Investitiile in economie

Investitiile in economie

Economiile pot ramane ca o tezaurizare sterila sau se pot transforma intr-un plasament in afaceri prin intermediul investitiilor. In aceasta acceptiune investitiile reprezinta totalitatea cheltuielilor care conduc la cresterea patriomoniului (averii) agentiilor economici in perioada respectiva, indiferent daca aceste cheltuieli se refera la elemente ale capitalului real (fix si circulant) la capitalul financiar (actiuni si obligatiuni) sau la valori imobiliare.

In analizele macroeconomice ale venitului si productiei nationale investitiile sunt privite din punctul de vedere al cererii agregate, a carei componenta de baza este. In aceasta acceptiune investitiile reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate pentru achizitionarea bunurilor de capital, in vederea mentinerii si sporirii potentialului productiv (stocului de capital) din economie; deci, nu includ investitiile in capitalul uman si nici investitiile financiare, respectiv achizitionarea de valori mobiliare si imobiliare care nu contribuie la formarea de capital real, ci numai la schimbarea proprietarului.

In functie de destinatia bunurilor de capital, investitiile se impart in: investitii de inlocuire, destinate inlocuirii bunurilor de capital depreciate si scoase din functiune; investitii nete, destinate cresterii stocului de capital. Suma investitiilor de inlocuire si a investitilor nete reprezinta investitii brute sau formarea bruta de capital.

Investitiile sunt efectuate in principal de sectorul privat (de catre intreprinzatori) si se numesc investitii private, dar pot fi efectuate si de administratiile publice centrale si locale, in acest caz fiind numite investitii publice. Din punctul de vedere al locului (tarilor) unde se efectueaza, avem investitii interne, efectuate de catre rezidenti in cadrul granitelor nationale ale unui stat, si investitii externe realizate de investitorii straini.

Investitiile reprezinta un proces economic esential in fluxul circular al venitului, care provoaca cresterea acestuia. Ele au totodata, un puternic efect de antrenare in toate sectoarele de activitate asupra tuturor agentilor economici. Un trend ascendent al investitiilor si intr-o structura corespunzatoare acestora, au ca rezultat noi locuri de munca; inlocuirea si modernizarea echipamentelor de productie, sporirea ofertei globale de bunuri si deci, conditii mai bune de munca si de viata pentru membrii colectivitatii.

Daca cererea agregata de bunuri de consum depinde mai ales de marimea venitului, cererea pentru bunuri de capital depinde de o multitudine de factori pe care se bazeaza optiunea (decizia) pentru investitii a intreprinzatorilor. In general, cererea pentru investitii este succeptibila la mari variatii in timp, care se vor repercurta si asupra dinamicii venitului si productiei nationale.

Principalii factori care influenteaza cererea pentru investitii si implicit evolutia acestora in economie sunt:

stocul bunurilor de capital in raport cu productia de bunuri ceruta pe piata. Existenta unor importante capacitati de productie excedentare va influenta negativ cererea de investitii;

progresul tehnic- necesitatea promovarii unor tehnologii moderne, introducerii in fabricatie de noi produse in vederea mentinerii competivitatii pe piata- determina pe intreprinzatori sa investeasca;

previziunile investitorilor in legatura cu evolutia vanzarilor si a preturilor, respectiv starea generala a economiei nationale precum si conjunctura economiei mondiale. Daca in economie exista un grad ridicat de incertitudine si instabilitate, un mediu al afacerilor nefavorabil investite se vor reduce;

taxele si impozitele pe profit, in general nivelul de fiscalitate din economie care influenteaza in sens negativ cererea de investitii. Prin politica fiscala dar si prin alte masuri, politica statului poate contribui la cresterea sau reducerea volumului investitiilor in economie;

rata reala a dobanzii care, in ultima instanta reprezinta costul de oportunitate a investitiei. Cererea de investitii se extinde daca rata reala a dobanzii scade si invers, aceasta se contracta daca rata reala a dobanzii creste. In general, cererea pentru investitii se extinde pana la acel punct la care rata profitului net devine egala cu rata reala de piata a dobanzii. Nivelul la care rata profitului net este egala cu rata reala a dobanzii poarta denumirea de eficienta marginala a investitiilor. In consecinta, volumul investi-tiilor curente in economie va creste pana la acel punct de pe curba cererii de investitii pana cand nu mai exista nici o categorie de investitii a caror eficienta marginala depaseste rata reala a dobanzii.

Compararea ratei venitului net cu rata reala a dobanzii constituie unul din criteriile care stau la baza aprecierii oportunititii financiare a deciziei de a investi. Rata venitului net se determina raportand profitul net actualizat la costul investitiei, iar rata reala a dobanzii este egala cu diferenta dintre rata nominala a dobanzii si rata inflatiei. Daca rata venitului net este mai mare decat rata reala a dobanzii decizia de a investi se justifica.

Un alt criteriu de apreciere a oportunitatii financiare a investitiei este compararea valorii economice a activului fizic in care s-a investit si costul investitiei. Fundamentarea deciziei de a investi prin folosirea acestui criteriu presupune, mai intai, determinarea valorii economice a obiectivului de investitii prin actualizarea fluxului de venituri pe care el le va genera pe intreaga perioada de functionare.

Valoarea economica a activului fizic in care s-a investit este data de capacitatea acestuia de a genera in viitor un flux de venituri. Un venit ce va fi obtinut in viitor valoreaza insa mai putin decat un venit egal obtinut in prezent; cu cat timpul realizarii unui venit este mai indepartat ci atat valoarea lui prezenta este mai mica. Ca urmare evaluarea din punct de vedere economic a unui activ achizitionat necesita ajustarea fluxurilor viitoare de venituri pe care le genereaza, pentru a stabili valoarea acestora in prezent. Procedeul se numeste actualizare si intrucat dobanda reprezinta pretul utilizarii banilor in timp, rata reala a dobanzii este folosita ca rata de actualizare.

Aplicand procedeul actualizarii, valoarea prezenta a unui venit (Vp) ce va fi obtinut peste "n"ani (Vn) rezulta din relatia:

Deoarece un activ de investitii genereaza un flux de venituri (V1,V2..Vn) pe intreaga perioada de functionare, valoarea economica (Ve) rezulta prin insumarea valorilor actualizate a tuturor veniturilor obtinute, potrivit relatiei:

De exemplu, considerand ca durata de functionare a unui activ fizic in care s-a investit este de 5 ani, costul investitiei este de 300 mil lei, care s-au efectuat intr-un an (daca se realizeaza in mai multi ani, atunci costul se actualizeaza dupa acelasi procedeu), fluxul de venituri pe care le genereaza sunt in medie de 100 milioane pe an, iar actualizarea se realizeaza pe baza unei rate a dobanzii de 12% valoarea economica a obiectivului de investitii este:

Fundamentarea deciziei de a investi rezulta din compararea costului investitiei cu valoarea economica a activului respectiv; daca valoarea economica este mai mare decat costul investitiei atunci investitia se justifica din punct de vedere financiar si invers. In exemplu nostru, valoarea economica fiind mai mare decat costul, decizia de a investi in obiectivul respectiv este oportuna.