Obiectivele principale ale analizei financiare

Obiectivele principale ale analizei financiare

Procesele rationale de gestiune se organizeaza in trei etape fundamentale. Prima etapa consta intr-un diagnostic prealabil actiunii in care se analizeaza si apreciaza situatia si conditiile de activitate pentru a stabili orientarile si proiectele ce vor fi aplicate. A doua etapa consta in luarea deciziilor concrete si punerea lor in aplicare avand in vedere diagnosticul prealabil si vizeaza fie sa confirme orientarile si caracteristicile favorabile evidentiate de analiza, fie sa corijeze aspectele defavorabile care apar. A treia etapa este reprezentata de controlul si evaluarea actiunilor intreprinse.

Astfel, uneori se constata convergenta intre proiectele initiale si realizarile efective si in acest caz controlul valideaza si confirma actiunile in curs. Cel mai adesea insa, controlul constata necesitatea unor reorientari care se impun fie din cauza unor diferente negative intre previziuni si realizari, fie din cauza unor inadaptari ale proiectelor initiale in raport cu evolutia intreprinderii si contextul in care isi desfasoara activitatea.

In cadrul gestiunii financiare, analiza financiara are o importanta deosebita atat in etapa de pregatire a noilor proiecte, cat si in etapa de control si evaluare a proiectelor realizate sau in curs de realizare.

Obiectul analizei financiare se defineste prin temele de cercetare care-i sunt impuse de diferite constrangeri la care este supusa intreprinderea. Analiza financiara vizeaza in principal sa aprecieze modul in care intreprinderea poate depasi constangerile referitoare la perfomante, la solvabilitate, la autonomie, la flexibilitatea financiara.

Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de performanta financiara a intreprinderii la incheierea exercitiului. Analiza financiara are drept scop principal evidentierea modalitatilor de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si scurt si treptele de acumulare baneasca, de rentabilizare a intreprinderii.

Sursele principale de date pentru analiza financiara sunt date de documentele contabile de sinteza, respectiv bilantul, contul de rezultate si anexele de bilant. Informatia comuna care se regaseste in cele doua documente de sinteza este rezultatul net (profitul sau pierderea) ca o reflectare a rentabilitatii intreprinderii si a noii stari patrimoniale.

In mod traditional analiza financiara studiaza intreprinderile pentru a aprecia solvabilitatea si performantele lor financiare. 

a) Aprecierea solvabilitatii sau a echilibrului financiar

Solvabilitatea sau echilibrul financiar exprima capacitatea intreprinderii de a face fata angajamentelor sale, de a-si achita datoriile pe masura ce ajung la scadenta. Instrumentele analizei financiare au fost create de bancheri si alti creditori, procupati sa aprecieze in mod riguros riscurile legate de un debitor actual sau potential.

De aemenea, subiectul solvabilitatii are o importanta deosebita pentru ca intreprinderea insolvabila prezinta risc de faliment si se gaseste expusa disparitiei. Rezulta deci ca aprecierea solvabilitatii sau riscul de faliment constituie un subiect fundamental pentru orice diagnostic financiar.

Aprecierea solvabilitatii implica un proces de previziune asupra conditiilor in care intreprinderea este capabila sa faca fata scadentelor sale viitoare, iar diagnosticul financiar trebuie sa anticipeze evolutia previzibila a intreprinderii, situtia sa financiara si modul de realizare a echilibrului financiar.

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

Preocesele de analiza financiara s-au desfasurat de regula dupa doua orientari metodologice :

studiul bilantului care permite sa se compare starea actuala a angajamentelor(din pasiv) cu lichiditatile previzibile (din activ) si sa asigure o apreciere relativa cu privire la acoperirea viitoare a platilor obligatorii din incasarile prevazute;

studierea evolutiei anterioare a rezultatelor si a situatiei financiare permite sa fie puse in evidenta greutatile susceptibile a se prelungi in viitor.

Fig 2.1 Principii de analiza a solvabilitatii

b) Aprecierea performantelor financiare

O sarcina importanta a analizelor financiare consta in masurarea exacta a rezultatelor obtinute si in anticiparea tendintelor de evolutie.

