Industria si cercetarea stiintifica - trasaturile industriei romanesti in tranzitie

INDUSTRIA SI CERCETAREA STIINTIFICA

TRASATURILE INDUSTRIEI ROMANESTI IN TRANZITIE

Ca sector important al economiei nationale, industria realizeaza, in pofida tranzitiei sinuoase pe care o parcurge, circa 40% din produsul intern brut al Romaniei. Numarul agentilor economici cu activitate preponderent industriala a fost in 1998 de 36.746, fata de 2.240 in 1990. Cate 22% dintre ei se aflau repartizati in industria alimentara, a bauturilor si tutunului; industria textila, a confectiilor, pielariei si incaltamintei; industria de prelucrare a lemnului si de producere a mobilei. 44% reprezinta restul industriei autohtone viabile ! In perioada 1990-1998, personalul din industrie s-a redus cu cca 44%, de la 5.005.000 lucratori in 1990, la 2.250.000 la sfarsitul anului 1998.

Exceptand Schita tranzitiei la economia de piata, elaborata inca din februarie 1990 de acad. Tudorel Postolache, impreuna cu cei mai redutabili specialisti economisti autohtoni si de care nimeni n-a tinut seama la vremea respectiva, Romania a fost frustata pana in 1999, de strategii nationale si sectoriale, capabile sa-i orienteze pe investitorii romani si straini. Nimeni nu a cunoscut pana la sfarsitul deceniului trecut perspectivele de mentinere, de lichidare, de reorientare sau de dezvoltare a productiei diferitelor ramuri, subramuri sau grupe de produse, iar operatorii economici industriali au fost nevoiti sa duca o politica de supravietuire, fiecare pe cont propriu, care a accentuat dezorganizarea si degringolada sistemului economic.

Principalele cauze care au limitat activitatea in industria prelucratoare au fost cererea interna insuficienta, problemele financiare si incertitudinile mediului economic. Reforma economica si restructurarea au impus exigente majore sectoarelor de productie putin elastice si energofage.

Una din ramurile industriale care au trecut cu bine prin avatarurile tranzitiei a fost industria aluminiului. La sfarsitul deceniului, secolului si mileniului trecut, Romania realiza 35% din productia de aluminiu a tarilor din estul Europei(cu exceptia celor ex-sovietice), capacitatea sa de productie de aluminiu primar fiind de 174.000 tone pe an, iar cea de procesare de 67.500 tone pe an. Tara noastra ramane cel mai important furnizor de aluminiu din zona central si est europeana, datorita puritatii metalului, net superioara celei obtinute de alti producatori din regiune. Romania exporta cca 134.000 tone pe an, din care 122.000 tone aluminiu procesat, cele mai importante destinatii fiind pietele din Italia, Grecia, Austria si Franta. Industria aluminiului este una din reusitele economice ale regimului comunist si a fost creata de acest regim.

Singurul producator de aluminiu primar este ALRO Slatina, companie inregistrata la Bursa Metalelor din Londra, care are o cifra anuala de afaceri de 250-280 milioane dolari SUA si 4.000 angajati si care exporta ca 70% din productia sa. Cel mai important client al ALRO este ALPROM tot din Slatina, singurul procesor de aluminiu de pe piata interna, cu o cifra anuala de afaceri de 50-60 milioane dolari SUA. Aproximativ 50% din productia ALPROM Slatina este exportata in cca 30 de tari de pe sase continente !

Una din putinele ramuri industriale in care tara noastra poseda avataj competitiv fata de ramuri similare din Uniunea Europeana este industria lemnului. La sfarsitul anului 1999, in industria lemnului isi desfasurau activitatea 4.350 agenti economici, din care 36% in sectorul de exploatare si prelucrare primara si 64% in sectorul de prelucrare superioara a lemnului( fabricarea de mobilier, articole sportive, creioane, chibrituri, instrumente muzicale etc). Dintre acestia, doar 7% sunt cu capital majoritar de stat, iar 93% sunt firme infiintate dupa 1990.

