Factorul uman, factor de productie primordial

FACTORUL UMAN, FACTOR DE PRODUCTIE PRIMORDIAL

1 Omul - creator al relatiior economice        

Intregrarea activa a fiecaruia dintre noi in viata tumultoasa a societatii este un lucru firesc ,normal .Noi oamenii ,prin actiunile noastre de zi cu zi ,intretinem si facem sa palpite aceasta viata, ridicam pe trepte superioare.Iata de ce permanent, direct sau indirect desfasuram o multitudine de activitati: producem bunuri materiale, dezvoltam stiinta si tehnica, ne instruim si instruim pe altii,cream opere de arta, suntem antrenati in actiuni politice, consumam bunurile produse. Din ansamblul acestor activitati, productia bunurilor materiale necesare traiului actionand asupra naturii si transformand-o conform nevoilor lor. Totodata, in procesul muncii oamenii stabilesc in mod inevitabil legaturi uni cu alti ,intra in relatii reciproce , realizand astfel cadrul social al productiei .Subliniind acest aspect ,K.Marx arata ca" in productie oamenii vin in contact nu numai cu natura .Ei nu produc cooperand intr-un fel anumit si facand intre ei schimb de activitat Pentru a produce ,ei intra in anumite legaturi si relatiile dintre ei, si numai in cadrul acestor legaturi si relatii sociale are loc contactul lor cu natura ,are loc productia ". Cu alte cuvinte productia ne apare ca un act social care presupune actiunea unita , comuna a mai multor indiviz

Relatiile care se stabilesc intre oameni in procesul de productie sunt relatii sociale, ele se extind dincolo de procesul de productie ,respectiv sefera repartitiei ,al schimbului si al consumulu Avand in vedere rolul determinant al productiei fata de celelalte momente ale reproductiei , aceste relatii sociale sunt cunoscute sub numele de relatii de productie . Ele asa cum spunea Marx, formeaza ,in totalitatea lor , structura economica a societatii, reprezentand forma sociala de existenta si functionare a modului de productie , temelia intregii vietii materiale si spirituale a societati

Continutul relatiilor de productie este dat de relatiile de proprietate . Schimbarile petrecute de-a lungul istoriei in relatiile de proprietate au produs modificari in ansamblul relatiilor de productie . Trebuie spus ca prorietatea nu exista in general ,ci se manifesta ca forma istoriceste determinate de insusire ,sau altfel spus ,ca relatii istoriceste determinate ce se stabilesc intre oameni in legatura cu insusirea mijloacelor de productie ,care stabileste dreptul oamenilor asupra existentei lor.De felul proprietatii asupra mijloacelor de productie depinde pozitia pe care membrii societatii o ocupa in productia sociala, ca si modul in care se face unirea producatorilor cu mijloacele de productie in vederea desfasurarii productiei .Astfel ,in oranduirea capitalista proprietarii mijloacelor de productie nu sunt producatori directAcestia din urma, pentru a putea lucra si produce, trebuie sa-si vanda forta de munca, singura proprietate de care dispun , celor care poseda mijloacele de productie . De aici se desprinde relatia munca-capital ,aspectul formatiei de egalitate economica si inegalitatea reala intre posesorul de mijloace de productie si cel de forta de munca .

Tot raporturile de proprietate se concretizeaza si in forma specifica de insusire a produselor munciProprietatea capitalista, ca proprietate private asupra mijloacelor de productie ,presupune proprietatea private si asupra produsului .Inegalitatea sociala este evidenta in cadrul relatiilor de repartitie , care nu sunt altceva decat una din infatisarile , relatiilor de productie sau ,mai bine zis , al esentei acestora- relatiile de proprietate . 

