Comportamentul intreprinzatorului si reducerea costului de productie

Comportamentul  intreprinzatorului si reducerea costului de productie

Fiecare agent economic este interesat sa obtina productia cu costuri cat mai mici, pentru a dobandi un castig cat mai mare. Acest lucru este determinat de:

resursele au un caracter limitat si trebuie folosite in mod rational;

costuri mai mici inseamna o oferta mai mare si deci un profit mai ridicat;

costurile mici inseamna preturi de vanzare mai mici, ceea ce sporeste numarul cumparatorilor;

o firma cu costuri mici, accesibile, reprezinta un concurent important pe piata crescand competitivitatea produselor.

Principalele cai de reducere a costurilor sunt:

1)     cumpararea factorilor de productie cu preturi cat mai mici;

2)     reducerea stocurilor;

3)     reducerea (economisirea) consumului de materii prime si materiale;

4)     reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs, prin cresterea mai rapida a productivitatii fata de salarii;

5)     micsorarea cheltuielilor de exploatare a utilajelor;

6)     scaderea cheltuielilor administrative;

7)     reducerea cheltuielilor de desfacere si publicitate;

8)     economii la cheltuielile de dezvoltare.

Reducerea costurilor nu reprezinta un scop in sine si nu trebuie sa aiba efecte negative asupra calitatii produselor ci, dimpotriva, sa asigure un spor de utilitate.

Stabilirea nivelului normal al costurilor se face in raport cu:

a)     nivelul cel mai scazut realizat de intreprindere pana atunci;

b)     costul intreprinderii cu cea mai buna pozitie competitiva in domeniu;

c)      preturile de vanzare ale bunului respectiv.

Nivelul costului este nivelul minim pana la care poate cobori pretul de vanzare al unui bun economic, daca pretul de vanzare va fi mai mic decat costul de productie atunci cand firma va inregistra pierderi.

Reducerea costului de productie implica rationalitatea in orientarea si mobilizarea eforturilor, o componenta esentiala a calculului economic reprezentand-o optimul producatorului, ceea ce inseamna ca producatorul urmareste ca la un cost de productie total dat sa maximizeze productia obtinuta, adica sa produca cat mai mult posibil.

Asigurarea optimului producatorului necesita ca insasi relatia dintre productivitate si costuri sa fie abordata pe termen lung.

Pe termen lung se disting trei tipuri de comportament ale intreprinzatorului;

a)     alegerea optimala pentru un volum de comportament ale intreprinzatorului obtinuta cu minimum de cheltuieli totale de productie;

b)     schimbarea dimensiunii productiei fara sa se recurga la substituire de factori, producatorul putand modifica dimensiunea productiei prin variatii ale factorilor de productie - munca si capital - in aceeasi proportie;

c)      schimbarea dimensiunii productiei cu substituire de factori, modificand raportul capital / munca.

CONCEPTE DE BAZA - TEMA 6

Legea randamentelor neproportionale reprezinta relatia dintre trendul rezultatelor productiei si utilizarea unei activitati suplimentare dintr-un factor de productie variabil, ceilalti factori de productie ramanand constanti.

Are urmatoarele faze:

1.     randamentul crescator - produsul marginal este mai mare ca produsul mediu, in aceasta faza a activitatii economice, trendul produsului mediu fiind crescator;

2.     randament descrescator - produsul marginal are trend descrescator, iar produsul mediu, dupa ce a cunoscut o crestere, incepe, la randul lui, sa descreasca;

3.     faza de ineficienta - produsul marginal are valoare negativa cu influente majore asupra produsului mediu, in acest punct activitatea economica nu mai are randament, continuarea ei neavand sens.

Cost de productie (pret de cost) - totalitatea cheltuielilor fabricantului pentru a produce bunurile economice pe care le vinde sau totalitatea costului cu manopera, materialele si regia (costul luminii, chiriei etc.) necesare pentru a produce ceva sau suma cheltuielilor necesare obtinerii unui volum de productie.

Comportamentul consumatorului - reprezinta o teorie initiata in secolul XIX care, de-a lungul timpului, a suferit transformari importante, constituind o parte semnificativa in studiul teoriei economice moderne. La inceput se considera ca achizitionarea oricarui bun ofera consumatorului o satisfactie pozitiva, utilizarea marginala aparuta in urma cumpararii unei unitati aditionale dintr-un bun oferea cumparatorului o utilitate invers proportionala cu cantitatea achizitionata din acelasi bun. Economistii considera ca punctul de maxima importanta il constituie venitul consumatorului, care influenteaza direct cantitatea de bunuri ce poate fi achizitionata.

Comportamentul producatorului - analizeaza actiunile agentilor economici producatori prin prisma intereselor acestora: profituri maxime cu costuri de productie minime, modificarea nivelului productiei prin combinarea variata a factorilor de productie sau substituirea acestora etc. Comportamentul producatorului este influentat direct de progresul tehnic si de comportamentul consumatorului.