Industria lemnului are asigurata in proportie de 95% baza de materii prime din productia autohtona! Dar 80% din echipamente au o vechime de peste 20 de ani si prezinta un grad inalt de uzura fizica si morala. Acelasi procent 80%, dar din productie este exportat ! Rata medie a profitului in aceste unitati a scazut de la 13,7% in 1989, la 0,3% in 1998 ! Raportat la anul de baza 1989, pana la sfarsitul anului 1996, numarul de personal s-a redus cu 28%, iar pana la 30 iunie 1999, cu 43%.

COMBINATUL SIDERURGIC GALATI IN TRANZITIE

Inainte de 1989, productia Sidex era tripla fata de cea de azi, iar numarul directorilor era de opt. Astazi sunt peste 50 si au salarii care variaza intre 40 si 200 milioane de lei lunar. Cei 50 de mari sefi ai combinatului au la dispozitie 150 de limuzine de lux, din care cea mai aratoasa costa 50 mii dolari SUA.

Dupa 1990, Combinatul siderurgic SIDEX SA a fost jefuit sistematic de catre firme si firmulite angajate de lungul sir de directori mentionat, mai multe persoane devenind milionari in dolari SUA. Astfel, o firma de familie, SC MERCUR PATI SA, a incasat numai pentru lucrari de zugraveli, igienizari si deratizari, efectuate in opt luni, din iunie 2000 pana in ianuarie 2001, peste 3,5 miliarde de lei, in timp ce nu sunt bani pentru salarii care se dau cu intarzieri de aproape o luna de zile.

Din afaceri incheiate cu combinatul in 1999, METAL TRADE '93 SRL, firma cu "pana la noua salariati', are un profit net de 84,2 miliarde de lei. SC METAL SA a cumparat produse siderurgice de 60 miliarde lei lunar, care au intrat intr-o "vartelnita" a compensarilor in care incap de la 5 pana la 20 de agenti economici raspanditi in toata tara. TC INF si SIDERMATICA SRL Galati, iau sute de milioane pentru asigurarea unei bune functionari a sistemului informatic al combinatului.

Firma GEST STEEL a ridicat intre iulie si noiembrie 2000, produse siderurgice in valoare de 23,3 miliarde de lei, din care nu a achitat apoi nici un leu. Singura forma de stingere a datoriilor, care a dat roade, a fost compensarea acestora cu alte hartii de valoare, cu creante.

INTREPRINDERILE  MICI SI MIJLOCII (IMM)

In Romania, dezvoltarea IMM cu capital privat reprezinta una dintre cele mai complexe situatii de dupa 1989. Dupa un inceput in forta in 1990, libera initiativa s-a lovit de greutati tot mai mari, unele determinate de caderea generala a economiei, altele provocate si intretinute de numeroase deficiente de ordin legislativ, institutional si financiar.

In 1992 au fost infiintate Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania(CNIPMMR) si Fundatia "Centrul Roman pentru IMM" (CRIMM) - ca persoana juridica apolitica, neguvernamentala, fara scop lucrativ, al carui scop esential consta in promovarea, stimularea si coordonarea politicii de dezvoltare a IMM, a comunicarii si cooperarii cu institutii si organizatii romane, straine si internationale, care urmaresc dezvoltarea IMM. La 24 martie 1995 a avut loc prima Conventie Nationala a IMM, reuniune organizata de CNIPMMR. Evolutia controversata a sectorului arata ca la sfarsitul anului 2000, IMM se aflau intr-o stare de criza, acumuland numeroase probleme care le ameninta nu numai dezvoltarea, ci insasi supravietuirea. Textul Legii nr. 133 din 1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea IMM, care a cunoscut nenumarate variante initiale si a fost discutat doi ani in Parlament, a fost pratcic inoperabil apoi, timp tot de doi ani, in special in ceea ce priveste acordarea unor facilitati fiscale IMM. Conform Agendei 2000 - Punctele de vedere ale Comisiei Europene in legatura cu solicitarea Romaniei de aderare la UE, IMM autohtone au dat dovada de un anume dinamism, in special in sectoare ale industriei usoare, precum industriile alimentara, textila sau de mobila. Productivitatea s-a imbunatatit constant, dar exista rezerve din partea Comisiei Europene in ceea ce priveste capacitatea IMM de a respecta legislatia comunitara in domeniu.