2 Munca - izvor al existentei umane

Pentru a putea trai, oamenii au nevoie de bunuri materiale in cantitati si sortimente capabile sa asigure acoperirea necesitatilor lor. Aceste bunuri nu sunt oferite de-a gata de natura, ci ele se obtin namai prin intermediul muncii oamenilor. Munca apare astfel ca o necessitate a vietii ,reprezentand conditia principala de existenta si dezvoltare a societatii .Ĩn esenta ei,"munca este in primul rand un proces intre om si natura, un proces in care omul mijloceste, reglementeaza si controleaza prin propia sa activitate schimbul de substante dintre el si natura ". Deci munca este o activitate specifica omului si ,in acelasi timp, autofirmarea lu            

Munca fiind o activitate constienta indreptata spre un anumit scop, influenteaza cu intreaga sa impletitura de legaturi interne si externe structura vietii umane .Ea este singura sursa de creare a valorilor ,ea l-a transformat pe om intr-un creator capabil sa se produca , sa perfectioneze ,sa puna in miscare unelte din ce in mai complexe, sa devina stiinta, sa valorifice superior resursele de care dispune, ea a generat procesul de emancipare a omului, urcarea lui neincetata pe treptele civilizatie

Munca a fost dintodeauna si va ramane factorul de productie activ si determinant .Prin intermediul ei sunt antrenati ceilalti factori de productie, se face combinarea si utilizarea lor eficienta.Oamenii cu aptitudinile si cunostintele lor produc toate bunurile economice .Adam Smith definea munca drept "factorul care aprovizioneaza o natiune cu toate bunurile necesare si de ilesnire atraiului", iar M.J. Keynes ,abordand rolul muncii in viata economica, facea urmatoarea remarca: "De aceea inpartasesc conceptia clasica, dupa care munca este cea care produce totul , ajuta ceea ce purta candva numele de mestesug ,iar azi se cheama tehnica , de resursele naturale care nu costa nimic sau se obtin in schimbul unei rente , dupa cum sunt rare sau abundente" .

Aceasta apreciere este completata mai recent si de un autor american care, comentand avantajele de care dispun unele natiuni bogate in resurse naturale , sublinia faptul ca: "Pamantul este numai punctul de plecare al productiei .Daca nu este cineva care sa planteze , sa stranga recolta , sa scoata carbuni din pamant ,sa construiasca sonde pentru extractia petrolului capacitatea acestor resurse naturale de a fi factori de productie este aproape zero".

Ĩn conditiile dezvoltarii economice contemporane , puternic influentata de progresul stintific si tehnicii, rolul muncii este necesar sa se fi analizat si prin prisma unor astfel de procese cum sunt reducerea relativa a timpului de munca ,substituirea accelerata a muncii prin capital , inlocuirea lucrului manual ca automatizarea sau robotizarea si informatizarea productiei .  

Desfasrarea muncii este conditionata de existenta obiectelor muncii si a mijloacelor de munca. De fapt ,inbunatatirea si crearea mijloacelor de munca caracterizeaza procesul de munca specific omenesc .Sesizand acest aspect pe drept cuvant B.Franklin il defineste pe om drept:"a toolmaking animal",adica un animal care functioneaza unelte . De la piatra si oasele prelucrate -uneltele ale oamenilor primitivi -pana la cele mai moderne utilaje automate cu care sunt inzestrate intreprinderile noastre este o cale extrem de lunga in istoria omeniri Ca uramare transformarile care au avut loc in domeniul uneltelor de munca a tehnici de productie , actioneaza incet ,penduland intre numeroase condictii, intre cele mai diverse modificari sau deformari si dand adesea inapoi ,dar actioneaza totusi tot mai clar si mai direct asupra caracterului muncii umane, diviziunii ei, caracteristicilor ei materiale si umane .                               

