurile se petrec astfel: Antreprenorii care incep sa utilizeze bunurile de capital nou acumulate si metodele tehnologice de productie ameliorate au nevoie de factori complementari de productie. Cererea lor pentru acesti factori este o cerere noua, aditionala, care trebuie sa determine o crestere a preturilor la acesti factori. Numai in masura in care cresterea preturilor si a ratelor salariale se produce sunt consumatorii in masura sa achizitioneze noile produse fara a-si reduce cheltuielile destinate altor bunuri. Numai in felul acesta este posibil sa apara un surplus al sumei totale a profiturilor antreprenoriale fata de pierderile antreprenoriale.

Vehicolul progresului economic este acumularea de bunuri suplimentare de capital, prin economisire si ameliorarea metodelor tehnologice de productie, un obiectiv care este aproape intotdeauna conditionat de disponibilitatea unui astfel de nou capital. Agentii progresului sunt antreprenorii promotori, care urmaresc sa realizeze profituri prin ajustarea mersului economiei la obiectivul satisfacerii cat mai adecvate cu putinta a consumatorilor. In desfasurarea proiectelor lor de realizare a progresului ei trebuie sa imparta beneficiile acestui progres cu muncitorii si cu o parte din capitalistii si proprietarii funciari, si sa sporeasca pas cu pas partea destinata acestor persoane, pana la disparitia completa a propriei lor parti.

Lucrare: scrisoare de intentie si cresterea vanzarilor Lucrare: Notiunea de calitate

In urma celor spuse devine evident ca este absurd sa se vorbeasca despre o "rata a profitului" sau despre o "rata normala a profitului" sau despre o "rata medie a profitului". Profitul nu are legatura cu - si nu este dependent de - volumul de capital intrebuintat de antreprenor. Capitalul nu "aduce" profituri. Profiturile si pierderile sunt in intregime determinate de succesul sau esecul inregistrat de antreprenor in ajustarea productiei la cererea consumatorilor. Nu exista nimic "normal" in legatura cu profiturile si nu putem vorbi de nici un fel de "echilibru" in ce le priveste. Profiturile si pierderile sunt, dimpotriva, intotdeauna un fenomen de deviere de la "normalitate", caracterizat prin schimbari neprevazute de majoritate, un fenomen de "dezechilibru". Ele nu isi gasesc locul in lumea imaginara a normalitatii si a echilibrului. Intr-o economie aflata in schimbare predomina intotdeauna o tendinta inerenta [p.298] de disparitie a profiturilor si a pierderilor. Doar aparitia unor noi schimbari este cea care le face sa reapara. In conditii stationare, "rata medie" a profiturilor si a pierderilor este zero. Un exces al sumei totale a profiturilor fata de cea a pierderilor demonstreaza existenta progresului economic si a unei ameliorari a nivelului de trai a tuturor categoriilor de populatie. Cu cat este mai mare surplusul acesta, cu atat este mai mare sporul de prosperitate generala.

Numerosi oameni sunt total incapabili de a aborda fenomenul profiturilor antreprenoriale fara a se lasa purtati de resentimente invidioase. In ochii lor sursa profiturilor este exploatarea salariatilor si a consumatorilor, i.e. o reducere inechitabila a ratelor salariale, insotita de o ridicare nu mai putin inechitabila a preturilor produselor. Dupa dreptate n-ar trebiui sa existe deloc profituri.

Teoria economica este indiferenta fata de asemenea judecati de valoare arbitrare. Ea nu se preocupa de problema de a sti daca profiturile se cuvin aprobate sau condamnate din punctul de vedere al unui asa-zis drept natural si al unui asa-zis cod etern si imutabil al moralitatii, in legatura cu care se presupune ca ne-ar furniza informatii precise intuitia personala sau revelatia divina. Teoria economica nu face decat sa stabileasca faptul ca profiturile si pierderile antreprenoriale sunt fenomene esentiale ale economiei de piata. Nu poate exista o economie de piata daca ele nu sunt prezente. Bineinteles ca politia poate confisca toate profiturile, insa o asemenea politica ar converti inevitabil economia de piata intr-un haos lipsit de sens. Omul are, fara indoiala, capacitatea de a distruge multe lucruri, iar in cursul istoriei a facut din abundenta uz de ea. El ar putea distruge si economia de piata.

Daca moralistii auto-declarati n-ar fi orbiti de invidie, ei n-ar vorbi despre profituri fara sa vorbeasca simultan si despre corolarul acestora - pierderile. Ei nu ar trece sub tacere faptul ca satisfacerea conditiilor preliminare ale progresului economic este meritul persoanelor ale caror economii se materializeaza in acumularea bunurilor suplimentare de capital si a inventatorilor, si ca intrebuintarea acestor conditii pentru realizarea progresului economic este efectuata de catre antreprenor. Restul oamenilor nu contribuie la progres, dar beneficiaza de pe urma cornului abundentei pe care-l revarsa asupra lor activitatile altora.