STATISTICI ALE SECTORULUI

v    evolutia numarului IMM a fost urmatoarea:

1990 9.514 1991-131.366 1992-165.848

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

1993 -129.585                  1994-137.445 1995-496.930

1996 -546.511 1997-646.000 1998-330.000

v    in 1996, considerat anul de varf al dezvoltarii sectorului privat al IMM - acesta realiza 52% (dupa alte surse 55%) din PIB, 51% din export si 42% din investitii;

v    in 1998, din 560.000 (dupa alte surse 600.000) firme particulare, 300.000 aveau datorii. In acest an, in loc sa atraga personal, sectorul IMM a disponibilizat lucratori (au fost inregistrati peste 250.000 someri in sectorul IMM). 80% din IMM si-au redus substantial cifra de afaceri sau au intrat in stare de faliment, in conditiile unei puternice decapitalizari a sectorului. 60% din IMM au reusit sa desfasoare un minim de activitati care sa indreptateasca aprecierea ca functioneaza din punct de vedere economic; dintre acestea, cca 70% au obtinut un profit minim care sa le permita sa se dezvolte, iar peste 55% din IMM active au avut o cifra de afaceri anuala sub 1 miliard de lei, ceea ce explica si ponderea lor in scadere, relativ mica, in PIB;

v    structura IMM in 1996 era astfel divizata: 71% - comerciale; 9% - industriale; 18% - alte servicii; 2% - constructii. In 1998 structura se prezenta astfel: 42% comerciale; 30% industriale; 14%- alte servicii si 14% - constructii.

CRIZA SECTORULUI IMM

q      reforma a debutat fara o analiza riguroasa a starii economiei si societatii, fiind condusa dupa reguli politice inguste, incapabile sa valorifice intregul potential national in materie;

q      nu s-a creat inca acel cadru economic, juridic, social si moral care sa garanteze dreptul la proprietate, fara a prejudicia anumite categorii de persoane.

q      deprecierea drastica a monedei nationale in raport cu dolarul SUA; ca urmare, cele 20-25% din IMM care efectueaza operatiuni de import au suportat pierderi considerabile;

q      mentinerea unei rate inalte a dobanzilor la creditele bancare (40-60%);

q      ignorarea specificului IMM in raport cu intreprinderile de stat;

q      absenta unei politici judicioase de investitii si de relansare a economiei;

q      concurenta crescanda a produselor din import, mai ales a celor subventionate in tarile de provenienta sau aduse prin contrabanda.

OBSTACOLE CARE AFECTEAZA

FUNCTIONAREA SI DEZVOLTAREA IMM

q      fiscalitatea exagerata; accesul dificil la credite;

q      posibilitati limitate de garantare a creditelor;

q      absenta stimulentelor pentru investitii;

q      lipsa sprijinului si a stimulentelor pentru export;

q      accesul limitat la pietele de desfacere din strainatate;

q      discriminarea IMM private fata de inrteprinderile de stat;

q      procedurile birocratice de infiintare, reorganizare si desfintare de firme;

q      unele decizii si actiuni disfunctionale ale administratiei centrale si locale;

q      lipsa unui sistem eficient de pregatire manageriala si economica;

q      perpetuarea unor atitudini anacronice fata de noii intreprinzatori.

IMM sunt decapitalizate foarte mult, ceea ce inseamna reducerea apreciabila a cantitatii de materii prime si materiale achizitionate si, implicit, a productiei si volumului de vanzari. Statisticile arata ca 80% din IMM si-au redus substantial activitatea in ultimii doi ani sau sunt in stare de faliment. IMM nu se pot recapitaliza, in conditiile in care cca 90% dintre ele nu-si pot permite sa contracteze credite de la banci, deorece dobanzile mari fac imposibila rambursarea la termen a creditelor. Scaderea activitatii IMM are si un impact social negativ, concretizat in:

v    scaderea dramatica a puterii de cumparare, atat a populatiei cat si a agentilor economici, fapt ce reprezinta, in esenta, un pericol major prin restrangerea consumului si limitarea pietelor;

v    reducerea ofertei de bunuri si servicii produse in tara, care stimuleaza activitatea agentilor economici autohtoni;

v    acutizarea tensiunilor sociale prin cresterea numarului de someri din sectorul privat.