Rolul pe care-l joaca dezvoltarea mijloacelor de munca este urias. Referindu-se la acest aspect ,Marx sustine ca"epocile economice se deosebesc nu prin ceea ce produce, cu ce mijloace de munca .''Asadar, modificarile in caracterul muncii ,intelegand prin aceasta conditiile sociale ale muncii, cat si continutul acesteia, respectiv dimensiunile materiale si antropologice ale activitatii umane, pot fi intelese plecand de la schimbarile fundamentale care au avut loc si care au loc in structura fortelor de productie . Astfel, revolutia industriala, marcand trecerea de la manufactura la fabrica, inlocuind munca manuala cu productia masinista , a dus la descompunerea unor procese de munca complicate, efectuate de catre mestesugari, in elemente simple, trecand operatiile de productie hotaratoare asupra masini Masina schimba locul omului in productie, continutul muncii acestuia . El devine partener etern si inseparabil al masinii .Productia s-a eliberat de proportiile si ritmul muncii individuale manuale, iar munca s-a golit de continutul ei traditional . Se creaza o unitate indisolubila intre om si masina ,munca omului fiind subordonata sistemului masinist . Aceste modificari rastoarna si sistemul existent al calificarilor si profesiunilor , dezvoltare productiei masiniste ducand inevitabil la adancirea diviziunii muncii, la aparitia de noi meserii si specialitati . Astazi, in conditiile desfasurarii revolutiei tehnico-stintifice , adancirea diviziunii muncii face ca pentru realizarea unor produse sa se dezvolte multiple legaturi de colaborare si cooperare intre mii si mii de muncitori de diferite specialitatii, schimbul de activitati deveninad o conditie vitala pentru insasi existenta productiei materiale.           Munca de desfasoara intotdeauna in anumite conditii determinante ,specifice, inbracand o anumita forma sociala Natura relatiilor de productie imprima anumite trasaturi muncii socile ,ca atare nu putem sa luam in considerare acest fapt .Se stie ca productia poate avea loc numai realizandu-se unirea dintre forta de munca si mijloacele de productie din ansamblul relatiilor economice .Aceste relatii determina mobilul launtric al pefectionarii productiei , particularitatile si caracterul muncii sociale .

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Analiza tendintelor pe termen lung in evolutia pe plan mondial a factorului munca poate fi efectuata prin luarea in consideratie a planurilor cantitativ structural si calitativ .                       

Sub aspect cantitativ, analiza factorului munca nu poate fi depasita de ceea asupra populatiei , a factorului demografic in general . Populatia apare astfel intr-o dubla ipostaza ca suport al factorului munca si ca destinatar al rezultatelor productiei .Procesele demografice esentiale (natalitatea si mortalitatea ), din a caror comparare rezulta sporul natulal al populatiei, influenteaza marimea populatiei la un moment dat .De asemenea, nu poate sa nu fie luata in consideratie si migratia internationala a fortei de munca.                              

Referitor la potentialul de munca al unei tari, sunt necesare clarificari asupra urmatoarelor categorii de baza, conform metodologiei Biroului International al Muncii:     

- populatia activa: cuprinde toate persoanele care furnizeaza forta de munca disponibila pentru productia de bunuri economice. Marimea populatiei active este influentata de un complex de factori sociali si economici care , in mod direct sau idirect, determina numarul si dinamica celor apti de munca;                     

- populatia ocupata: cuprinde toate persoanele in varsta de 14 ani si peste care au desfasurat o activitate economica producatoare de bunuri sau servicii de cel putin o ora intr-o perioda de referinta cu scopul obtinerii unor venituri sub forma de salarii, plata in natura sau alte beneficiSe considera personae ocupate: persoanele care au un loc de munca si care au lucrat in cadrul unie saptamani de referinta; persoanele temporar absente de la lucru in cursul saptamanii de referinta si care isi pastreaza legatura cu locul de munca; persoanele care, temporar sau pe o perioada nedefinita, nu sunt remunerate, dar carora nu li s-a desfacut contractul de munca; persoanele care au un loc de munca in regim de lucru partial sau complet, aflate in cautarea unui alt loc de munca; pesoanele care in cursul saptamanii de referinta au prestat o munca oarecare;in regim partial sau complet, platita sau aducatoare de venit, chiar daca erau in curs de pregatire, scoala obligatorie, beneficiau de pensie, erau inscrise la Oficiile Fortei de Munca primind sau nu ajutor de somaj, lucratorii familiali neremunerati, ucenicii si stagiarii neremunerati; membrii fortelor armate (cadre active si militarii in termen).

Pe plan mondial s-a inregistrat o tendinta de reducere a ponderii populatiei active in populatia totala ca urmare a actiunii convergente a mai multor factorii cum sunt: factori demografici (intinerirea populatiei din tarile in curs de dezvoltare si imbatranirea ei in tarile dezvoltate, scaderea mortalitatii infantile, prelungirea duratei medii de viata); factori tehnico-economici(nevoia de cunostinte de o tot mai mare complexitate si prelungirea duratei de scolarizare, mobilitatea profesionala) .              