Aceste rezultate stabilite trebuie sa fie comparate cu anumite marimi de referinta care pot fi exprimate fie prin nivelul activitatilor intreprinderii(productie sau vanzari), fie prin suma medie a capitalurilor utilizate pentru obtinerea acestor rezultate.Prin aceste comparatii poate fi evaluata eficacitatea intreprinderii, deoarece se apreciaza aptitudinea acesteia de a desfasura activitati suficient de rentabile pentru a acoperi costul resurselor utilizate precum si aptitudinea de a valoriza mijloacele reale si financiare care-i sunt incredintate.

De asemenea in aprecierea relativa cu privire la eficacitate trebuie luata in considerare influenta determinata de diferite caracteristici ale activitatii :structura costurilor si conditiile tehnico-economice de productie, structura finantarii si constrangerile strategice, comerciale sau sociale.

c) Aprecierea altor caracteristici financiare importante

Pe langa studiul performantelor si analiza echilibrelor financiare, diagnosticul financiar are in vedere si punerea in evidenta a altor caracteristici financiare importante cum ar fi:autonomia financiara, flexibilitatea financiara si aspecte strategico financiare semnificative.

Autonomia financiara constituie un obiectiv important pentru conducatorii intreprinderii.

In termeni financiari, autonomia se apreciaza in primul rand prin studiul capitalului, structura sa si relatiile de control asupra intreprinderii pe care le poate exprima. De asemenea, autonomia poate fi influentata si de alte mecanisme cum ar fi acordurile tehnice (acordarea de licente sau brevete, transferul de tehnologie si acordurile comerciale, distribuire sub marca distribuitorului, contracte in exclusivitate pentru un distribuitor, relatii cu centre de cumparare foarte puternice) si care pot limita autonomia reala a unei intreprinderi care are o independenta totala in termeni juridici. Autonomia financiara pote fi apreciata si cu ajutorul analizei structurii finantarii. Repartitia surselor de finantare intre fonduri proprii, surse atrase si surse imprumutate constituie una din caracteristicile care exprima autonomia financiara a intreprinderii.

Flexibilitatea intreprinderii exprima capacitatea sa de adaptare la transformarile neprevazute in mediul sau si in cadrul activitatii sale. Din punct de vedere al gestiunii financiare, flexibilitatea este apreciata sub trei aspecte. In primul rand, flexibilitatea financiara se apreciaza in raport de capacitatea pe care intreprinderea o are cu privire la mobilizarea rapida de lichiditati. Astfel, detinerea de lichiditati disponibile imediat sau la termen ii permite sa reactioneze rapid la: o oportunitate de investire(cumpararea unei intreprinderi in conditii favorabile, lansarea unui

program de productie pentru a contracara ofensiva concurentei); o oportunitate comerciala (cumpararea unui lot de marfuri sau materii prime in conditii exceptionale); o oportunitate strategica .

Capacitatea de adaptare a intreprinderii poate fi asigurata atat de lichiditati disponibile cat si de  active cedabile a caror transformare in lichiditati nu are efecte negative asupra activitatii (titluri de plasament, active imobiliare, participatii) si care nu au o importanta strategica.

In al doilea rand, flexibilitatea financiara se apreciaza in raport cu capacitatea de finantare a intreprinderii. Daca in caz de nevoie intreprinderea poate sa recurga la noi surse proprii sau poate beneficia de noi credite, ea va putea sa reactioneze la modificarile imprevizibile din domeniul sau de activitate.

In al treilea rand, flexibilitatea intreprinderii poate fi legata de posibilitatea pe care aceasta o are de a diviza nevoile de finantare in realizarea proiectelor de investitii sau in activitatea curenta astfel incat sa-i permita reducerea costurilor in caz de necesitate.

Analiza financiara este sensibila la toate aspectele care pot afecta competitivitatea viitoare a intreprinderii, performantele sale viitoare.Astfel, analiza financiara trebuie sa ia in calcul si aspecte strategico-financiare semnificative cum ar fi : portofoliul de activitati ale intreprinderii ; caracteristicile sale structurale majore pe plan organizational, tehnic, social, comercial, juridic; raporturile sale cu partenerii externi si in general cu mediul exterior.