Aprecieri privind tendintele inflatiei in Romania

Aprecieri privind tendintele inflatiei in Romania

Oricat am incerca sa delimitam doar cauzele sau doar efectele, ele se intrepatrund. Sinteza cauzelor sau efectelor care au generat procesul inflationist in tara noastra, este greu de facut dar nu imposibil.

O prima cauza cu efectul sau o regasim in liberalizarea treptata, in mai multe etape, a preturilor. Aceasta s-a facut motivandu-se limitarea costurilor sociale pe care le-ar fi inclus liberalizarea totala si brutala a preturilor, dar efectul in plan economic a fost prelungirea perioadei de instabilitate, favorizarea comportamentelor speculative si limitarea capacitatii de reactie a agentilor economici si de adaptare a cererii si ofertei la modificarile succesive ale preturilor. Corelatia directa dintre cresterea peste limitele de dezechilibru a masei monetare si cea a preturilor este greu de negat, dar mecanismul de transmitere se dovedeste a nu fi catusi de putin liniar. Elementul care se impune este viteza de rotatie a banilor care, la randul ei, reflecta cererea de moneda din economie.

A doua cauza-efect este relevata de modul de formare a preturilor in primele etape ale liberalizarii care nu au eliminat vechile racile din activitatea intreprinderilor ci doar le-a transferat efectele pe seama consumatorilor. Practic, agentii economici au evitat restructurarea propriei activitati, transferand risipa, ineficienta si costurile exagerate in preturi de desfacere excesiv de ridicate. Acest comportament care a condus la intrarea intr-o primejdioasa spirala inflationista a fost favorizat, in prima etapa, de excesul monetar, iar apoi de pseudolichiditatea creata prin arieratele de plati.

A treia cauza si efect totodata, se regaseste in modul in care procesul liberalizarii preturilor a fost programat sa se desfasoare sincronizat cu alte masuri de politica economica vizand eliminarea monopolului, incurajarea concurentei si restructurarea la nivel sectorial si microeconomic. Intarzierea realizarii unora din obiectivele propuse, precum si mediul extern extrem de nefavorabil, criza din Golf, prabusirea pietei CAER, intarzierea finantarii externe, au afectat procesul de restructurare constituid elemente de alimentare suplimentara a inflatiei.

Mecanismele de indexare sunt concepute indeosebi din ratiuni de ordin social si aplicate fara corelatia necesara cu evolutia productiei si a productivitatii muncii. Acestea au conferit procesului inflationist caracteristici structurale.

Arieratele de plati intre intreprinderi au diminuat interesul clientilor pentru negocierea prudenta a preturilor cu furnizorii, generand cresterea inflatiei. Astfel, la sfarsitul anului 1991, arieratele brute se cifrau la 1777 miliarde de lei, ceea ce reprezenta 56% din PIB. Sistemul monetar romanesc era in prag de colaps. Rezolvarea a fost gasita in "compensarea globala", fara o "injectie" suplimentara de moneda. Dar problema arieratelor a aparut din nou in anul 1992, situandu-se la un procent de 30% de PIB. Politica dobanzilor inalte si eliminarea subventiilor a fost cea care a incercat sa rezolve dificila problema a substitutilor temporari ai banilor interni.

O alta cauza-efect o reflecta distonantele politici monetare, de credit si de preturi care au fost cateodata relaxate sau uitate din ratiuni politice. Astfel, de exemplu, desi in anul 1992 era un puternic val inflationist dar datorita alegerilor electorale nu au fost majorate preturile si nu au fost aplicate masuri de absorbtie a masei banesti in exces, efectul s-a vazut un an mai tarziu cand inflatia a ajuns in varf. La acel moment, aceleasi prevederi sumbre se anuntau si pentru sfarsitul anului 1996 si anul 1997.

Hotararile administrative fara suport real au reprezentat urmatoarea cauza-efect. Astfel, pentru a castiga credibilitatea externa se suspenda activitatea pietei valutare interbancare la 21 de banci, marea lor majoritate private, aceasta pentru ca o asemenea masura este mai usor de luat decat una de perfectionare a mecanismului.