Ĩn decurs de un secol, durata saptamanii de lucru s-a redus apreciabil. Din aceasta reducere, nimai in ultimile doua decenii s-a trecut de la 48 de ore la 40-42 ore saptamanal. Ĩn acelasi sens au inflientat prelungirea concediilor platite si cresterea numarului zilelor pe an .       Ca urmare a tuturor acestor modificari, s-a produs reducerea neta a timpului de lucru din timpul total al vietii oamenilor. Conform estimarilor facute de un reputat economist francez contemporan, rezulta, ca daca in anul 1800 timpul de munca detinea 25% dintr-o speranta de viata de 45 de ani, anul 2000 aceasta va ajunge la mai putin de 11% la durata medie de viata de 75 de ani .

Calitatea factorului munca se afla in stransa legatura cu nivelul de cultura generala si de instruire profesionala. Educatia si formarea profesionala permanenta au devenit probleme esentiale ale dezvoltarii oricarei economi Se evidentiaza astfel tot mai pregnant rolul invatamantului ca importanta ramura a economiei nationale,deoarece aceasta joaca un rol esential, decisiv atat in istruirea fortei de munca, cat si in ransmiterea de la o generatie la alta a experientei acumulate,indeplinind astfel si rolul de a intretine stocul de cunostinte.In functie de profesie si de specialitatea, precum si de necesitatile dezvoltarii economiei are loc un proces continu de reciclare si inbogatire a cunostintelor profesionale si de policalificare.

Factorul de productie munca, fiind asemenea bunurilor si serviciilor, o marfa, face obiectul vanzarii si cumpararii pe o piata specifica a carei functionare este guvernata de legile cererii si ofertei(V. Ploae,2000).

Munca. Functionarea oricarui sistem de productie este de neconceput fara prezenta si interventia omulu Stiinta economica abordeza omul nu numai in calitatea sa de purtator al unor nevoi de consum tot mai comlexe, ci si in calitatea sa de posesor al unor abilitati ce-i permit sa actioneze in scopul satisfacerii acestor nevo

Variatele procese de producere a bunurilor corporale si necorporale, capabile sa satisfaca nevoi umane dintre cele mai diverse, au drept element comun faptul ca desfasurarea lor presupune prestarea de munca. Intr-un anumit sens, prestarea muncii poate fi identificata cu insusi actul productie

Munca -factorul originar de productie-reprezinta activitatea specific umana desfasurata in scopul obtinerii de bunuri economice, pentru satisfacerea nevoilor.

Ca factor de productie, munca imbraca o forma procesuala si nu forma unei resurse stocabile, asa cum este cazul celorlalti factori de productie clasic Pe durata vietii active individuale, abilitatile fizice se modifica in raport cu varsta, in timp ce abilitatile intelectuale evolueaza,de regula, cumulativ.

Munca este un factor de productie originar, in sensul ca ea este intrisec asociata personalitatii posesorului ei, neputand fi creata sau reprodusa artificial si nici disociata de persoana prestatorulu Raportata la scara timpului, munca apare ca un factor de productie neregenerabil; prestatis de munca este ireversibila, dupa cum timpul de munca neutilizat este irecuperabil.

Munca reprezinta un factor de productie activ si dinamizator. Ea detine in mod exclusiv capacitatea de a pune in fuctiune ceilalti factori de productie si de a determina transformarea lor in bunuri economice.

Dimensiunea cantitativa a factorului "munca", se refera la volumul de munca de o anumita natura prestat intr-un proces de productie dat. Acest volum poate fi cuantificat prin numarul de unitati de timp de munca prestate,prin numarul de ore aferente uneu unitate cantitati de produse,prin numarul de lucratori sau de ore-om de munca prestate in conditii de productie date.

Dimensiunea calitativa a factorului "munca" abordat la nivel individual, se refera la specializarea profesionala proprie fiecarui prestator in munca, la gradul sau de calificare si de experienta de productie, la nivelul sau de productivitate .

3 Capitalul uman in contextul dezvoltarii durabile             

Oamenii creaza un mediu care ii face intr-o masura insemnata independenti de constrangerile mediului natural, un mediu propice experientelor,initiativelor, accelerarii proceselor de invatare prin incercare si eroare, mediu care le permite chiar sa proceseze la masuri de protectie a indivizilor purtatori de material genetic deficitar si defavorizarea transmiterii acestui material genetic. Nu mai putin, mediul creat de om poate favoriza perpetuarea pe perioade nedefinite inapoierii economice, saraciei, conflictelor interetnice, conflictelor intre state vecine.

