Principalele grupe de servicii internationale - serviciile de telecomunicatii

1.Serviciile de telecomunicatii cuprind acele servicii care permit transmiterea electronica a sunetelor, imaginilor si informatiilor dintr-un punct in care sunt emise spre un alt punct in care sunt receptionate pentru a fi utilizate sau difuzate. Aceste servicii participa cu 1,5% pana la 2,8% la formarea PIB si cuprinde:

servicii de telecomunicatii de baza sau clasice: telefonie, telegrafie, telex.

servicii cu valoare adaugata sau ameliorate: servicii pentru transmiterea informatiilor, telecomunicatii mobile, activitati care utilizeaza modalitati moderne de accesare a retelelor clasice (cartelele telefonoce) sau cu functionalitate complexa (teleconferintele, videoconferintele, etc.), adica 'acele servicii care implica utilizarea calculatorului pentru a prezenta, prelucra, modifica aspectul analog si continutul informatiei transmise de un abonat sau stat care furnizeaza unui abonat informatii aditionale, diferit organizate sau structurate de cele pe care le-ar fi obtinut prin contactul direct cu stocul de informatii' (Computer Inquiry II, Federal Commmunications, Washington, 1980). Nomenclatorul serviciilor de telecomunicatii cu valoare adaugata este in continua diversificare si ponderea lor in cadrul sectorului telecomunicatiilor, reflecta gradul de dezvoltare al acestuia.

2.Serviciile financiare internationale cuprind servicii de plata, servicii fiduciare, servicii de creditare pentru public si societati, preluarea si emisiunea de actiuni si obligatiuni, servicii imobiliare, servicii de asigurare si gestiune a riscurilor, etc. Aceste servicii reprezinta intre 5-7% din PIB-ul tarilor dezvoltate din punct de vedere industrial. Sectorul financiar a evoluat spectaculos in ultimele decenii, alaturi de instrumentele traditionale devoltandu-se 'agresiv' instrumentele derivate, care ofera posibilitatea de acoperire si arbitraj a riscurilor de pret. Piata serviciilor financiare este deosebit de dinamica, informatica contribuind  la obtinerea de noi produse financiare sau la innoirea celor existente. In cadrul acestei piete se pot deosebi mai multe subpiete, dupa cum urmeaza:

Piata serviciilor de credit, cea mai extinsa componenta a pietei financiare constituie piata traditionala, cea mai importanta functie fiind cea de intermediere: mobilizarea de disponibilitati de la autoritati, firme si populatie si transformarea lor in credite; servicii de plata si administrarea sistemelor de compensare a platilor; operatii de capital si alte servicii care decurg din cele de mai sus.

Piata serviciilor auxiliare financiare, constituie componenta cea mai dinamica a pietei financiare, fapt datorat multiplicarii fuziunilor si aliantelor strategice care au contribuit la cresterea Cererii pentru aceste servicii, considerate a fi suportul pietei mondiale a capitalurilor. Formele concrete de manifestare a acestei piete sunt:

piata monetara (instrumente pe termen scurt: imprumuturi de o zi, depozite la vedere, conturi curente) si de capital (termen lung: valori imobiliare, credite, imprumuturi);

piata financiara primara (emisiuni de titluri);

piata financiara secundara institutionaliazta (burse) si neinstitutionalizata;

piata la vedere.

3.Serviciile de asigurare, au rolul fundamental de a crea o contrapartida pentru risc, adica de a-l garanta. Serviciul oferit de asigurator (cel ce preia asupra sa riscurile cu care se confrunta un agent economic in schimbul unei sume de bani) este un serviciu de intermediere in cadrul caruia ciclul de productie este inversat, plata efectuandu-se inaintea prestarii serviciului care este aleator. Exista trei mari segmente de piata:

asigurarile de viata, in cadrul carora interesul asigurabil este eventualitatea, logic previzibila, a unei pierderi pecuniare in cazul decesului persoanei asigurate, desi viata unei persoane nu se poate cuantifica in bani (prin urmare riscul este aproape imposibil de cuantificat). In cadrul acestor asigurari intalnim: asigurari de sanatate, asigurari in caz de accident, boala, ranire.

asigurarile generale sau de bunuri, in cadrul carora interesul asigurabil se refera la orice interes pecuniar legat de garantarea integritatii bunurilor respective. In acest caz,  dimensiunea riscului este de cele mai multe ori cuantificabila si utilizata ca reper pentru fixarea limitei maxime a despagubirii pe care asiguratul o poate pretinde in cazul in care sufera o pierdere.

reasigurarile, reprezinta un acord incheiat intre doua parti numite companie cedenta si reasigurator prin care prima consimte sa cedeze si cea de-a doua accepta sa preia o parte a riscului  (uneori intregul risc) conform conditiilor stabilite in acord, in schimbul platii de catre compania cedenta reasiguratorului a unei sume de bani numita prima de asigurare ce reprezinta o cota din prima originala de asigurare.