Desi se stiau gravele probleme ale bancilor Dacia Felix si Credit Bank, Banca Nationala a emis in circulatie o masa monetara de 2000 miliarde de lei, echivaland cu 10% din masa monetara a tarii. Aceasta, nefiind absorbita de un spor corespunzator de produse, a generat un nou val inflationist, care si-a aratat efectele in anul 1996.

Mecanismul creditarii preferentiale, care ani de-a randul a alimentat economia cu credite preferentiale acordate ramurilor nerentabile (industria extractiva, agricultura), reprezenta de fapt o subventie deghizata, s-a concretizat in urmatoarea cauza-efect.

Politica dobanzilor inalte a fost conceputa ca masura antiinflationista care insa s-a transformat intr-un propulsor al inflatiei.

Un alt efect negativ a fost excesul relativ de lichiditate din economie antrenat de abundenta creditarii preferentiale si majorarea artificiala a cererii de valuta. Aceasta se datora nu numai migratiei naturale de valuta (pentru valorificarea reala a disponibilitatilor banesti ce se puteau realiza prin majorarea importurilor ), ci si cererii de valuta pe motive speculative. Ambele fenomene au majorat dezechilibrul pe piata valutara contribuind la deprecierea leului. Masa baneasca in circulatie, mai ales in numerar, a fost amplificata si datorita efectului nedorit al jocurilor de intrajutorare si al fondurilor mutuale.

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

O alta cauza a cresterii acesteia a fost si imobilizarea ei in credite nerambursate la scadenta. Cauzele acestora au fost multiple. Afacerile la acest inceput de economie de piata au fost fragile si difuze. O problema importanta este viabilitatea afacerii care da siguranta bancii ca-si va recupera imprumutul si dobanda.

Avand in vedere modificarile macroeconomice generate de politicile economice si sociale adoptate de economia romaneasca care a inregistrat seisme inflationiste puternice, seisme care au fost resimtite si in rezultatul activitatii de creditare a bancilor romanesti, riscurile "calitative" reprezinta mediul in care nu pot fi controlate sau influentate prin decizii administrative afacerile agentilor economici.

Faptul ca inflatia a fost un fenomen real si uneori neglijat, a avut efecte asupra intregului organism economic al tarii. Analiza inflatiei are in vedere: adancirea dezechilibrului intern intre cerere si oferta, dezorientarea agentilor economici, accentuarea dezechilibrelor sectoriale ale economiei, cresterea deficitelor bugetare, deprecierea monedei nationale in raport cu devizele straine, scaderea puterii de cumparare a societatii, dezorganizarea sistemului bancar, vicierea politicilor de creditare si slabirea competitivitatii economiei nationale. Nu trebuie sa uitam si impactul suferit de costurile energiei in crestere.

Increderea sau lipsa de incredere a populatiei in puterea de cumparare a monedei nationale depinde de posibilitatile acesteia de a-si satisface cu moneda pe care o detine cat mai multe trebuinte in sensul procurarii bunurilor si al serviciilor necesare. In conditiile unor ample variatii ale valorii monedei nationale, cand puterea de cumparare a banilor de la sfarsitul unui ciclu de productie este mult diferita de puterea de cumparare a acestora de de la inceputul acestui ciclu, marimea reala a cheltuielilor de productie efectuate apare in mod evident deformata, imposibil de determinat. Este foarte probabil, de exemplu, ca un intreprinzator sa inregistreze la sfarsitul unui ciclu de productie in conditii de instabilitate monetara, un numar mai mare de unitati monetare decat ar fi putut obtine daca moneda ar fi fost stabila. In situatia in care puterea de cumparare a fiecarei unitati monetare a scazut comparativ cu perioada precedenta, chiar daca numarul total al unitatilor monetare obtinute de acesta este mai mare, dimensiunea profiturilor sale totale este mai mica la incheierea ciclului de productie decat daca unitatea monetara ar fi fost stabila. In situatia in care puterea de cumparare a fiecarei unitati monetare a scazut comparativ cu perioada precedenta, chiar daca numarul total al unitatilor monetare obtinute de acesta este mai mare, dimensiunea profiturilor sale totale este mai mica la incheierea ciclului de productie decat daca unitatea monetara ar fi fost stabila sau nu ar fi obtinut profit.