Foarte frecvent, castigurile aduse de mediul pe care specia umana il edifica sunt acompaniate de pierderCladirile confortabile din metropolele contemporane asigura nu numai excelente conditii de locuit, ci si riscuri pentru deteriorarea sanatatii mentale a locuitorilor, riscuri ce sporesc odata cu indepartarea apartamentului de suprafata solului (Insel,1980). Mijloacele de comunicare ce permit contactul intre indivizi aflati in vehicole deplasandu-se pe autostrazi din state diferite sporesc riscul aparitiei tumorilor cerebrale,maligne la utilizatori acestora.

Importanta configuratiei si proprietatilor mediului creat de om asupra dezvoltarii economice si sociale au condus la exploatari conceptuale asociate cu asemenea singtagme precum si mediul creat de om("man made environment")," mediul social", "mediul cultural","capital uman","capital social",

Avand in vedere semnificatia pe care acstea le au in contextul dezbaterilor de idei si demersurile practice privind dezvoltarea durabila, ne propunem in cele ce urmeaza sa exploram continutul unui concept din ce in ce mai frecvent folosit respectiv"capital uman".

4. Capitalul uman

Inainte de a incerca formularea unei definitii pentru conceptul in discutie, se impune a fi facute cateva remarci preliminare:

Contributii semnificative ale unor specialisti de formatii diverse fac referire la asemenea singtagme precum "mediul social","mediul cultural",capitalul uman","capitalul social","capitalul social".

In functie de formatia academica a specialistilor,pare a se manifesta o preferinta pentru utilizarea singtagmelor "mediul social","mediul cultural",pe de o parte,iar pe de alta parte pentru singtagmel,"capital cultural",specilistii de formatie economica manifestand o vadita preferinta pentru acest din urma set de sintagme.

Specialistii de fomatie socio-umana fac referire, independent uni de alti si utilizand definitii echivalente,la singtagme precum,"mediu social"pe de o parte(ex.Moos, 1974 si1974 a;Skinner,1974;Stern,1970;Insel, 1980) si un"climat pshiosocial"pe de alta parte ( ex. Bowers, Franclin, Pecorella, 1973; 1974 si 1980).

Specialisti de formatie economica, in special reprezentanti ai"economiei neoclasice"sau"economiei ecologice"au tendita de a pune semn de egalitate intre "capitalul cultural","capitalul social",si "capitalul uman".

Specialisti de formatie socio-umana au tendinta de a pune semn de egalitate intre"capitalul uman" pe de o parte si"resursa umana"sau "resursele umane",pe de alta parte, dintr-o perspectiva preponderent cantitativ-demografic, fiind insa prezente si puncte de vedere mai nuantate.                

Fata de aceasta situatie, care sugereaza necesitatea unor clarificari si ordonari, pozitia pe care ne situam este aceea ca este necesra operarea unei distinctii intre capitalul social si capitalul uman, intelegand prin acesta din urma acele caracteristici ale indivizilor umani care sunt puternic semnificative din punctul de vedere al dezvoltarii economice si sociale inclusiv pentru" producerea de bunuri si servicii".

Precizarea"puternic semnificative"are menirea de a sublinia ca nu toate caracteristicile si nici macar toate categoriile de caracteristici ale indivizilor umani sunt egali relevante din punctul de vedere al capitalului uman si de asmenea importanta judicioasei selectii a acestora.

Se remarca faptul ca in mod analog nu toate componentele si propietatiile mediului social sunt puternic semnificate pentru dezvoltarea economica si sociala si ca deci numai o parte a acestora vor putea face obiectul atentiei si analizei din perspectiva capitalului social.

Intre capitalul uman si capitalul social exista raporturi de incluziune si cauzalitate circulara in sensul ca daca anumite caracteristici considerate dezirabile poate fi generalizate la proportii semnificative ale populatie totale sau unor subpopulati ale acesteia, se vor produce reconfigurarii la nivelul capitalului social ce a facut posibila" productia de masa"respectivelor caracteristic Prezenta analiza,care nu se considera exhaustiva, ia in consideratie urmatoarele categori de componente ale capitalului uman: 1. aptitudinile; 2. abilitatiile; 3. atitudinile.

