Industrie- servicii: de la interactiune la interfata

INDUSTRIE- SERVICII: DE LA INTERACTIUNE LA INTERFATA

Raportul industrie-servicii constituie un alt subiect care a suscitat vii dispute, adeptii dezindustrializarii opunandu-se celor care sustineau post-industrializarea.

Fundamentele teoretice de la care pornesc cei dintai sunt legate de conceptiile economistilor clasici, care considerau productia de bunuri materiale ca fiind singura sursa a valorii si creatoare de avutie.

Dezvoltarea economica ar ajunge astfel, cu era serviciilor, intr-un declin. Adeptii post-industrialismului, dimpotriva, saluta aceste transformari care presupun contributii la calitatea generala a vietii si forta de munca inalt calificata.

Doi factori au condus la mentinerea controverselor dintre cele doua tabere:

deplasarea masiva a fortei de munca dinspre industrie spre servicii

fenomenul de globalizare a pietelor dupa 1980.

Acum 20 de ani se credea ca productia industriala va fi dislocata de servicii, fenomen insotit de o deteriorare a performantei comerciale, o reducere a veniturilor, fenomene negative in general. Interdependenta industrie-servicii se traduce prin folosirea metodei cauza-efect in explicarea procesului de dezvoltare din istoria economiei. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca sectorul industriei prelucratoare nu s-ar fi dezvoltat in perioada de inceput a revolutiei industriale fara un fundal discret oferit de o revolutie comerciala reprezentata de sistemul bancar, comert si transportul cu vapoare sau pe calea ferata. Consolidarea si extinderea pietei de capital au facut posibila si dezvoltarea fabricilor. Transporturile si comertul au ajutat la formarea marilor piete. Pe de alta parte, dezvoltarea industriala a contribuit la evolutia infrastructurii de servicii care cresc in diversitate, complexitate si interdependenta. Prin urmare, legatura industrie-servicii nu reprezinta in fapt decat o reactualizare, daca nu in teoria de profil, atunci macar in realitatea inconjuratoare. Limitele influentei celor doua sunt greu de trasat, sprijinirea fiind reciproca. Viziunea moderna se focalizeaza pe ideea convergentei si a contopirii celor doua parti ale activitatii economice, ale vietii in general. Sub efectele concertate ale catorva factori se produc schimbari fundamentale  care pun probleme noi.

Acesti factori sunt:

progresul din telecomunicatii si informatica

globalizarea si societatile transnationale

de reglementare si liberalizarea

schimbari in planul cererii

Doua idei se desprind in legatura cu discutia raportului industrie-servicii:

ideea convergentei, conform careia cele doua se indeparteaza de la formele traditionale, apropiindu-se una de alta ideea integrarii, apartinand lui Miles, sau a lui Miles si Wyatt .

Pentru evidentierea convergentei celor doua sectoare se poate trece in revista faptul ca pe de o parte industria dobandeste caracteristici proprii serviciilor si invers. Astfel, in cadrul industriei prelucratoare exista tendinte din partea unor firme flexibile de a elabora strategii care sa-i implice mai mult pe utilizatori in procesul de conceptie a produsului, sa reduca stocurile si sa apropie in timp si spatiu productia si consumul. In acelasi timp se inregistreaza o industrializare a serviciilor care consta in cresterea productivitatii prin aplicarea unor metode asemanatoare celor care au dus la cresterea productivitatii muncii in ramurile industriale. Produsele sectorului tertiar sunt realizate in cantitati mari, calitatea fiind constanta.

Intreprinderile mai apeleaza la o strategie care vizeaza introducerea autoservirii clientului ceea ce presupune reducerea elementului de contact personal cu consumatorii.

Unele servicii depasesc constrangerile impuse de nevoia suprapunerii in timp si spatiu a productiei si consumului prin posibilitatea stocarii lor folosind mijloace electronice. Se acumuleaza dovezi ca serviciile pot dobandi un caracter intensiv in capital. Serviciile financiare si serviciile profesionale de productie intrec chiar unele industrii prelucratoare, fiind domenii de avangarda in utilizarea noilor tehnologii. Noile forme de organizare au deci rolul de a modifica cu tot mai mult curaj granitele si relatiile traditionale din economie. Paralel cu convergenta exista si tendinta de integrare a productiei industriale cu productia de servicii. Serviciile s-au dezvoltat ca atare dar si in interiorul industrie.

De aici rezulta functia cheie jucata in sistemele de productie deci si rolul strategic pentru dezvoltarea industriei si a economiei unei tari. Dimensiunea calitativa a dezvoltarii economice ia locul dimensiunii cantitative, lupta dintre formal si informal fiind castigata de cel din urma aspect. Se ridica insa probleme legate de analiza si cuantificare pe care statisticienii incearca sa le rezolve.