Mutatis mutandis, ceea ce s-a spus despre economia aflata in progres ramane valabil si despre conditiile unei economii aflate in regres, i.e. al unei economii in care cota de capital investit per capita se afla in descrestere. Intr-o asemenea economie, exista un exces al sumei totale a pierderilor antreprenoriale fata de cea a profiturilor. Cei ce nu se pot elibera de eroarea de a gandi in concepte colectiviste [p.299] si holiste s-ar putea intreba cum poate exista activitate antreprenoriala intr-o asemenea economie aflata in regres. De ce s-ar lansa cineva intr-o afacere daca stie dinainte ca, matematic, sansele sale de a realiza profituri sunt mai mici decat acelea de a suferi pierderi. Insa modul acesta de a pune problema este gresit. Ca tot restul lumii, antreprenorii nu actioneaza in calitate de membrii ai unei clase, ci ca indivizi. Nici un antreprenor nu se preocupa de soarta totalitatii antreprenorilor. Pentru antreprenorul individual este irelevant ce li se intampla altor persoane, pe care anumite teorii le situeaza, in functie de anumite caracteristici, in aceeasi clasa cu el. In societatea de piata vie, aflata in perpetua schimbare, exista intotdeauna profituri ce pot fi realizate de catre antreprenorii eficienti. Faptul ca intr-o economie aflata in regres volumul total al pierderilor depaseste volumul total al profiturilor nu descurajeaza o persoana care este increzatoare in propria sa eficacitate superioara. Un antreprenor care prospecteaza piata nu apeleaza la calculul probabilitatilor, care nu este de nici un folos in domeniul intelegerii interpretative. El are incredere in propria sa capacitate de a intelege conditiile viitoare de pe piata mai bine decat semenii sai mai putin inzestrati.

Functia antreprenoriala, eforturile antreprenorilor de a realiza profituri, reprezinta forta motrice a economiei de piata. Profiturile si pierderile sunt dispozitivele prin mijlocirea carora consumatorii isi exercita suprematia pe piata. Comportamentul consumatorilor determina aparitia profiturilor si a pierderilor si, prin aceasta, transfera proprietatea asupra mijloacelor de productie din mainile celor mai putin eficienti in mainile celor mai eficienti. Ea face ca omul sa fie cu atat mai influent in ce priveste directionarea activitatilor economice cu cat reuseste sa-si serveasca mai adecvat consumatorul. In absenta profiturilor si a pierderilor, antreprenorii n-ar sti care sunt cele mai intense nevoi ale consumatorilor. Daca anumiti antreprenori le-ar ghici, acestora le-ar lipsi mijloacele de reorienta productia in consecinta.

Intreprinderile care urmaresc realizarea de profituri sunt supuse suveranitatii consumatorilor, in vreme ce institutiile nonprofit isi sunt proprii suverani si nu raspund fata de public. Productia pentru profit este in mod necesar productie pentru utilizare, deoarece profiturile nu pot fi dobandite decat furnizand consumatorilor acele lucruri pe care doresc cel mai intens spre intrebuintare.

Criticile indreptate de moralisti si predicatori impotriva profiturilor nu-si ating obiectivul. Nu este vina antreprenorilor ca masa consumatorilor - poporul, oamenii de rand - prefera bauturi alcoolice in loc de biblii si romane politiste in loc de carti serioase, sau ca guvernele prefera tunuri in loc de unt. Antreprenorul nu realizeaza profituri mai mari din vanzarea de lucruri "rele" decat din vanzarea de lucruri "bune". Profiturile sale sunt cu atat mai mari cu cat reuseste sa le furnizeze consumatorilor in mod mai adecvat acele bunuri pe care acestia le solicita [p.300] cel mai intens. Oamenii nu beau bauturi provocatoare de betie pentru a ferici "capitalul alcoolului" si nici nu merg la razboi pentru a spori profiturile "negustorilor de moarte". Existenta industriilor de armament este consecinta -- si nu cauza - spiritului belicos.

Nu este treaba antreprenorilor sa-i determine pe oameni sa inlocuiasca ideologiile nesanatoase cu ideologii sanatoase. Rolul de a modifica ideile si idealurile oamenilor le revine filozofilor. Antreprenorul deserveste consumatorii asa cum sunt ei astazi, indiferent cat ar fi de rai si de ignoranti.

Ii putem admira pe cei ce se abtin de la realizarea de castiguri pe care le-ar putea culege producand arme aducatoare de moarte sau bauturi tari. Insa conduita lor laudabila nu este decat un gest, fara nici un fel de efecte practice. Chiar daca toti antreprenorii si capitalistii le-ar urma exemplul, razboaiele si dipsomania tot nu ar disparea. Exact ca in epocile precapitaliste, guvernele si-ar produce armamentul in propriile arsenale iar bautorii si-ar distila singuri alcoolul.