5 Aptitudinile

Aptitudunile constitue acea componenta a capitalului uman in care poate fi regasite influente puternice si nemijlocite ale ereditati De exemplu in legatura cu o asemenea aptitudine generala precum inteligenta, exprimata prin Q.,au fost evidentiate influente genetice ce explica cel putin 50% din variatia scorurilor individuale.Cel mai frecvent, aptitudinile sunt definete ca predispozitii pentru achizitionarea rapida si efucienta a unor competente si/sau pentru rezolvare cu succes a unor sarcini sau efectuarea unor activitati specifice .

Daca adoptam insa pzitia ca aptitudinile constitue unul dintre tipurile de componente ale capitalului uman,se impune,atentiei o serie de activitati prin care sistemele sociale pot asigura dezvoltarea si valorificarea acestei categorii de"resurse":

Identificarea. Aceasta activitate se poate manifesta la nivel a cel putin trei paliere de comlexitate:.

Identificarea aptitudinilor critice.Este vorba de identificarea aptitudinilor care in functie de situatia socio-economica prezenta,obiectivele programelor nationale de dezvoltare tendintele previzibile ale evolutie situatiei interntionale, vor fi considerate deosebit de semnificative, putandu-se constitui in cetre de interes pentru programe specifice..

Identificarea specificului aptitudinal. Este vorba de identificarea unor particularitati ale distributiei aptitudinilor la nivelul diferitelor sexe, grupe de varsta si/sau sub populatiei semnificative ale populatie eventual in comparatie cu asemenea distributii identificate de cercetare la nivelul unor altor populati                        

Identificarea aptitudinilor individuale. Este vor identificare prezentei la nivelul indivizilor atat a aptitudinilor critice, in sensul mentionat mai sus,cat si a aptitudinilor de orice natura, semnificative pentru dezvoltarea personala a acestora sau al caror nivel de manifestare este remarcabil.

Asigurarea permisivitati Este vorba despre activitatile prin care se asigura la nivelul organizatilor institutiilor sociale,cu deosebire a celor educationale si lucrtive, a permisivitatii pentru manifestarea specificului aptitudinal individual.Exemple in sens pot fi activitatile de planificare care sa asigure curriculumului asemenea caracteristici precum"diferentierea"sau programele de sensibiliyare sau perfectionare profesionala a managerilor.

Dezvoltarea aptitudinilor. Este vorba despre programe nationale sau proiecte avand drept obiective explicite dezvoltarea unor tipuri determinante de aptitudini(mai ales dintre cele identificate drept"critice") la populatii in cadrul carora asemenea actiuni ar putea produce efecte maximale.

6 Abilitatile

Abilitatile reprezinta una dintre categoriile de componente ale capitalului uman la nivelul carora pot fi regasite intr-o masura foarte insemnata influentele mediului social si in special, al capitalului social.Abilitatile sunt de obicei definite in termenii:

a)       capacitati efective de a efectua cu eficinta,siguranta si precizie activitatii determinate;

b)       unor deprinderi mentale sau psihomotrice,caracteruzate de un inalt nivel de automatizare,rapiditate si/ sau eficienta;

c)        utilizarii unor procese mentale complexe cum ar fi intelegerea in contextul rezolvarii unor sarcin

In oricare dintre aceste acceptiuni, spre deosebire de aptitudini si chiar conditiile in care pot necesita preexistenta unor asemenea caracteristici, achizitionarea abilitatilor necesita interactiuni in contextul social, foarte frecvent expunerea indivizilor umani la influenta unor situatii contexte materiale de instruire.

Spre deosebire de competente, abilitatile, nu sunt direct asociate cu exercitarea cu succes a unei anumite profesiun Putem spune, de exemplu ca un set specific de abilitati, a caror achizitie a fost favorizata de existenta unui set de atitudini si de o instruire corespunzatoare, dau continut competitiei in exercitarea unei anumite profesi Pe de alta parte, o abilitate anume poate fi o componenta semnificativa a competentei in exercitarea unui evantai de profesie, una dintre conditiile pentru functionarea eficienta a indifivului din perspectiva unui statut social (fie acesta ministru sau tata) sau chiar una din conditiile pentru mentinerea echilibrului emotional .