BARIERE IMPOTRIVA IMM IN DOMENIUL BANCAR

q      dobanzi mari la creditele curente;

q      servicii bancare insuficient de diversificate in raport cu necesitatile micilor intreprinzatori;

q      solicitarea unor garantii substantiale pentru credite, de care, cu rare exceptii, IMM nu dispun;

q      absenta unor fonduri de garantare puternice, specializate pe sectorul IMM.

Conducerile mai multor banci comerciale, confruntate cu solicitarile de credite din partea IMM, cauta solutii menite sa imbine propriile interese (garantia rambursarii imprumuturilor si a dobanzilor aferente) cu interesele IMM. In afara de faptul ca majoritatea covarsitoare a cererilor de creditare(peste 90%) nu sunt corect intocmite, in special in partea de fundamentare a proiectelor de afaceri, bancile se afla in situatia de a nu fi recuperat o parte insemnata din creditele acordate in anii precedenti.

CERCETAREA STIINTIFICA SI TEHNOLOGICA

Este domeniul pentru care, de 11 ani de zile nu s-au elaborat inca legile si reglementarile de baza, legea cercetarii si statutul personalului din cercetare. Lipsa acuta de resurse financiare a condus la involutia accentuata a domeniului. Se manifesta un interes scazut pentru rezultatele activitatii de cercetare-dezvoltare, atat la nivel national, prin politicile urmate, cat si la nivel de firma, datorita lipsei capacitatilor de sustinere a acestei activitati.

Daca in 1989, 2,31% din PIB reprezentau cheltuieli pentru cercetarea stiintifica romaneasca, asistam in prezent la colapsul si falimentarea ei, fondurile alocate de la bugetul de stat fiind diminuate an de an(de la 0,71% in 1996, 0,58% in 1997, 0,47% in 1998, 0, 34% in 1999, la 0,11% in 2000), desi Legea nr. 95/1998 (pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.8/1997 privind stimularea cercetarii-dezvoltarii si inovarii), considera cercetarea romaneasca un domeniu prioritar, bugetul alocat acesteia trebuind sa fie cel putin 0,8% din PIB. In aceste conditii, cercetarea stiintifica academica primit 0,002% din PIB !

Cota alocata cercetarii-dezvoltarii in 1999 a fost, dupa cum am mentionat mai sus, de cca 0,34% din PIB, din care cca jumatate din fonduri publice(bugetare), iar cealalta jumatate din fondurile agentilor economici cu capital de stat sau privat. Pentru comparatie, tarile dezvoltate cheltuiesc pentru cercetare-dezvoltare intre 1-3% din PIB, iar cele mediu dezvoltate - inclusiv unele tari din centrul si estul Europei - intre 0,5-1% din PIB.

In cercetarea romaneasca activeaza 36.302 persoane, dintre care 20.450 cu sudii superioare(56%); in Academia Romana sunt 66 de institute cu cca 4.000 cercetatori si personal de cercetare. Tari precum Coreea de Sud sau Noua Zeelanda, aloca pentru cercetare-dezvoltare-inovare, 336, respectiv, 165 dolari SUA pe cap de locuitor, Spania - 125, Grecia - 53, iar Romania a alocat 3,1 dolari SUA in 1998 si 1,83 dolari SUA in 1999. In timp ce plata cheltuielilor anuale pentru cercetare-dezvoltare-inovare pentru un cercetator este de cca 47.000 dolari SUA in Grecia sau 100.000 dolari SUA pe cercetator in Coreea de Sud, in Romania s-au alocat doar 3.000 dolari SUA pe cercetator in 1998 si cca 2.000 dolari SUA in 1999.

