Riscul valutar exprima probabilitatea ca o variatie a cursului valutar pe piata sa influenteze negativ marja dobanzii bancare. La originea acestui risc se afla operatiile bancare in valuta: pasivele si activele externe. Aceste elemente sunt integrate in bilantul societatii bancare prin conversie in moneda nationala la cursul zilei; variatia acestui curs poate antrena pierderi sau castiguri independente de eforturile bancii sau de calitatea managementului sau.

In Romania, riscul valutar este semnificativ pentru toate bancile, deoarece majoritatea au licenta pentru astfel de operatii pe care le ofera clientilor si pe care le folosesc si ca o modalitate de protejare a capitalului si activelor in conditii de inflatie ridicata.

Riscul de schimb valutar si riscul dobanzii se intrepatrund deoarece, cumpararea sau vanzarea la termen a valutei, da nastere aparitiei riscului de schimb, iar plasarea capitalului astfel obtinut da nastere riscului de dobanda. De exemplu, cumpararea de valuta pentru un client da nastere la risc valutar. Plasarea acestei sume prin acordarea unui credit in valuta genereaza risc de variatie a ratei dobanzii.

Managementul riscului de schimb valutar presupune protejarea, masurarea riscului si gestiunea propriu-zisa.

Protejarea, limitarea sau acoperirea riscului de schimb valutar, presupune atat diversificarea portofoliului de active si pasive in valuta, cat si utilizarea unor tehnici de reducere a riscului.

Modalitatile de evitare a riscului valutar au fost dezvoltate pe piata derivatelor, prin utilizarea unor instrumente de hedging (de neutralizare, de compensare a riscului).

Instrumentele derivate sub forma operatiunilor FORWARD, FUTURES, OPTIONS, COLLAR, SWAP, FRA sunt utilizate atat ca instrumente de hedging a riscului ratelor dobanzilor si a riscului de schimb, cat si pentru operatiunile de transfer al riscului gestionarii globale a acestora. 

Ponderea tranzactiilor cu derivate in total active sistem bancar in perioada 2002-2004 in Romania, a fost:

Tabelul nr. 1

,,Ponderea tranzactiilor cu derivate in total active sistem bancar in perioada 2002-2004 in Romania"

Mil. lei

) Sursa: rapoartele anuale ale Bancii Nationale a Romaniei

) date estimate pe baza raportarilor prudentiale

Factorii care potenteaza expansiunea utilizarii derivatelor sunt:

dezvoltarea pietelor locale pentru activele suport - piata actiunilor, a obligatiunilor corporative, a obligatiunilor ipotecare;

dezvoltarea infrastructurii legale a contractelor care stau la baza derularii tranzactiilor cu instrumentele financiare derivate;

eliminarea restictiilor la utilizarea instrumentelor financiare derivate de catre entitati locale si straine.

Practica bancara a identificat o serie de instrumente de acoperire a riscului de schimb valutar, sub forma contractelor la termen privind schimbul valutar si tehnicile de hedging.

Utilizarea tehnicilor de hedging

Lucrare: scrisoare de intentie si cresterea vanzarilor Lucrare: Notiunea de calitate

Utilizarea tehnicilor de hedging este determinata de expunerile reziduale care se inregistreaza dupa corelarea si crearea unor protectii strategice.

Hedgingul valutar se refera la strategia care incearca sa minimizeze expunerea la fluctuatiile ratelor de schimb, in acest fel minimizand nesiguranta unor tranzactii cu moneda straina si imprimand stabilitate veniturilor, profiturilor si cash flow-ului. Acest lucru se realizeaza practic prin utilizarea contractelor futures si options. Cand o firma realizeaza hedging pentru expunerea pe care o are, obiectivul este de a minimiza incertitudinea si nu de a maximiza profitul din speculatii valutare. De aceea, o pozitie de hedging nu va produce beneficii din miscarile favorabile ale ratei de schimb, dar in schimb nu va expune firma la pierderea potentiala generata de o miscare nefavorabila a ratei de schimb.

In Romania se pot realiza/ tranzactiona contracte futures sau forward la Bursa Monetar Financiara si de Marfuri de la Sibiu (BMFMS) unde se pot tranzactiona contracte futures si la diverse institutii financiar-bancare (banci si societati de intermediere financiare) care tranzactioneaza contracte forward.

,,Managementul profesionist al riscului este de neconceput fara implicarea instrumentelor derivate existente pe pietele la termen, cum este cea de la Sibiu''[1].

Folosite in operatiuni de acoperire a riscurilor sau de speculatie, derivatele, contractele futures si optiunile, pot proteja sau spori valoarea unui portofoliu valutar, in functie de scopul si apetenta pentru risc.

