MACROECONOMIE

PIATA MUNCII

Un subsistem al economiei de piata concurentiale este piata muncii pe care se fac tranzactii cu factorul munca.

Piata muncii reprezinta spatiul economic in care se intalnesc si nego­ciaza purtatorii cererii si ofertei de munca; ea se prezinta ca un sistem de mijloace si relatii de comunicare  prin intermediul carora se stabilesc conditii pentru angajarea salaria­tilor, se negociaza salariile, se influenteaza mobilitatea fortei de munca pe locuri de munca, firme, zone etc.

Ea este o piata derivata, care primeste influentele celorlalte piete si genereaza efecte care se regasesc in toate sectoarele economico-sociale.

Piata muncii este cea mai reglementata piata si inregistreaza influente din partea mai multor factori.

1. Oferta de munca

Oferta de munca reprezinta resursele de munca de care dispune socie­tatea la un moment dat, care poseda aptitudinile fizice si intelectuale necesare pentru o munca, detin sau cauta un loc de munca salariat, fiind disponibile pentru a-l ocupa imediat. Ea este formata din totalitatea salariatilor, la care se adauga persoanele apte de munca aflate in cautare de locuri de munca salariate, cum sunt: somerii, absolventii diverselor institutii de invatamant etc.

Marimea ofertei de munca este influentata de diversi factori, cum sunt:

dimensiunea salariului;

gradul de independenta economica al indivizilor;

durata muncii;

cantitatea de bunuri si servicii dorite a fi achizitionate de individ;

sistemul de educatie si formare profesionala;

securitatea ocuparii etc.

Oferta de munca se afla in relatie pozitiva cu salariul, fiind mai mare cand pretul muncii este mai mare si mai mica atunci cand acesta este mai redus.

Fig.10. Curba ofertei de munca.

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Oferta de munca poate fi uneori perfect inelastica. De exemplu, in   cazul unei ramuri economice care utilizeaza in exclusivitate forta de munca strict specializata, care nu poate fi gasita pe termen scurt, are o oferta perfect inelastica.

Salariile sunt plati catre lucratorii care au contracte de angajare si nu instrumente de reglare fina a cererii si ofertei curente de munca. Ele nu sunt modi­ficate pentru a se asigura egalitatea cererii cu oferta de munca.

In economia reala exista tendinta ca angajatii sa primeasca salarii nomi­nale constante sau care nu oscileaza proportional cu cresterea sau reducerea cererii pentru produsele firmei. Efectele modificarii cererii pentru produsele firmei se regleaza prin fluctuarea profitului si a ocuparii. Contractele de angajare care stabilesc salariile nominale pe o perioada de cativa ani, actioneaza pentru realizarea tendintei amintite.

Dobandirea capitalului uman specific firmei si cresterea experientei in munca sunt de natura sa incurajeze angajarea pe termen lung, in ciuda faptului ca s-a dovedit ca productivitatea lucratorilor creste rapid pe masura ce se castiga experienta, atinge un varf, dupa care scade pe masura ce inainteaza in varsta.

Pe termen lung, conform teoriei, lucratorii sunt platiti in medie cu valoarea produsului lor marginal. Cand sunt tineri, lucratorii primesc un salariu mai mic decat valoarea produsului lor marginal, iar cand se apropie de pensie, un salariu mai mare decat valoarea produsului lor marginal.

Salariul, ca pret al muncii, nu fluctueaza pe termen lung pentru a elimina somajul. El se stabileste in functie de "climatul economic" pe termen lung. Firmele nu schimba preturile si salariile ca raspuns la fiecare fluctuatie minora a cererii, deoarece schimbarea ar fi costisitoare si ar necesita timp. Ele prefera sa mentina preturile constante atunci cand cererea se modifica intr-o mica masura si sa modifice volumul productiei si numarul de angajati, ca raspuns la schimbarea cererii.

Acordarea salariilor in functie de productivitatea lucratorilor contribuie la ridicarea eficientei activitatii economice. Daca lucratorii sunt bine platiti, ei vor depune, de cele mai multe ori, eforturi mai mari, iar costurile pierderii locurilor de munca sunt ridicate. Daca salariile sunt atat de scazute incat lucratorilor le este indiferent daca raman sau isi pierd locul de munca, productivitatea muncii lor va fi mai redusa.

Salariile mai mari pot imbunatati productivitatea muncii, deoarece permit o alimentatie sanatoasa si o imbunatatire a starii de sanatate generala a lucratorului. Imbunatatind starea de sanatate a lucratorului, productivi­tatea lui marginala poate fi inalta. Salariile marite sunt si un stimul pentru indivizi de a investi in propria educatie si de a se califica pentru a-si mari sansele de angajare.

Sindicatele puternice, care stiu sa negocieze, pot contribui la cresterea salariilor sau pot impiedica scaderea lor. De regula, sindicatul reprezinta interesele mem­­brilor sai, din care majoritatea sunt angajati. El nu apara neaparat interesele celor care nu sunt angajati. De regula, salariatii doresc sporirea sala­riilor, chiar daca aceasta va diminua perspectivele de angajare ale somerilor.