Condamnarea morala a profiturilor

Profiturile se castiga prin ajustarea modului de utilizare al factorilor de productie umani si materiali la schimbarile de conditii. Profiturile sunt generate de beneficiarii acestor ajustari, care rivalizeaza pentru produsele respective, oferind si platind in schimbul lor preturi ce depasesc costurile suportate de vanzator. Profitul antreprenorial nu este o "recompensa" acordata de consumator furnizorului care l-a servit mai bine decat rutinistii impiedecati; el este rezultatul dorintei cumparatorilor de a licita mai intens decat altii, care sunt si ei foarte dornici sa obtina o parte din oferta limitata.

Dividendele corporatiilor se numesc in mod popular profituri. De fapt, ele reprezinta dobanda pe capitalul investit plus acea parte a profiturilor care nu este reinvestita in intreprindere. Daca intreprinderea nu are succes, atunci fie nu se platesc dividende deloc, fie dividendele contin doar dobanda pe capital, sau pe o parte din acesta.

Socialistii si interventionistii numesc profitul si dobanda venit nemeritat, rezultat din lipsirea muncitorilor de o parte considerabila a fructelor efortului lor. Dupa ei produsele ajung sa existe exclusiv datorita trudei ca atare - si deci nu este drept sa le aduca beneficii decat celor care au trudit.

Insa munca bruta nu produce decat foarte putin, daca nu este sustinuta de intrebuintarea rezultatelor economisirii si acumularii de capital antecedente. Produsele sunt consecinta cooperarii mainii de lucru cu uneltele si alte bunuri de capital, alocate conform planului eficace al antreprenorului. Economisitorii, ale caror economii permit acumularea si mentinerea capitalului, si antreprenorii, care canalizeaza intrebuintarea capitalului catre acele intrebuintari care-i servesc cel mai adecvat pe consumatori, nu sunt mai putin indispensabili [p.301] pentru procesul de productie decat cei ce trudesc muncind. Este absurd sa se puna intregul produs pe seama furnizorilor de munca si sa se treaca sub tacere contributia furnizorilor de capital si de idei antreprenoriale. Ceea ce determina aparitia bunurilor utilizabile nu este efortul fizic ca atare, ci efortul fizic directionat corespunzator de mintea umana catre un anumit obiectiv. Cu cat sporeste rolul bunurilor de capital (odata cu cresterea bunastarii) si cu cat este mai eficienta utilizarea lor in cooperare cu alti factori de productie, cu atat devine mai absurda glorificarea romantica a simplei prestari manuale de slujbe de rutina. Minunatele ameliorari economice din ultimii douazeci de ani sunt realizarea capitalistilor care au furnizat bunurile d capital necesare si a elitei tehnologilor si antreprenorilor. Masele de muncitori manuali au beneficiat de schimbari pe care nu numai ca nu le-au generat dar pe care, cel mai adesea, au incercat sa le stavileasca.

Cateva observatii despre sperietoarea consumului insuficient si despre argumentul puterii de cumparare

Cand se refera la consum insuficient, oamenii inteleg prin aceasta o stare de lucruri in care o parte din bunurile produse nu pot fi consumate, deoarece persoanele care le-ar putea consuma nu le pot cumpara datorita saraciei. Aceste bunuri raman nevandute sau nu pot fi comercializate decat la preturi care nu acopera costurile de productie. De aici apar diverse nepotriviri si tulburari, al caror ansamblu este numit depresiune economica.

Desigur, se intampla uneori ca antreprenorii sa greseasca in anticiparea configuratiei viitoare a pietei. In loc de a produce acele bunuri pentru care cererea consumatorilor este cea mai intensa, ei produc bunuri de care este mai putina nevoie sau lucruri care nu pot fi vandute deloc. Acesti antreprenori ineficienti sufera pierderi, in vreme ce rivalii lor mai eficienti, care au anticipat dorintele consumatorilor, realizeaza profituri. Pierderile primului grup de antreprenori nu sunt determinate de o abtinere generala de la a cumpara din partea publicului; ele se datoreaza faptului ca publicul prefera sa cumpere alte bunuri.