Desi a crescut numarul de carti, brosuri si reviste editate, numarul de cercetatori a scazut (mai ales pentru sectoarele agricultura si constructii), iar eficienta cercetarii stiintifice romanesti a cunoscut un declin pronuntat, marcat si de migrarea creierelor spre alte sectoare, mai bine platite si fuga tinerilor in strainatate. In timp ce toate statele civilizate ale planetei sporesc fondurile pentru cercetare, noi le reducem sistematic: Inteligenta este o bogatie inestimabila pentru o tara. La noi este scotita o sursa nerentabila. De aceea este prost platita, umilitor platita si ea, umilita cum se simte, se supara si pleaca.Trebuie o schimbare radicala de optica a clasei politice, a parlamentului in legatura cu aceasta tema. Trebuie o reglementare legislativa pentru recompensa excelenta.Trebuie sa cream conditii mai bune in cercetarea academica: atunci, nici tinerii, nici maturii nu vor mai pleca(Eugen Simion, Presedintele Academiei Romane).

Punctele forte ale cercetarii romanesti sunt considerate a fi existenta unui corp de cercetatori cu inalta calificare si competenta profesionala, precum si existenta unei retele de institute, laboratoare, statiuni de cercetare, biblioteci. Punctele slabe se refera la: dotarea acestei retele, in general, invechita dar inca utilizabila; resursele financiare - limitate si insuficiente; salarizarea - nesatisfacatoare si neatragatoare; mentalitati si atitudini depasite de evolutia recenta a stiintei; insuficienta vizibilitate stiintei romanesti si prezenta modesta in societate si in viata stiintifica internationala. Privatizarea unor institute de cercetare poate sa fie inca o capcana greu de depasit.

Conform unei analize minutioase intreprinsa de acad. Ionel Haiduc, in fata stiintei romanesti se afla o serie de sanse si oportunitati (gradul inalt de autonomie institutionala, libertatea de a publica si de a participa la manifestari stiintifice in tara si peste hotare, finantarea cercetarii pe baza de programe si proiecte, prin grant-uri competitive) dar si amenintari (perceptia negativa a cercetarii de catre societate si factorii de decizie politica, atractivitatea redusa a sectorului din cauza salarizarii necorespunzatoare).

Tot mai multi experti si specialisti recunosc rolul cheie al cercetarii stiintifice in dirijarea procesului reformei economice. Finantarea efectiva a cercetarii stiintifice trebuie sa fie facuta la nivelul a cel putin 1% din PIB(nivel recomandat de UNESCO si depasit de Romania pana in 1989), marindu-se acest procent pana la nivelul de 3-4% din PIB, pentru ca tara noastra sa fie pregatita pentru a face fata cerintelor integrarii euroatlantice si sa poata elabora cele mai potrivite raspunsuri nationale la problemele complexe puse de fenomenul globalozarii. Succesul economic al Romaniei si mentinerea ei in clasamentele mondiale pe pozitii care sa o onoreze, nu sunt posibile fara promovarea intensa a cercetarii stiintifice si invatamantului.

PRINCIPALELE DEFECTE

ALE SISTEMULUI NATIONAL AL CERCETARII STIINTIFICE

lipsa de corelare intre activitatea agentilor economici si realizarea obiectivelor strategice ale reformei economice;

diminuarea potentialului national datorita reducerii numarului de cercetatori(cu cca 30%), cauzat de salariile mici din cercetare si exodul de creiere;

slaba cooperare intre cercetatori si utilizatorii rezultatelor cercetarii stiintifice si tehnice;

cresterea cu cca 50% a numarului unitatilor de cercetare, ca urmare a infiintarii de noi unitati particulare, private de cercetare(desi ponderea lor este inca redusa), a crearii de noi unitati in institutiile de invatamant superior, precum si a divizarii, de multe ori nejustificate, a institutelor existente;

mentinerea partiala a unor disfunctionalitati majore, preluate din sistemul birocratic si ineficient al cercetarii de dinainte de 1989;

slaba coerenta a sistemului si aplicabilitatea redusa a noilor solutii teoretice;

lipsa unei politici, a unei viziuni clare si coerente pentru evolutia prezenta si viitoare a sistemului national de cercetare stintifica.