In unele state, sindicatele negociaza la nivelul firmei, in altele, la nivelul ramurii economice sau al intregii economii. In cazurile in care negocierea este descentralizata, sindicatele pot face presiuni pentru a obtine salarii mai mari pentru angajati, fara a se gandi la efectele asupra ocuparii. In cazul in care negocierea este centralizata, sindicatele negociaza in numele tuturor lucratorilor angajati sau avand potentialul de a fi angajati.

Oferta de munca este influentata si de gradul de independenta economica al indivizilor. Daca este ridicat numarul persoanelor care nu au alte venituri pentru a trai sau au venituri insuficiente, atunci si oferta de munca este mai mare.

Alt factor care influenteaza oferta de munca este durata muncii. Timpul de care dispune o persoana poate fi impartit in timp de munca si timp liber. Fiecare individ opteaza pentru o anumita distributie intre timpul de munca si timpul liber.

Efectul de venit este tendinta unei persoane salariate de a inlocui timpul de munca cu timp liber atunci cand salariul atinge un nivel ridicat, care-i permite sa aiba un nivel de trai apropiat de aspiratiile lui.

Acest efect presupune ca individul se bucura de o putere de cumparare mai mare ca urmare a unor venituri mai mari, el putandu-si procura mai multe bunuri, inclusiv mai mult timp liber. Pentru persoana in cauza, utilitatea marginala a timpului liber este superioara utilitatii marginale a bunurilor ce le obtine cu salariul suplimentar.

Efectul de substitutie este tendinta unei persoane salariate de a inlocui o parte din timpul sau liber cu timp de munca suplimentar  pentru a obtine un venit mai mare. Pe masura ce salariul orar creste, anumite persoane cauta sa lucreze mai multe ore, deoa­rece pentru ele utilitatea marginala a salariului este superioara celei a timpului liber. Efectul de substitutie stimuleaza o persoana sa lucreze mai mult timp, iar efectul de venit o stimuleaza sa lucreze mai putin timp.

Oferta de munca este influentata si de volumul bunurilor si serviciilor economice pe care il consuma sau doreste sa-l consume un om. Procurarea unui volum sporit de bunuri necesita venituri mai mari, care pot fi obtinute prin angajare. Bunurile economice cumparate sunt componente ale consumului privat, alte componente ale acestuia fiind bunurile consumate ce provin din productia proprie.

Sub aspect numeric, oferta de munca reflecta interesul omului de a compara investitiile facute pentru asimilarea capitalului uman cu veniturile pe care le va obtine in viitor. Sub aspectul calitatii, oferta de munca reflecta dorinta omului de a investi in capitalul uman.

Cresterea numarului persoanelor care investesc in capitalul uman conduce la cresterea ofertei de munca.

In general, oferta de munca are caracter relativ rigid, exprimand concurenta imperfecta de pe piata muncii. Caracterul rigid este determinat de actiunea unor factori economici, teritoriali, demografici, profesionali.

Factorii economici, teritoriali vizeaza mobilitatea teritoriala redusa a facto­rului munca, datorita efortului banesc pe care il presupune schimbarea locului de munca in alta localitate, atasamentului de mediu economico-social, chiar daca bene­ficiaza de avantaje economice mai mici.

Factorii demografici, profesionali vizeaza mobilitatea profesionala redusa a factorului munca, datorita calificarii necorespunzatoare, starii de sanatate, varstei etc.

2. Cererea de munca

Cererea de munca reprezinta nevoia de munca salariata care se formeaza intr-o eco­nomie de piata concurentiala, intr-o perioada de timp ,exprimata prin numarul locurilor de munca. Ea este o cerere derivata, rezultand din conditiile de productie si este formata din locurile de munca ocupate de salariati si din locurile de munca neocupate, fie pentru ca au fost parasite de cei ce le ocupau, fie pentru ca sunt nou create.

Fig. Curba cererii de munca.

Cererea de munca se afla in relatie negativa cu salariul, firma angajand mai multa munca daca salariile sunt mici si invers.

Cererea de munca are o anumita elasticitate daca se indeplinesc conditii, cum sunt:

produsul final are cerere elastica;

munca poate fi inlocuita cu alta munca;

capitalul poate fi substituit cu munca;

costurile salariale detin o pondere mare in costurile totale.

Elasticitatea cererii de munca in functie de salariu se caracterizeaza prin rigiditate, asigurarea cu forta de munca trebuind sa tina cont de regula de optimizare a profitului si anume: angajarea factorului munca se face pana cand se ajunge la egalitatea dintre productivitatea marginala a muncii si pretul acesteia.

Evolutia cererii de munca depinde, in primul rand, de evolutia cererii de bunuri economice, care conditioneaza dinamica activitatii economice. Cresterea cererii de munca inseamna crearea de locuri de munca, ceea ce necesita timp; prin urmare, se apreciaza ca pe termen scurt cererea este neschimbatoare, iar pe termen lung evolutia cererii este deter­­minata indeosebi de ritmul de crestere economica.