Rolul instrumentelor derivate este acela de a asigura transferul riscurilor de pe piata la vedere (valutara) pe cea futures; de a oferi posibilitatea unui management performant al portofoliilor de titluri; de a genera oportunitati de castig prin operatiuni speculative.

La baza operatiunilor de reducere a riscului valutar, stau diferite instrumente contractuale, denumite derivate. Dintre aceste derivate sunt de amintit:

I. Contractele forward

Sunt metode de acoperire valutara la termen, prin incheierea unui contract de vanzare-cumparare a unei sume dintr-o valuta, contra unei alte sume dintr-o alta valuta, la o data in viitor.

In scopul acoperirii riscului valutar, mai toate bancile mari ofera posibilitatea de tranzactionare valutara la termen.

Contractul forward pe cursul de schimb reprezinta un instrument flexibil de tranzactionare, oferind clientului posibilitatea de a-si stabili propriile scadente, nivelul sumelor tranzactionate si momentul intrarii pe piata valutara.

Tranzactionarea la termen pe piata valutara este posibila atat prin punerea la dispozitie a unei linii de credit dedicata acestui produs, cat si prin constituirea de catre compania interesata a unei garantii lichide, precum un depozit colateral menit sa suporte eventuale pierderi generate de riscul de curs si care este pus la dispozitia clientului, la momentul decontarii operatiunii la termen.

Cursul de schimb (pretul contractului de schimb forward) se determina potrivit principiului paritatii dobanzilor, ajustand cursul spot cu diferenta dintre ratele dobanzii valutelor care fac obiectul contractului. Aceasta diferenta, care reprezinta puncte forward sau SWAP, poate fi pozitiva (prima) sau negativa (discount).

Bancile ofera clientilor care deruleaza operatiuni in valuta posibilitatea ,,blocarii'' cursului pentru un anumit interval de timp (o luna, 3, 6 luni sau chiar un an).

Anul V, Nr.5/2006

Sa presupunem situatia unui importator roman, care cumpara de la un partener din U.E., produse in valoare de 200.000 euro, urmand sa le primeasca si sa le achite peste 2 luni. Produsele importate le vinde pe piata interna la pretul de 800.000 lei. In momentul semnarii contractului, importatorul nu-si poate estima cu exactitate profitul din cauza cursului valutar RON / EURO (marfa se achizitioneaza in euro si se incaseaza in lei). La momentul semnarii contractului de import cursul RON / EURO este 3,5000. Daca ar plati produsele imediat, importatorul ar trebui sa cumpere cei 200.000 euro la cursul de mai sus si pretul in lei al marfurilor va fi de:

200.000 x 3,5000 = 700.000 lei,

iar profitul obtinut din vanzarea lor, partenerilor locali va fi de:

800.000 - 700.000 = 100.000 lei.

Deoarece valuta va fi cumparata abia peste doua luni,  importatorul roman nu stie cat va fi la momentul respectiv cursul RON / EURO si deci, nu-si poate estima in lei, costul de achizitie al produselor.

Daca peste doua luni, euro se va aprecia in fata leului, atunci el va fi avantajat deoarece va plati mai putini lei pentru cei 200.000 euro. La un curs de 3,4000 RON / EURO costul in lei al produselor importate va fi de:

200.000 x 3,4000 = 680.000 lei,

iar profitul dupa vanzarea lor:

800.000 - 680.000 = 120.000 lei.

Daca euro se va aprecia fata de leu, importatorul va plati mai mult la achizitionarea valutei. La un curs de 3,6000 RON / EURO la scadenta contractului, costul produselor importate va fi de:

200.000 x 3,6000 = 720.000 lei,

iar profitul obtinut:

800.000 - 720.000 = 80.000 lei.

In acest mod este explicata fluctuatia cursului valutar, ce poate influenta astfel profitul.

Pentru eliminarea acestui risc, importatorul poate alege una din solutiile urmatoare:

sa cumpere 200.000 euro in momentul semnarii contractului si sa plateasca produsele imediat. El va trebui sa se lipseasca de aceasta suma pentru cel putin doua luni, timp in care nu va avea ce vinde;

sa vanda mai departe produsele pe piata interna, cu pretul exprimat in euro. In aceasta situatie, daca euro se depreciaza comparativ cu leul, dupa ce plateste importul si incepe sa incaseze de la partenetii locali marfa livrata, incasarile lui in lei se vor diminua afectandu-i profitul. Nici in acest caz, riscul valutar nu dispare in totalitate;

sa mareasca pretul in lei al produselor cu o marja care sa-i asigure profitul estimat in cazul unei deprecieri a leului in urmatoarele doua luni;

sa incehie un contract forward cu o banca, prin care sa cumpere cei 200.000 euro in momentul contractarii importului;

sa cumpere cei 200.000 euro pe piata futures pe o scadenta cat mai apropiata de scadenta contractului sau comercial.

Aceste ultime doua variante ii asigura importatorului eliminarea totala a riscului valutar.