MASURI URGENTE PENTRU REVITALIZAREA

CERCETARII STIINTIFICE

cresterea alocatiilor financiare de la bugetul de stat, cel putin la nivelul statelor dezvoltate ale planetei (cca 3-5% din PIB);

finantarea competitiva a cercetarii, pe baza de proiecte (programe, chiar de interes national) si granturi; extinderea co-finantarii cercetarii din fonduri publice si private;

continuarea privatizarii unor unitati de cercetare si dezvoltare;

stimularea legaturilor internationale ale cercetarii stiintifice.

ZONA EUROPEANA A CERCETARII

De aproape doua decenii, cercetarea stiintifica se dovedeste a fi in intreaga lume, componenta centrala a noii economii si a societatii bazate pe cunoastere. Mai mult decat oricand, ea este una din fortele motrice fundamentale care stau la baza progresului economic si social, un factor cheie pentru competitivitate, ocuparea resurselor umane si calitatea vietii. Stiinta si tehnologia sunt elemente importante in procesul luarii deciziilor. In 1999, Uniunea Europeana a investit in cercetare-dezvoltare cu 70 de miliarde de euro mai putin decat SUA. De asemenea, UE se situeaza si in urma Japoniei atat in ceea ce priveste ponderea cheltuielilor pentru cercetare in produsul intern brut( cu 1,7% fata de 2,7% si, respectiv, 3,1% fata de SUA), cat si in ceea ce priveste numarul de cercetatori, numarul de brevete si exporturile de tehnologie de inalt nivel pe cap de locuitor.

Proiectul "Zona Europeana a Cercetarii" ofera un nou orizont pentru activitatea stiintifica si tehnologica si pentru politica cercetarii in Europa. Obiectivele acestuia sunt: a) de a crea conditii care sa faca posibila cresterea impactului eforturilor de cercetare europeana prin intarirea coerentei activitatilor de cercetare si a politicilor promovate in Europa; b) de a pune bazele unui nou contract intre cetatenii europeni si stiinta, prin repunerea cercetarii in centrul societatii si organizarea de dezbateri cu privire la implicatiile sale pe plan social. Cercetarea trebuie sa joace un rol mai puternic si mai decisiv in functionarea economiei si societatii europene. Aceasta necesita o intarire a eforturilor de cercetare publice si private in cadrul UE, a coordonarii cercetarii la nivelul statelor membre, precum si a coordonarii cercetarii realizate la nivel national cu cea realizata la nivelul UE. In acest context, Comisia Europeana a propus in ianuarie 2000, crearea unei "Zone Europene a Cercetarii". Consiliul European al sefilor de state si de guverne de la Lisabona, din 23-24 martie 2000 a aprobat acest proiect ca element de baza al constructiei unei societati europene a cunoasterii; Rezolutiile Parlamentului European din 18 mai 2000 si Consiliului European al Cercetarii din 15 iunie 2000 au invitat statele membre si statele asociate sa ia masurile necesare pentru inceperea realizarii lui. Ideea Zonei Europene a Cercetarii a fost salutata favorabil, de asemenea, de Consiliul Economic si Social, de Comitetul Regiunilor, precum si de tarile candidate la integrarea in UE.

Mondializarea economiei si a comunicatiilor, accelerarea progresului stiintific si tehnologic si multiplicarea consecintelor economice si sociale ale acestor fenomene, fac din "Zona Europeana a Cercetarii"(ZEC) un obiectiv foarte important pentru tarile membre si tarile asociate UE. ZEC presupune si aplicarea masurilor necesare pentru inlaturarea obstacolelor ce se ridica inca in fata liberei circulatii a cunostintelor privind: sistemele de protectie sociala a cerectatorilor; regimurile de proprietate intelectuala; dispozitiile din domeniul transferului de informatii stiintifice si difuzarea rezultatelor cercetarii stiintifice.