Daca ar fi adevarat, asa cum rezulta din mitul subconsumului, ca muncitorii sunt prea saraci pentru a cumpara produsele pentru, ca antreprenorii si capitalistii isi insusesc in mod inechitabil ceea ce ar trebui sa le apartina de drept salariatilor, lucrurile nu s-ar schimba. "Exploatatorii" nu sunt tinuti sa exploateze numai din capriciu. Ceea ce se insinueaza este ca ei doresc sa-si sporeasca fie consumul propriu, fie investitiile proprii, pe seama celor "exploatati". Ei nu isi retrag prada din Univers, ci o cheltuiesc, fie cumparand bunuri de lux pentru propria lor gospodarie, fie cumparand factori de productie pentru a-si extinde intreprinderile. Bineinteles, cererea lor se indreapta catre bunuri diferite de cele pe care le-ar fi achizitionat salariatii, daca profiturile ar fi fost confiscate si le-ar fi fost distribuite lor. [p.302] Erorile antreprenoriale care privesc starea pietelor diverselor clase de bunuri rezultate in urma unei asemenea "exploatari" nu difera catusi de putin de alte greseli antreprenoriale. Erorile antreprenoriale genereaza pierderi pentru antreprenorii ineficienti, care sunt contrabalansate de profiturile antreprenorilor eficienti. Ele fac ca afacerile sa fie rele pentru anumite grupuri economice si bune pentru altele. Ele nu determina o depresiune generala a activitatilor economice.

Mitul subconsumului este o absurditate contradictorie si lipsita de temei. Rationamentul subiacent se naruie indata ce incepem sa-l analizam. El este incorect chiar daca, de dragul argumentatiei, acceptam corectitudinea doctrinei "exploatarii".

Argumentul puterii de cumparare este intrucatva diferit. El afirma ca cresterea productiei presupune o crestere a ratelor salariale. Daca ratele salariale nu cresc, atunci agentii economici nu au motive sa sporeasca cantitativ si sa amelioreze calitativ bunurile produse. Intr-adevar, produsele aditionale nu si-ar mai gasi cumparatori sau ar fi cumparate numai de persoane care isi reduc cheltuielile pentru alte bunuri. Cel dintai lucru necesar pentru realizarea progresului economic este cresterea continua a ratelor salariale. Principalele vehicule ale progresului sunt guvernul si presiunile sau constrangerile sindicale, care urmaresc impunerea obligatorie de rate salariale sporite.

Dupa cum am demonstrat mai sus, aparitia unui exces al sumei totale a profiturilor antreprenoriale fata de suma totala a pierderilor antreprenoriale este inseparabil legata de faptul ca o parte din beneficiile rezultate din cresterea volumului de bunuri de capital disponibile si din ameliorarea metodelor tehnologice le revine grupurilor nonantreprenorilale. Cresterea preturilor factorilor complementari de productie - si in primul rand a ratelor salariale - nu este nici o concesie pe care antreprenorii trebuie s-o faca de voie sau de nevoie fata de restul populatiei, nici o stratagema sireata la care recurg antreprenorii pentru a realiza profituri. Ea este un fenomen inevitabil si necesar in secventa evenimentelor succesive pe care trebuie sa o determine stradaniile antreprenorilor de a realiza profituri, prin ajustarea ofertei de bunuri de consum la noua stare de lucruri. Acelasi proces care genereaza un exces de profituri antreprenoriale fata de pierderi determina initial - i.e. inainte de aparitia unui asemenea exces - aparitia unei tendinte de ridicare a ratelor salariale si a preturilor multor factori materiali de productie. Si, din nou, acelasi proces ar face sa dispara ulterior acest exces de profituri fata de pierderi, presupunand ca n-ar interveni schimbari suplimentare, care sa sporeasca volumul de capital disponibil. Excesul de profituri fata de pierderi nu este o consecinta a cresterii preturilor factorilor de productie. Cele doua fenomene - cresterea preturilor factorilor de productie si excesul profiturilor fata de pierderi - sunt, deopotriva, pasi in procesul de ajustare a productiei la un spor al cantitatii bunurilor de capital si la schimbarile tehnologice pe care [p.303] le provoaca actiunile anteprenoriale. Numai in masura in care alte straturi ale populatiei beneficiaza de un plus de avutie de pe urma ajustarii poate aparea un exces temporar al profiturilor fata de pierderi.

Eroarea fundamentala implicata in argumentul puterii de cumparare consta in rasturnarea acestei relatii cauzale. El rastoarna lucrurile atunci cand afirma ca forta generatoare de progres economic este marirea ratelor salariale.

Vom studia intr-un stadiu ulterior al acestei carti tentativele guvernelor si ale violentei sindicale organizate de a impune cu forta rate salariale mai mari decat cele determinate de o piata neobstructionata. [24] Aici nu este necesar sa mai adaugam decat o singura observatie explicativa.

Cand vorbim despre profituri si pierderi, la preturi si rate salariale ne referim intotdeauna la profituri si pierderi reale, la preturi si rate salariale reale. Identificarea arbitrara a termenilor monetari cu cei reali i-a indus pe multi in eroare. In capitolele urmatoare ne vom ocupa exhaustiv de aceasta problema. Sa spunem aici in treacat numai ca o crestere a ratelor salariale reale este compatibila cu o scadere a ratelor salariale nominale.