Importatorul poate incheia un contract forward valutar in suma de 200.000 euro avand ca partener in tranzactie, orice banca comerciala care ofera acest produs. Contractul ii va oferi acestuia posibilitatea de a cumpara 200.000 euro peste doua luni, la un curs negociat cu banca respectiva. Daca presupunem ca acest curs negociat cu banca partenera in tranzactie, este de 3,5500 RON / EURO, aceasta inseamna ca la scadenta, indiferent de cat va fi cotatia RON / EURO pe piata valutara spot, importatorul va plati pentru cei 200.000 euro:

200.000 x 3,5500 = 710.000 lei.

Astfel, el isi va putea vinde produsele pe piata interna cu pret exprimat in lei, si va realiza un profit de:

800.000 - 710.000 = 90.000 lei in conditii de deplina siguranta.

Pentru acest contract, el va trebui sa depuna la banca, o garantie de buna executie a contractului, sa presupunem 10% din valoare lui (71.000 lei)[2].

La scadenta contractului, importatorul va plati bancii, restul de 639.000 lei (710.000 - 71.000) si va primi in schimb, 200.000 euro cu care va achita contravaloarea importului. Daca la scadenta el refuza sa cumpere cei 200.000 euro conform contractului, va pierde cei 71.000 lei.

II.Swap-ul valutar

SWAP-ul valutar a aparut din necesitatea de acoperire a unor angajamente intr-o valuta, fara a modifica la termen structura angajamenetelor si a disponibilitatilor in cele doua valute.

SWAP-ul implica efectuarea operatiunilor in acelasi timp, fara modificari in cele doua cursuri (spot si la termen), pentru ca orice schimbare ar insemna o pierdere sau un castig pentru banca, in functie de sensul schimbarii. La inceperea unei asemenea operatiuni, exista un risc al diferentei de acoperire intre operatiunile spot si cele la termen. Cotatia care i se face clientului este una acoperitoare pentru banca, marjele de siguranta fiind cotate mai larg.

Pentru banca, un SWAP este o forma de imprumut garantat, implicand un risc al creditului relativ mai redus decat imprumutarea de fonduri interne.

Operatiunile SWAP sunt operatiuni la termen, care permit plasarea unor sume in devize aflate in exces, dar pot fi efectuate doar in legatura cu valutele cele mai importante care coteaza atat spot, cat si la termen.

Aceste operatiuni solicita bancii adoptarea unei conduite atente in selectarea clientilor, fiind preferati cei cu lichiditate ridicata, care prezinta bonitate si performante financiare acceptabile, urmarind ca banca sa-si stabileasca limite de expunere pentru fiecare client.

Optiunile SWAP sunt optiuni pe contracte swap de valute. Acestea dau dreptul detinatorului de optiuni de a incepe, la un anumit termen o operatiune swap. Daca o companie planuieste ca peste 6 luni sa obtina un credit pe 5 ani cu dobanda variabila, dobanda pe care doreste sa o preschimbe intr-o dobanda fixa prin intermediul unui swap, compania poate achizitiona, prin plata unei prime, o optiune swap prin care poate intra, peste 6 luni, intr-o operatiune swap in care sa plateasca o dobanda fixa si sa primeasca o dobanda variabila.

Daca spre exemplu, dobanda fixa stipulata in optiunea swap este de 12% si peste 6 luni dobanda fixa pentru un contract swap pe cinci ani ar fi mai mica de 12%, atunci compania va abandona optiunea si va incheia un contract swap de dobanda.

Daca dobanda ar fi mai mare de 12%, atunci compania va exercita optiunea si va obtine un contract swap mai avantajos decat cel existent pe piata la acea data.

Optiunile swap sunt o alternativa la contractele swap la termen. Swap-ul la termen nu impica plata unei prime insa are dezavantajul ca utilizatorul este obligat sa incheie contractul swap. Prin folosirea unei optiuni swap o companie poate beneficia de eventualele evolutii favorabile ale ratei dobanzii si se poate pune la adapost de o eventuala evolutie nefavorabila. Diferenta dintre un swap la termen si o optiune swap este ca cea dintre un contract la termen pe valuta si o optiune pe valuta.

III.Operatiunile futures

Un contract futures reprezinta un acord de a cumpara sau de a vinde, o suma determinata dintr-o valuta, la un pret stabilit in momentul incheierii contractului, dar cu executarea tranzactiei la o data ulterioara.

Acest tip de contract se deosebeste de contractul forward prin faptul ca el este tranzactionat la bursa si nu negociat intre cele doua parti.

Fluctuatiile cursului de schimb, prezente sau viitoare, pun in pericol activitatea companiilor care desfasoara activitati de comert exterior, care ar putea fi depasit cu usurinta prin transferarea riscurilor in piata futures, prin asigurarea unui curs de schimb prestabilit cu costuri mult reduse comparativ cu contractele forward bancare.