Actiunile viitoare de sustinere a cercetarii stiintifice din UE trebuie sa ia in considerare nevoile europene in acest domeniu: exigentele legate de competitivitate, precum si de asteptarile cetatenilor; necesitatea promovarii excelentei si a  unei dezvoltari tehnologice echilibrate si coerente pe ansamblul tarilor membre si asociate la UE; definirea, realizarea si urmarirea politicilor UE vizand cercetarea stiintifica si tehnologica. In acest scop trebuie imaginate si utilizate noi instrumente si modalitati de interventie, proiectate in mod special cu scopul de a corecta slabiciunile structurale actuale ale cercetarii europene. Realizarea ZEC este necesara UE pentru a contribui la intarirea bazelor stiintifice si tehnologice ale industriei comunitare si favorizarea dezvoltarii competitivitatii sale internationale. Asfel, in domeniul ameliorarii performantelor cercetarii europene se va urmari: interconectarea in retea si realizarea coordonata a programelor nationale; cuprinderea in retea a centrelor si nucleelor de excelenta publice si private existente in statele membre si asociate; executarea de proiecte mari de cercetare orientata, in special de cercetare industriala. In domeniul intaririi capacitatilor de inovare tehnologica se va realiza: cercetarea in si pentru intreprinderile mici si mijlocii; difuzarea, transferul si absorbtia de cunostinte si tehnologii; exploatarea rezultatelor cercetarii si crearea de intreprinderi tehnologice. De asemenea, se va urmari: asigurarea domeniului cercetarii cu resursele umane necesare prin cresterea mobilitatii transfrontaliere, dezvoltarea de cariere europene, intarirea prezentei femeilor in cercetare si a atractiei profesiunilor stiintifice pentru tineri; intarirea infrastructurilor cercetarii stiintifice luand in considerare acoperirea cu retele electronice de mare capacitate. Toate aceste obiective sunt avute in vedere pentru stabilirea la nivel european a unui nou contract intre stiinta si societate, prin intarirea legaturilor intre activitatile si politicile de cercetare si nevoile societatii, o mai buna luare in considerare a nevoilor legate de principiul dezvoltarii durabile, precum si a consecintelor sociale si etice ale progresului stiintific si tehnologic.

In realizarea actiunilor sus amintite, trebuie luate in considerare urmatoarele dimensiuni: coerenta globala a cooperarii stiintifice si tehnologice, precum si exploatarea deplina si dinamica a potentialului regiunilor prin punerea in retea a capacitatilor si a activitatilor in domeniul cercetarii, inovarii si transferului de tehnologie si prin luarea in considerare a specificitatii teritoriale, geografice sau economice. Dimensiunea internationala a ZEC va consta in realizarea de cooperari care sa permita cercetatorilor si industriasilor europeni sa aiba acces la cunostinte si la tehnologii produse in alte parti ale lumii, precum si mobilizarea capacitatilor stiintifice si tehnologice ale UE in serviciul comunitatii internationale si a relatiilor sale cu tarile sale partenere, in domenii unde Europa poseda intaietati recunoscute pe plan stiintific.

Atingerea acestor obiective va necesita incheierea unor acorduri de cooperare sau conventii de cercetare stiintifica in anumite domenii, cum sunt materialele avansate (in special cu tarile dezvoltate) sau lupta impotriva marilor maladii (in special cu tarile in curs de dezvoltare). Eforturile de cercetare europene trebuie sa se concentreze pe un numar restrans de prioritati, care sa faca obiectul unei selectii politice bazata pe elemente de apreciere obiective. Puterile publice sunt mandatate sa sustina activitatea de cercetare. Sprijinul public este legitim si necesar deoarece cercetarile respective pot contribui la realizarea politicii publice, dar si pentru ca efectul lor este de a contribui la intarirea competitivitatii europeane prin incurajarea intreprinderilor de a initia cercetari cu risc sau pe termen lung, care nu sunt imediat rentabile pentru ele, ca si pentru cresterea transparentei pe piata cunostiintelor. Subliniem aici necesitatea de a combina competentele complementare existente in diferite tari si de a efectua studii comparative asupra cercetarii stiintifice si tehnologice la nivel european si mondial.