In cadrul tranzactiilor internationale cu asigurari sunt incluse atat activitatile de asigurare cat si cele de reasigurare. Internationalizarea serviciilor de asigurare are drept cauze:  - incapacitatea societatilor nationale de a asigura un anumit risc;

- domicilierea riscului asigurabil in alta tara decat cea de resedinta a agentului   economic;

- exportul marfurilor in conditia CIF, asigurarea cazand astfel in sarcina exportatorului.

Serviciile de reasigurare prin natura lor sunt internationale iar rolul lor a crescut in conditiile in care s-au bucurat de o libertate sporita in comparatie cu asigurarile directe. Si in sectorul serviciilor de asigurare se poate vorbi de o concentrare, cu toate ca pe masura ce sectorul de asigurari se dezvolta creste numarul societatilor de asigurare si ponderea primilor operatori pe piata este mai mica.

4. Turismul international. Din punct de vedere economic, turismul reprezinta ramura sectorului tertiar in cadrul caruia activitatea economica prestata are ca scop organizarea si desfasurarea calatoriilor si sejururilor de agrement si recreere, cu scop profesional sau cu alte scopuri incluzand toate prestatiile necesare satisfacerii nevoilor turistilor pe perioada cand se afla in afara resedintei lor obisnuite.

Dictionarul de relatii economice internationale defineste turismul international ca fiind totalitatea tranzactiilor comerciale care rezulta din calatoria persoanelor (turisti) peste granitele tarii de resedinta. Scopul calatoriei este considerat turistic atunci cand spre si la locul destinatiei are loc un consum turistic, subventionat din veniturile obtinute in tara de resedinta a turistului.² Tarile de resedinta al rezidentilor in strainatate, devin tari importatoare de turism. Tarile cu destinatie turistica incasand valuta ca urmare a prestarilor de servicii si vanzarii de marfuri catre turisti devin tari exportatoare de turism. In calitate de act de consum, turismul este o marfa complexa cuprinsa in cadrul circuitului economic mondial in comertul invizibil sau comertul cu servicii. Evidenta platilor si incasarilor pentru si din turismul international este cuprinsa in contul 'turism' sau 'calatorii' din balanta de plati a fiecarei tari.

Activitatea turistica s-a intensificat continuu, concurenta a crescut diferitele destinatii disputandu-si atat turistii dar mai ales veniturile lor. Daca in anul 1950, numarul sosirilor in circulatia turistica internationala era evaluat la 25,3 milioane, in anul 2005 acesta a atins peste 800  milioane sosiri, ceea ce inseamna o crestere de peste 30 de ori.

Topul primelor 11 tari din punct de vedere al sosirilor de turisti internationali pentru anul 2007

Nr.crt.	Tara	Sosiri  (mil.)
	Franta
	Spania
	SUA	Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei
	China
	Italia
	Marea Britanie
	Germania
	Ucraina
	Turcia
	Mexic
	Malaiezia

(Sursa: UNWTO World Tourism Barometer, vol. 6, no.2, June 2008, p.10)

Topul primelor 11 tari din punct de vedere al incasarilor din turismul international pentru anul 2007                 (mld.$ SUA)

(Sursa: UNWTO World Tourism Barometer, vol. 6, no.2, June 2008, p.11)

Topul primelor 11 tari din punct de vedere al cheltuielilor din turismul international pentru anul 2007               (mld.$ SUA)

(Sursa: UNWTO World Tourism Barometer, vol. 6, no.2, June 2008, p.11)

Primele 10 destinatii turistice concentreaza peste 50% din volumul mondial al fluxului turistic. Tarile receptoare de turism (exportatoare) sunt tari cu un potential turistic deosebit si in nici un caz nu sunt tari slab dezvoltate. Incasarile din turism au fost estimate de surse OMT la 700 mld. U.S.D. la nivelul anului 2003. Sectorul turistic se va dezvolta in continuare intr-un ritm sustinut, estimandu-se pentru anul 2020, 1602 milioane de sosiri de turisti internationali si circa 2000 miliarde U.S.D. incasari din turism.