De exemplu, costurile in piata futures se reduc la maximum 5% din suma acoperita, inclusiv comisioanele si marja de garantie, fata de garantia solicitata de banci, de 15-20% din valoarea importului sau exportului.

Cu cat pretul futures este mai bine corelat cu pretul cash, cu atat operatiunea de hedging este mai eficienta.

Contractele futures pot fi cumparate si vandute in orice moment, dar daca exista un contract care contine o rata de schimb in deteriorare progresiva, atunci detinatorul contractului poate fi nevoit sa constituie un colateral suplimentar la bursa - futures, drept garantie a livrarii fondurilor la scadenta.

Voi exemplifica in cele ce urmeaza, acoperirea riscului valutar in perioada 1 octombrie 2004 - 11 martie 2005, cand raportul leu / euro a evoluat in intervalul 41.156 si 35.515 lei.

La un export in valoare de 150.000 euro, cu livrarea in 6 decembrie 2004 si incasarea contravalorii marfii in martie 2005, riscul valutar pentru firma exportatoare era foarte mare. Fiecare scadere a cursului euro cu 1.000 lei, a creat o pierdere de 150.000.000 lei din suma incasata. Pentru acoperirea riscurilor, compania exportatoare putea vinde 150 contracte futures echivalentul sumei care urma sa fie incasata (1 contract futures este echivalentul a 1.000 euro). In data de 6 decembrie 2004, cursul BNR a fost de 38.235 lei, iar pretul futures cu scadenta martie 2005 de la BMFMS la care puteau fi vandute contractele era de 38.450 lei. Vanzarea celor 150 de contracte a permis exportatorului efectuarea schimbului valutar inca din momentul livrarii marfurilor catre clientul extern, asigurandu-se un curs de 38.450 lei / euro. In data de 15 februarie 2005, cand a urmat incasarea exportului, cursul BNR coborase la 36.738 lei, iar pretul futures de la BMFMS la 36.500 lei. Exportatorul a vandut euro pe piata valutara  (150.000 x 36.738 = 5.510,7 mil. lei), dar a realizat o operatiune de sens invers pe piata la termen (a cumparat 150 contracte futures) obtinand un profit de 150.000 x (38.450 - 36.500) = 292,5 mil. lei. El a incasat in total 292,5 + 5.510,7 = 5.803.200.000 lei, obtinand astfel un curs, asigurat prin piata futures, de 5.803.200.000 lei / 150.000 euro = 38.688 lei / euro, care a limitat pierderile fata de momentul realizarii exportului. Pierderea din schimbul de pe piata cash (vanzarea euro pe piata valutara interbancara) la incasarea valutei, determinata de aprecierea leului fata de euro, a fost compensata intr-o mare masura de profitul generat de lichidarea pozitiei de vanzare short pe piata futures (cumpararea euro la un pret inferior celui de vanzare).

Acoperirea riscului valutar prin utilizarea contractelor futures poate fi facuta si de cei implicati in finantarea internationala, adica de cei care deruleaza tranzactii economice internationale finantate prin diferite tehnici: credite sindicalizate, credite furnizor sau cumparator.

IV. Optiuni valutare

Optiunea reprezinta un acord prin care vanzatorul (emitentul optiunii) acorda cumparatorului (detinatorul optiunii) dreptul, dar nu si obligatia, de a realiza o anumita tranzactie valutara in anumite conditii (termen de valabilitate, pret).

In prezent, optiunile valutare sunt disponibile in majoritatea monedelor din toate tarile unde exista si o piata valutara forward lichida, care nu este restrictionata de reglementarile valutare.

Exista doua tipuri de baza de optiuni: CALL (de cumparare) si PUT (de vanzare). Optiunea CALL da dreptul detinatorului, dar nu si obligatia, de a cumpara o valuta contra alteia, la o anumita data si la un anumit pret, in timp ce optiunea PUT da dreptul, dar nu si obligatia, de a vinde o valuta contra alteia, in aceleasi conditii.

Atat in cazul optiunilor de cumparare, cat si in cazul optiunilor de vanzare, exista doua pozitii distincte: de cumparator (long) si de vanzator (short), cumparatorul fiind cel care cumpara dreptul suplimentar de la vanzator, platind o prima.

Concluzii

Pentru a-si mentine un nivel ridicat de profitabilitate si pentru a face fata concurentei, dupa anul 2007, bancile vor trebui sa fie pregatite sa-si asume si sa gestioneze in mod eficient riscuri mai mari, atat in nume si cont propriu, cat si in numele clientilor lor, in conditiile in care indicatorul de solvabilitate va inregistra o depreciere artificiala, datorata trecerii la metodologia de calcul stabilita de New Basel Capital Accord.