Inflatia din tara noastra, pe care o percep in mod nemijlocit numeroase categorii sociale prin cresterea galopanta, permanenta si generala a preturilor, prin scaderea continua a puterii de cumparare a banilor, genereaza o noua redistribuire a veniturilor sociale, care se face in defavoarea categoriei de populatie cu venituri fixe. Scaderea puterii de cumparare a banilor afecteaza marea masa a consumatorilor cu venituri mici privandu-i de posibilitatea celei mai bune satisfaceri a cerintelor de consum in limitele unei productii date si a unor venituri date.

Efectul de deformare a repartizarii veniturilor este o caracteristica a inflatiei de pretutindeni. Inflatia avantajeaza pe anumiti titulari de venituri si dezavantajeaza pe altii, modificand sfera repartitiei. Dupa cum se stie, in economiile de piata intotdeauna exista bogati si saraci, iar caracteristica inflatiei este ca-i slabeste pe cei slabi, si-i intareste pe cei bogati. Subiectii economici cei mai slabi sunt cei care inca nu au inceput lupta economica (copii, tineri) sau cei care au incetat-o (persoane in varsta, pensionarii).

Efectul inflatiei din tara noastra a determinat si va determina pe unii agenti economici sa nu-si plaseze capitalurile in ramuri productive, optand pentru plasarea acestora in comert unde li se ofera posibilitatea obtinerii unor profituri mai mari si in perioade relativ mai scurte decat in alte domenii de activitate. Situandu-ne in sfera efectelor asupra sectorului real mentionam faptul ca investitiile interne au suferit puternic datorita inflatiei.

Incertitudinile privind costul resurselor atrase, corelate cu lipsa acumularilor necesare dezvoltarii sau chiar daca acestea s-au efectuat, ritmul inflatiei a determinat pierderea substantei financiare pe calea erodarii valorii reale. De asemenea, procesul investitional a fost afectat de incertitudinea pe care o genereaza pe de o parte inflatia iar pe de alta parte accesul limitat la resursele valutare

Deci, instabilitatea monetara afecteaza procesele fundamentale ale reproductiei sociale, de fapt insasi fiinta nationala. Procesul inflationist din tara noastra a fost alimentat si de anumite masuri luate in economie in domeniul privatizarii. De exemplu, Fondurile Proprietatii Private si Fondurile Proprietatii de Stat, care au acumulat resurse si au creditat unitati nerentabile. Fondurile Proprietatii Private au la ora actuala numai 150 de miliarde de lei acumulati (lichiditati) pe care le-au fructificat sub forma plasamentelor in banci si doar putine plasamente in firme rentabile.

O alta consecinta a inflatiei a fost conservarea patrimoniului intreprinderilor si distorsionarea informationala. Astfel, prin Legea nr.114/1991 s-a hotarat calcularea amortizarii aferente doar a mijloacelor aflate in lucru. Amortizarea cuvenita pentru restul de mijloace care sunt in conservare se inregistreaza intr-un cont in afara bilantului (ct. 8045). Aceasta inregistrare ii creaza agentului economic o incarcare partiala a costurilor si un profit necuvenit creand totodata in economie o crestere economica artificiala reflectata in marimea PIB si a celorlalti indicatori.

Impactul social al inflatiei romanesti a fost resimtit de o serie de categorii ale populatiei, care erau complet nepregatite pentru ceea ce urma sa insemne economia de piata. Somajul care s-a instalat a fost de fapt costul social al reformei economice. Forta de munca ocupata a receptat diferit repercursiunile inflatiei de-a lungul perioadei de reforma. Relatia inflatie-somaj este privita ca o relatie cauzala. Daca se accepta o rata mai ridicata a somajului vom avea posibilitatea de diminuare a inflatiei si tinerea ei sub control, iar daca vrem mai putin somaj, relatia inversa este evidenta. Politica adoptata de Romania acestor ani, s-a confruntat cu dilema mai mult somaj sau mai multa inflatie? Raspunsul la aceasta problema este greu de dat, deoarece economia de piata are mai putin in vedere elementul social si mai mult pe cel economic.

Dar ideal ar fi ca si somajul si inflatia sa fie la niveluri considerate aceptabile. Concluzionam, aratand ca inflatia inregistrata in primii ani ai tranzitiei a fost stavilita datorita politicilor de stabilizare macroeconomica si antiinflationiste promovate indeosebi in domeniul monetar, fiscal si de venituri.